Pestera stogu

PESTERA STOGU

Sinonimii: Pestera lui Munteanu-Murgoci Pestera nr. 2 din Cheile Comarnicilor.

Localizare si cai de acces. Pestera se afla in Masivul Stogsoarelor, in peretele vestic, la o altitudine de 930 m si 30 m altitudine relativa, in versantul stang al Vaii Cheia. Versantul este abrupt, putin impadurit, dar o poteca de acces conduce spre pestera, pornind dintr-un punct situat la cca 50 m aval de Cantonul Cheia.

Date istorice. A fost cercetata si descrisa inca in 1898 de Gh. Momteanu-Murgoci.

In 1966 o echipa a Institutului de speologie E. Racovita" face cercetari biospeologice. Dupa 1975 speologii amatori ai cercului "Niphargus" - Ramnicu Valcea intreprind o recartare amanuntita, fara de turme, pe cea care tine coama ea mai inalta.

Descriere. Pestera are o intrare mare, de 4x3 m, orientata spre vest. Dupa 4 m se intra intr-un spatiu mai larg (Sala Mare), care prezinta 4 diverticule scurte dar bogate in concretiuni (stalactite si stalagmite).

In Sala Mare podeaua este orizontala, cu numeroase blocuri prabusite. Din tavan si pe pereti atarna stalactite masive de mondmilch si scurgeri parietale masive. Galeria principala este de dimensiuni mai mari (3-5 m latime si 5-8 m inaltime). Ea este concretionata cu stalactite, stalagmite, coloane, gururi si curgeri parietale.

- Evolutia meandrelor. Dezvoltarea spre aval si lateral a meandrelor succesive conduce la ingustarea spatiului dintre ele; in timp devine atat de mic, incat la viituri poate fi rupt, apa raului trecand direct dintr-un meandru din amonte in altul aflat mult mai in aval. Urmarea acestui proces numit autocaptare,   captare de meandru sau indreptarea cursului de apa sunt - un curs nou sectionat in gatul meandrului, un curs parasit sau meandru parasit in lungul caruia se pastreaza ochiuri de apa, sectoare cu exces de umiditate, vegetatie hidrofila, o insula numita popina sau gradiste etc.

- Tipuri de meandre.

Albiile raurilor au o dezvoltare meandrata, dar situatiile sunt diferite de la un rau la altul. Prin generalizare se separa doua grupe de meandre cu subtipuri care reflecta o anumita configuratie rezultat al unei evolutii diferite (fig.21).

Meandrele divagante sau libere apartin raurilor care strabat regiuni de campie, depresiuni intinse unde panta generala a reliefului este redusa. E

Formatiunile, desi numeroase, au un aspect mai greoi, mai masiv, din cauza crustelor succesive de mondmilch care le imbraca, in capat se remarca un frumos grup de stalagmite si domuri, denumit Familia.

Dupa cca 50 m, Galeria principala este intersectata de Galeria Diaclazelor, care se dispune aproape perpendicular. Spre stanga Galeria Diaclazelor (Culoarul cu Guano) este ascendenta in primii 10 m si apoi descendenta, cu numeroase blocuri prabusite. Ramura din dreapta a Galeriei Diaclazelor este con-cretionata cu stalactite si stalagmite, iar in portiunea finala si cu gururi. Dincolo de aceste gururi, printr-un put de 4 m, se patrunde intr-o galerie cu trei niveluri de eroziune.

Pestera Stogu are o lungime de 235 m, pe parcursul carora ofera subiecte interesante pentru turistii amatori de fotografii subterane. Ea adaposteste in anumite perioade ale anului si o mare colonie de lilieci. In masa de guano traiesc mai multe specii de insecte guanofage. Pestera gazduieste cateva specii troglobionte de miriapode si coleoptere. In ea se gasesc si resturi de Ursus spelaeus.

Conditii de vizitare. Este o pestera simpla, uscata, ce poate fi vizitata in orice perioada a anului. Vizitarea dureaza o ora. Sunt necesare doar surse bune de iluminare.

Bibliografie. G. Munteanu-Murgoci (l898), V. Decu (1967), M. Bleahu si col. (1976), P. Ghita, I. Banu, N. Naulea si F. Marinescu (1978).