,,Copilul, scria George Calinescu, se naste curios de lume si nerabdator de a se orienta in ea. Literatura care ii satisface aceasta pornire il incanta ( . .); ca sa fie opere de arta, scrierile pentru copii si tineret trebuie sa intereseze si pe oamenii maturi si instruiti. A iesi din lecturi cu stima sporita pentru om, acesta e secretul marilor literaturi pentru tineret''.

Literatura pentru copii investigheaza universul propriu de cunoastere al copilului, nazuintele lui cele mai inalte, printr-o ingenioasa transfigurare artistica.

Productiile populare in proza sau in versuri (basmele, povestile. povestirile, snoavele, doinele, cantecele de leagan, proverbele, zicatorile, ghicitorile, s.a.) au format dintotdeauna fondul de aur al acestei literaturi. In imagini poetice adesea greu de egalat in literatura culta, creatiile populare le dezvaluie copiilor aspectele capitale ale vietii omului, bucuriile, necazurile, idealurile lui, traditiile si intelepciunea lui seculara, frumusetile limbii, oferindu-le norme de viata demna, modele desavarsite prin eroi ideali.

Tematica literaturii pentru copii este vasta. Curiozitatea nelimitata a acestor ascultatori se indreapta catre multiple aspecte ale vietii.

Problema care se pune este nu ce li se ofera copiilor despre realitate, ci cum li se ofera.

La nivelul capacitatilor lui de asimilare, copilului trebuie sa i se dezvaluie, fireste, cu mijloace specifice artei, adevarul despre viata, prin ceea ce are el viguros, constructiv, mobilizator, prin ceea ce cultiva increderea in om, in fortele lui. Problema accesibilitatii literaturii pentru copii se pune in legatura cu particularitatile dezvoltarii intelectuale si psihice a copiilor la diferite varste.

Pana la varsta de trei ani nu putem vorbi de o literatura accesibila pentru copii, deoarece, in pofida mutatiilor variate si profunde survenite in dezvoltarea proceselor de cunoastere si afective, copiii nu au inca suficiente capacitati pentru a recepta o creatie literara cat de simpla.

Le pot fi insa accesibile cartile cu poze care, chiar daca nu marcheaza contactul cu literatura propriu-zisa pregatesc aceasta ,,intalnire''

Cartile cu poze sunt, intr-o prima forma, niste pliante cu desene colorate care solicita explicatiile adultului Daca aceste imagini sunt dispuse in sensul realizarii unei mici povestiri, ele pregatesc receptarea literaturii de catre copii.

Cartile ilustrate cu versuri (a treia forma a cartii cu poze) ii aproprie mai mult pe copii de literatura.

Asocierea versurilor (citite de adult) cu imaginile, duce la completarea si aprofundarea receptarii. Copilul se familiarizeaza cu poezia, cu legile unui limbaj care incanta prin structura lui particulara. Varsta prescolara mica este varsta poeziei concretizata in forma cea mai accesibila: numaratoarea.

Daca adultul se poate lipsi de poezie, copilul cunoaste bucuria descoperirii, a auzirii si recitarii versurilor, fiind sensibil , in chip spontan, tocmai la jocul lor de ritmuri si rime. Aceasta atitudine fata de poezie, intemeiata psihologic de la 2-3 ani, nu se va continua de la sine in dezvoltarea ulterioara. Dimpotriva, ea tinde sa dispara daca nu este cultivata la un alt nivel.

Prescolarilor, poezia le este necesara!

Cu tact pedagogic, educatoarea trebuie sa foloseasca aceasta necesitate ca pe o curea de transmisie in procesul instructiv-educativ din gradinita.

Varsta prescolara mica este varsta poeziei concretizata in forma cea mai accesibila - numaratoarea.

Fermecatoare si cu intelesuri nebanuite, asemenea versuri constituie prin excelenta prima poezie a copilariei si raman neuitate.

Trecerea spre lumea altor poezii se produce firesc, tocmai prin versuri care au farmecul jocurilor si melodicitatea cantecelor, spre un univers tematic orientat spre animale, gaze, flori, spre natura vesnic proaspata si noua in haina multicolora a anotimpurilor.

Astfel, semnificative sunt poeziile cu subiecte din viata cotidiana, despre copii si despre animale, fie ele induiosatoare, cum este ,,Catelusul schiop'', fie ele glumete sau chiar satirice.

Emotivi prin definitie, copiii sunt atrasi de atmosfera induiosatoare care se degaja din poeziile despre copii si animale.

Daca prescolarul asculta la inceput povesti simple si scurte, despre animale, pasari, s.a. mai tarziu el ajunge la basmul propriu-zis cu lumea lui imaginara, cu suita de personaje si peripetii specifice. Forta de atractie a basmului este foarte mare; el recurge, in primul rand, la ,,virtutile imaginarului'' pentru a-l face pe copil sa se identifice cu altul, sa se vada in lumina unui model, avand universalitatea eroului de pretutindeni.

Receptarea paralelismelor in structura prozei prin basme si alte povestiri, este mai vie la varsta prescolaritatii decat mai tarziu.

Scolarul, adolescentul, daca nu are o pregatire speciala, citeste proza mai ales pentru ,,a afla sfarsitul'' si revine rar asupra textului odata citit, cu desfasurarea lui cunoscuta. Numai prescolarul simte nevoia sa reia mereu acelasi text, desi il cunoaste prea bine. Numai prescolarul este in stare sa mai vrea sa asculte ,,inca o data si inca o data'' aceeasi povestire, delectandu-se la ,,spunerea'' ei organizata dupa tipare obligatorii, El se sesizeaza ori de cate ori se omite,,ceva'' sau ,,se schimba ceva''. Spre deosebire de omologul sau adult,el recepteaza spontan ceea ce celalalt inregistreaza constient si cu un registru mult mai intins de perceptie sensibila.

Literatura pentru copii functioneaza prin impunerea unor universuri imaginare, fara ca nimic din natura insasi a literaturii sa o diferentieze, mai ales la varsta prescolara, cand i se cere unei opere sa convinga pe copil ca lumea ei exista.

Prescolarul se intalneste aici cu cititorul de orice varsta care nu are o receptivitate reala. Adultul se socoteste mandru cand isi poate exprima incredibilitatea fata de lumea fictiva:,,numai in basme se intampla asa!''.

Copilul mic nu opune rezistenta, el este capabil sa se integreze unei lumi fictive, alaturi de lumea reala - fara sa le confunde. El simte o placere deosebita cand i se spune o poveste careia nu-i poate sesiza totusi, decat fluxul sonor si tonul evocator, afectiv. Odata ajuns la varsta prescolaritatii, el este apt sa devina destinatarul unui mesaj mai complex. Cu si fara sprijinul unor ilustratii, prescolarul incepe sa recepteze un text epic, o intamplare sau un sir de peripetii. Este de ajuns sa i se dezvaluie copilului existenta unei lumi a povestilor, pentru ca aceasta sa devina o necesitate:,,spune-mi o poveste!'' devine o cerere curenta, care concureaza cu suita intrebarilor caracteristice: ,,ce inseamna asta?''si: ,,de ce ?'' prin care copilul se situeaza printre lucruri si legi ale naturii.

Procesul dezvoltarii copiilor este direct dependent de mediul de vorbire, de ,, modelele de exprimare'' oferite de adulti (parinti, educatoare), influentele sistematice avand o mare importanta.

Asadar, educarea limbajului copiilor trebuie sa constituie o preocupare permenenta a educatoarelor, prin organizarea si planificarea experientelor de limbaj ale fiecaruia, in functie de ritmul propriu de dezvoltare si prin crearea unui mediu cultural favorabil in care copilul sa-si poata exprima liber propriile sentimente.

Domeniul limbajului si al comunicarii, prin activitatile de educare a limbajului , organizate in gradinita, vizeaza printre sarcinile exprese pentru dezvoltarea capacitatilor de comunicare verbala si de creatie si pe cele legate de dezvoltarea sensibilitatii prescolarilor fata de tot ceea ce este frumos, artistic.

Tinand cont de toate acestea, ne-am propus sa valorificam din plin textele literare destinate copiilor, acestea constituind mijloace importante atat pentru largirea orizontului cultural al prescolarilor, dar si dezvoltarea afectivitatii copiilor si a sensibilizarii pentru arta , pentru frumosul artistic.

Prezentam in continuare un proiect didactic de educare a limbajului cu tema:,,Puiul'' de Al. B. Voinesti pe care l-am desfasurat cu mult succes la grupa pregatitoare.

PROIECT  DIDACTIC

EDUCATOARE: BARBU NICOLETA SI SIMION PAULA

GRADINITA NR.10 ALEXANDRIA

GRUPA: pregatitoare

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului

Referat: Romanul Baltagul de Sadoveanu - tema romanului, titlul Lucrare: Joc secund (1930) - text

TEMA ACTIVITATII: ,,Puiul" de I.A. Bratescu- Voinesti

FORMA DE REALIZARE : lectura educatoarei

SCOP : dezvoltarea creativitatii si expresivitatii limbajului oral ; cultivarea sensibilitatii artistice prin audierea unor creatii in proza din literatura pentru copii, specifice varstei ;

OBIECTIVE OPERATIONALE :

• sa-si exprime propriile opinii si sentimente;
• sa elaboreze un scurt text cu ajutorul unor cuvinte de sprijin;
• sa construiasca predictii pe firul epic al povestii;
• sa lucreze in grup, respectand regulile grupului;
• sa compare fapte, atitudini, personaje;
• sa formuleze judecati de valoare si critice fata de comportamentul personajelor din poveste;
• sa povesteasca pe fragmente continutul textului, folosind un limbaj propriu;

METODE SI PROCEDEE: conversatia, problematizarea, brainstorming-ul, munca in echipa, metoda predictiilor, interviul de grup.

RESURSE MATERIALE: jetoane cu pui de prepelita de 4 marimi, coli flipchart, marker, ilustratii cu scene din poveste, fisa individuala.

MIJLOACE DE EVALUARE: observarea comportamentelor, evaluare orala si practica.

BIBLIOGRAFIE:

1. Bratu Bianca                                               - Prescolarul si literatura E.D.P. Bucuresti, 1977;

2. Jean Piaget                 - Psihologia copilului E.D.P. Bucuresti, 1967;

3. Stoica Camelia, Vasilescu Eugenia          - Literatura pentru copii, E.D.P. Bucuresti,1986; 4.Ursula Schiopu, Piscoi Viorica - Psihologia Generala si a copilului, E.D.P.

Bucuresti, 1982.