'HIPERBOREENII SI SHAMBALLA
O descoperire senzationala
zguduie lumea oamenilor de stiinta. Istoria
trebuie rescrisa.
BOMBA
In cursul lunii februarie 2012, o echipa de
geologi, romano-canadiana, urmarind
ramasitele filonului de aur la una dintre galeriile
sapate de agatarsi in urma
cu 5.500 de ani la Rosia Montana au facut din intamplare o descoperire care ar putea rasturna
toata istoria omenirii. Ei au
descoperit la baza galeriei capatul rectangular al unei lespezi aurii care nu parea a fi o roca naturala. Dupa prelevarea unei mostre, din rezultatele analizei de laborator a
reiesit ca era vorba
intr-adevar de o piatra compozita, obtinuta din
amestecul a 15% praf de granit, 30%
wolfram si 55% pulbere de aur de 50 de karate, dupa o tehnologie imposibil de reprodus in
conditiile stiintei actuale.
HIPERBOREANUL
Faptul este cu atat mai surprinzator cu cat galeria unde a fost semnalata
lespedea, supranumita si Galeria Hiperboreana si
aflata pe Valea Cornei, sub satul
Cornea de la Rosia Montana, fusese cercetata in urma cu 36 de ani, mai precis pe tot parcursul
anului 1976 si, datorita
uluitoarelor descoperi arheologice si antropologice practic de neconceput pentru acea vreme, ea a fost
inchisa si apoi sigilata la comanda
Securitatii. Printre mineri inca se mai vorbeste in
soapta despre aceasta
galerie si nu sunt putini cei ai caror tati sau frati
mai mari, fosti mineri la Rosia Montana care au luat parte la consolidarile si sapaturile arheologice din galerie
la acea vreme, au disparut
de-acasa si s-au intors batuti dupa cateva
saptamani. Intre timp cei mai multi dintre ei au murit
datorita bolilor profesionale. Cei
patru martori ramasi in viata nici macar nu mai doresc
sa-si aminteasca. Unul
dintre ei, domnul Ion Mois, fost
sef de echipa pe timpurile acelea, dupa o indelunga chibzuiala, s-a hotarat
totusi sa rupa tacerea. Iata relatarea faptelor petrecute atunci, asa cum le-a
trait martorul ocular Ion Mois:
'Poate ca nu trebuia sa
zic nimic, ca doara am jurat la comunisti, dar eu ma trag
de fel din Albac, chiar din neamul de moti al lui AvramIancu, asa
ca nu pot sa tac. Uite cum a fost: in iarna lu' 76, am fost chemat de inginerul sef si am primit
dispozitie sa redeschid, sa consolidez
si sa electrific vechea galeria 13, ramasa inchisa
inca de pe vremea austroungarilor,
urmand ca dupa consolidare sa vina doi tovarasi geologi sa prospecteze.
Galeria era veche, ramasa asa neexploata inca de pe vremea agatarsilor, care la vremea
aceea scoteau din ea si prelucrau
aurul si argintul pentru daci, iar filonul fusese epuizat cu multe secole inainte sa ajunga
romanii stapani pe minele de aur,
sau Alburnus Maior cum le placea lor sa le spuna. E drept ca se vad urme
de cautare si din partea romanilor, dar este limpede ca ei
s-au lamurit foarte repede si ca
au abandonat. Lucrarile de consolidare
si electrificare au durat aproape
pana in vara lui 76 si am avut niste probleme cu golirea de apa a unei parti
a galeriei care se inundase.
Atat valvele din mina cat si
electrovalvele de la pompe ne-au fost de mare
ajutor. Tot atunci am gasit si un os spalat de ape, asa de
mare, cum nu ne mai fusese dat sa
va niciodata. Nici ortacii mei nu mai vazusera. Dupa ce l-am aratat directorului minei
acesta l-a predat securistului
Intreprinderii Miniere de Stat Rosia Montana , iar pe noi ne-a anchetat Procuratura vreo patru zile. Ca
unde era osul cand l-am gasit?
Ca in ce pozitie? Ca cine a mai fost cu noi in mina?
Ca cine mai stie de
existenta lui? Cati am intrat si cati am iesit din
sut in ziua aia? Ma rog, tot
felul de intrebari aiuritoare ca sa ne sperie si sa ne faca sa tacem. Am tacut
cu totii evident iar dupa ce ne-a pus sa semnam declaratiile, ne-au trimis inapoi in
galerie. Acasa n-am suflat o vorba.
Mi-era frica pentru ai mei.
Atunci cand treaba noastra a fost
terminata au intrat in mina doi oameni
de la Bucuresti din care unul sigur era geolog. Ce au lucrat eiacolo nu
stiu, dar asaaa ca la vreo saptamana, s-a prezentat
un al treilea, unul foarte tanar, cu
o cicatrice la ochiul stang, care a zis ca
e arheolog. La doua zile dupa el au venit o echipa intreaga
de civili daar si cativa
arheologi cu niste echipamente cam ciudate, impreuna cu un echipaj de Militie care a blocat accesul la
galeria 13 si a inceput sa ne
controleze noua legitimatiile la poarta. Dupa inca
vreo luna jumate am fost chemati din
nou, eu si ortacii mei, cei care ne-am
ocupat de consolidari si care deja semnasem declaratiile,
sa caram sterilul din
fundul galeriei 13 si sa-l scoatem cu vagonetele afara din mina.
Atunci am vazut grozavia. Arheologii
scosesera la iveala din stanca un schelet urias, cam de 10 metri lungime, care zacea pe o parte
cu picioarele stranse. Osul pe care il
gasisem eu era legat cu o funda rosie
si de-abia atunci am vazut ca era de fapt o vertebra. Mama da' ce mai vertebra!
Civilii se foiau de colo-colo! Unii isi notau cate ceva din ce ziceau arheologii, altii faceau
poze cu blitzul. Ziceau ceva de unu
Densusianu, apoi ceva de hiperboreeni, apoi unul sare cu gura mare ca sa-si vada ala
cu Densusianu de treaba, ca Densusianu era avocat, nu istoric, apoi a dat-o cu partidu si cu
securitatea. Altul, si asta era
arheologu cel tanar, ca l-am recunoscut dupa cicatrice, a
scapat una cum ca scheletu ala era de
hiperborean si ca ar putea fi chiar
stramosul nostru! ' Nu se poate tavarisce! Ce hiperborean
visezi!' - a racnit la el unul gras in
haine de piele si cu accent rusesc!
- 'Omul se trage din
maimuta! Unde ai mai pomenit tu maimuta de 10 metri? Gata!
Ce s-o mai lungim!? Scheletul asta
pleaca la Moscova! Ia luati-l pa reactionaru' asta d-aici! Bistro,
bistro!' Atunci ne-a cuprins groaza pe
toti. Doi gealati au sarit pe el, l-au legat si l-au tarat
afara din mina. 'Ia hai!
Strangeti, impachetati in lazi si duceti totul la
gara! Si daca mai sufla
vreunul vreo vorba v-arunc kaghebeu-n ceafa! ' Tot pe noi a cazut magareata cu
stransul si cu caratul. S-a
facut dimineata cand am terminat de impachetat, de carat
si de urcat lazile in tren. Dar
nici pe noi nu ne-au lasat sa mai mergem acasa. Ne-au suit in doua dube
fara geamuri si ne-au dus undeva. Unde?, nu stiu. Dar stiu ca
am mancat bataie vreo saptamana incheiata si ca m-au pus sa semnez
ca n-am vazut si ca nu cunosc nimic, ca am un unchi legionar care e bandit
si impusca securisti prin munti si mi-au zis ca daca suflu vreo vorba imi
salta nevasta si copiii iar pe
mine ma baga in puscarie. Am semnat si am tacut,
ce era sa fac!? Nici cu ortacii
mei pe care i-am intalnit din nou la mina nu am mai vorbit despre asta.
Ceva de bine totusi mi s-a intamplat dupa
aceea. La o saptamana dupa
ce m-am intors la mina, unul de-l aveam
mereu coada dupa mine cand
intram si ieseam din sut, a venit
la birt si s-a asezat la masa mea.
Cinstit sa fiu cand l-am vazut mi-a
inghetat sangele in vine. 'Uite
Ioane, - mi-a zis -, si eu sunt mot ca
si tine. Si tot ca si la tine,
neam de neamul meu au fost baiesi la
Rosia Montana . Am fost acolo
cand s-a descoperit scheletul uriasului.
Acum e la Moscova. Eu ca si
tine am fost martor. Ia plicul asta si
pastreaza-l ca pe ochii din
cap. Inauntru ai poza. Sa
stii de la mine ca acolo in galerie se afla
scheletul unui dac hiperborean,
stramos de-al nostru. Pastreaza poza
si arat-o nepotilor tai. Eu nu
stiu daca scap pentru ca am fost
iradiat. Pe voi v-au speriat bine, dar pe noi
astia din securitate
care nu ne speriem asa de usor, de noi
se descotorosesc altfel. Nu te
cunosc, nu ma
cunosti. Nu ti-am dat nimic! Ai
priceput?' 'Da, am priceput!'. S-a
ridicat si a iesit repede pe
usa . Doar doua zile l-am mai vazut cum
pasea ca o umbra in urma mea,
apoi nu l-am mai vazut niciodata . Dar
mai am in schimb poza cu hiperboreanul de la
el'.
LESPEDEA
Dar sa revenim la lespede
Ne aflam in luna aprilie 2012. In urma
discutiilor purtate cu usile
inchise la Ministerul Minelor Petrolului si
Geologiei, partea
canadiana a opinat ca aceasta
descoperire sa nu fie facuta publica iar
galeria sa fie inchisa de
urgenta. Partea romana a fost de acord cu
pastrarea secretului insa a insistat
sa continue cercetarile si sa
trimita o a doua echipa, de data
aceasta de arheologi condusa de un
arheolog batran cu o cicatrice in
coltul ochiului stang. Timp de trei
luni, sapaturile in jurul lespezii
s-au derulat in secret, rezultatul
fiind decopertarea integrala a lespezii. Nu
a durat foarte mult
deoarece deasupra lespezii se aflase cu 36 de
ani in urma scheletul
uriasului dac hiperborean, aflat acum la
Moscova iar parte din munca
cu sapatul rocii si cu decopertarea o
facusera arheologii de atunci.
Masuratorile au scos la iveala
faptul ca lespedea, perfect slefuita,
avea o lungime de 12 metri, o
latime de 6 metri si o
inaltime de 3 metri, cantarind cu aproximatie
1700 de tone, cu 100 de tone mai mult decat a
fost estimata 'piatra
femeii insarcinate' respectiv lespedea
descoperita la Baalbek, numai
aurul continut in ea reprezentand cca. 900
de tone, de aproape trei
sute de ori mai mult decat s-ar fi putut
obtine prin reciclarea
integrala timp de 20 de ani, a haldelor de
steril depozitat de milenii
la Rosia Montana in urma
exploatarilor aurifere, si de 150 de ori mai
mult decat tot aurul extras de la
suprafata si din toate galeriile de
agatarsi pentru daci, apoi de romani, apoi
de austroungari si de
romani la un loc.
Zona a fost imediat inchisa cu gard de
sarma ghimpata si pusa sub paza
militarizata iar sapaturile
preliminare pentru forarea unui put cu
diametrul de 12 metri care sa ajunga
pana la lespede au demarat la
inceputul lunii mai 2012.
La sfirsitul lunii iunie, mai precis pe
data de 23 ale lunii, lespedea
a fost scoasa la suprafata,
segmentata in 80 de calupuri egale,
incarcata in containere si
transportata de urgenta noaptea, sub
escorta militara catre o
destinatie necunoscuta. Totusi exista unele
informatii din surse demne de incredere,
din care rezulta ca
fragmentele containerizate au fost predate
Combinatului Siderurgic
SIDEX Galati si ca au deja topite
si transformate in lingouri de aur
si wolfram, dar locul secret unde se
afla ele depozitate acum inca nu
se cunoaste.
SCRIEREA DACICA VECHE
Faptul ca lespedea a disparut si
nu s-a pastrat nici macar o
fotografie a ei este lesne de inteles. Un
lucrator care a participat
la dezmembrarea ei sutine ca
exista totusi un set de fotografii care
au fost facute de catre un batran
arheolog roman de prestigiu, care au
fost date spre studiu unui paleolingvist si
care, a atras atunci
atentia autoritatilor ca
lespedea prezinta o valoare culturala si
istorica inestimabila pentru poporul
roman si pentru intreaga
umanitate si in orice caz incomensurabil
mai mare decat valoarea ei
economica. Pentru argumentarea
afirmatiei arheologul a prezentat
atunci cateva fotografii ale lespezii in care se
putea observa ca
toata suprafata ei era acoperita
de o scriere in basorelief, de un
verde smarald, total necunoscuta dupa
spusele paleolingvistului, dar
cu probabilitatea cea mai mare de a fi
pelasga, dispusa in trei siruri
paralele care porneau din partea stanga sus
si
serpuia in diagonala
incolacindu-se in spirala in jurul unui cap de
lup, si sfarsind apoi la baza ei, in
coltul din dreapta. Se pare ca
autoritatile romane au ramas
insensibile la aceste atentionari si
dovezi si au dispus taierea si
topirea lespezii, urmand ca dupa
vanzarea aurului sa verse la vistieria
Statului contravaloarea
procentului de 19,31% negociat cu partea
canadiana, conform
contractului de exploatare a aurului si a
metalelor rare ale zonei.
SHAMBALLA ?
'Lucrurile insa au devenit de-a
dreptul uluitoare atunci cand, -
declara de data aceasta reputatul arheolog,
al carui nume din motive
de siguranta personala nu-l putem
face public - la ridicarea lespezii
s-a putut observa un soi de put cu
diametrul de 4 metri in interiorul
caruia cobora o scara elicoidala
ale carei trepte erau sapate in
peretii putului, de parca
fusesera taiate cu laserul. Din interiorul
putului emana o lumina
laptoasa, violacee. Desi cei cativa lucratori,
geologi si arheologi care au fost martori
la ridicarea lespezii si-au
revenit dupa o vreme din uimire,
totusi inafara paleolingvistului care
s-a precpitat ca un apucat pe scari in jos,
nimeni nu a mai avut
curajul sa coboare si sa verifice
ceea ce se afla in put, iar a doua
zi a fost deja prea tarziu. Am asteptat cu
totii ca paleolingvistul sa
apara, dar el nu s-a mai ridicat la
suprafata. Peste noapte, SRI-ul si
armata au acoperit cu
scanduri intrarea in putul care ducea spre
interiorul muntelui
si-apoi au turnat ciment si au
sigilat-o. A doua zi au fost inchise
gura putului exterior precum si
intrarea in galeria sapata in vremuri
imemoriale de catre agatarsi. Tot a
doua zi, eu, dimpreuna cu toti
martorii care au asistat la prelevarea lespezii,
a descoperirii
putului din adancul minei, precum si
cei care au participat la
stergerea urmelor, am fost pusi
sa semnam niste documente care
garantau pastrarea Secretului de Stat
si-apoi am plecat cu totii
speriati inapoi pe la casele noastre,
care-ncotro.'
La sediile Ministerului Minelor Petrolului
si Geologiei si al
Institutului de Arheologie din Bucuresti,
asa cum de altfel era si de
asteptat, nimeni nu stie nimic. Peste
toate aceste evenimente s-a
asternut tacerea. Exista unele
voci carea firma ca persoane suspuse de
la Guvern au musamalizat toata
afacerea si ca bancherii elvetieni isi
freaca mainile satisfacuti.
Ultima data cand s-a mai putut discuta cu
batranul arheologul si cu
lucratorul martor a fost in dupa-amiaza
zilei de 28 iulie 2012. Dupa aceasta
data acesti doi martori care s-au
expus si au rupt tacerea nu au mai
putut fi gasiti la domiciliu. De
fapt ei nu au mai putut fi gasiti
nicaieri. Vecinii povestesc ceva
despre niste ridicari cu dubele, cu
agenti mascati in miez de noapte,
dar nici acest lucru nu este prea sigur.
IN ATENTIA CITITORILOR!
Daca veti avea vreodata
curiozitatea sa va aventurati singuri prin
padurile din jurul Sarmisegetuzei Regia,
sa nu va mirati daca veti
intalni un om cu o privire luminoasa,
violacee, care sustine ca a fost
in Shamballa si ca stie un tunel
pe sub Sarmisegetuza care duce catre
minele de aur de la Rosia Montana. Iar
daca incepe sa vorbeasca intr-o
limba necunoscuta, probabil
pelasga, ascultati-l cu atentie, chiar
daca nu intelegeti ce spune in
acel moment. Va veni o vreme cand veti
pricepe.
