Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Carti


Qdidactic » didactica & scoala » literatura » carti
Agatha Christie - cei cinci purcelusi - prima parte



Agatha Christie - cei cinci purcelusi - prima parte


Agatha Christie

Cei cinci purcelusi




INTRODUCERE

Carla Lemarchant

Hercule Poirot privi cu interes si apreciere spre tanara femeie care fusese poftita in camera.

Nu fusese nimic special in legatura cu scrisoarea trimisa de ea. Era pur si simplu o cerere pentru o intalnire, fara nici un fel de aluzie la ceea ce se afla in spatele acestei solicitari. O epistola scurta si in stil de afaceri. Doar fermitatea scrisului de mana al Cariei Lemarchant indica faptul ca era vorba despre o femeie tanara.

Si acum, iata ca ea se afla aici, in carne si oase: o tanara inalta, zvelta, abia trecuta de douazeci de ani. Tipul de femeie pe care cu siguranta o privesti si a doua oara. Vesmintele ii erau de calitate, o haina bine croita si o fusta scumpe si blanuri de lux. Capul avea o pozitie mandra, fruntea inalta, nasul micut si barbia hotarata. Parea sa fie plina de viata. Aceasta vitalitate, mai degraba decat frumusetea ei, iesea in evidenta.



Inainte de sosirea ei, Hercule Poirot se simtise batran acum se simtea reintinerit viu alert!

In timp ce se apropia ca s-o salute, ii observa ochii de un cenusiu-inchis studiindu-l cu atentie. Era foarte concentrata.

Femeia se aseza si accepta tigara pe care i-o oferi el. Dupa ce i-o aprinse, statu un minut, doua, fumand, privindu-l in continuare cu acea cautatura serioasa si ganditoare.

Poirot spuse cu blandete:

Da, chiar trebuie luata o decizie, nu-i asa?

Tanara tresari.

Poftim?

Vocea ei era atragatoare, cu o nota grava abia perceptibila, dar placuta.

Incercati sa va hotarati daca sunt un escroc sau omul de care aveti nevoie, nu-i asa?

Ei bine, da Ceva de genul asta, spuse ea zambind. Vedeti, domnule Poirot, nu nu aratati chiar asa cum mi-am imaginat eu.

Si sunt batran, nu-i asa? Mai batran decat v-ati imaginat?

Da, si asta. Ezita. Sunt sincera, sa stiti. Vreau trebuie sa am tot ceea ce e mai bun.

Fiti pe pace, o asigura Hercule Poirot. Chiar sunt cel mai bun.

Nu sunteti deloc modest observa Carla. Oricum ar fi, inclin sa va cred pe cuvant.

Poirot replica, linistit:

Nu e nevoie doar de o incordare a muschilor, sa stiti. Nu trebuie sa ma aplec si sa vad ce fel de amprente gasesc, sa culeg chistoacele de tigara si sa examinez cioburile de sticla. E destul sa stau in scaunul meu si sa gandesc. Asta isi apasa usor cu degetele capul in forma de ou asta e cel care functioneaza!

Stiu, spuse Carla Lemarchant. Tocmai de aceea am venit la dumneavoastra. Vreau, stiti, sa faceti ceva iesit din comun!

Asta, aprecie Hercule Poirot, suna foarte promitator.

O privi apoi incurajator.

Carla Lemarchant inspira adanc.

Numele meu, spuse ea, nu este Carla. Este Caroline. La fel ca si cel al mamei mele. Am fost botezata dupa ea. Se opri pentru o clipa. Si, desi ma prezint Lemarchant de fapt, ma numesc Crale.

Fruntea lui Hercule Poirot se increti pentru o clipa, de perplexitate.

Crale parca-mi amintesc.

Tanara spuse:

Tatal meu a fost pictor un pictor destul de cunoscut. Unii spun chiar ca a fost un pictor mare. Si eu cred ca a fost.

Amyas Crale? intreba Hercule Poirot.

Da. Tanara se opri, apoi continua: Si mama mea, Caroline Crale, a fost judecata pentru asasinarea lui!

Aha, spuse Hercule Poirot, acum mi-aduc aminte dar numai vag. Eram in strainatate la acea vreme. Si a trecut ceva timp.

Saisprezece ani, preciza fata. Obrajii ii erau acum palizi si ochii ii ardeau. Intelegeti? A fost judecata si condamnata N-a fost spanzurata, pentru ca au avut senzatia c-ar exista circumstante atenuante asa ca sentinta a fost comutata in inchisoare pe viata. Dar a murit la doar un an dupa proces. Intelegeti? S-a terminat totul incheiat pe vecie

Si, prin urmare? rosti incet Poirot.

Fata care se prezentase ca fiind Carla Lemarchant isi apasa palmele una de cealalta. Vorbi rar si cu pauze lungi, dar accentuand in chip ciudat fiecare cuvant.

Trebuie sa intelegeti exact unde apar si eu in poveste. Aveam cinci ani la vremea la care s-a intamplat totul. Eram prea mica pe-atunci ca sa stiu ceva despre ce se-ntampla. Imi amintesc de mama si de tatal meu, desigur, si-mi amintesc c-am plecat foarte brusc de acasa si-am fost dusa la tara, de unde-mi amintesc porcii si de-o nevasta dolofana si cumsecade de fermier si toata lumea se purta frumos cu mine acolo si-mi amintesc, foarte clar, cum toata lumea ma privea ciudat toata lumea imi arunca priviri pe furis. Stiam, desigur, asa cum stiu toti copiii, ca era ceva in neregula dar nu stiam exact ce anume. Si dupa aceea am plecat pe un vapor a fost foarte incitant a durat zile intregi, iar apoi am fost in Canada si unchiul Simon m-a luat, si am stat in Montreal cu el si cu matusa Louise, si atunci cand l-am intrebat de mami si de tati mi-au spus ca vor veni si ei curand. Si apoi si apoi cred c-am uitat doar ca, intr-un fel, eu stiam ca ei sunt morti, fara sa-mi amintesc exact daca mi-a spus cineva asta. Pentru ca, pe-atunci, deja nici nu ma mai gandeam la ei. Eram foarte fericita, sa stiti. Unchiul Simon si matusa Louise se purtau foarte frumos cu mine, eu mergeam la scoala si aveam foarte multi prieteni, asa ca uitasem ca avusesem odata si un alt nume in afara de Lemarchant. Vedeti dumneavoastra, matusa Louise imi spusese ca acela era numele meu in Canada, si asta mi se paruse o explicatie plauzibila era numele meu canadian dar, asa cum am mai spus, pana la urma am si uitat c-am avut vreodata un alt nume. Isi ridica barbia cu un gest sfidator si adauga: Uitati-va la mine. Ati spune - nu-i asa? -, daca m-ati intalni pentru prima data: 'Iata o fata care n-are de ce sa-si faca griji'. Am bani, sanatoasa sunt, arat suficient de bine incat sa fiu placuta privirilor, ma pot bucura de viata. La douazeci de ani, nu era nici o fata pe lumea asta cu care sa fi vrut sa fac schimb. Dar deja, stiti, incepusem sa pun intrebari. Despre parintii mei. Cine au fost si ce-au facut? Si aveam sa aflu pana la urma S-a intamplat pana la urma sa-mi spuna adevarul. Cand am implinit douazeci si unu de ani. Au fost nevoiti, pentru c-am primit propriii bani atunci. Si apoi, stiti, mai era si scrisoarea. Scrisoarea lasata de mama mea, inainte sa moara.

Expresia fetei se schimba, chipul devenindu-i si mai palid. Ochii nu mai pareau arzatori, erau doua puncte inexpresive. Continua:

Atunci am aflat eu adevarul. Ca mama mea fusese condamnata pentru crima. A fost oribil. Se opri pentru cateva clipe. Mai e un lucru pe care trebuie sa vi-l marturisesc. Eram logodita. Au spus ca trebuie sa astept ca nu ma puteam casatori pana cand nu implineam douazeci si unu de ani. Si, atunci cand am aflat totul, am inteles si de ce.

Poirot se foi pe scaun si vorbi pentru prima data. Intreba:

Si care a fost reactia logodnicului dumneavoastra?

A lui John? Lui John nu i-a pasat. A spus ca nu conta deloc nu pentru el. El si cu mine eram John si Carla iar trecutul nu conta. Se apleca putin in fata. Inca mai suntem logoditi. Dar, oricum, dupa cum va dati seama, mai conteaza. Conteaza pentru mine. Si conteaza si pentru John Nu trecutul conteaza pentru noi ci viitorul. Fata isi inclesta pumnii. Vrem copii, stiti. Amandoi vrem copii. Si nu-i putem vedea cum cresc cu teama-n suflet.

Nu va dati seama ca prin trecutul tuturor au existat la un moment dat violente si rautati? remarca Poirot.

Nu intelegeti. Asa si este, desigur. Dar de obicei lumea nu cunoaste aceste detalii. Noi le stim. Este ceva care ne priveste. Si, uneori l-am vazut pe John privindu-ma. Asa, o privire scurta doar o ocheada. Dac-am fi casatoriti si ne-am certa si l-as vedea privindu-ma si punandu-si intrebari?

Cum a fost omorat tatal dumneavoastra? intreba Hercule Poirot.

Vocea Cariei se auzi limpede si hotarata.

A fost otravit.

Inteleg, zise Hercule Poirot.

Urma o perioada de tacere.

Apoi fata adauga, cu o voce calma, aproape intr-o doara:

Slava Cerului ca sunteti atat de rezonabil. Vedeti ca intr-adevar conteaza si ce implicatii are. Nu incercati sa mascati totul si sa-mi spuneti vorbe induiosatoare.

Inteleg prea bine, confirma Poirot. Ceea ce nu inteleg este ce doriti de la mine?

Carla Lemarchant rosti cu simplitate:

Vreau sa ma casatoresc cu John. Si asta o sa si fac! Si vreau sa am cel putin doua fete si doi baieti. Si dumneavoastra o sa faceti ca toate astea sa fie posibile.

Vreti sa spuneti ca doriti sa vorbesc eu cu logodnicul dumneavoastra? A, nu, ceea ce spun eu este o idiotenie! Dumneavoastra sugerati ceva cu totul diferit. Spuneti-mi ce-aveti in minte.

Ascultati, domnule Poirot. Si intelegeti asta sa intelegeti foarte clar. Va angajez sa investigati un caz de crima.

Vreti sa spuneti

Da, vreau sa spun. Un caz de crima este un caz de crima, chiar daca a avut loc ieri sau acum saisprezece ani.

Dar, draga mea domnisoara

Asteptati, domnule Poirot. N-ati inteles totul inca. Mai este un element foarte important.

- Da?

Mama mea era nevinovata, declara Carla Lemarchant.

Hercule Poirot isi freca nasul si murmura:

Ei bine, evident, inteleg ca

Nu e vorba despre sentimente. E vorba despre scrisoarea ei. A lasat-o pentru mine inainte sa moara. Trebuia sa-mi fie data atunci cand aveam sa implinesc douazeci si unu de ani. A lasat-o doar pentru un motiv: ca sa fiu sigura. Asta era tot ce era scris acolo. Ca nu facuse ea asta ca era nevinovata ca puteam fi pentru totdeauna sigura de asta.

Hercule Poirot privi ganditor catre chipul tanar care se uita la el cu atata sinceritate. Spuse incet:

Tout de meme[1]

Carla zambi.

Nu, mama mea nu era asa! Va ganditi c-ar putea fi o minciuna o minciuna sentimentala? Tanara se apleca inainte. Ascultati, domnule Poirot, sunt unele lucruri pe care copiii le stiu foarte bine. Imi amintesc de mama mea este o amintire incetosata, desigur, dar imi amintesc destul de bine ce fel de persoana era. Nu spunea minciuni minciuni sentimentale. Chiar daca un lucru te putea rani, ea avea intotdeauna sa-l spuna. Ca dentistii sau ca spinii care-ti intra-n deget chestii de genul asta. Adevarul era un impuls natural pentru ea. Nu eram, cel putin nu cred, foarte atasata de ea dar aveam o incredere netarmurita in ea. inca am si acum! Daca spune ca nu mi-a ucis tatal, atunci chiar nu l-a ucis! Nu era genul de persoana care sa scrie cu solemnitate o minciuna, mai ales ca stia ca avea sa moara.

Incet, aproape neincrezator, Hercule Poirot isi inclina usor capul.

Carla continua:

De aceea e bine ca eu sa ma casatoresc cu John. Eu stiu ca e-n regula. Dar el nu stie. El simte ca e normal ca eu sa cred ca mama mea a fost nevinovata. Trebuie ca situatia sa fie clarificata, domnule Poirot. Si dumneavoastra veti face asta!

Hercule Poirot spuse rar:

Chiar daca acceptam ca tot ceea ce spuneti este adevarat, mademoiselle, au trecut saisprezece ani!

Carla Lemarchant raspunse:

O, desigur! Va fi foarte dificil! Nimeni in afara dumneavoastra nu poate face asta!

In ochii lui Hercule Poirot aparu o licarire pentru o clipa. Spuse:

Imi oferiti cea mai mare incredere, hein?

Carla zise:

Am auzit multe despre dumneavoastra. Despre lucrurile pe care le puteti face. Despre felul cum le-ati facut. Va intereseaza psihologia, nu-i asa? Ei bine, asta nu se schimba cu timpul. Lucrurile tangibile nu mai sunt mucurile de tigara, urmele de pasi si iarba culcata. Nu mai aveti cum sa le cautati. Dar puteti sa revedeti toate elementele cazului si, poate, sa vorbiti cu oamenii care erau acolo in acele momente toti inca mai sunt in viata si apoi si apoi, asa cum ati spus acum, puteti sa va lasati pe spate pe scaunul dumneavoastra si sa ganditi. Si veti sti ce s-a petrecut cu adevarat

Hercule Poirot se ridica in picioare. Cu o mana isi mangaia mustata. Spuse:

Mademoiselle, sunt onorat! Nu veti regreta ca ati avut incredere in mine. Voi investiga cazul acesta. Voi cerceta evenimentele care s-au petrecut acum saisprezece ani si voi afla adevarul.

Carla se ridica si ea. Ochii ii straluceau. Dar spuse numai atat:

Foarte bine!

Hercule Poirot ridica un deget aratator cat se poate de elocvent.

O clipa! Am spus ca voi afla adevarul. N-am nici o idee preconceputa, intelegeti. Nu accept asigurarile dumneavoastra despre nevinovatia mamei. Daca a fost intr-adevar vinovata eh bien, atunci ce se va intampla?

Carla isi inalta din nou capul cu mandrie.

Sunt fiica ei. Vreau adevarul!

Hercule Poirot spuse:

En avant atunci! Desi nu asta ar trebui sa spun. Dimpotriva. En arriere














CARTEA I


CAPITOLUL I

CONSFATUIREA CU PARTEA APARARII


Daca-mi amintesc despre cazul Crale? intreba Sir Montague Depleach. Desigur! Imi amintesc chiar foarte bine. O femeie foarte atragatoare. Dar dezechilibrata, desigur. Lipsita de autocontrol.

II privi pe Poirot dintr-o parte.

Ce te determina sa ma intrebi despre acest caz?

Ma intereseaza.

Nu este chiar o dovada de tact, domnul meu, spuse Depleach, aratandu-si dintii in timp ce schita celebrul 'zambet de lup', care avea reputatia de a exercita un efect inspaimantator asupra martorilor din boxa. N-a fost unul dintre succesele mele, stii asta. N-am putut s-o scap.

Stiu asta.

Sir Montague ridica din umeri. Continua:

Desigur, n-aveam la fel de multa experienta pe-atunci, fata de cum am in prezent. Totusi, cred c-am facut tot ceea ce era omeneste posibil. Nu se pot face prea multe fara cooperare. Am obtinut comutarea intr-o pedeapsa cu inchisoarea. Am provocat asta, sa stii. Multe sotii si mame respectabile au semnat o petitie. A fost tratata cu multa compasiune. Sir Montague se lasa pe spate, intinzandu-si picioarele lungi. Chipul sau capata o expresie impartiala, evaluatoare. Daca l-ar fi impuscat, sau chiar daca l-ar fi injunghiat as fi pledat pentru omor din culpa. Dar otrava nu, cu otrava nu poti sa te joci. E complicat foarte complicat.

Care a fost apararea? intreba Hercule Poirot.

Stia deja, pentru ca citise ziarele de atunci, dar nu

vedea nimic rau in a parea complet ignorant in fata lui Sir Montague.

A, sinucidere! Singurul lucru pe care-am fi putut miza. Dar n-a fost o idee prea bine primita. Crale, pur si simplu, nu era genul acela de om! Nu l-ai cunoscut deloc, banuiesc. Nu? Ei bine, era un tip foarte jovial, foarte plin de viata. Umbla cu multe femei, bea mult tot tacamul. Cadea usor prada poftelor trupesti si se bucura de ele. Nu poti convinge un juriu ca un astfel de tip se putea aseza, calm, sa-si puna capat zilelor. Nu se potriveste, pur si simplu. Nu, mi-a fost teama ca aveam sa pierd cazul inca de la inceput. Si femeia n-a vrut sa colaboreze! Am stiut ca o sa pierdem imediat dupa ce a intrat ea in boxa martorilor. N-a luptat deloc. Dar asta este situatia daca nu-ti chemi clientul in boxa, juriul trage singur concluziile,

Asta ati vrut sa spuneti atunci cand ati afirmat ca nu se pot face prea multe fara cooperare? il intreba Poirot.

Desigur, dragul meu domn. Nu suntem magicieni, totusi. Jumatate din batalie inseamna impresia pe care acuzatul i-o lasa juriului. Am cunoscut destule jurii care au dat verdicte impotriva parerii judecatorului. „El a facut-o, asta-i sigur' - cam asta e punctul de vedere. Sau: „N-a facut niciodata asa ceva nu-mi spune mie asta!” Caroline Crale nici macar n-a incercat sa se lupte.

De ce nu?

Sir Montague ridica din umeri.

Nu ma intreba pe mine. Desigur, era foarte atasata de tip. A fost devastata atunci cand si-a revenit si a constientizat ceea ce a facut. Nu cred ca si-a revenit in urma socului.

Prin urmare, credeti ca era vinovata?

Depleach paru destul de surprins. Replica:

Aaa ei bine, am crezut ca luam asta ca pe un lucru sigur.

A recunoscut vreodata ca era vinovata?

Depleach parea socat.

Desigur ca nu desigur ca nu. Avem codul nostru, sa stii. Nevinovatia este mereu aaa presupusa. Daca esti atat de interesat, e pacat ca nu mai poti da de batranul Mayhew. Cei din familia Mayhew au fost avocatii care m-au instruit. Batranul Mayhew ti-ar fi putut spune mult mai multe decat mine. Dar uite a trecut pe lumea cealalta. Mai este si tanarul George Mayhew, desigur, dar el era doar un baietel la vremea aceea. A trecut ceva timp, sa stii.

Da, stiu. Am noroc ca va amintiti atat de multe. Aveti o memorie remarcabila!

Depleach paru flatat.

Ei bine, mereu iti amintesti de principalele evenimente, sa stii. Mai ales atunci cand capul de acuzare este cel mai grav dintre toate. Si, desigur, cazul Crale s-a bucurat de foarte multa publicitate din partea presei. Destul interes pentru sex si alte lucruri de acest gen. Fata acuzata in acest caz era destul de greu de uitat. O persoana de-a dreptul unica, credeam eu.

Ma veti ierta daca va par prea insistent, spuse Poirot, dar mai intreb o data: N-ati avut nici o indoiala cu privire la vinovatia lui Caroline Crale?

Depleach ridica din nou din umeri.

Sincer ca de la barbat la barbat nu cred ca incape vreo indoiala. Ea a facut-o, sunt sigur.

Care erau dovezile impotriva ei?

Foarte evidente, asta e clar. Mai intai, avea un motiv. Ea si Crale fusesera ca soarecele si pisica vreme de multi ani un sir interminabil de certuri. El avea mereu cate-o relatie cu alta femeie. Nu se putea abtine. Era acel gen de barbat. Ea a suportat destul de bine, una peste alta. I-a cautat mereu scuze pe baza temperamentului sau si barbatul chiar era un partener de nota zece, sa stii. Toate operele lui urcasera foarte mult ca pret enorm. Nu-mi place stilul acela de pictura, personal lucruri cam urate, dar are succes nu incape indoiala. Ei bine, asa cum am spus, mai existau problemele astea cu alte femei, din cand in cand. Doamna Crale nu era genul care sa sufere in tacere. Aveau certuri nopti intregi. Insa mereu se intorcea la ea, pana la urma. Aceste escapade ale lui au iesit la iveala. Dar ultima lui aventura a fost cu totul deosebita. Era o fata, sa stii. Si inca una foarte tanara. De douazeci de ani. Elsa Greer, asa o chema. Era singura fiica a unui producator din Yorkshire. Avea bani si ambitie, si stia exact ce voia. Si il voia pe Amyas Crale. L-a convins s-o picteze nu facea, in mod obisnuit, portrete din societate - de genul: „Doamna Blinkety Blank in satin si perle' -, dar picta figuri. Cred ca majoritatea femeilor nu ar fi vrut sa fie pictate de el nu era deloc bland cu ele! Dar a pictat-o pe Elsa Greer, si a sfarsit prin a se indragosti de ea destul de zdravan. El deja mergea pe patruzeci de ani, sa stii, si era casatorit de ceva vreme. Era tocmai copt ca sa se faca de ras pentru o fetiscana. Elsa Greer a fost fetiscana. Era nebun dupa ea, iar ideea lui era sa divorteze si sa se insoare cu Elsa. Caroline Crale n-a suportat asta. L-a amenintat. A fost auzita de doi oameni spunand ca, daca nu renunta la aventura cu fata aceea, il omoara. Si chiar a vorbit serios! in ziua de dinaintea nefericitului eveniment, luasera ceaiul impreuna cu un vecin. El se ocupa cu ierburile si medicamentele preparate in casa. Printre speciile de plante pe care le avea se numara si cucuta. S-a vorbit mult despre ea si despre proprietatile ei otravitoare. in ziua urmatoare, vecinul a observat ca jumatate din continutul sticlei de cucuta nu mai era acolo. Si-a anuntat fratele. Au mai gasit o sticla aproape goala de cucuta in camera doamnei Crale, ascunsa intr-un sertar.

Hercule Poirot se misca, stanjenit.

Altcineva ar fi putut s-o puna acolo.

O! A recunoscut in fata politiei ca o luase ea. Foarte putin intelept, desigur, dar, in acel moment, n-avea un avocat care s-o sfatuiasca. Atunci cand au intrebat-o despre otrava, a recunoscut cu sinceritate ca ea o luase.

Cu ce scop?

A pretins ca voise, de fapt, sa se sinucida ea cu otrava. N-a putut explica motivul pentru care sticla era goala nici cum se facea ca numai amprentele ei erau pe ea. A sustinut ca Amyas Crale se sinucisese, intelegeti. Dar, daca el ar fi luat sticla cu cucuta pe care o ascunsese sotia in camera ei, atunci ar fi fost si amprentele lui pe sticla, pe langa ale femeii.

Otrava i s-a pus in bere, nu?

Da. Ea a scos sticla din frigider si a dus-o jos, unde picta el, in gradina. A turnat-o pe toata si l-a privit cum a baut intregul continut. Toata lumea a plecat la pranz si n-a observat ca el n-a venit de multe ori, el nu venea la mese. Dupa aceea, ea si guvernanta l-au gasit mort acolo. Povestea sotiei a fost ca berea pe care i-o daduse ea fusese in regula. Teoria noastra a fost ca el s-a simtit deodata atat de vinovat si a avut atatea remuscari, incat si-a turnat singur otrava in bere. Totul era o prostie chiar nu era genul acela de persoana! Si dovada amprentelor a fost cea mai covarsitoare dintre toate.

Au fost gasite amprentele ei pe sticla?

Nu, n-au fost numai ale lui si erau false. Ea a fost singura cu cadavrul, in timp ce guvernanta urcase sa cheme un doctor. Si probabil ca a sters sticla si paharul si i-a apasat mana pe ele. A vrut sa arate ca nici nu manevrase sticla sau paharul, sa stii. Ei bine, n-a tinut. Batranul Rudolph, care a fost procuror, s-a distrat cu asta: a demonstrat in instanta ca un barbat n-ar fi putut tine sticla in acea pozitie a degetelor! Desigur, noi am incercat din rasputeri sa demonstram c-ar fi putut ca mana lui ar fi fost contorsionata in timp ce murea dar, sincer vorbind, n-am fost foarte convingatori.

Cucuta probabil ca fusese pusa in sticla inainte ca ea sa coboare in gradina, observa Hercule Poirot.

N-a fost deloc cucuta in sticla. Doar in pahar.

Avocatul se opri - chipul lui masiv si bine conturat

isi schimbase expresia - si-si intoarse brusc capul.

Hopa, spuse el. Ia stai, Poirot, incotro te indrepti cu asta?

in cazul in care Caroline Crale ar fi fost nevinovata, cum a ajuns cucuta aia in bere? intreba Poirot. Apararea a sustinut in acea vreme ca Amyas Crale s-a sinucis. Dar dumneavoastra imi spuneti ca un asemenea lucru nu era posibil si sunt de acord cu dumneavoastra aici. Nu era genul acela de om. Atunci, daca nu Caroline Crale a facut-o, altcineva a fost criminalul.

Depleach rosti, mai degraba scuipand cuvintele:

Fir-ar sa fie, omule, nu poti sa invii mortii! S-a terminat totul acum multa vreme. Desigur ca ea a facut-o. Ai fi stiut asta, dac-ai fi fost acolo, atunci. Era evident din felul in care se comporta. imi inchipui chiar ca verdictul a venit ca o usurare pentru ea. Nu era speriata. Nici n-a avut emotii. A vrut doar sa treaca prin proces si sa se termine o data totul. O femeie foarte curajoasa, sincer.

Si totusi, spuse Hercule Poirot, atunci cand a murit, ea a lasat o scrisoare care trebuia sa-i fie transmisa fiicei sale, in care jura solemn ca era nevinovata.

Chiar imi explic de ce a facut asta, spuse Sir Montague. Dumneata sau eu am fi facut la fel in locul ei.

Fata sustine ca mama sa nu era genul care sa minta.

Fata sustine mda. Ce stie ea despre asta? Dragul meu domn Poirot, fata era foarte mica la acea vreme. Cat avea? Patru, cinci ani? I-au schimbat numele si au trimis-o din Anglia, undeva, la niste rude. Ce poate ea sa stie sau sa-si aminteasca?

Uneori copiii ii cunosc foarte bine pe oameni.

Poate ca asa o fi. Dar nu e valabil si in acest caz. Normal ca fata doreste sa creada ca mama ei n-a comis crima. Las-o sa creada asta. Nu-i face nici un rau.

Dar, din nefericire, ea doreste dovezi.

Dovezi conform carora Caroline Crale nu si-ar fi ucis sotul?

- Da.

Ei bine, spuse Depleach, nu le va obtine.

Nu credeti?

Faimosul K.C.[4] isi privi meditativ companionul.

Mereu te-am considerat un om cinstit, Poirot. Ce-ai de gand? incerci sa faci bani folosindu-te de afectiunea fireasca a unei fete?

N-o cunoasteti. Nu este o fata obisnuita. E o fata cu o mare tarie de caracter.

Da, imi imaginez ca fiica lui Amyas si a lui Caroline Crale ar fi asa. Ce doreste?

Doreste adevarul.

Hm, ma tem ca adevarul va fi dezamagitor pentru ea. Sincer, Poirot, nu cred ca exista vreo indoiala in aceasta privinta. Ea l-a ucis.

Ma veti ierta, dragul meu prieten, dar trebuie sa ma conving singur de asta.

Ei bine, nu stiu ce altceva as mai putea face eu. Poti sa citesti ceea ce s-a scris in ziare despre proces. Humphrey Rudolph a fost din partea Coroanei[5]. El a murit sa ma gandesc, cine era protejatul lui? Tanarul Fogg, cred. Da, Fogg. Ai putea sa stai de vorba cu el un pic. Si apoi, mai sunt si oamenii care erau acolo in acea vreme. Sa nu crezi c-o sa le faca placere sa-i intrebi prea multe in legatura cu cazul acesta, dar indraznesc sa spun c-o sa obtii ceea ce vrei de la ei. Dumneata esti un diavol siret.

A, da, oamenii implicati. Este foarte important. Va amintiti poate si cine erau?

Depleach se gandi o clipa.

Sa vad a trecut mult timp. Numai cinci oameni erau cu adevarat implicati, ca sa zic asa nu-i mai pun si pe servitori la socoteala cativa oameni destul de credinciosi si in varsta, cam speriati si care nu stiau nimic despre nimic. Nimeni nu i-ar fi putut banui.

Sunt cinci oameni, spuneti. Povestiti-mi despre ei.

Ei bine, era Philip Blake. Un prieten bun de-al lui Crale il cunostea de-o viata. Statea in casa lui, pe-atunci. El e inca in viata. il mai vad din cand in cand. Sta la St George's Hill. E broker la bursa. Joaca pe diverse piete si de obicei se descurca din asta. Are destul succes. Chiar se ingrasa un pic.

Da. Si cine urmeaza?

Mai era fratele mai mare al lui Blake. Mosier la tara un tip care sta mai mult prin casa.

Poirot se gandi instantaneu la o melodie. incerca s-o ignore. Nu trebuia sa se gandeasca mereu la versuri de gradinita. Parea obsedat de astfel de lucruri in ultima vreme. Si totusi, melodia insista sa-i revina in minte:

Purcelusul asta a plecat la piata, purcelusul asta

a ramas acasa

Murmura:

A ramas acasa da?

El e cel despre care ti-am spus cel pasionat de ierburi si de medicamente un pic chimist. Hobby-ul lui. Cum il chema oare? Un nume mai literar gata, mi-am amintit. Meredith. Meredith Blake. Nu stiu daca mai traieste sau nu.

Si cine mai urmeaza?

Cine? Ei bine, mai este si sursa tuturor necazurilor. Fata din caz Elsa Greer.

„Purcelusul asta a mancat friptura', murmura Poirot.

Depleach se holba la el.

Chiar i-au dat friptura, asta-i clar, spuse el. A fost foarte ambitioasa. A avut trei soti de-atunci. A intrat si a iesit din tribunalul pentru divorturi foarte des. Si de fiecare data cand a schimbat ceva, a fost in bine. Doamna Dittisham asa o cheama acum. Deschide orice Tatler1 si o vei gasi.

Si ceilalti doi?

Mai era guvernanta. Nu-mi amintesc cum o chema. O femeie draguta si capabila. Thompson Jones ceva de genul asta. Si mai era copila. Sora vitrega a lui Caroline Crale. Probabil ca avea cam cincisprezece ani pe vremea aceea. Si-a facut un nume de atunci. Sapa dupa anumite lucruri si merge in drumetii te miri pe unde. Warren asa o cheama. Angela Warren. O tanara cam primejdioasa, in prezent. Am vazut-o zilele trecute.

Asadar, nu e purcelusul care a plans „guit-guit-guit'?

Sir Montague Depleach il privi cam ciudat. Spuse sec:

Ar cam avea de ce sa planga asa. E desfigurata, sa stii. Are o cicatrice foarte urata pe un obraz. Ea ei bine, o sa auzi totul despre asta, indraznesc sa afirm.

Poirot se ridica.

Va multumesc! Ati fost foarte amabil. Daca doamna Crale nu si-a ucis sotul

Depleach il intrerupse:

Dar a facut-o, batrane, a facut-o! Crede-ma pe cuvant.

Poirot continua sa vorbeasca, fara sa ia in seama intreruperea.

Atunci pare logic ca unul dintre acesti cinci oameni s-o fi facut.

Unul dintre ei ar fi putut s-o faca, sa spunem - accepta, nesigur, Depleach. Dar nu vad de ce-ar fi facut vreunul asta. Nu exista nici un motiv. De fapt, sunt destul de sigur ca nici unul n-a facut asa ceva. Scoate-ti ideea asta fixa din cap, batrane!

Dar Hercule Poirot se multumi sa zambeasca si sa scuture din cap.

CAPITOLUL 2

CONSFATUIREA CU PARTEA ACUZARII


Vinovata ca dracu'! spuse domnul Fogg, scurt.

Hercule Poirot privi meditativ chipul proaspat barbierit al procurorului.

Quentin Fogg, K.C., era un om foarte diferit fata de Montague Depleach. Depleach avea forta, magnetism, o personalitate expansiva si chiar agresiva. Facea impresie prin schimbarile rapide si dramatice de comportament. Chipes, urban, fermecator intr-o clipa si apoi, ca printr-o transformare magica, cu un zambet fioros si cu buzele subtiate, se repezea la gatul victimei.

Quentin Fogg era slab, palid, fara sa posede ceea ce numim personalitate. intrebarile lui erau linistite si lipsite de emotii, dar foarte persistente. Daca Depleach era precum o floreta, Fogg era precum un burghiu. intepa constant. Nu se bucurase niciodata de cine stie ce faima, dar era cunoscut ca un foarte bun om al legii. De obicei, isi castiga cazurile.

Hercule Poirot il masura imediat din ochi.

Prin urmare, asa v-a lasat impresia, zise el.

Fogg aproba din cap.

Ar fi trebuit s-o vedeti atunci cand a depus marturie. Batranul Humpie Rudolph (el era din partea acuzarii, stiti) a tocat-o marunt. Marunt! Se opri si apoi spuse pe neasteptate: Una peste alta, a fost cam mult bine la un loc.

Nu sunt sigur - spuse Hercule Poirot - ca va inteleg foarte bine.

Fogg isi impreuna sprancenele subtiri. Cu mana sa delicata, isi mangaie buza de sus.

Cum sa-i zic altfel? E un proverb englezesc care suna asa: „impusca pasarea care nu se misca', si cred ca descrie foarte bine ceea ce vreau sa zic. Acum intelegeti la ce ma refer?

Este, asa cum ati si spus, un punct de vedere englezesc, dar chiar cred ca va inteleg. in Tribunalul Penal Central, ca si pe terenurile de sport de la Eton[6] sau pe terenurile de vanatoare, unui britanic ii place ca victima sa sa aiba o sansa.

Exact, asa este. Ei bine, in acest caz, acuzata nici macar n-a avut o sansa. Humpie Rudolph a facut tot ceea ce a vrut cu ea. A inceput cu examinarea ei facuta de Depleach. A stat acolo, stiti docila ca o fetita la o petrecere a adultilor, raspunzand la intrebarile lui Depleach cu ceea ce invatase pe de rost. Destul de docila, perfecta la exprimare si absolut neconvingatoare! I se spusese cum sa raspunda si asta a si facut. N-a fost vina lui Depleach. Batranul vulpoi si-a jucat perfect rolul dar, in orice scena, este nevoie de doi actori, doar unul singur nu poate interpreta partitura. Ea n-a jucat deloc ceea ce trebuia. Si asta a avut cel mai puternic efect negativ cu putinta asupra juriului. Iar apoi, batranul Humpie s-a ridicat. Cred ca-l stiti, nu? E o mare pierdere. Si-a aranjat roba, s-a leganat pe picioare si apoi drept la tinta! Cum v-am spus, a tocat-o marunt! A insinuat cateva lucruri, a pus cateva capcane si ea a cazut drept in ele.

A facut-o sa admita cat de absurde erau propriile declaratii, a facut-o sa se contrazica, iar ea s-a ingropat din ce in ce mai adanc. Si apoi, el a incheiat in stilul propriu. Foarte convingator foarte convins: „Va atrag atentia, doamna Crale, ca toata aceasta poveste, cum ca ati furat cucuta ca sa va sinucideti, este doar o falsitate. Eu va spun ca ati luat-o ca sa i-o administrati sotului dumneavoastra, care era pe cale sa va paraseasca pentru o alta femeie, si ca i-ati dat-o in mod intentionat'. Si apoi, ea l-a privit o fiinta atat de draguta, gratioasa, delicata si a spus: „O, nu, nu n-am facut asta'. A fost cel mai lipsit de intonatie lucru pe care l-am auzit cel mai neconvingator. L-am vazut pe Depleach foindu-se in scaun. A stiut ca atunci se terminase. Fogg se opri o clipa, apoi continua: Si totusi nu stiu. intr-un fel, a fost cel mai inteligent lucru pe care-l putea face. A facut apel la cavalerism la acel ciudat cavalerism prezent si-n sporturile sangeroase, cel care-i face pe cei mai multi straini sa ne considere niste impostori atotputernici. Juriul a simtit - intregul public a simtit - ca n-are nici o sansa. Nici nu se putea lupta. Cu siguranta ca nu putea sa joace un rol in fata unei brute atat de sirete ca batranul Humpie. Acel slab, neconvingator „O, nu, nu n-am facut asta' A fost jalnic. Pur si simplu, jalnic. A fost terminata! Da', intr-un fel, a fost cel mai bun lucru pe care-l putea face. Juriul a deliberat doar timp de o jumatate de ora. Verdictul a fost: Vinovata, dar cu recomandarea de clementa. De fapt, stiti, a fost total in opozitie cu cealalta femeie implicata in acest caz. Cu fata. Juriul nu i-a aratat nici un pic de mila acesteia, inca de la inceput. N-avea nici un fir de par lasat la intamplare. Foarte atragatoare, moderna. Pentru femeile din acel tribunal, reprezenta un tip: tipul femeii care destrama o casnicie. Caminele nu erau in siguranta cu fete ca ea prin preajma. Fete care ofereau sex si care ignorau drepturile sotiilor si mamelor. Nu s-a crutat nici ea, indraznesc sa spun. Era sincera. Admirabil de sincera. Se indragostise de Amyas Crale, si el de ea, iar fata n-a avut nici un fel de remuscari sa-l smulga de langa sotia si copilul lui. Am admirat-o intr-un fel. A avut curaj. Depleach a folosit cateva strategii cam dure in examinarea ei, si totusi ea a rezistat destul de bine. Dar tribunalul nu i-a aratat mila. Si nici judecatorul n-a placut-o. Batranul Avis, el era. Un barbat care fusese destul de fustangiu in tinerete, dar foarte moral atunci cand era imbracat in roba si conducea un proces. Concluziile sale impotriva lui Caroline Crale au fost destul de blande. N-a putut nega faptele, dar a aruncat aluzii destul de clare spre provocare si tot restul.

Hercule Poirot intreba:

- N-a sprijinit teoria sinuciderii, avansata de aparare?

Fogg clatina din cap.

- Acea teorie n-a avut niciodata o baza pe care sa se sprijine. Nu ma intelegeti gresit, nu spun ca Depleach n-a folosit-o la maximum. A zugravit o imagine foarte emotionanta a unui barbat cu o inima foarte mare, iubitor de placeri, temperamental, care a fost deodata coplesit de pasiunea pentru o tanara fata incantatoare, constient de impedimente, dar incapabil sa reziste. Apoi dezgustul sau fata de propriul gest, remuscarile pentru felul in care-si trata sotia si copilul prin decizia sa brusca de a sfarsi totul! Calea onorabila de iesire din situatia data. Va spun, a fost o scena foarte emotionanta. Vocea lui Depleach te putea face sa plangi. Parca vedeai biata epava de om sfasiata intre pasiuni si decenta sa launtrica. Efectul a fost nemaipomenit! Doar ca - atunci cand totul s-a terminat - vraja s-a risipit si nu mai puteai vedea acel chip aproape mitic al lui Amyas Crale. Toata lumea il cunostea mult prea bine. Nu era deloc acel tip de persoana. Iar Depleach nu putuse da peste nici o dovada care sa arate ca asa era. As spune ca, de fapt, acest Crale s-a apropiat foarte mult de statutul unui om lipsit chiar si de cea mai rudimentara constiinta. Era un egoist fara scrupule, fericit cu el insusi, temperamental. Indiferent ce simt al eticii ar fi avut, il aplica numai picturilor sale. Sunt convins ca n-ar fi pictat ceva neglijent, de proasta calitate indiferent de rasplata. Dar, in rest, era un barbat cu sange fierbinte care iubea viata avea o pofta nebuna de viata. Sinucidere? Nu el!

Poate ca n-a fost cea mai buna aparare posibila?

Fogg ridica din umerii sai subtiri.

Ce altceva ar fi putut folosi? Nu puteam pleda, pur si simplu, ca era un caz care nu se sustine ca acuzarea trebuia sa dovedeasca faptul ca avea o baza. Erau mult prea multe dovezi. Femeia folosise cumva otrava recunoscuse ca o luase, de fapt. Avea motivul, ocazia, mijloacele totul.

Poate ar fi putut arata ca toate aceste elemente filasera aranjate de altcineva?

Fogg spuse raspicat:

A recunoscut multe dintre ele. Si, oricum, e prea putin plauzibil. Insinuati, presupun, ca altcineva l-a omorat si a facut in asa fel incat ea sa para autoarea.

Chiar credeti ca este atat de imposibil?

Fogg rosti rar:

Ma tem ca da. Sugerati existenta misteriosului X. Unde-l putem cauta?

Poirot spuse:

Evident, intr-un cerc de apropiati. Erau cinci oameni, nu-i asa, care puteau sa fie implicati direct.

Cinci? Sa ma gandesc. Era batranul lunatic care se prostea cu ierburile lui. Un hobby periculos dar o fiinta prietenoasa. O persoana cam stearsa. Nu-l vad ca pe domnul X. Mai era fata poate c-ar fi putut s-o omoare pe Caroline, dar nu pe Amyas. Mai era brokerul, cel mai bun prieten al lui Crale. E o situatie destul de populara in romanele politiste, dar nu cred in asta in viata reala. Nu mai e nimeni a, ba da, sora mai mica, dar n-o putem lua in consideratie la modul serios. Sunt, in consecinta, patru.

Hercule Poirot adauga:

Uitati de guvernanta.

Da, asa este. Fiinte comune, guvernantele astea, nimeni nu si le aminteste. imi amintesc de ea totusi, ca prin ceata. De varsta medie, competenta. Presupun ca un psiholog ar fi putut spune despre ea ca avea o pasiune ascunsa pentru Crale si de aceea ar fi fost capabila de crima. Pasiunea reprimata! Nu merge pur si simplu, nu cred. La cat de mult imi amintesc despre ea nu cred ca era genul nevrotic.

A trecut destul timp.

Cincisprezece sau saisprezece ani, cred. Da, cam asa. Nu puteti sa-mi cereti sa am amintiri atat de exacte.

Hercule Poirot continua:

Din contra, va amintiti uimitor de bine. Asta ma uimeste. Chiar puteti vedea totul, nu? Atunci cand vorbiti, aveti tabloul in fata.

Fogg rosti rar:

Da, aveti dreptate il vad, destul de clar.

Poirot spuse:

M-ar interesa, dragul meu prieten, daca m-ati putea lamuri: de ce?

De ce? Fogg se gandi o clipa la raspuns. Chipul lui slab, de intelectual, era concentrat interesat. Da, de ce?

Poirot intreba:

Ce vedeti atat de clar? Martorii? Avocatii? Judecatorul? Pe acuzata, stand in boxa ei?

Fogg spuse incet:

De asta, desigur! Ati pus punctul pe „i'. O voi vedea pe ea intotdeauna ciudat lucru, atractia. Avea aceasta calitate. Nu stiu daca era chiar frumoasa nu era foarte tanara parea mai obosita avea pungi sub ochi. Dar totul se concentra in jurul ei. Interesul. Drama. Si totusi, jumatate din timp, ea nu era cu adevarat acolo. Era plecata undeva, departe isi lasa acolo doar trupul, linistit, atent, cu acel zambet firav, politicos, intiparit pe chip. Era construita din jumatati de nuante, lumini si umbre. Si totusi, cu toate astea, parea mai vie decat cealalta decat fata cu un trup perfect, cu fata frumoasa si cu puterea tineretii. Am admirat-o pe Elsa Greer pentru curaj, pentru ca a putut sa lupte, pentru ca si-a infruntat calaii si n-a cedat. Dar am admirat-o pe Caroline Crale pentru ca n-a luptat, pentru ca 5-a retras in lumea ei de lumini si de umbre. N-a fost Infranta cu adevarat pentru ca n-a luptat. Se opri. Sunt sigur doar de un lucru. L-a iubit pe barbatul pe care l-a ucis. L-a iubit atat de mult, incat jumatate din ea a murit odata cu el.

Domnul Fogg, K.C., se opri si-si sterse ochelarii.

Vai de mine! Spun niste lucruri cam ciudate! Stiti, eram destul de tanar pe atunci. Un debutant ambitios. Aceste lucruri lasa o impresie adanca. Dar, oricum, sunt sigur ca aceasta Caroline Crale era o femeie remarcabila. N-o voi uita vreodata. Nu, n-o voi uita vreodata

CAPITOLUL 3

AVOCATUL CEL TANAR


George Mayhew era prevazator si nu-si lua usor angajamente.

isi amintea cazul, desigur, dar nu foarte clar. Tatal lui se ocupase el n-avea decat nouasprezece ani pe vremea aceea.

Da, cazul provocase destule discutii. Datorita faptului ca victima, Crale, fusese atat de cunoscuta. Tablourile sale erau foarte pretioase chiar foarte pretioase. Doua dintre ele se aflau in Galeria Tate. Nu ca asta ar fi insemnat ceva neaparat.

Il ruga pe domnul Poirot sa-l scuze, dar nu vedea de ce domnul Poirot era atat de interesat de acest subiect. A, fiica? Serios? Canada? El auzise intotdeauna c-ar fi fost in Noua Zeelanda.

George Mayhew deveni mai putin rigid. Se destinse.

Un lucru socant in viata unei fete. O simpatiza foarte mult. ii era chiar mila de ea. Ar fi fost mai bine sa nu afle niciodata adevarul. Totusi, nu mai folosea la nimic sa spuna asta acum.

Voia sa stie? Bine, dar ce era de stiut? Existau rapoartele de la tribunal, desigur. El nu stia nimic despre asta.

Nu, se temea ca nu prea incapea indoiala cu privire la vinovatia doamnei Crale. Avea ceva motive care sa-i justifice fapta. Artistii astia Oameni cu care este dificil sa traiesti. Crale, intelegea asta, avea mereu cate o alta femeie cu care traia.

Si ea insasi probabil ca fusese o femeie mai posesiva. Incapabila sa accepte faptele. in zilele noastre, ar fi putut pur si simplu sa divorteze si sa termine totul. Adauga apoi, prudent:

Sa ma gandesc Aaa Doamna Dittisham, cred, a fost fata implicata in caz.

Poirot raspunse ca asa considera si el.

Ziarele mai aduc vorba despre asta din cand in cand, continua Mayhew. A intrat si a iesit de destule ori din tribunal cu divorturi. Este o femeie foarte bogata, dupa cum cred ca stiti deja. A fost maritata cu exploratorul acela, inainte de Dittisham. Este mereu mai mult sau mai putin in atentia publicului. Genul de femeie careia ii place notorietatea, ma gandesc.

Sau poate ca-i adora pe eroi, sugera Poirot.

Ideea paru sa-l deranjeze pe George Mayhew. O accepta fara tragere de inima.

- Ei bine e posibil, da, ca tocmai acesta sa fie adevarul.

Parea sa intoarca ideea pe toate partile in gand.

Poirot se interesa:

Firma dumneavoastra o reprezenta pe doamna Crale de o perioada mai indelungata?

George Mayhew clatina din cap.

Din contra. Jonathan si Jonathan fusesera avocatii familiei Crale. Avand in vedere situatia insa, domnul Jonathan a simtit ca nu putea s-o reprezinte foarte bine pe doamna Crale, si a aranjat cu noi - cu tatal meu - sa-i preluam cazul. Ati face bine, cred, domnule Poirot, sa va fixati o intalnire cu domnul Jonathan. S-a retras din munca activa - are peste saptezeci de ani - dar cunostea familia Crale foarte bine si va poate spune mult mai multe decat mine. intr-adevar, eu nu va pot lamuri mai nimic. Eram doar un tinerel pe-atunci. Nici nu cred c-am fost la tribunal.

Poirot se ridica si George Mayhew, ridicandu-se la randul lui, spuse:

Poate ca ati vrea sa schimbati o vorba si cu Edmunds, contabilul nostru. Era asociat al firmei pe atunci si a fost foarte interesat de caz.

Edmunds era un om care vorbea foarte rar. Ochii lui straluceau de prudenta avocateasca. il masura indelung din ochi pe Poirot inainte sa se lase convins sa vorbeasca.

A, imi amintesc de cazul Crale. Adauga imediat: O afacere dizgratioasa. Ochii lui sireti zabovira cercetator asupra lui Hercule Poirot. A trecut cam mult timp ca sa mai fie rascolite toate aceste lucruri.

Un verdict dat la tribunal nu reprezinta intotdeauna sfarsitul.

Capul colturos al lui Edmunds aproba incet.

V-as cam da dreptate din acest punct de vedere.

Hercule Poirot continua:

Doamna Crale a lasat in urma o fiica.

A, imi aminteam de un copil, da. Trimisa in strainatate la rude, nu-i asa?

Acea fiica este foarte sigura de nevinovatia mamei ei, preciza Poirot.

Stufoasele sprancene ale domnului Edmunds se ridicara.

Asa vede lucrurile, prin urmare?

imi puteti spune ceva care sa sprijine aceasta teorie? intreba Poirot.

Edmunds reflecta. Apoi, clatina incet din cap.

N-as putea spune in mod constient ca da. Am admirat-o pe doamna Crale. Orice altceva ar fi fost, era totusi o doamna! Nu cum era cealalta. O vulpe nici mai mult, nici mai putin. Tupeista pana-n panzele albe! Gunoi asta era ea Si a aratat-o! Dar doamna Crale era de calitate.

Dar, cu toate acestea, o criminala?

Edmunds se incrunta. Raspunse, cu mai multa spontaneitate decat pana in acel moment:

Asta m-am intrebat si eu, zi de zi. Statea acolo atat de calma si de blanda. „Nu cred', obisnuiam sa-mi spun. Dar, daca ma intelegeti, domnule Poirot, n-aveai ce altceva sa crezi. Cucuta aia n-a ajuns in berea domnului Crale din greseala. A fost pusa acolo intentionat. Si daca nu doamna Crale este autoarea, atunci cine?

Asta e intrebarea, intari Poirot. Cine a pus-o acolo?

Din nou, acei ochi patrunzatori, batrani, il fixara.

Prin urmare, asta e ideea dumneavoastra? vru sa stie domnul Edmunds.

Dumneavoastra ce credeti?

Urma o pauza, inainte ca functionarul sa raspunda:

N-a fost nici un indiciu in acest sens. Absolut nici unul.

Ati fost la tribunal in timpul procesului? se interesa Poirot.

in fiecare zi.

I-ati auzit pe martori depunand marturiile?

- Da.

Nu vi s-a parut nimic anormal la ei vreo ciudatenie, vreo lipsa de sinceritate?

Edmunds raspunse firesc:

Vreti sa spuneti daca unul dintre ei mintea? Daca fiul ar fi avut vreun motiv sa-l omoare pe domnul

Crale? Ma scuzati, domnule Poirot, dar ceea ce sugerati este foarte melodramatic.

Cel putin, luati asta in consideratie, insista Poirot.

Privi chipul crispat, ochii ganditori. incet, cu regret,

Edmunds clatina din cap.

Acea domnisoara Greer, spuse el, era destul de ranchiunoasa si razbunatoare. As spune ca a intrecut limitele in multe dintre lucrurile pe care le-a spus acolo, dar ea il dorea, in orice caz, pe domnul Crale in viata. Nu-i folosea in nici un fel mort. Voia s-o inlature pe doamna Crale, asta e clar Dar asta, deoarece moartea ii luase barbatul. Era ca o tigroaica incoltita! insa, asa cum am spus, ea il dorea pe domnul Crale in viata. Domnul Philip Blake, si el a fost impotriva doamnei Crale. Avea o idee preconceputa. A intepat-o ori de cate ori i s-a ivit ocazia. Dar as spune ca a fost sincer. Fusese prieten foarte bun cu domnul Crale. Fratele lui, domnul Meredith Blake - un martor neconvingator, vag, ezitant - niciodata n-a parut sigur de raspunsurile sale. Am vazut multi martori de felul asta. Parea ca minte, cand, de fapt, tot timpul rostea adevarul. N-a vrut sa spuna nimic in plus fata de ceea ce a trebuit. Avocatul nu a reusit sa extraga mai mult de la el din pricina asta. Unul dintre acei domni care intra mai usor in panica. Guvernanta si ea s-a comportat destul de bine. N-a irosit cuvintele si a raspuns la subiect. N-ai fi putut spune, dac-o ascultai, de partea cui era. O femeie foarte calculata. Genul mai dur. Aici, Edmunds se opri o clipa: Nu m-as mira daca, de fapt, stia mai mult despre toata afacerea asta decat a spus.

Nici eu nu m-as mira, zise Hercule Poirot.

Privi cu atentie chipul dur si ridat al domnului Alfred Edmunds. Era destul de impasibil si de limpede.

Dar Hercule Poirot se intreba in acel moment daca nu cumva i se oferise un indiciu.

CAPITOLUL 4

AVOCATUL CEL BATRAN


Domnul Caleb Jonathan locuia in Essex. Dupa un schimb politicos de scrisori, Poirot primi o invitatie, aproape regeasca in felul ei, sa mearga acolo ca sa cineze si sa-si petreaca o noapte. Batranul gentleman avea, in mod sigur, un altfel de caracter, nu insipid ca tanarul George Mayhew, in comparatie cu care parea un pahar de vin vechi si de calitate.

Avea propriile metode de a aborda subiectele, si abia spre miezul noptii, dupa ce bause un pahar de coniac vechi si savuros, domnul Jonathan isi dadu cu adevarat drumul la limba. intr-o maniera aproape orientala, apreciase curtoazia lui Hercule Poirot de a nu-l forta sa vorbeasca in vreun fel. Acum, la timpul potrivit pentru el, era dispus sa detalieze subiectul privind familia Crale.

- Firma noastra, desigur, a cunoscut multe generatii ale acestei familii. L-am cunoscut pe Amyas Crale si pe tatal sau, Richard Crale, si mi-l amintesc pe Enoch Crale, bunicul. Nobili, cu totii, apreciau mai mult caii decat oamenii. Calareau drept, iubeau femeile si nu se impiedicau de idei. N-aveau incredere in idei. Dar sotia lui Richard Crale era plina de idei mai multe idei decat ratiune. Era poetica si muzicala canta la harfa, stiti. Avea o sanatate precara si parea foarte pitoreasca pe canapeaua ei. Era o admiratoare a lui Kingsley. De aceea l-a botezat pe fiul ei Amyas. Tatalui nu i-a placut numele, dar a cedat. Amyas Crale a profitat de mostenirea lui mixta. Primise simtul artistic de la mama lui, i ar setea de putere si egoismul de la tatal lui. Toti cei din familia Crale erau egoisti. Nu vedeau niciodata vreun alt punct de vedere, in afara de cel personal. Batand usor cu un deget in bratul fotoliului, batranul ii arunca o privire ascutita lui Poirot. Corectati-ma daca gresesc, domnule Poirot, dar sunteti interesat mai degraba de caractere, sa spunem?

Acesta este principalul meu interes in toate cazurile, raspunse Poirot.

Imi inchipui. Ca sa intrati pe sub pielea criminalului, cum se spune. Foarte interesant! Te absoarbe cu totul. Firma noastra, desigur, nu s-a ocupat niciodata de cazuri de crima. N-am fi fost in stare s-o aparam pe : Damna Crale, chiar dac-am fi vrut asta. Cei de la firma Mayhew insa erau mult mai potriviti. L-au numit pe Depleach poate ca n-au avut prea multa imaginatie : tusi, el era foarte expansiv si, desigur, din cale-afara ie dramatic! Ceea ce n-au prevazut insa a fost faptul ca 'ici Caroline n-a jucat rolul pe care l-au vrut ei. Nu era genul dramatic.

Dar cum era? intreba Poirot. Asta doresc foarte mult sa aflu.

Da, da, desigur. Cum a ajuns sa faca tot ceea ce-a acut? Aceasta este intrebarea cu adevarat vitala. O cunosteam, intelegeti, dinainte sa se marite. Caroline Spalding, asa o chema. O fiinta turbulenta si mereu nemultumita. Plina de vitalitate. Mama ei a ramas vaduva ie tanara si Caroline i-a fost foarte devotata. Apoi, mama s-a casatorit din nou a mai avut un copil. Da

da, foarte trist, foarte dureros. Aceste gelozii tinere, arzatoare, adolescentine.

Era geloasa?

Foarte. A avut loc chiar si un incident regretabil. Sarmana copila, s-a invinuit foarte mult dupa aceea. Dar stiti, domnule Poirot, astfel de lucruri se mai intampla. Nu pot fi oprite. Asta vine vine odata cu maturitatea.

Ce s-a intamplat? intreba Poirot.

A lovit-o pe copila cand era inca foarte mica. A aruncat cu un prespapier spre ea. Copila si-a pierdut vederea la un ochi si a ramas desfigurata. Domnul Jonathan ofta. Apoi adauga: Va imaginati ce efect a avut o intrebare atat de simpla pe aceasta tema la tribunal. Clatina din cap. A lasat impresia ca, de fapt, Caroline Crale era o femeie cu un temperament vulcanic. Acest lucru chiar nu era adevarat. Deloc chiar. Se opri o clipa, apoi relua: Caroline Spalding statea destul de des la Alderbury. Calarea foarte bine si era hotarata. Lui Richard Crale ii placea de ea. A impresionat-o si pe doamna Crale - si ea o placea. Fata nu era fericita la casa ei. Era fericita la Alderbury. Diana Crale, sora lui Amyas, si cu ea, au devenit prietene. Philip si Meredith Blake, baietii care locuiau la o proprietate invecinata, veneau adesea la Alderbury. Philip era o mica bruta care se gandea numai la bani. Trebuie sa marturisesc ca mereu am avut o antipatie fata de el. Dar mi s-a spus ca stie sa vorbeasca intotdeauna si ca are reputatia unui bun prieten. Meredith era ceea ce contemporanii mei numeau un Namby Pamby[7]. ii placeau botanica si fluturii si observa pasarile si alte creaturi. Acum, chestia asta se numeste studiul naturii.

Of, Doamne toti tinerii acestia erau o dezamagire pentru parintii lor. Nici unul nu ramasese fidel tipologiei traditionaliste vanatoare, pescuit. Meredith prefera sa observe pasarile si animalele, in loc sa le vaneze. Philip, cu siguranta, prefera orasul in dauna provinciei si se orienta catre domeniul afacerilor, ca sa poata scoate bani. Diana s-a maritat cu un individ care nu era gentleman: era fost ofiter. Iar Amyas, puternicul, chipesul, virilul Amyas a inflorit si a devenit un pictor renumit, tocmai asta, dintre toate meseriile din lume! Dupa parerea mea, Richard Crale a murit din cauza socului.

Si, la scurt timp, Amyas s-a casatorit cu Caroline Spalding. Mereu s-au certat si au avut cate ceva de impartit, dar chiar se iubeau. Erau amandoi innebuniti anul dupa celalalt. Si au continuat sa tina unul la altul. Dar Amyas era precum toti ceilalti din familia Crale, un egoist fara sentimente. A iubit-o pe Caroline, dar n-a respectat-o niciodata cu adevarat. A facut doar ceea ce a vrut. Eu cred c-a fost cat putea el sa fie de atasat de ea, mai mult de atat nu era capabil doar ea, femeia, e situa cu mult sub arta lui. Arta era primordiala. Si nu cred ca a existat vreun moment in viata lui in care arta sa fie mai putin importanta decat orice femeie. Avea aventuri cu femei - il stimulau -, dar le lasa balta dupa ce termina cu ele. Nu era nici un barbat sentimental, 'ici romantic. Si nici nu era un senzual. Singura femeie pentru care simtea ceva, putin, era sotia lui. Si, pentru : a ea stia asta, i-a acceptat atat de multe escapade. Era an pictor foarte talentat. Ea si-a dat seama de acest lucru l-a respectat. El, de obicei, avea aventuri amoroase si apoi se intorcea la ea cu un tablou drept amintire. Si ar fi continuat mult si bine asa, daca nu aparea Elsa Greer. Elsa Greer

Domnul Jonathan clatina din cap.

Ce-i cu Elsa Greer? il imboldi Poirot.


Sarmana copila Sarmana copila spuse pe neasteptate domnul Jonathan.

Prin urmare, asta simtiti in legatura cu ea? insista Poirot.

Jonathan spuse:

Poate pentru ca sunt mai batran, dar eu cred, domnule Poirot, ca e ceva la lipsa de aparare a tineretii care ma misca, pana la lacrimi. Tineretea e atat de vulnerabila. E atat de necrutatoare atat de sigura pe ea. De generoasa si de solicitanta

Ridicandu-se, batranul merse pana la raftul cu carti. Scoase de acolo un volum, il deschise si intoarse paginile, apoi citi cu glas tare:

De ti-e cinstit amorul tau si vrea

Casatorie, da-mi atunci de stire

Prin cineva pe care-l voi trimite

La tine maine, ca sa afle: Unde

Si cand vrei tu sa facem cununia?

Atunci iti pun ursita-mi la picioare,

Stapan mi-esti, te urmez in lumea-ntreaga[8]

Aici se simte iubirea tineretii, in cuvintele Julietei. Fara reticente, fara retineri, fara asa-numita modestie feciorelnica. Este curajul, insistenta, forta necrutatoare a tineretii. Shakespeare cunostea ce inseamna tineretea. Julieta ii canta lui Romeo. Desdemona il doreste pe Othello. Nu au nici un dubiu tinerii, nici teama, nici mandrie.

Poirot spuse, ingandurat:

Prin urmare, credeti ca Elsa Greer vorbea cu cuvintele Julietei?

Da. Era o tanara rasfatata de avere: tanara, frumoasa, bogata. Si-a gasit partenerul si l-a dorit nu era un Romeo tanar, ci un pictor de varsta medie, casatorit. Elsa Greer nu a ezitat nici un moment, a avut la dispozitie codul modernitatii. „Ia tot ceea ce vrei; nu traiesti decat o data!” Batranul ofta, se lasa pe spate si din nou batu incet cu degetele pe bratul fotoliului sau. O Julieta tradatoare. Tanara, fara mila, dar cumplit de vulnerabila. A mizat totul pe o lovitura indrazneata. Si, aparent, a si castigat si apoi in ultimul moment a intrat in scena moartea si tanara Elsa, atat de vivace si de arzatoare, a murit si ea. A ramas numai o persoana rece, intarita, razbunatoare, care a urat-o din tot sufletul pe femeia a carei mana a comis acea fapta ingrozitoare. Vocea barbatului se schimba. Vai, vai! Va rog sa iertati aceasta mica melodramatizare. O femeie tanara, truda cu o viziune cruda asupra vietii. Un personaj nu prea interesant, cred eu. „Tinerete pura ca un trandafir. pasionata, pala' etc. Daca iei asta, ce ramane? Doar o femeie tanara, oarecum mediocra, in cautarea unui erou supradimensionat care s-o urce pe un piedestal.

Daca Amyas Crale n-ar fi fost un pictor faimos spuse Poirot.

Domnul Jonathan se grabi sa-i dea dreptate:

- intr-adevar intr-adevar. Ati pus problema intr-un mod admirabil. Toate fetele din lumea asta care seamana cu Elsa ii venereaza pe eroi. Un barbat trebuie sa fi facut ceva, trebuie sa fie cineva Caroline Crale poate c-ar fi putut recunoaste valoarea unui functionar Ii banca sau a unui agent de asigurari. Caroline il iubea pe Amyas Crale barbatul, nu pe Amyas Crale pictorul. Caroline Crale nu era cruda Elsa Greer era. Apoi adauga: Dar era tanara si frumoasa, si infinit mai patetica, dupa mine.

Hercule Poirot se duse la culcare ganditor in acea seara. Era fascinat de problema personalitatii.

Pentru Edmunds, functionarul, Elsa Greer era o vulpita, nici mai mult, nici mai putin.

Pentru batranul domn Jonathan, ea era eterna Julieta.

Si Caroline Crale?

Fiecare o vazuse in mod diferit. Montague Depleach o dispretuise in calitate de clienta: o persoana care se daduse batuta. Pentru tanarul Fogg, reprezentase romantiozitatea. Edmunds o vazuse, simplu, ca pe o „doamna'. Domnul Jonathan o numise o creatura furtunoasa, turbulenta.

Cum ar fi vazut-o el, Hercule Poirot?

De raspunsul la aceasta intrebare simtea ca depinde succesul cautarilor sale.

Pana acum, nici unul dintre oamenii interogati nu se indoise ca, orice altceva ar fi fost, Caroline Crale fusese, de asemenea, o criminala.

CAPITOLUL 5

COMISARUL DE POLITIE


Fostul comisar de politie Hale trase ganditor din Tipa sa. Apoi, spuse:

Este o intrebare ciudata, domnule Poirot.

Poate ca este, intr-adevar, mai putin obisnuita, aproba Poirot, prevazator.

intelegeti, adauga Hale, a trecut mult timp de arunci.

Hercule Poirot isi dadea seama ca avea sa se plictiseasca de aceasta fraza. Spuse cu blandete:

Din acest motiv, desigur, totul este mult mai dificil.

Rascolirea trecutului, se amuza interlocutorul sau. Dac-ar fi macar un scop in asta

Un scop exista.

Care ar fi el?

Cineva se poate bucura de descoperirea adevarului, pur si simplu. Eu asta fac. Si nu trebuie sa uitam de tanara domnisoara.

Hale aproba din cap.

Da, percep amestecul ei in toate astea. Dar ascultati-ma, domnule Poirot sunteti un om ingenios. Ati putea sa-i nascociti ceva.

N-o cunoasteti pe aceasta tanara, replica Poirot.

Ei, haideti un barbat cu experienta dumneavoastra?

Poirot se incorda.

Poate ca sunt, mon cher, un mincinos versat si priceput dupa cum pareti sa credeti. Dar nu asta este conceptia mea despre un comportament etic. Am standardele mele.

Ma iertati, domnule Poirot. N-am vrut sa va jignesc. Dar ar fi pentru o cauza buna, ca sa zic asa.

Ma intreb, chiar ar fi?

Hale rosti incetisor:

E curat ghinion ca o fata tanara care urmeaza sa se marite sa afle ca mama ei a fost o criminala. Dac-as fi in locul dumneavoastra, m-as duce la ea si i-as spune ca, la urma urmei, a fost vorba despre o sinucidere. I-as spune ca tot acest caz n-a fost bine controlat de catre Depleach. Ca, in ceea ce va priveste pe dumneavoastra, n-aveti nici o indoiala ca Amyas Crale s-a otravit singur.

Dar am toate dubiile in privinta asta! Nu cred nici un moment ca el s-a otravit singur. Considerati acest lucru macar posibil?

Hale clatina incet din cap.

Ei, vedeti? Mie imi trebuie adevarul nu o minciuna, fie ea plauzibila sau chiar foarte plauzibila.

Hale se intoarse si-l privi pe Poirot. Fata lui rosie si un pic patrata deveni si mai rosie si paru chiar si mai patrata. Spuse:

Vorbiti despre adevar. As vrea sa va fie limpede ca noi credem c-am ajuns la adevar in cazul Crale.

Poirot replica repede:

Acest verdict din partea dumneavoastra inseamna foarte mult. Stiu de ce sunteti capabil si ca sunteti cinstit si foarte bine pregatit. Acum spuneti-mi doar atat: Chiar n-ati avut nici un dubiu, niciodata, ca doamna Crale ar fi fost vinovata?

Raspunsul comisarului veni prompt:

Nici un dubiu, domnule Poirot. Circumstantele au condus catre ea imediat, si fiecare indiciu descoperit a sprijinit aceasta convingere.

imi puteti face un rezumat al dovezilor impotriva ei?

Pot. Atunci cand am primit scrisoarea dumneavoastra, am cautat cazul in arhive. Comisarul ridica un mic carnetel. Am notat toate faptele importante aici.

Va multumesc, draga prietene! Sunt nerabdator sa le aud.

Hale isi drese glasul. O rezonanta usor oficiala i se simtea in tonul vocii.

La ora doua si patruzeci si cinci de minute, in dupa-amiaza zilei de 18 septembrie, inspectorul Conway - fost sunat de catre doctorul Andrew Faussett. Doctoral Faussett a spus ca domnul Amyas Crale a murit

subit si, ca urmare a circumstantelor acestui deces si a declaratiei facute de domnul Blake, un oaspete al casei, doctorul a considerat necesar sa anunte politia.

Inspectorul Conway, impreuna cu un sergent si cu medicul legist, au ajuns imediat la Alderbury. Doctorul Faussett era acolo si i-a condus la locul unde se afla corpul domnului Crale, neatins.

Domnul Crale pictase intr-o gradina mica, inchisa, cunoscuta sub numele de Battery Garden[9], datorita faptului ca dadea spre mare si avea cateva tunuri in miniatura, care o decorau. Domnul Crale nu urcase sa ia pranzul pentru ca voise sa obtina un anumit efect de lumina asupra pietrelor, iar soarele n-ar fi fost potrivit centru acest lucru decat in acele momente. Prin urmare, ramasese singur in Battery Garden, pictand. Acest lucru n-a fost considerat neobisnuit. Domnul Crale nu prea respecta orele de masa. Uneori i se trimitea cate un sandvis, dar cel mai adesea el prefera sa nu fie deranjat. Ultimii oameni care l-au vazut in viata au fost domnisoara Elsa Greer (care statea in casa) si domnul Meredith Blake (un vecin). Acestia au urcat in casa si s-au dus impreuna cu celelalte persoane care locuiau acolo la pranz. Dupa masa de pranz, s-a servit cafeaua pe terasa. Doamna Crale si-a terminat de baut cafeaua si a spus ca avea sa „se duca pana jos, sa vada cum se descurca Amyas'. Doamna Cecilia Williams, guvernanta, s-a ridicat si a insotit-o. Cauta un pulover apartinand elevei sale, domnisoara Angela Warren, sora doamnei Crale, pe care aceasta il ratacise si despre care credea ca se gasea undeva pe plaja din apropiere.

Cele doua au plecat impreuna. Cararea trecea printr-un palc de copaci si apoi ducea catre usa care dadea in Battery Garden. Puteai fie sa intri in Battery Garden, fie sa continui pe aceeasi carare si sa ajungi la plaja.

Domnisoara Williams s-a indreptat catre plaja, iar doamna Crale a mers spre Battery Garden. Aproape imediat insa, doamna Crale a tipat si doamna Williams s-a grabit sa se intoarca. Domnul Crale era sprijinit de un scaun, mort.

La cererea urgenta a doamnei Crale, doamna Williams a plecat din Battery Garden si a intrat repede in casa, pentru a suna dupa un doctor. Dar pe drum s-a intalnit cu domnul Meredith Blake si i-a lasat lui in sarcina acest lucru, ea intorcandu-se la doamna Crale, despre care credea c-ar avea nevoie de companie in acele momente. Doctorul Faussett a sosit la locul faptei dupa un sfert de ora. A vazut imediat ca domnul Crale murise de ceva vreme; a spus ca ora probabila a mortii era intre unu si doua. Nu se gasea nimic pe-acolo care sa indice cauza mortii. Nu exista nici un semn al vreunei rani, iar pozitia domnului Crale era foarte naturala. Totusi, doctorul Faussett, foarte familiarizat cu starea de sanatate a victimei si stiind foarte bine ca acesta n-avea vreo boala sau slabiciune de vreun fel, inclina sa creada ca situatia era mult mai grava decat parea la prima vedere, in acest moment, domnul Philip Blake i-a spus ceva domnului Faussett. Comisarul Hale se opri un pic, trase aer in piept si trecu la capitolul al doilea al povestirii sale. Dupa aceea, domnul Blake i-a repetat aceasta declaratie inspectorului Conway. Iata despre ce era vorba. In acea dimineata, el primise un mesaj telefonic de la fratele sau, domnul Meredith Blake (care locuia la conacul Handcross, aflat la doi-trei kilometri distanta). Domnul Meredith Blake era chimist amator sau poate ca botanist ar fi un termen mai potrivit. Atunci cand a intrat in laboratorul sau, in acea dimineata, domnul Meredith Blake a fost surprins sa constate ca o sticla cu un preparat din cucuta, care fusese plina cu o zi inainte, era acum aproape goala. ingrijorat si alarmat de acest rapt, el l-a sunat pe fratele sau, pentru a-l intreba ce ar trebui sa faca. Domnul Philip Blake si-a sfatuit fratele sa vina urgent la Alderbury, ca sa discute problema mai pe larg. El insusi a mers o parte din drum pentru a-i iesi in intampinare si au venit impreuna pana acasa. N-au ajuns Ia nici o concluzie in legatura cu ce ar fi putut face, si au amanat dezbaterea pentru dupa pranz.

Ca urmare a investigatiilor ulterioare, inspectorul Conway a aflat urmatoarele: in dupa-amiaza zilei de dinainte, cinci oameni s-au dus de la Alderbury la conacul Handcross, pentru ceai. Acestia erau domnul si doamna Crale, domnisoara Angela Warren, domnisoara Elsa Greer si domnul Philip Blake. in timpul petrecut acolo, domnul Meredith Blake a tinut un scurt discurs despre hobby-ul sau si i-a dus pe toti in micul lui laborator, pentru a le arata ce avea acolo. in timpul cat a durat acest mic tur, el a mentionat cateva medicamente specifice, dintre care unul era chiar cucuta. Le-a explicat toate proprietatile acesteia, dupa care s-a plans de faptul ca acum disparuse aproape complet din farmacii, dar s-a laudat cu descoperirea lui, anume ca doze mici din aceasta substanta sunt foarte eficiente impotriva tusei si a astmului. Mai tarziu, el a amintit de proprietatile ei letale si chiar le-a citit oaspetilor sai cateva pasaje dintr-un autor grec, in care erau descrise efectele cucutei.

Comisarul Hale se opri din nou, isi umplu pipa la loc si trecu la capitolul al treilea.

- Colonelul Frere, inspectorul-sef, mi-a incredintat mie cazul. Rezultatele autopsiei au rezolvat misterul mai presus de orice indoiala. Cucuta, din cate am inteles, nu lasa urme post-mortem foarte clare, dar doctorii au stiut ce sa caute si o mare cantitate din substanta a fost gasita. Doctorul a emis parerea ca a fost administrata cu doua sau trei ore inaintea decesului. in fata domnului Crale, pe masa, se gasisera un pahar si o sticla de bere goale. Au fost analizate urmele de pe fiecare. Nu era cucuta in sticla, dar era in pahar. Am facut cercetari si am aflat ca, desi intr-o casa de oaspeti de langa gradina se aflau o lada de bere si pahare pentru domnul Crale, in dimineata respectiva doamna Crale fusese cea care-i adusese din casa o sticla cu bere. Domnul Crale era ocupat cu tabloul atunci cand sosise ea, iar domnisoara Greer ii poza, asezata pe unul dintre suporturile tunurilor miniaturale. Doamna Crale a deschis berea, a turnat-o si a pus paharul in mana sotului ei, care statea in fata tabloului. El l-a dat pe gat dintr-o singura inghititura un obicei de-al sau, dupa cum am aflat. Apoi a facut o grimasa, a pus paharul la loc pe masa si a zis: „Toate mi se par ca au un gust neplacut azi!” Domnisoara Greer a ras la aceasta remarca si a spus: „Ei, haide acum!” Domnul Crale a raspuns: „Ei bine, cel putin a fost rece!”

Hale se opri. Poirot interveni:

La ce ora se intamplau toate astea?

Cam la unsprezece si un sfert. Domnul Crale a continuat sa picteze. Potrivit celor declarate de domnisoara Greer, mai tarziu s-a plans de faptul ca-l dureau membrele si ca probabil incepea sa sufere de reumatism. Dar el era, de obicei, genul de om care uraste sa recunoasca faptul c-ar suferi de vreo boala, si, fara indoiala, incerca sa nege ca se simtea rau. Cererea sa iritata de a fi lasat singur in timp ce toti ceilalti mergeau sus sa manance era un lucru destul de obisnuit pentru el, as spune.

Poirot aproba cu un semn din cap.

Hale continua:

Astfel ca domnul Crale a ramas singur in Battery Garden. Fara nici o indoiala, s-a asezat pe scaunul in care a fost gasit imediat dupa ce a ramas singur. Paralizia musculara atunci s-a instalat. Fara nici un ajutor in preajma, a survenit si decesul.

Din nou, Poirot aproba din cap.

Hale mai adauga:

Ei bine, am procedat conform rutinei. N-a fost prea greu sa ajung la fapte. in ziua precedenta avusesera loc niste altercatii intre doamna Crale si domnisoara Greer. Aceasta din urma facuse niste comentarii destul de insolente in legatura cu necesitatea unor schimbari ale aranjamentului mobilei, „pentru atunci cand voi locui eu aici'. Doamna Crale se ridicase si o intrebase: „Ce vrei sa spui? Pentru cand vei locui tu aici?” Domnisoara Greer raspunsese: „Nu te preface ca nu stii despre ce vorbesc, Caroline! Esti ca un strut care-si ingroapa capul in nisip. Stii foarte bine ca eu si Amyas suntem foarte atasati unul de celalalt si ca ne vom casatori'. Doamna Crale spusese: „Nu stiu nimic despre asa ceva'. Domnisoara Greer continuase atunci: „Ei bine, inseamna ca stii acum'. Oricum, se pare ca in acel moment doamna Crale se intorsese catre sotul ei, care tocmai intrase in camera, si intrebase: „E adevarat, Amyas, ca te vei casatori cu Elsa?”

Poirot interveni cu interes:

Si ce a spus domnul Crale atunci?

Se pare ca s-a intors catre domnisoara Greer si a tipat la ea: „Ce naiba e in capul tau, sa spui asta cu voce tare? N-ai nici macar atata minte incat sa-ti tii gura?”

Domnisoara Greer i-ar fi raspuns: „Am crezut ca, de acum, Caroline ar trebui sa inceapa sa recunoasca adevarul'.

Doamna Crale l-a intrebat atunci pe sotul ei: „E adevarat, Amyas?”

El nici n-a privit-o, se pare, ci si-a intors fata si a murmurat ceva.

Ea i-a spus: „Vorbeste cu voce tare. Trebuie sa stiu'.

La asta, el a raspuns: „O, da, e adevarat dar nu vreau sa discut acum despre asta.”

Apoi el a iesit din nou din camera si domnisoara Greer a spus: „Vezi?' si a continuat cu ceva despre faptul ca doamna Crale n-ar trebui sa adopte o atitudine recalcitranta in legatura cu toata povestea. Cu totii trebuiau sa se poarte ca niste oameni rationali. Si ea spera ca Amyas si Caroline sa ramana mereu prieteni buni.

Si ce-a avut doamna Crale de spus la toate astea? intreba, curios, Poirot.

Conform martorilor, a ras. A zis: „Peste cadavrul meu, Elsa'. S-a dus catre usa si domnisoara Greer a strigat-o: „Ce vrei sa spui?” Doamna Crale a privit-o si a spus: „Mai bine il omor pe Amyas, decat sa ti-l las tie'. Hale se opri. Destul de evident ei?

Da. Poirot parea ganditor. Cine a auzit asta?

Domnisoara Williams era in camera, la fel si Philip Blake. Foarte stanjenitor pentru ei.

Ambele relatari despre aceasta scena sunt concordante?

Destul de mult n-o sa auzi niciodata doi martori povestind exact acelasi lucru despre aceeasi scena. Dumneavoastra stiti asta la fel de bine ca si mine, domnule Poirot.

Poirot aproba din cap si spuse, ganditor:

Da, va fi interesant de vazut

Se opri insa fara sa-si termine fraza.

Hale continua:

Am pornit o cercetare a casei. in dormitorul doamnei Crale, am gasit o sticla mica, pe care scria 'Ulei de iasomie', ascunsa intr-un sertar de jos, printre haine de iarna. Era goala. Am luat amprentele de pe ea. ii apartineau doamnei Crale. La analiza, s-a constatat ca sticla continea urme vagi de ulei de iasomie si o solutie puternica de cucuta.

Am intrebat-o pe doamna Crale si i-am aratat sticla. A raspuns imediat. Fusese intr-o dispozitie foarte proasta, a spus. Dupa ce a ascultat descrierea domnului Meredith Blake despre cucuta, s-a strecurat inapoi in laborator, a golit o sticluta de ulei de iasomie, pe care o avea in geanta, dupa care a umplut-o cu solutie de cucuta.

Am intrebat-o de ce-a facut asta si a spus: „Nu vreau sa vorbesc despre anumite lucruri mai mult decat e necesar, dar am avut parte de un soc foarte puternic. Sotul meu mi-a marturisit ca are de gand sa ma paraseasca pentru o alta femeie. Daca era adevarat, nu voiam sa mai traiesc. De asta am luat-o'.

Hale se opri.

Poirot spuse:

in cele din urma e destul de plauzibil.

Poate ca este, domnule Poirot. Dar nu se potriveste cu ceea ce a fost auzita spunand. Si apoi, a mai avut loc o scena in dimineata urmatoare. Domnul Philip Blake a auzit o parte. Domnisoara Greer a auzit o alta parte. Discutia a avut loc in biblioteca, intre sotii Crale. Domnul Blake se afla pe hol si a surprins cateva schimburi de replici, iar domnisoara Greer statea langa fereastra deschisa a bibliotecii si a auzit mult mai mult.

Si ce anume au auzit?

Domnul Blake a auzit-o pe doamna Crale zicand: „Tu si femeile tale As vrea sa te omor. intr-o zi, o sa te omor'.

N-a pomenit nimic despre sinucidere?

Exact. Absolut nimic. Nimic de genul: „Daca faci asta, o sa ma sinucid'. Domnisoara Greer a spus cam acelasi lucru. Domnul Crale ar fi zis: „incearca sa fii rezonabila, Caroline! Tin foarte mult la tine si intotdeauna o sa iti vreau doar binele tie si copilului. Dar ma voi casatori cu Elsa. Mereu am spus ca nu ne vom ingradi unul pe celalalt'. Doamna Crale a raspuns: „Prea bine, sa nu-mi spui ca nu te-am avertizat'. El a intrebat-o: „Ce vrei sa spui cu asta?' si ea a raspuns: „Vreau sa spun ca te iubesc si ca n-am de gand sa te pierd. Mai bine te omor decat sa i te dau fetei aleia'.

Poirot facu un gest imperceptibil.

Mi se pare, murmura el, ca domnisoara Greer n-a prea dat dovada de intelepciune atunci cand a pomenit despre problema asta, nu-i asa? Doamna Crale putea foarte usor sa-i refuze divortul sotului ei.

Am avut cateva indicii care duceau spre acest punct, spuse Hale. Doamna Crale se pare ca i s-a confesat in parte lui Meredith Blake. El era un prieten vechi, de incredere. Era foarte suparat si a reusit sa vorbeasca un pic cu domnul Crale. As spune ca asta s-a petrecut in dupa-amiaza precedenta. Domnul Blake a avut o conversatie delicata cu prietenul lui. A spus cat de suparat ar fi daca sotii Crale s-ar desparti intr-un asemenea mod dezastruos. Si a mai accentuat si faptul ca domnisoara Greer era foarte tanara si ca era un lucru serios s-o tarasca la tribunal, pentru divort. La asta, domnul Crale a raspuns, razand (ce bruta fara sentimente trebuie ca era): „Aici n-a fost Elsa cu ideea. Ea nici nu va aparea. O vom rezolva in maniera clasica'.

Poirot spuse:

Prin urmare, a fost cu atat mai imprudent pentru Elsa Greer sa comita o asemenea indiscretie.

Ei, stiti cum sunt femeile, spuse Hale. Trebuie sa sara-una la gatul celeilalte. Oricum, cred ca a fost o situatie foarte dificila. Nu inteleg cum de a permis domnul Crale sa se intample asa ceva. Domnul Meredith Blake sustine ca el voia sa-si termine tabloul. Are vreun sens pentru dumneavoastra?

Da, prietene, cred ca are.

Pentru mine, nu are. Omul asta chiar parea dornic sa intre in bucluc!

Probabil ca era foarte enervat pe tanara sa amanta, pentru faptul ca se daduse astfel de gol.

Da, chiar era. Si Meredith Blake a spus asta. Daca trebuia sa termine tabloul, nu vad de ce nu putea sa faca niste fotografii si apoi sa lucreze dupa ele. Stiu un tip lucreaza cu acuarele el asa face!

Poirot clatina din cap.

Nu eu pot sa-l inteleg pe artistul Crale. Trebuie sa-ti dai seama, prietene, ca, in acel moment, tabloul acela era probabil singurul lucru care conta pentru Crale. Oricat de mult ar fi dorit sa se insoare cu fata aceea, tabloul era pe primul loc. De aceea, a vrut sa treaca peste vizita ei in casa lor fara scandal. Fata, desigur, n-a vazut lucrurile asa. Pentru femei, dragostea este mereu pe primul loc.

Parca eu nu stiu? zise comisarul Hale.

Barbatii, continua Poirot, si mai ales artistii, sunt diferiti.

Arta! rosti comisarul, cu dispret. Toata discutia asta despre Arta! Niciodata n-am inteles-o si niciodata n-o voi intelege. Ar fi trebuit sa vedeti tabloul pe care-l picta Crale. Foarte ciudat. O facuse pe fata aia sa arate de parca suferea de dureri de dinti, iar suporturile de la tunuri pareau foarte sinistre. Neplacuta, intreaga priveliste. N-am putut sa mi-o scot din minte mult timp dupa aceea. Am si visat-o. Mai mult chiar - mi-a afectat vederea: am inceput sa vad suporturi de tun si pereti si alte lucruri din tablou. Da, si femei!

Poirot zambi si spuse:

Desi nu-ti dai seama, ii aduci un tribut artei lui Amyas Crale.

Prostii! De ce nu poate un pictor sa faca un lucru la care sa-ti placa sa privesti? De ce sa te chinui atat pentru uratenie?

Unii dintre noi, mon cher, vad frumusetea in locuri ciudate.

Fata arata foarte bine, asta-i sigur, spuse Hale. Mult machiaj si aproape dezbracata. Nu este foarte decenta maniera in care se poarta fetele astea. Si lucrurile se petreceau acum saisprezece ani, va avertizez. Acum, nimeni n-ar mai baga de seama una ca asta. Dar atunci ei bine, am fost socat. Pantaloni si o camasa de-aia din ranza, deschisa la gat si nimic altceva, as spune!

iti amintesti destul de bine toate astea, murmura Poirot, cu viclenie.

Comisarul Hale rosi.

Doar transmit mai departe impresia pe care am avut-o, spuse el, pe un ton auster.

Desigur, desigur, spuse Poirot, impaciuitor. Apoi continua: Prin urmare, s-ar parea ca principalii martori impotriva doamnei Crale au fost Philip Blake si Elsa Greer, nu?

Da. Amandoi au fost vehementi. Dar si guvernanta a fost chemata de acuzare si ceea ce a spus ea a cantarit mai mult decat declaratiile celor doi. Ea a fost in intregime de partea doamnei Crale, intelegeti. Cu totul devotata ei. Dar era o femeie cinstita si a raspuns onest, fara sa incerce sa minimalizeze nimic.

Si Meredith Blake?

Era foarte afectat de intreaga poveste, bietul de el. Si-l si cred! S-a invinovatit pentru faptul ca avea cucuta si a fost invinovatit si de judecatorul de instructie. Cucuta si anumite saruri intra sub incidenta unei legi privind otravurile. A avut parte de critici destul de aspre. Era un prieten bun al ambelor parti si a fost lovit foarte tare in afara de faptul ca, oricum, era genul caruia nu-i place sa fie expus privirilor publice.

Sora mai mica a doamnei Crale n-a depus marturie?

Nu. N-a fost necesar. Nu era acolo atunci cand doamna Crale si-a amenintat sotul si n-a avut nimic de spus in plus fata de ceilalti. A vazut-o pe doamna Crale mergand la frigider si scotand berea de acolo si, desigur, apararea ar fi putut s-o intrebe asta pentru a arata ca doamna Crale a luat berea asa cum era, fara sa puna nimic in ea. Dar ideea nu era relevanta, deoarece niciodata n-am sustinut ca in sticla de bere ar fi fost cucuta.

Cum a reusit sa puna otrava in pahar, desi era privita de cei doi?

Ei bine, in primul rand, cei doi nu se uitau la ea. Domnul Crale picta isi privea panza. Domnisoara Greer poza, stand cu spatele aproape la doamna Crale, iar privirea ei era indreptata peste umarul domnului Crale.

Poirot aproba tacut.

Cum am spus, nici unul din cei doi n-o privea pe doamna Crale. Ea avea otrava intr-o sticluta din acelea cu pipeta de genul celor cu care se umplu si stilourile. Am gasit-o sparta in bucati pe cararea care ducea spre casa.

Aveti cate o explicatie pentru toate, murmura Poirot.

Ei bine, haideti acum, domnule Poirot, fara nici un fel de prejudecata. Ea a amenintat ca-l va omori. Ea a luat otrava din laborator. Sticla goala e gasita in camera ei si nimeni n-a mai pus mana pe sticla in afara de ea. I-a dus intentionat bere rece atunci cand picta o chestie ciudata, oricum, daca te gandesti ca nu-si vorbeau in acea perioada.

O chestie foarte ciudata. Deja o remarcasem.

Da. Un pic o da in vileag. De ce era atat de amabila dintr-odata? El se si plange de gustul berii si cucuta chiar are un gust aparte. Caroline aranjeaza in asa fel incat ea sa-l gaseasca mort si o trimite pe cealalta femeie sa dea telefon. De ce? Ca sa stearga sticla si paharul si apoi sa apese doar mana lui pe ele. Dupa aceea, ea poate sa se scuze si sa sustina ca, din cauza remuscarilor, el s-a sinucis. O poveste credibila.

Cu siguranta, n-a dat dovada de prea multa imaginatie.

Nu. Daca ma intrebati pe mine, as spune ca nu cred sa fi stat sa se gandeasca bine. Era atat de roasa de ura si de gelozie! Tot ceea ce avea in cap era sa-l omoare. Si apoi, atunci cand s-a terminat si l-a vazut mort acolo, ei bine, atunci cred eu ca si-a revenit si si-a dat seama de faptul ca tocmai comisese o crima. Si ca, pentru asta, poate plati cu viata. Si, disperata, a recurs la singura aparare pe care o avea, si anume ca fusese sinucidere.

Poirot rosti:

Ceea ce spui dumneata e plauzibil da. Mintea ei se poate sa fi lucrat astfel.

intr-un fel, a fost premeditat si intr-un fel n-a fost, continua Hale. Nu cred ca a gandit foarte mult, stiti. Doar a mers orbeste inainte.

Ma intreb murmura Poirot.

Hale il privi curios.

V-am convins, domnule Poirot, ca a fost un caz clar?

Aproape. Nu de tot. Mai sunt cateva lucruri ciudate

Puteti sugera o solutie alternativa care sa fie si plauzibila?

Care au fost miscarile celorlalti oameni in acea dimineata?

Va asigur c-am intrat destul de dur in ei. I-am verificat pe toti. Nimeni n-a avut ceea ce numim alibi asta nu se poate, atunci cand e vorba despre otravire. Nu exista nimic care l-ar putea impiedica pe criminal sa puna otrava in capsula cu o zi inainte, iar apoi sa-i spuna ca e un leac pentru indigestie si ca trebuie luat inainte de pranz si apoi sa plece in alt oras.

Dar nu credeti ca a fost vorba despre asa ceva in acest caz?

Domnul Crale n-avea indigestie. Si, oricum, nu prea vad cum s-ar petrece astfel de lucruri. E adevarat ca domnul Meredith Blake recomanda diverse leacuri de acest tip pentru unele afectiuni, dar nu-l vad pe domnul Crale incercand vreunul dintre ele. Si, chiar dac-ar fi procedat astfel, dupa aceea ar fi facut glume pe tema asta. Mai mult, de ce sa vrea Meredith Blake sa-l omoare? Totul arata ca se gaseau in relatii foarte bune. Cu totii. Domnul Philip Blake ii era cel mai bun prieten. Domnisoara Greer era indragostita de el. Domnisoara Williams nu cred ca-l aproba, de fapt cred ca era impotriva lui cu totul dar dezaprobarea morala nu duce la otravire. Domnisoara Warren se certa mult cu el, ajunse la o varsta dificila abia mergea la scoala, din cate stiu, dar era atasat de ea si ea de el. in casa aceea gasea multa dragoste si consideratie. Poate ca ati si auzit de ce. Fusese ranita grav in copilarie ranita de doamna Crale, intr-un acces de furie oarba. Asta ne arata, nu-i asa, o persoana relativ necontrolata. Sa atace o copila sa vrea s-o omoare, aproape!

Ar putea arata, spuse ganditor Poirot, ca Angela Warren avea motive sa-i poarte pica doamnei Crale.

Poate ca da dar nu si lui Amyas Crale. Si, oricum, doamna Crale ii era devotata surorii sale mai mici i-a dat o casa atunci cand le-au murit parintii si, asa cum am spus, o trata cu o afectiune speciala, o rasfata destul de rau, asa se spunea. Fata era, in mod evident, foarte atasata de doamna Crale. A fost tinuta departe de proces si protejata cat s-a putut doamna Crale a insistat foarte mult sa fie asa, cred. Dar fata a rost foarte suparata si a vrut sa fie dusa la inchisoare, sa-si vada sora. Caroline Crale n-a fost de acord. A spus ca acest lucra ar putea s-o afecteze pentru tot restul vierii. A facut in asa fel, incat fata sa fie trimisa la o scoala in strainatate. Domnisoara Warren a devenit o femeie foarte respectabila. Calatorea in tot felul de locuri ducate. A tinut conferinte la Royal Geographical Society si alte lucruri de genul asta.

Si nimeni nu i-a spus vreodata despre proces?

Ei bine, in primul rand aveau nume diferite. Nici macar n-aveau acelasi nume de domnisoara. Aveau acerasi mama, dar tati diferiti. Numele de domnisoara al doamnei Crale era Spalding.

Aceasta domnisoara Williams era guvernanta copilului sau a Angelei Warren?

A Angelei. Pentru copil aveau o bona dar si fata mai facea lectii cu domnisoara Williams din cand in cand, cred.

Unde era copila atunci?

Plecase cu bona la bunica acesteia. La doamna Tressillian. O vaduva care-si pierduse ambele fiice si

foarte atasata de copila.

Poirot aproba din cap.

inteleg.

Hale continua:

Cat despre miscarile celorlalti in ziua crimei, vi le ::: relata. Domnisoara Greer a stat pe terasa de langa fereastra bibliotecii, dupa micul dejun. Acolo, asa cum am mai spus, a auzit cearta dintre sotii Crale. Dupa aceea, s-a dus cu pictorul jos, in Battery Garden, si a ramas cu el pana la pranz, avand cateva pauze de dezmortire. Philip Blake a fost in casa dupa micul dejun si a auzit o parte din cearta. Dupa ce-au plecat Crale si domnisoara Greer, a citit ziarul pana cand a primit telefonul de la fratele sau. Apoi, s-a dus spre tarm, sa-l intampine. Au mers impreuna pe carare pana cand au trecut de Battery Garden. Domnisoara Greer tocmai urcase sa-si ia un pulover, pentru ca i se facuse frig, iar doamna Crale era cu sotul ei, discutand despre plecarea la scoala a Angelei.

A, o discutie amicala.

Nu, nu chiar amicala. Crale cam tipa la ea, din cate am inteles. Era enervat pentru faptul ca-l deranjase cu astfel de lucruri. Presupun ca ea voia sa stabileasca totul inainte sa aiba loc alte incidente.

Poirot aproba.

Hale continua:

Cei doi frati au schimbat cateva cuvinte cu Amyas Crale. Apoi, domnisoara Greer a reaparut si s-a dus la locul ei, iar Crale si-a ridicat pensula, incercand in mod evident sa scape de cei doi. Ei au inteles si au plecat in casa. Atunci, de fapt, s-a plans Amyas Crale ca avea doar bere calda acolo jos, iar sotia lui s-a oferit sa-i aduca bere rece.

- Aha!

Exact: aha! A fost dulce ca mierea. Apoi, ei au urcat in casa si au stat pe terasa, afara. Doamna Crale si Angela Warren le-au adus bere acolo. Mai tarziu, Angela Warren s-a dus sa faca o baie in mare si Philip Blake a plecat impreuna cu ea. Meredith Blake a coborat si el pana intr-un luminis aflat mai sus de Battery Garden. O vedea pe domnisoara Greer pozand si-i putea auzi vocea in timp ce discuta cu Crale. A stat acolo si s-a gandit la problema cucutei. Era inca foarte ingrijorat din pricina asta si nu stia ce sa faca. Elsa Greer l-a vazut si I-a salutat cu mana. Atunci cand a sunat clopotelul pentru masa, a coborat si el in Battery Garden si au intrat cu totii in casa. A observat faptul ca domnul Crale avea : privire neobisnuita, dar nu i-a dat importanta. Crale era genul de om care nu se imbolnavea niciodata Asa ca nimeni nu-si imagina c-ar putea fi bolnav. Pe de alta carte, avea dispozitia schimbatoare, in functie de cum : redea ca avea sa-i fie sau nu apreciat tabloul. In aceste : izuri, era lasat singur si i se vorbea cat mai putin. Asta au facut si cei doi in acel moment. Cat despre ceilalti, servitorii erau ocupati cu treburile casei si cu pregatitul mesei. Domnisoara Williams era in sala de studiu, corecta niste caiete. Dupa aceea, s-a ocupat de intretinerea terasei. Angela Warren si-a petrecut cea mai mare parte a timpului in gradina, catarandu-se in copaci si mancand diverse lucruri stiti foarte bine ce face o fata de cincisprezece ani! Prune, mere, pere etc. Dupa aceea a intrat in casa si, cum am spus, a plecat cu Philip Blake, inainte de pranz, ca sa faca o baie. Comisarul Hale se opri. Ei bine, spuse el, gasiti ceva suspect in : Date astea?

Poirot spuse:

Absolut nimic.

Atunci, foarte bine!

Cuvintele exprimau foarte mult.

Dar, chiar si-asa, continua Hercule Poirot, imi voi satisface curiozitatea. O sa

Ce veti face?

O sa-i vizitez pe acesti cinci oameni si voi auzi povestea fiecaruia.

Comisarul Hale ofta melancolic.

Sunteti nebun de legat! Nu se vor potrivi povestile lor. Nu va dati seama de acest fapt elementar? Nu exista doi oameni care sa-si aminteasca un lucru in acelasi fel sau in aceeasi ordine. Dupa tot acest timp! O sa auziti cinci povesti diferite despre cinci crime diferite!

Exact pe asta ma si bazez, spuse Poirot. Va fi foarte interesant!

CAPITOLUL 6

PURCELUSUL ASTA A PLECAT LA PIATA


Philip Blake era chiar asa cum il descrisese Montague Depleach. Un barbat jovial si prosper; un pic mai gras decat ar fi trebuit.

Hercule Poirot stabilise intalnirea pentru ora sase si jumatate, intr-o duminica dupa-amiaza. Philip Blake tocmai terminase de parcurs cele optsprezece gauri ale partidei de golf si era inca foarte conectat la tensiunea acului; castigase cinci lire de la adversarul sau. Era intr-o dispozitie prietenoasa si vorbareata.

Hercule Poirot ii explica lui Blake ceea ce dorea. De aceasta data, nu-si mai exprima dorinta de a ajunge la adevarul gol-golut. Era vorba, dupa cum intelese Blake, despre o serie de carti care se ocupau cu crime celebre.

Philip Blake se incrunta.

Doamne, de ce sa se scrie asa ceva?

Hercule Poirot ridica din umeri. Era foarte departe ie caracterul sau obisnuit azi. Nu voia sa fie dispretuit, : i doar privit cu superioritate. Murmura:

Cititorii. Ei inghit totul da, totul.

Doamne! exclama Philip Blake.

Dar rostise asta pe un ton de om bine-dispus, nu cu dispretul cu care ar fi putut vorbi un om cu mai multa sensibilitate.

Hercule Poirot spuse, ridicand din nou din umeri:

Asta-i natura umana. Dumneavoastra si cu mine, domnule Blake, care cunoastem lumea cu adevarat, nu ne facem iluzii in legatura cu cei din jur. Nu sunt oameni rai majoritatea, dar, cu siguranta, nu pot fi idealizati.

Blake replica sincer:

Am renuntat la iluzii cu mult timp in urma.

Totusi, mi s-a spus ca povestiti niste lucruri foarte speciale.

Ah! Ochii lui Blake se aprinsera. Ati auzit-o pe asta?

Rasul lui Poirot veni la momentul potrivit. Scurta istorioara pe care tocmai i-o spusese Blake nu era edificatoare, dar era amuzanta.

Philip Blake se lasa pe spate in scaunul sau, mai relaxat, cu ochii exprimand buna dispozitie.

Hercule Poirot se gandi deodata ca arata precum un porc multumit.

Un porc. „Purcelusul asta a plecat la piata.”

Cum era el de fapt, omul acesta, acest Philip Blake? Un barbat, se parea, fara prea multe griji. Multumit si prosper. Fara ganduri razbunatoare, fara mustrari de constiinta, fara amintiri care sa-l bantuie. Nu, un purcelus bine hranit care plecase la piata si luase totul la pretul intreg.

Dar, odata, probabil ca avusese mult mai multe caracteristici. Probabil ca in tinerete fusese destul de chipes. Avea ochii un pic prea mici, un pic prea apropiati; dar altfel, trebuie sa fi fost un barbat bine facut si aratos. Cati ani sa fi avut acum? Probabil, intre cincizeci si saizeci. Atunci, asta insemna ca avea vreo patruzeci in momentul mortii lui Crale. Mai putin multumit de sine, mai putin multumit de micile placeri de moment. Dorind mai mult de la viata si primind mai putin.

Poirot murmura incet, ca sa reinceapa conversatia:

imi intelegeti pozitia

Nu, sa fiu al naibii dac-o inteleg! Brokerul se ridica din nou in capul oaselor, cu privirea un pic mai patrunzatoare. De ce dumneavoastra? Nu sunteti scriitor?

Nu, exact, nu sunt. De fapt, sunt detectiv.

Modestia acestei remarci probabil ca nu mai aparuse niciodata in conversatiile lui Poirot.

Sigur ca asta sunteti. Stim cu totii. Faimosul Hercule Poirot!

Dar tonul lui Blake avea o nota ironica. Philip Blake era un englez prea mandru ca sa recunoasca meritele unui strain la modul serios. Unor apropiati probabil ca le-ar fi spus: „Un tip destul de linistit. Ei, probabil ca replicile lui au succes la femei'.

Si, desi atitudinea lui Blake era exact ceea ce-si dorise Hercule Poirot, pe detectiv il deranja totusi.

Acest barbat, acest om de afaceri de succes, nu era impresionat de meritele lui Hercule Poirot! Era scandalos!

Sunt miscat, spuse Poirot, lipsit de sinceritate, ca sunt atat de cunoscut. Permiteti-mi sa precizez ca succesul meu se bazeaza pe psihologie: eternul 'de ce?' al firii umane. Asta, domnule Blake, este ceea ce intereseaza lumea crimei astazi. inainte, era doar o poezie. Crimele celebre erau relatate dintr-o singura perspectiva: cea a povestilor de dragoste pe care le aveau in spate. Acum, totul este foarte diferit. Oamenii citesc cu interes ca doctorul Crippen si-a ucis sotia, centru ca ea era o somitate in domeniul ei, iar el era mic si insignifiant prin comparatie si, in consecinta, il facea sa se simta inferior. Citesc despre o femeie ucigasa, faimoasa pentru ca omora din cauza ca fusese molestata de tatal ei atunci cand avea trei ani. Este, cum am spus, „de ce'-ul crimei, cel care ocupa centrul de interes azi.

Philip Blake spuse, retinandu-si un cascat:

Acest motiv este, de obicei, destul de evident. in cea mai mare parte a cazurilor, mobilul il constituie banii.

Poirot exclama:

Ah, dar, dragul meu domn, acest motiv nu trebuie niciodata sa fie evident. Aici este intregul scop!

Si aici interveniti dumneavoastra?

Si aici, dupa cum spuneti, intervin eu. S-a propus sa fie rescrise niste istorisiri ale anumitor crime, privite dintr-o perspectiva psihologica. Psihologia crimei este specialitatea mea. Am acceptat misiunea.

Philip Blake ranji.

E destul de profitabil, cred, nu-i asa?

Sper chiar sper asta.

Felicitari! Acum poate ca o sa-mi spuneti si ce treaba am eu cu toate astea?

Desigur. Cazul Crale, monsieur.

Philip Blake nici nu tresari. Dar paru ingandurat.

Da, desigur. Cazul Crale.

Hercule Poirot il intreba, nerabdator:

Sper ca nu e ceva neplacut, domnule Blake?

- Ah, cat despre asta Blake ridica din umeri.

N-are rost sa-mi fie neplacut un eveniment in legatura cu care nu mai pot face nimic. Procesul lui Caroline Crale este proprietate publica. Si, evident, oricine poate sa scrie despre el. N-are sens sa obiectez eu. intr-un fel - nu ma supara sa va spun - imi displace destul de mult. Amyas Crale a fost unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut. imi pare rau ca trebuie sa rascolim totul din nou. Dar astfel de lucruri se intampla.

Sunteti un filosof, domnule Blake.

Nu, nu. Doar ca stiu cand n-are sens sa ma zbat. indraznesc sa spun ca dumneavoastra veti fi mai bland decat altii.

Sper, cel putin, sa scriu cu delicatete si bun-simt. Philip Blake pufni in ras, dar fara un amuzament

sincer.

Ma faceti sa rad atunci cand va aud vorbind astfel!

Va asigur, domnule Blake, ca sunt cu adevarat interesat. Nu este doar o chestiune de bani pentru mine. Chiar vreau sa recreez trecutul, sa vad si sa simt evenimentele care s-au petrecut, sa vad dincolo de ceea ce e evident si sa vizualizez gandurile si sentimentele actorilor acestei drame.

Philip Blake spuse:

Nu cred ca a fost vorba despre o subtilitate atat de mare aici. A fost o afacere destul de evidenta. Gelozie feminina, asta a fost tot.

M-ar interesa enorm, domnule Blake, sa aflu reactia dumneavoastra la toata afacerea asta.

Philip Blake se imbujora la fata si se dezlantui.

Reactii! Reactii! Nu vorbiti cu atata pedanterie. Eu nu am fost acolo o simpla prezenta, care sa reactioneze intr-un fel sau altul! Nu cred ca intelegeti ca prietenul meu - prietenul meu, va spun - a fost omorat Otravit! Si ca, daca as fi actionat mai repede, l-as fi putut salva.

Cum ati fi putut, domnule Blake?

Asa. Cred ca deja cunoasteti faptele cazului, nu? Poirot aproba din cap.

Foarte bine. in acea dimineata, m-a sunat fratele meu, Meredith. Era destul de panicat. Una dintre buruienile lui lipsea si era una mortala. Ce-am facut? I-am spus sa vina la mine, ca sa discutam. Sa decidem ce era de facut. Sa decidem ce era cel mai bine. Acum ma surprinde cat de prost am putut sa fiu, sa ezit astfel! Trebuia sa-mi dau seama ca n-aveam timp de pierdut. Trebuia sa merg direct la Amyas si sa-l avertizez. Trebuia sa spun: „Caroline a furat una dintre otravurile lui Meredith si tu si Elsa ati face bine sa aveti grija, mare grija'. Blake se ridica. incepu sa mearga cu pasi mari prin camera, cuprins de frenezie. Dumnezeule mare, omule! Dumneata crezi ca n-am trecut prin asta, in minte, de zeci de ori? Stiam. Am avut sansa sa-l salvez si am ezitat l-am asteptat pe Meredith! Cum de n-am putut sa-mi dau seama ca, la urma urmei, Caroline n-avea sa ezite catusi de putin? Luase otrava ca s-o foloseasca si, la naiba, a folosit-o cu prima ocazie! Doar nu era sa astepte pana cand Meredith avea sa descopere ce lipsea. Stiam - desigur ca stiam - ca Amyas era in pericol de moarte si n-am facut absolut nimic!

Cred ca sunteti prea dur cu reprosurile la adresa dumneavoastra, monsieur. N-ati avut mult timp

Celalalt il intrerupse pe Poirot:

Timp? Am avut timp suficient. Cat timp aveam nevoie. Puteam sa merg la Amyas, asa cum am spus dar exista si posibilitatea, desigur, ca el sa nu ma creada. Amyas nu era genul de om care sa creada usor ca el insusi era in pericol. Ar fi pufnit in ras la auzul cuvintelor mele. Si n-ar fi inteles niciodata ce diavol era Caroline. Dar puteam sa merg la ea. Puteam sa spun: „Stiu ce pui la cale. Stiu ce planuiesti sa faci. Dar daca

Amyas sau Elsa mor, otraviti de cucuta, vei fi spanzurata!” Asta ar fi oprit-o. Sau as fi putut sa sun la politie. Of! Erau atatea lucruri pe care le puteam face Si, in loc de asta, m-am lasat influentat de metodele linistite si incete ale lui Meredith. „Trebuie sa fim siguri, sa vorbim despre asta, sa aflam cu certitudine cine ar fi putut s-o ia” Batran prost niciodata n-a putut lua o decizie rapida in viata lui! A fost un lucru bun, pentru el, ca a fost fiul cel mai mare si a avut o mosie unde sa stea. Dac-ar fi incercat vreodata sa faca bani, ar fi pierdut tot ceea ce avea.

Poirot intreba:

N-aveati, personal, nici o indoiala in legatura cu persoana care luase cucuta?

Desigur ca nu. Am stiut imediat ca trebuia sa fie Caroline. Vedeti, o cunosteam destul de bine pe Caroline.

Asta e foarte interesant! As vrea sa stiu, domnule Blake, ce fel de femeie era Caroline Crale?

Philip Blake replica, taios:

Nu era nevinovata ranita pe care au vazut-o oamenii in timpul procesului!

Atunci, ce anume era?

Blake se aseza din nou. Spuse, cu toata seriozitatea:

Chiar vreti sa stiti?

Chiar vreau foarte mult sa stiu.

Caroline era o femeie rea. Rea pana in maduva oaselor! Va avertizez, avea sarm. O caracteriza acel gen de dragalasenie care-i pacaleste total pe oameni. Avea o infatisare fragila, un aer neajutorat, care facea apel la cavalerismul celor din jur. Uneori, dupa ce am citit un pic de istorie, credeam ca Mary, regina scotienilor, a fost probabil la fel ca ea. Mereu dulce si ghinionista, si magnetica Si, de fapt, era o femeie rece si calculata, care a planuit asasinarea lui Darnley[10] si a scapat cu fata curata. Caroline era la fel o intriganta rece si calculata. Si avea un temperament blestemat. Nu stiu daca vi s-a spus - nu reprezenta ceva foarte important in proces, dar arata cine era - ce i-a facut surorii sale. Era geloasa, intelegeti. Mama ei se recasatorise, si toata atentia fusese indreptata catre micuta Angela. Caroline n-a putut suporta una ca asta. A incercat sa omoare copilul cu o bara din fier a lovit-o in cap. Din fericire, n-a fost o lovitura fatala. Dar a fost un lucru groaznic.

Da, intr-adevar.

Ei bine, asta era Caroline cu adevarat. Trebuia sa fie ea prima. Asta chiar nu suporta: sa nu fie prima. Si avea un diavol egoist si individualist in ea, care era capabil sa recurga la solutii criminale. Parea impulsiva, stiti. Dar era, de fapt, foarte calculata. Cand statea la Alderbury, mica fiind, isi facea tot felul de planuri. N-avea banii ei. Eu niciodata n-am fost considerat o partida buna Eram fiul cel mic, care trebuia sa-si croiasca drum singur. E amuzant ca acum, probabil, as putea sa-i intrec pe Meredith si pe Crale, dac-ar mai trai. S-a gandit un pic la Meredith, dar, pana la urma, a ramas la Amyas. Amyas avea sa mosteneasca Alderbury si, desi n-ar fi avut prea multi bani, ea si-a dat seama ca talentul lui de pictor era ceva iesit din comun. A pariat pe geniul si pe succesul lui financiar. Si a castigat. Amyas a avut parte de faima destul de repede. Nu era chiar un pictor la moda, dar geniul lui era recunoscut si tablourile sale se vindeau. Ati vazut vreunul? Am unul chiar aici. Veniti sa-l priviti. Blake il duse pe Poirot in sufragerie si-i arata peretele din stanga. Uitati-l acolo! Acela e al lui Amyas.

Poirot privi in tacere. isi dadu seama cu surprindere de faptul ca un barbat putea combina atat de bine un subiect conventional cu propria magie. O vaza de trandafiri pe o masa de mahon. O piesa de mobilier veche. Amyas facuse ca trandafirii sai sa prinda viata si sa para ca ard cu o flacara aproape obscen de reala. Lemnul lustruit al mesei parea ca prinde si el viata. Cum sa explici sentimentele pe care ti le inspira o asemenea pictura? Era foarte incitant. Proportiile mesei l-ar fi deranjat, poate, pe comisarul Hale, s-ar fi plans ca nu existau trandafiri de culoarea sau de forma redate in tablou. Si, apoi, ar fi plecat intrebandu-se de ce erau trandafirii nemultumitori, si de ce mesele rotunde de mahon _ deranjau, aparent fara motiv.

Poirot ofta incet. Apoi murmura:

Da totul e acolo.

Blake il duse inapoi si mormai:

Niciodata n-am prea inteles arta. Nu stiu de ce-mi :. ace atat de mult sa privesc tabloul ala, dar imi place. £ atat de ah, la naiba, e atat de frumos!

Poirot aproba cu afectare.

Blake ii oferi oaspetelui sau o tigara si-si aprinse si ; ana. Apoi spuse:

Si acela este omul. Omul care a pictat trandafirii Cel care a pictat Femeia cu shakerul pentru cocktail Imul care a pictat acea minunata si dureroasa Nastere a - - imului, acela este omul care a fost retezat de tanar, in 3: arsa varstei, in ciuda poftei sale de viata, de o femeie razbunatoare si vicleana! Veti spune ca sunt prea inversunat ca nu sunt obiectiv si ca am ceva impotriva lui

Caroline. Avea sarm l-am simtit. Dar stiam - mereu am stiut - cine era femeia reala din spatele acestei fatade. Si acea femeie, domnule Poirot, era malefica. Era cruda si malitioasa si voia totul.

Si totusi, mi s-a spus ca doamna Crale a inghitit multe in timpul casatoriei sale.

Da, si le-a impartasit tuturor lucrul asta! Mereu martira! Sarmanul Amyas. Viata lui de om casatorit era un iad sau, mai degraba, asa ar fi fost, daca n-ar fi avut acele calitati exceptionale. Arta lui, intelegeti mereu a avut asta. Era un refugiu. Atunci cand picta, nu-i mai pasa. O lasa in urma pe Caroline si tot ceea ce-i spunea ea, si certurile lor interminabile. Erau interminabile, stiti. Nu trecea nici o saptamana fara sa se certe dintr-un motiv sau altul. Ei ii placea asta. Daca se certa, se simtea stimulata, cred. Era un mijloc de a se elibera. Putea sa spuna tot ceea ce avea de spus. Pur si simplu, era multumita dupa un astfel de meci. Semana cu o pisica multumita pleca torcand. Dar, pe el, certurile astea il epuizau complet. El voia pace sa se odihneasca o viata linistita. Desigur ca un astfel de barbat nici n-ar trebui sa se casatoreasca nu este facut sa fie domesticit. Un barbat precum Crale ar trebui sa aiba aventuri, dar nu legaturi puternice. Astea nu-l pot duce decat la pierzanie.

Vi se confesa?

Ei bine stia ca-i sunt un prieten devotat. Ma lasa sa vad toate lucrurile astea. Nu se plangea. Nu era genul ala de om. Uneori, mai spunea: „La naiba cu toate femeile!” Sau mai spunea: „Sa nu te casatoresti niciodata, batrane! Asteapta iadul care vine dupa moarte'.

Stiati despre relatia lui cu domnisoara Greer?

O, da sau, cel putin, mi-am dat seama ca urma 5 a se intample. El mi-a spus ca tocmai cunoscuse o fata minunata. Era deosebita, spunea el, fata de orice sau de : ricine cunoscuse el pana atunci. Nu c-as fi acordat :rea mare atentie cuvintelor sale. Amyas mai mereu cunostea cate o femeie despre care spunea ca era deosebita. De obicei, o luna mai tarziu, te privea uimit daca-i pomeneai despre asta si se intreba despre ce vorbesti. Dar aceasta Elsa Greer chiar era deosebita. Mi-am dat

seama de asta atunci cand a venit la Alderbury, sa stea acolo. il prinsese, stiti, il prinsese in capcana ei. Sarmanul era ca un catelus care-i manca din palma!

Nici pe Elsa Greer n-o placeati prea mult?

Nu, n-o placeam. Era, cu siguranta, o creatura pradatoare. Si ea il voia pe Crale, trup si suflet. Dar cred ca, in acelasi timp, ar fi fost mai buna pentru el decat Caroline. Poate ca l-ar fi lasat in pace, dupa ce avea sa

e sigura de el. Sau poate ca s-ar fi saturat de el si ar fi trecut la altcineva. Cel mai bun lucru pentru Amyas ar fost sa scape cu totul de femei.

Dar asta n-ar fi fost pe gustul lui, nu?

Philip Blake raspunse, oftand:

Prostul ala mereu se incurca ba cu o femeie, ba cu alta. Si totusi, intr-un fel, femeile chiar insemnau foarte putin pentru el. Singurele doua femei care l-au impresionat cu adevarat in toata viata lui au fost Caroline 5: Elsa.

Poirot intreba:

O iubea pe copila?

Angela? Cu totii eram atasati de ea. O fetita foarte simpatica. Mereu jucausa. Ce viata avea guvernanta aia a ei! Da, Amyas o placea mult pe Angela Dar, uneori ea mergea prea departe, iar el se supara rau pe ea

Si atunci aparea Caroline in scena Caro era mereu de partea Angelei si asta il termina de tot pe Amyas. Detesta cand Caroline ii lua partea surorii ei. Era o urma de gelozie acolo. Amyas era gelos pe felul in care Caroline o punea mereu pe Angela pe primul loc si ar fi facut orice pentru ea. Si Angela era geloasa pe Amyas si se opunea metodelor lui. A fost decizia lui ca ea sa plece la scoala in toamna aceea, iar ea a fost furioasa. Nu, cred eu, nu pentru ca nu-i placea ideea de scoala, chiar cred ca voia sa mearga dar felul foarte dur al lui Amyas de a pune problema a infuriat-o. in chip de razbunare, ea i-a facut tot felul de figuri dupa aceea. Odata i-a pus zece limacsi in pat. Una peste alta, cred ca Amyas avea dreptate. Era momentul sa aiba parte de niste disciplina. Domnisoara Williams era foarte eficienta, dar chiar si ea marturisea ca Angela o coplesea uneori.

Blake se opri, dar Poirot interveni:

Atunci cand am intrebat daca Amyas era atasat de copil, ma refeream la copilul lui, la fiica sa.

A, vreti sa spuneti la micuta Carla? Da. Ea era grozava. ii placea sa se joace cu ea, atunci cand avea chef. Dar afectiunea lui pentru copil nu l-ar fi impiedicat sa se insoare cu Elsa, daca asta vreti sa spuneti. N-avea sentimente chiar atat de puternice pentru ea.

Caroline Crale ii era devotata fetitei?

Un fel de spasm ii contorsiona chipul lui Philip.

Nu pot spune ca nu era o mama buna. Nu, asta chiar ca n-o pot spune. E singurul lucru

Da, domnule Blake?

Philip spuse, incet si dureros:

E singurul lucru pe care-l regret cu adevarat in toata afacerea asta. Gandul la copila aceea. Un trecut atat de tragic pentru viata ei Au trimis-o in strainatate, la verisoara lui Amyas si la sotul ei. Sper - chiar sper - ca au reusit sa-i ascunda adevarul.

Poirot clatina din cap.

Adevarul, domnule Blake, are obiceiul de a se face cunoscut chiar si dupa foarte multa vreme.

Chiar ma intreb murmura brokerul.

Poirot continua:

In interesul adevarului, domnule Blake, o sa va rog sa faceti ceva.

Ce anume?

O sa va rog sa scrieti o povestire exacta si detaliata a ceea ce a avut loc in acele zile la Alderbury. Adica, va rog sa scrieti o marturie completa a crimei si a circumstantelor sale.

Dar, dragul meu domn, dupa atata timp? Voi fi foarte departe de adevar.

Nu neaparat.

Cu siguranta.

Nu, in primul rand, chiar si cu trecerea timpului, mintea pastreaza o imagine detaliata si adevarata a lucrurilor esentiale si respinge elementele superficiale.

Ha! Vreti sa spuneti ca doriti doar o descriere generala?

Nu, deloc. Doresc o relatare detaliata a fiecarui eveniment, asa cum a avut loc, si a fiecarei conversatii, asa cum v-o amintiti.

Si, presupunand ca-mi amintesc gresit?

Puteti macar sa povestiti totul pe cat de bine va amintiti. Mai pot fi goluri, dar asta nu poate fi evitat.

Blake il privi curios.

Dar care e scopul? Politia va poate da arhivele care contin totul cu mult mai multa acuratete.

Nu, domnule Blake. Acum vorbim din punct de vedere psihologic. Nu vreau doar fapte goale. Vreau propria dumneavoastra selectie din aceste fapte. Timpul si memoria sunt responsabile pentru aceasta selectie. Poate ca mai sunt lucruri facute, vorbe rostite, pe care le-as cauta zadarnic in arhivele politiei. Lucruri si vorbe pe care nu le-ati mentionat, pentru ca, poate, ati judecat ca erau irelevante sau pentru ca ati preferat sa nu le repetati.

Aceasta poveste a mea va fi publicata? intreba taios Blake.

Cu siguranta ca nu. E doar pentru mine. Ca sa ma ajute in deductiile mele.

Si nu veti cita de-acolo fara consimtamantul meu?

Cu siguranta ca nu.

Hm, spuse Philip Blake. Sunt un om foarte ocupat, domnule Poirot.

Banuiesc ca va fi nevoie de ceva timp. Voi fi foarte multumit sa convenim asupra unui tarif rezonabil.

Urma un moment de pauza. Apoi, Philip Blake spuse brusc:

Nu, daca fac asta o fac fara plata.

Si o veti face?

Philip riposta, pe un ton amenintator:

Tineti minte, nu pot baga mana in foc pentru acuratetea amintirilor mele.

Asta este perfect de inteles.

Atunci cred, spuse Philip Blake, ca-mi va placea sa fac asta. Simt ca o datorez - intr-un fel - memoriei lui Amyas Crale.

CAPITOLUL 7

PURCELUSUL ASTA A RAMAS ACASA


Hercule Poirot nu era genul de om care sa neglijeze detaliile.

Apropierea de Meredith Blake fusese gandita in detaliu. Dupa parerea lui, Meredith Blake era cu totul altfel decat Philip Blake. Tactica rapida n-avea sa aiba succes idei. Asaltul trebuia sa fie foarte subtil, pe indelete.

Hercule Poirot stia ca avea o singura metoda de a patrunde in cetatea sa. Trebuia sa se apropie de Meredith Blake cu recomandarile potrivite. Acele recomandari trebuiau sa fie sociale, nu profesionale. Din fericire, in cariera sa, Hercule Poirot isi facuse prieteni in multe comitate. Devonshire nu constituia o exceptie. Detectivul se gandi la ce resurse avea in acea regiune. Prin urmare, descoperi doi oameni care erau vechi cunostinte sau prieteni cu Meredith Blake. Sosi la acesta inarmat cu doua scrisori, una din partea lui Lady Mary Lytton-Gore, o vaduva cu posibilitati restranse si o fiinta foarte retrasa, iar cealalta din partea unui amiral retras din functie, a carui familie locuia in acel comitat de patru generatii.

Meredith Blake il primi pe Poirot oarecum perplex.

Dupa cum simtea tot mai des in ultima vreme, lucrurile nu mai stateau cum fusesera odata. La naiba, detectivii particulari erau inainte detectivi particulari: indivizi pe care-i angajezi sa pazeasca darurile de nunta, indivizi la care mergi - lucru mai rusinos - atunci cand ai o afacere murdara de rezolvat si trebuie s-o scoti la capat.

Dar iat-o pe Lady Mary Lytton-Gore ca-i scria: „Hercule Poirot este un vechi si pretuit prieten de-al meu. Te rog sa faci tot ceea ce poti sa-l ajuti'. Iar Lady Mary Lytton-Gore in mod cert nu era - nu, sigur nu era - genul de femeie pe care s-o asociezi cu detectivi particulari si cu toate lucrurile pe care acestia le reprezinta. Iar amiralul Cronshaw scrisese: „Un tip foarte de treaba, absolut. As fi recunoscator daca vei face tot ceea ce vei putea pentru el. Un individ foarte amuzant, iti va spune tot felul de povesti bune'.

Si acum, in fata sa, se afla chiar detectivul in carne si oase. O persoana aproape imposibila hainele nepotrivite cizme cu nasturi! o mustata incredibila! Nu era chiar genul de om care sa-i placa lui Meredith Blake. Arata de parca nu vanase si nu trasese niciodata cu arma si nici macar nu jucase vreun joc de acest gen. Un strain.

Usor amuzat, Hercule Poirot citi aceste ganduri care treceau prin mintea celui din fata sa.

isi simtise propriul interes crescand considerabil in timp ce trenul il aducea in West Country. Va vedea acum, cu ochii lui, locul unde se petrecusera toate evenimentele.

Aici, la conacul Handcross, traisera si crescusera cei doi frati si de aici plecasera la Alderbury, si glumisera, si jucasera tenis, si se imprietenisera cu un tanar pe nume Amyas Crale si cu o fata pe nume Caroline. De aici plecase Meredith spre Alderbury in acea dimineata fatala. Asta se intamplase cu saisprezece ani in urma.

Hercule Poirot privi cu interes spre barbatul care-l primea cu o politete usor fortata.

Era cam cum se asteptase. Meredith Blake semana foarte mult cu orice alt gentleman de la tara caruia ii placea sa petreaca mult timp afara.

O haina veche din stofa Harris, un chip placut, de varsta mijlocie, asprit de trecerea timpului, cu o pereche de ochi de un albastru oarecum spalacit si o gura slaba, ascunsa pe jumatate de o mustata destul de rara. Hercule Poirot il gasea pe Meredith Blake foarte diferit fata de fratele sau. Avea un fel ezitant de a se purta, iar procesele sale de gandire erau, evident, foarte incete. Totul parea sa conduca spre ideea ca tempoul lui era vizibil incetinit odata cu trecerea anilor, in timp ce tempoul fratelui sau crescuse.

Dupa cum deja ghicise Poirot, acesta era un om pe care nu-l puteai grabi. Viata tihnita a acestui gentleman englez de la tara era precum o a doua natura.

Parea, se gandi detectivul, cu mult mai batran ca fratele sau, desi, din ceea ce-i spusese domnul Jonathan, ii separau doar cativa ani.

Hercule Poirot se mandrea cu faptul ca stia cum sa se poarte cu cineva de moda veche. Si acum nu era momentul sa incerce sa para englez; nu, trebuia sa fie strain - un strain sincer - si sa fie iertat pentru acest 'pacat'. „Desigur, acesti straini nu stiu foarte bine cum sa se comporte in orice situatie. Va va strange mana la micul dejun. Oricum, un tip cu adevarat de treaba”

Poirot porni in crearea acestei impresii despre el insusi. Cei doi vorbira, atenti, despre Lady Mary Lytton-Gore si despre amiralul Cronshaw. Mai fura mentionate si alte nume. Din fericire, Poirot il cunostea pe varul cuiva si o cunoscuse de asemenea si pe cumnata altcuiva. Putea deja sa vada o anumita caldura in ochii mosierului. Vizitatorul parea sa cunoasca exact lumea potrivita.

Cu gratie si atentie, Poirot incepu sa tatoneze motivul vizitei sale. Evita rapid inevitabila reactie negativa. Cartea avea sa fie scrisa. Domnisoara Crale - domnisoara Lemarchant, cum se numea acum - era nerabdatoare ca el sa intocmeasca o lucrare cat mai judicioasa. Faptele, din nefericire, erau bun public. Dar putea sa se intreprinda ceva astfel incat sa nu fie lezati oamenii implicati. Poirot murmura ca si in trecut putuse sa foloseasca o influenta discreta, astfel incat sa evite anumite pasaje mai neplacute intr-o carte de memorii.

Meredith Blake se inrosi, furios. Mana ii tremura un pic in timp ce-si aprinse pipa. Spuse, cu o usoara ezitare in voce:

Este este in-infiorator cum dezgroapa toate astea. Sa-saisprezece ani au trecut. De ce nu pot lasa trecutul in pace?

Poirot ridica din umeri.

Sunt de acord cu dumneavoastra. Dar ce vreti? Exista o cerere mare pentru astfel de lucruri. Si oricine poate reconstitui si comenta o crima dovedita.

Mi se pare dizgratios.

Poirot murmura:

Vai nu traim vremuri prea delicate Ati fi surprins, domnule Blake, dac-ati cunoaste numarul de publicatii mai neplacute pe care am reusit sa le mai sa spunem, atenuez. Sunt nerabdator sa fac acelasi lucru si ca s-o menajez pe domnisoara Crale in aceasta problema.

Meredith Blake murmura:

Micuta Carla! Copila aceea! O femeie in toata firea. Abia pot sa cred.

Stiu, timpul zboara foarte repede, nu-i asa?

Meredith Blake ofta.

Prea repede.

Poirot replica:

Asa cum vedeti in scrisoarea de la domnisoara Crale, pe care v-am dat-o, ea este foarte nerabdatoare sa cunoasca toate amanuntele posibile legate de acele evenimente trecute.

Meredith Blake rosti, usor iritat:

De ce? De ce s-o luam iarasi de la capat? Cat de bine ar fi ca totul sa fie lasat uitarii

Spuneti asta, domnule Blake, pentru ca dumneavoastra cunoasteti foarte bine trecutul. Domnisoara Crale, va reamintesc, nu stie nimic. Adica, ea stie doar povestea auzita in mod oficial.

Meredith Blake tresari si spuse:

Da, am uitat. Sarmana copila! Ce situatie groaznica! Socul aflarii adevarului. Si apoi aceste rapoarte lipsite de sentimente de la proces

Adevarul, spuse Hercule Poirot, nu poate fi aflat in totalitate dintr-o simpla relatare judecatoreasca. Lucrurile care sunt omise sunt, de obicei, singurele care, de fapt, conteaza. Emotiile, sentimentele personalitatile actorilor implicati in drama. Circumstantele atenuante

Aici se opri si celalalt vorbi nerabdator, ca un actor care tocmai intra in scena.

Circumstantele atenuante! Aici este. Dac-au existat vreodata circumstante atenuante, ei bine, au existat in acest caz. Amyas Crale era un vechi prieten familiile noastre se cunosteau de generatii intregi, dar trebuie spus faptul ca avea un comportament, sincer vorbind, revoltator. Era un artist, desigur, si se presupune ca asta ar explica totul. Dar iata care a fost problema: el a permis sa se acumuleze o serie intreaga de chestiuni extraordinare. Pozitia nu era una pe care un om obisnuit sa si-o poata imagina vreun moment.

Sunt foarte interesat de ceea ce spuneti, zise Hercule Poirot. Situatia m-a pus si pe mine in dificultate. Nu astfel se comporta un barbat bine educat, un barbat de societate, atunci cand vine vorba despre problemele sale.

Chipul lui Blake, slab si palid, se anima.

Da, dar chestiunea cea mai importanta este ca Amyas nu reprezenta un barbat obisnuit! Era pictor, vedeti dumneavoastra, si pentru el pictura se situa pe primul loc uneori, in cel mai extraordinar mod cu putinta! Nu-i inteleg pe acesti asa-numiti oameni de arta Niciodata nu i-am inteles. L-am inteles un pic pe Crale pentru ca, desigur, il cunosteam de-o viata. Ai lui erau la fel cu ai mei. Si, in multe feluri, Crale era fidel genului acestuia de oameni Doar atunci cand venea vorba despre arta nu se mai conforma standardelor obisnuite. Nu era, vedeti, un amator in nici un fel. Era de prima mana chiar de prima mana. Unii oameni spuneau ca era un geniu. Poate ca aveau dreptate. Dar, ca rezultat, a fost mereu dezechilibrat, cum am spus eu. Atunci cand picta un tablou nu mai conta nimic, nimic nu putea sa intervina. Era ca un om prins intr-un vis. Complet obsedat de ceea ce facea. Pana cand panza nu era gata, nu putea iesi din transa si nu putea sa-si reia viata obisnuita.

Blake il privi intrebator pe Poirot si acesta din urma aproba din cap.

Vad ca intelegeti. Ei bine, asta explica, zic eu, de ce a aparut aceasta situatie. Era indragostit de fata asta. Intentiona sa se insoare cu ea. Era pregatit sa-si paraseasca sotia si copilul pentru ea. Dar incepuse tabloul acolo, jos, si voia neaparat sa-l termine. Nimic altceva nu mai conta pentru el. Nu vedea nimic altceva. Si nu i-a trecut prin cap ca situatia era imposibila pentru cele doua femei.

A inteles vreuna punctul lui de vedere?

O, da intr-un fel. Elsa l-a inteles, cred eu. Era foarte entuziasmata de tablou. Dar se afla intr-o postura delicata, normal. Cat despre Caroline

Se opri.

Pentru Caroline da, intr-adevar spuse Poirot.

Meredith Blake continua, rostind cu dificultate:

Caroline eu mereu ei bine, mereu am tinut foarte mult la ea. A fost o perioada cand am sperat am sperat sa ma casatoresc cu ea. Dar ideea a fost inabusita in fasa. Oricum, i-am ramas devotat, daca pot spune asa.

Poirot aproba ganditor. Aceasta exprimare usor demodata il descria, simtea detectivul, foarte bine pe barbatul din fata lui. Meredith Blake era genul de om care se putea dedica trup si suflet unui atasament romantic si onorabil. Putea sa-si serveasca doamna cu credinta si fara speranta unei recompense. Da, totul parea sa-i stea in caracter.

Spuse, cantarindu-si atent cuvintele:

Probabil ca n-ati fost de acord cu atitudinea de acest fel la adresa ei?

O, nu. N-am fost de fapt, m-am si confruntat cu Crale pe acest subiect.

Cand anume?

De fapt, chiar in ziua anterioara inainte sa se intample totul. Au venit la ceai, stiti. L-am luat pe Crale deoparte si si i-am zis. Am si spus, imi amintesc, ca nu era drept fata de nici una din ele.

A, ati spus asta?

Da, nu m-am gandit ca el isi daduse seama de asta.

Probabil ca nu.

I-am zis ca o punea pe Caroline intr-o situatie aproape imposibil de indurat. Daca voia sa se insoare cu fata asta, ar fi trebuit sa n-o lase sa stea in casa si ei bine sa n-o fluture, mai mult sau mai putin, prin fata lui Caroline. Era, i-am spus, o insulta greu de tolerat.

Ce v-a raspuns el? intreba curios Poirot.

Meredith Blake raspunse cu dezgust:

A spus: „Caroline va trebui sa suporte'.

Hercule Poirot ridica din sprancene.

N-a fost un raspuns prea afectuos, aprecie el.

Eu l-am considerat de-a dreptul abominabil. Mi-am pierdut firea. I-am spus ca, neindoielnic, nu tinea foarte mult la sotia lui, asa ca nu-i pasa de suferinta ei. Dar cum ramanea, am zis, cu fata aceea? Nu-si dadea seama in ce postura se afla si ea? Raspunsul lui a fost ca si Elsa va trebui sa suporte! Si apoi a continuat: „Nu cred ca intelegi, Meredith, ca tabloul asta pe care-l pictez acum este cea mai valoroasa opera a mea. E bun, iti zic. Si doua femei geloase care se cearta nu ma vor opri nu, la naiba, n-o vor face'. Era inutil sa vorbesc cu el. I-am spus ca-si lasase la o parte orice urma de morala sau decenta. Ca pictura nu era totul. Aici m-a intrerupt. A zis: „Ba da, pentru mine e totul'. Eram inca foarte suparat. Am spus ca o tratase mereu pe Caroline intr-un mod de-a dreptul dizgratios. Avusese o viata nefericita cu el. A spus ca stia asta si ca-i parea rau. ii parea rau! A continuat: „Stiu, Merry, nu ma crezi dar este adevarul! I-am oferit lui Caroline o viata grea si a fost o sfanta. Dar a stiut, cred, in ce se baga. I-am spus cu toata sinceritatea ce fel de individ egoist si condamnabil sunt'. I-am replicat la modul foarte hotarat c-ar trebui sa nu renunte la viata sa de om insurat. Mai era si copilul la mijloc si toate celelalte. I-am spus ca as fi putut intelege ca o fata precum Elsa il facea pe un barbat ca el sa fiarba, dar, chiar si de dragul ei, n-ar trebui sa se desparta de sotie. Era foarte tanara. ii intrase in cap, dar putea sa regrete amarnic mai tarziu. L-am intrebat daca nu se putea reculege, sa scape cu fata curata si sa se intoarca la sotie.

Si ce a spus el?

Doar a parut rusinat. M-a batut pe umar si mi-a zis: „Esti un tip de treaba, Merry. Dar esti prea sentimental. Asteapta pana cand termin tabloul si o sa admiti c-am avut dreptate'. I-am spus: „La naiba cu tabloul tau!” Iar el a ranjit si a afirmat ca toate femeile nevrotice din Anglia la un loc n-ar putea sa-l opreasca. Apoi, eu i-am zis c-ar fi fost mai decent sa-i ascunda totul lui Caroline pana cand tabloul avea sa fie terminat. El insa nu considera ca era vina lui ca se aflase. Elsa insistase sa dea totul in vileag. L-am intrebat de :e. Iar el mi-a marturisit ca ea credea ca n-ar fi fost corect sa faca altfel. Voia ca toate lucrurile sa fie clare si dincolo de orice indoiala. Ei bine, desigur, intr-un fel, asta se putea intelege si fata trebuia respectata pentru principiu. Oricat de rau s-ar fi purtat, macar a incercat si fie cinstita.

Onestitatea provoaca multa durere si tristete, remarca Hercule Poirot.

Meredith Blake il privi cu indoiala. Nu-i prea placea sentimentalismul. Ofta.

A fost o perioada foarte nefericita pentru noi toti.

Singura persoana care nu pare sa fi fost afectata a fost Amyas Crale, afirma Poirot.

Si de ce? Pentru ca era un egoist. imi amintesc de el si acum. A ranjit in timp ce pleca, zicand: „Nu-ti face griji, Merry. Totul va fi in regula!”

Optimistul incurabil, murmura Poirot.

Era genul de barbat care nu le lua pe femei in serios, spuse Meredith Blake. Eu i-as fi putut confirma ca, de fapt, Caroline Crale era disperata.

Asa v-a spus?

Nu in atat de multe cuvinte. Dar n-am sa uit niciodata cum arata in acea dupa-amiaza. Palida si de o veselie oarecum disperata. Vorbea si radea foarte mult si tare. Dar ochii ei avea o tristete chinuita in ei care a fost cel mai miscator lucru pe care l-am vazut vreodata. O faptura atat de blanda

Hercule Poirot il privi pentru un moment fara sa vorbeasca. in mod cert, barbatul din fata lui nu se rusina sa vorbeasca astfel despre o femeie care in ziua imediat urmatoare avea sa-si ucida sotul in mod deliberat.

Meredith Blake continua. intre timp, trecuse peste ostilitatea de la inceputul vizitei. Hercule Poirot avea darul de a sti sa asculte. Pentru barbati precum Meredith Blake, retrairea trecutului avea cu siguranta o anumita atractie. De-acum, vorbea mai mult pentru sine decat pentru oaspetele sau.

Banuiesc c-ar fi trebuit sa suspectez ceva. Caroline a intors conversatia catre micul meu hobby. Era, trebuie sa marturisesc, ceva care ma pasiona. Este foarte interesanta botanica engleza veche, stiti. Sunt atatea plante care erau folosite inainte si care acum au disparut din farmacopeea oficiala. Si este chiar uimitor cum o infuzie de plante relativ obisnuite poate face minuni.

in jumatate din cazuri, nici macar nu mai e nevoie de doctori. Francezii inteleg aceste lucruri Unele dintre leacurile lor sunt de prima mana. Blake se ambalase deja. Ceaiul de papadie, de exemplu; o chestie minunata. Si decoctul de macese - am vazut, mai acum cateva zile, ca revine la moda printre practicantii medicinei. Da, trebuie sa marturisesc ca imi place foarte mult sa ma ocup de amestecurile mele de plante. Culegerea plantelor la momentul potrivit, uscarea macerarea tot restul. Chiar am avut si niste superstitii la un moment dat, si-mi culegeam radacinile pe luna plina sau cum sfatuiau cartile vechi. in acea zi, le-am tinut oaspetilor mei, imi amintesc si acum, un discurs despre proprietatile cucutei. infloreste o data la doi ani. Culegi fructele atunci cand sunt coapte, inainte sa devina galbene. Cucuta este un medicament la care s-a renuntat - nici nu cred ca mai exista vreo modalitate oficiala de preparare in farmacopeea actuala -, dar i-am demonstrat proprietatile in vindecarea tusei si a astmului, de altfel.

Ati vorbit despre toate astea in laborator?

Da, le-am aratat laboratorul le-am vorbit despre : multime de plante. Le-am vorbit despre valeriana, planta care le atrage pe pisici. Apoi, despre alte plante otravitoare. Au fost foarte interesati de toate astea.

Ei? Cine a fost interesat, mai exact?

Meredith Blake paru usor surprins, de parc-ar fi uitat de faptul ca ascultatorul sau nu fusese, in realitate, martor la scena povestita.

A, cu totii. Sa ma gandesc: Philip era acolo, si Amyas, si Caroline, desigur. Angela. Si Elsa Greer.

Atat?

Da asa cred. Da, sunt sigur. Blake il privi curios: Cine-ar mai trebui sa fie?

Ma gandeam ca poate guvernanta

A, inteleg. Nu, ea nu era acolo in dupa-amiaza aia. Cred ca i-am si uitat numele. O femeie de treaba, isi lua slujba foarte in serios. Era destul de ingrijorata din pricina Angelei, cred.

De ce?

Ei bine, era un copil bun, dar era inclinata spre rebeliune. Mereu punea ceva la cale. I-a facut o farsa si lui Amyas intr-o zi, in timp ce el lucra la un tablou. I-a asezat un limax pe spate, iar acesta s-a infuriat tare. A blestemat-o mult dupa aceea. Mai tarziu, a insistat pe ideea cu scoala.

S-o trimita la scoala?

Da. Nu vreau sa spun ca nu era atasat de ea, dar il enerva uneori. Si cred mereu am crezut

- Da?

Ca era un pic gelos. Caroline, vedeti, era sclava Angelei. intr-un fel, poate ca Angela era pe primul plan Si lui Amyas nu-i placea asta. Avea si un motiv, desigur. Nu voi intra in subiect, dar

Poirot il intrerupse:

Motivul fiind ca doamna Caroline Crale se invinovatea pentru actiunea in urma careia fata a ramas desfigurata?

Ah, stiti despre asta? exclama Blake. Nu voiam sa povestesc. Totul era de domeniul trecutului. Dar da, asta cred eu ca era cauza atitudinii ei. Mereu parea sa aiba impresia ca nu facea suficient ca sa isi rascumpere greseala, adica.

Poirot aproba ganditor din cap. intreba:

Si Angela? I-a purtat pica surorii sale vitrege?

A, nu, nu plecati de la ideea asta. Angela ii era devotata lui Caroline. Niciodata nu s-a mai gandit la acea intamplare, sunt sigur de asta. Doar Caroline n-a putut sa si-o ierte.

Angela a fost de acord sa plece la o scoala cu internat?

Nu, n-a fost. Era furioasa pe Amyas. Caroline i-a tinut partea, dar Amyas luase o decizie ferma in privinta asta. in ciuda unui temperament vulcanic, cu Amyas se putea discuta in legatura cu orice, dar atunci cand lua o decizie, toata lumea trebuia sa cedeze. Si Caroline, si Angela s-au supus.

Si avea sa plece la scoala cand?

in semestrul de toamna ii impachetau lucrurile, din cate-mi amintesc. Cred ca, daca n-ar fi avut loc tragedia, ar fi plecat cateva zile mai tarziu. Se discuta ceva in legatura cu bagajele ei, chiar in dimineata acelei zile.

Si guvernanta? intreba Poirot.

Ce vreti sa spuneti?

Cum i se parea ideea? Ramanea fara slujba, nu-i asa?

Da, banuiesc ca asa era, intr-un fel. Carla lua cateva lectii, dar, desigur, ea avea doar cat? Sase ani sau cam asa ceva. Avea o bona. N-ar fi tinut-o pe domnisoara Williams doar pentru ea. Da, asa o chema: Williams. Ciudat cum iti amintesti unele lucruri, atunci cand le spui.

Da, intr-adevar. Acum sunteti inapoi in trecut, nu-i asa? Retraiti scenele cuvintele rostite, gesturile oamenilor expresiile fetelor?

- intr-un fel, dar dar am si goluri, spuse incet Meredith Blake. Multe. imi amintesc, bunaoara, ce soc cm avut atunci cand am aflat ca Amyas urma s-o paraseasca pe Caroline dar nu retin daca mi-a spus el ista sau Elsa. imi amintesc ca m-am certat cu Elsa ce aceasta tema adica am incercat sa-i arat ce lucru injositor facea. Ea doar mi-a ras in fata, in felul ei rece, si a spus ca eram de moda veche. Ei bine, indraznesc sa afirm ca eu chiar sunt de moda veche, dar tot cred ca aveam dreptate. Amyas avea o sotie si un copil Trebuia sa ramana langa familie.

Dar domnisoara Greer credea ca era un punct de vedere invechit?

Da. Acum saisprezece ani, divortul nu reprezenta ceva atat de obisnuit ca azi, dar Elsa era genul de fata care dorea sa fie moderna. Punctul ei de vedere era ca, atunci cand doi oameni nu se mai simteau fericiti impreuna, era mai bine sa faca o pauza. Spunea ca Amyas si Caroline nu se opreau niciodata din certuri si ca era mai bine pentru copil sa nu creasca intr-o atmosfera de acest fel.

Si argumentele ei nu v-au impresionat?

Meredith Blake spuse rar:

Am avut tot timpul senzatia ca ea chiar nu stia despre ce vorbeste. Turuia toate aceste lucruri - pe care le auzise de la prieteni sau pe care le citise in carti - ca un papagal. Era - e ciudat sa spun asta - oarecum patetica. Atat de tanara si de increzatoare Se opri. E ceva la tinerete, domnule Poirot, care este - care poate fi - foarte miscator.

Hercule Poirot spuse, privindu-l cu interes:

Stiu ce vreti sa spuneti

Blake continua, vorbindu-si mai mult siesi decat lui Poirot.

Cred ca de asta, in mare parte, l-am si infruntat pe Crale. Avea aproape cu douazeci de ani mai mult decat fata aia. Nu parea prea corect.

Vai cat de rar isi da seama cineva de astfel de lucruri! murmura Poirot. Atunci cand o persoana este hotarata sa faca intr-un fel nu e usor s-o intorci din drum.

Asta e foarte adevarat, spuse Meredith Blake. Tonul lui era un pic mai amar. Cu siguranta ca, amestecandu-ma, eu nu le-am fost de ajutor. Dar, pe de alta parte, nici nu sunt o persoana foarte convingatoare. Niciodata n-am fost.

Poirot ii arunca o privire fugara. Citea in acel ton lipsa de satisfactie a unui om sensibil, provocata de propria lipsa de personalitate. Si aproba si el in gand adevarul vorbelor lui Blake. Meredith Blake nu era genul care sa poata convinge pe cineva sa procedeze asa cum ii spunea el. incercarile sale bine intentionate erau date mereu deoparte; de obicei, cu indulgenta, dar, oricum, date deoparte. Vorbele sale n-aveau greutate. Era un om ineficient, in mare.

Poirot spuse, aparent incercand sa schimbe un subiect dureros:

inca mai aveti laboratorul, nu?

Nu. Cuvantul venise brusc, cu o promptitudine aproape chinuitoare. Meredith Blake adauga: Am abandonat intreaga idee L-am demontat. N-as fi putut continua dupa ceea ce s-a intamplat. intreaga chestiune, intreaga vina mi s-ar fi putut atribui mie.

Nu, nu, domnule Blake, sunteti prea sensibil.

Dar nu intelegeti? Daca n-aveam plantele alea blestemate! Daca nu le subliniam proprietatile daca nu le laudam daca nu le fortam atentia oamenilor in dupa-amiaza aceea dar nici nu m-am gandit nici n-am visat cum as fi putut?

Cum, intr-adevar?

Dar am vorbit in continuare despre ele. Multumit de cunostintele mele. Orbit, un prost orb am fost. Am accentuat efectele blestemate ale cucutei. Chiar am luat, de orb ce am fost, o carte din biblioteca si le-am citit un pasaj din Fedon, care descria moartea lui Socrate. O capodopera mereu am admirat acel pasaj. Dar m-a bantuit, de atunci.

Au gasit amprente pe sticla de cucuta? intreba Poirot.

Ale ei.

Ale lui Caroline Crale?

- Da.

Nu ale dumneavoastra?

Nu. N-am pus mana pe sticla. Doar am aratat-o.

Dar sigur ati pus mana pe ea la un moment dat.

O, da, bineinteles, dar uneori mai stergeam sticlele de praf - niciodata nu le permiteam servitorilor sa intre aici, desigur - si tocmai facusem asta in urma cu patru sau cinci zile.

Tineati camera incuiata?

Invariabil.

Cand a luat Caroline Crale cucuta din sticla?

Meredith Blake raspunse, ezitant:

A fost ultima care a iesit din camera. Am strigat-o, tin minte, si a iesit in fuga. Obrajii ei erau doar un pic rosii si ochii mari. Of, Doamne, o vad si acum!

Ati vorbit ceva cu ea in dupa-amiaza aceea? intreba Poirot. Prin asta, vreau sa aflu daca ati discutat cu ea despre problemele pe care le avea cu sotul ei.

Blake rosti rar, cu voce joasa:

Nu in mod direct. Parea, asa cum v-am spus, foarte suparata. Am intrebat-o, la un moment dat, cand eram mai mult sau mai putin singuri: „S-a intamplat ceva. draga mea?' si ea a raspuns: „Totul s-a intamplat Mi-as dori sa fi auzit si dumneavoastra disperarea din vocea ei. Acele cuvinte erau adevarul absolut. N-aveai cum sa nu-ti dai seama: Amyas Crale era intreaga lume pentru Caroline Crale. A spus: „Totul a disparut s-a terminat. Eu sunt terminata, Meredith'. Si apoi a ras si s-a intors catre ceilalti si a devenit dintr-odata vesela, aproape salbatica.

Hercule Poirot aproba incet din cap.

Da, inteleg asa a fost, deci

Meredith Blake lovi brusc cu pumnul si ridica vocea. Aproape ca tipa acum.

Si sa va mai spun ceva, domnule Poirot! Atunci cand, la proces, Caroline a spus ca a luat otrava pentru ea insasi, jur ca spunea adevarul! N-avea nici un gand de crima in acel moment. Jur ca n-avea! Asta a venit mai tarziu.

Sunteti sigur ca a venit mai tarziu? intreba Hercule Poirot.

Blake il privi fix si replica:

Poftim? Nu prea inteleg.

Poirot explica:

Va intreb daca sunteti sigur ca s-a gandit sa comita o crima. Sunteti absolut convins ca doamna Caroline Crale a comis in mod deliberat un omor?

Meredith Blake respira sacadat.

Dar daca nu daca nu sugerati ca a fost un accident de vreun fel?

Nu neaparat.

Spuneti un lucru extraordinar!

Chiar asa? Ati spus despre Caroline Crale ca era o fiinta blanda. Fiintele blande comit crime?

Era o fiinta blanda, dar in acelasi timp ei bine, erau certuri foarte violente, sa stiti.

in consecinta, nu chiar atat de blanda?

Ba da, era Ah, cat de dificil de explicat sunt lucrurile astea!

incerc sa inteleg.

Caroline avea un fel unic de a vorbi foarte vehement. Putea sa spuna: „Te urasc, imi doresc sa mori'. Dar asta nu insemna nu ducea neaparat si la actiune.

Prin urmare, in opinia dumneavoastra, doamnei Crale nu-i statea in caracter sa comita o crima?

Aveti cel mai extraordinar mod de a pune problema, domnule Poirot! Pot sa spun doar atat: da, mi se pare ca nu-i statea in fire. Pot sa explic doar prin faptul ca provocarea a fost extrema. isi adora sotul. in aceste circumstante, o femeie ar putea sa ucida.

Poirot aproba din cap.

Da, sunt de acord.

La inceput, am fost mut de uimire. N-am simtit ca putea fi adevarat. Si nu era adevarat daca ma intelegeti nu Caroline cea reala facuse asta.

Dar sunteti sigur ca, in sensul legal, Caroline Crale a fost faptasa?

Din nou, Meredith Blake il privi fix.

Dragul meu domn daca nu ea

Ei bine, daca nu ea?

Nu-mi pot imagina o solutie alternativa. Accident? Imposibil, cu siguranta.

Destul de imposibil, as spune.

Si nu cred in teoria sinuciderii. A trebuit sa fie prezentata, dar era neconvingatoare pentru oricine-l cunostea pe Crale.

Cam asa e.

Si-atunci, ce-a mai ramas? intreba Meredith Blake.

Mai ramane posibilitatea ca Amyas Crale sa fi fost omorat de altcineva, raspunse linistit Poirot.

Dar asta-i absurd!

Asa credeti?

Sunt sigur! Cine-ar fi vrut sa-l omoare? Cine-ar fi putut sa-l omoare?

Dumneavoastra sunteti mai in masura sa stiti asta decat mine.

Dar, doar nu credeti realmente

Poate ca nu. Dar ma intereseaza sa analizez posibilitatea. incercati sa va ganditi in mod serios la ea. Spuneti-mi ce credeti.

Meredith il privi fix timp de cateva minute. Apoi isi cobori ochii. Dupa alte cateva minute, clatina din cap si spuse:

Nu-mi pot imagina nici o solutie alternativa. Mi-ar placea sa pot. Dac-ar fi vreun motiv pentru care sa banuiesc pe altcineva, as considera-o pe Caroline nevinovata. Nu vreau sa cred ca ea a fost. Nici n-am crezut, la inceput. Dar cine altcineva putea sa fie? Philip? Cel mai bun prieten al lui Crale. Elsa? Ridicol! Eu? Chiar arat ca un criminal? O guvernanta respectabila? Servitorii vechi si credinciosi? Poate sugerati ca Angela l-a omorat. Nu, domnule Poirot, nu exista alternativa. Nimeni nu l-ar fi putut omori pe Amyas Crale, in afara de sotia lui. Dar el a impins-o sa faca asta. Si astfel, intr-un fel, chiar a fost sinucidere, cred eu.

Asta insemnand ca a murit ca rezultat al propriilor actiuni, desi nu chiar de mana lui?

Da, este un punct de vedere pretentios, poate. Dar, pana la urma, cauza si efect, stiti dumneavoastra.

Hercule Poirot spuse:

V-ati gandit vreodata, domnule Blake, ca aproape intotdeauna o buna cunoastere a victimei ne poate conduce la motivul crimei?

Nu chiar dar da, banuiesc ca inteleg ce vreti sa spuneti.

Poirot continua:

Pana cand nu stii exact ce fel de persoana era victima, nu poti nici macar incepe sa vezi clar circumstantele unei crime. Asta caut si eu Iar dumneavoastra si fratele dumneavoastra m-ati ajutat aici O reconstructie a omului Amyas Crale.

Meredith Blake medita asupra acestei replici. Atentia ii fusese atrasa de un singur cuvant.

Philip?

- Da.

Ati vorbit si cu el?

Desigur.

Meredith Blake rosti, taios:

Ar fi trebuit sa veniti la mine prima data.

Zambind un pic, Poirot facu un gest curtenitor.

Conform regulilor primului nascut, asa este, spuse el. Stiu ca sunteti mai in varsta. Dar intelegeti ca, intrucat fratele dumneavoastra locuieste langa Londra, a fost mai usor sa-l vizitez pe el primul.

Meredith Blake era in continuare incruntat. isi musca usor buza si spuse din nou:

Ar fi trebuit sa veniti la mine prima data.

De aceasta data, Poirot nu mai raspunse. Astepta. Si, dupa cateva clipe, Meredith Blake continua:

Philip este orbit de idei preconcepute.

- Da?

De fapt, el insusi este un conglomerat de idei preconcepute Mereu a fost asa. ii arunca lui Poirot o privire fugara si nesigura. Probabil ca a incercat sa va intoarca impotriva lui Caroline.

Chiar mai conteaza, la atat de mult timp?

Meredith Blake ofta prelung:

Stiu. Uit ca a trecut atat. Ca s-a terminat totul. Caroline nu mai poate fi ranita. Dar, oricum, n-as vrea sa va faceti o impresie gresita.

Si credeti ca fratele dumneavoastra mi-ar fi putut face o impresie gresita?

Sincer, da, cred asta. Vedeti, a fost mereu un fel de - cum sa spun? - antagonism intre el si Caroline.

De ce?

intrebarea paru sa-l irite pe Blake.

De ce? De unde sa stiu eu de ce? Aceste lucruri exista pur si simplu. Philip se lua de ea ori de cate ori putea. A fost furios, cred, atunci cand Amyas s-a insurat cu ea. Nici nu s-a apropiat de ei mai mult de un an. Si totusi Amyas ii era cel mai bun prieten. Asta cred ca a fost motivul adevarat. N-a crezut ca vreo femeie putea sa fie suficient de buna pentru el. Si, probabil, a simtit ca influenta lui Caroline le-ar putea strica prietenia.

Si asa a fost?

Nu, sigur ca nu. Amyas a continuat sa fie la fel de atasat de Philip pana la sfarsitul vietii. il tachina pentru ca era atat de innebunit dupa bani si pentru ca avea o corporatie in crestere, si pentru ca, in general, era atat de filistin. Lui Philip nu-i pasa. Doar radea si spunea ca era bine ca Amyas avea macar un prieten respectabil.

Cum a reactionat fratele dumneavoastra la intreaga afacere cu Elsa Greer?

Stiti, mi-e cam greu sa ma pronunt. N-a avut o atitudine usor de definit. Era enervat, cred, de faptul ca Amyas se facea de ras din cauza fetei. A spus de mai multe ori ca n-avea sa mearga si ca Amyas o sa regrete, in acelasi timp, cred da, am certitudinea ca era oarecum fericit s-o vada pe Caroline atat de deceptionata.

Sprancenele lui Poirot se ridicara.

Chiar asa simtea?

A, nu ma intelegeti gresit. N-as merge mai departe decat sa spun ca avea acest sentiment vag ingropat undeva. Nu cred ca si-a dat nici el vreodata seama exact de ceea ce simtea. Eu si Philip nu prea avem multe in comun, dar exista o legatura, stiti, intre oamenii de acelasi sange. Un frate stie adesea ce gandeste celalalt frate.

Si dupa tragedie?

Meredith Blake clatina din cap. Un spasm de durere ii traversa chipul.

Sarmanul Phil A fost teribil de afectat. Teribil. ii fusese mereu devotat lui Amyas, intelegeti. Aproape il venera, cred eu. Amyas Crale era de o varsta cu mine. Philip era cu doi ani mai tanar. Si intotdeauna l-a admirat pe Amyas. Da a fost o lovitura grea pentru el a fost foarte inversunat impotriva lui Caroline.

Cel putin, el n-avea, asadar, nici o indoiala?

Nici unul dintre noi n-avea Urma tacere. Apoi, Blake spuse cu simplitatea iritabila a unui om slab: Totul se terminase era de domeniul trecutului si acum veniti dumneavoastra rascoliti totul

Nu eu. Caroline Crale.

Meredith il privi perplex.

Caroline? Ce vreti sa spuneti?

Poirot raspunse, privindu-l:

Caroline Crale a doua.

Chipul lui Meredith se relaxa.

- Ah, da, copilul. Micuta Carla. Am am inteles gresit pentru o clipa.

Credeati ca ma refer la cealalta Caroline Crale? Credeati ca ea nu se va cum sa spun odihni in pace?

Meredith Blake se cutremura.

Nu spuneti asta.

Stiti ca i-a scris fiicei ei - ultimele cuvinte pe care le-a pus vreodata pe hartie - ca era nevinovata?

Meredith il privi fix. Spuse, vocea lui tradand lipsa de incredere:

Caroline a scris asta?

Da. Poirot se opri, apoi intreba: Va surprinde?

V-ar surprinde si pe dumneavoastra, dac-ati fi vazut-o la tribunal. Sarmana fiinta neajutorata si fara aparare Nici macar nu a luptat.

O invinsa?

Nu, nu. Ea nu era asa. Cred c-a fost constiinta faptului ca-l ucisese pe cel pe care-l iubea sau asa am crezut eu atunci.

Nu mai sunteti atat de sigur acum?

Sa scrie un astfel de lucru solemn atunci cand era pe moarte

Poate c-a fost o minciuna pioasa, sugera Poirot.

Poate. Dar Meredith parea ca nu crede asta. Asta, insa, nu nu-i statea in fire lui Caroline

Hercule Poirot aproba din cap. Carla Lemarchant spusese asta. Dar Carla avea doar memoria subiectiva a unui copil. in schimb, Meredith Blake o cunoscuse bine pe Caroline. Era prima confirmare la care Poirot era martor in legatura cu convingerea Cariei.

Blake il privi si spuse incet:

Daca daca intr-adevar Caroline a fost nevinovata atunci intreaga poveste este nebunie curata! Nu vad nici o alternativa posibila Se intoarse brusc spre Poirot. Dumneavoastra vedeti? Ce credeti?

Pana acum, raspunse Hercule Poirot dupa un moment de tacere, nu cred nimic. Doar adun impresii. Cum era Caroline Crale. Cum era Amyas Crale. Cum erau ceilalti oameni implicati. Ce s-a intamplat mai exact in acele doua zile. Asta e ceea ce-mi trebuie. Sa mai trec o data prin fapte, la modul laborios. Fratele dumneavoastra ma va ajuta aici. imi va trimite o relatare a evenimentelor, asa cum si-o aminteste.

Meredith Blake rosti, pe un ton taios:

Nu veti scoate multe de la el. Philip e foarte ocupat. Lucrurile ii scapa atunci cand s-au terminat de mult. Probabil ca-si va aminti complet gresit totul.

Vor fi goluri, desigur. imi dau seama de asta.

Va spun ce Meredith se opri brusc, apoi continua, inrosindu-se un pic in timp ce vorbea: Daca vreti, as putea sa fac si eu acelasi lucru, adica, ar fi ca o verificare, nu-i asa?

Hercule Poirot replica, pe un ton cald:

Ar fi de mare folos. O idee extraordinara!

Exact. Asa voi face. Am niste jurnale vechi pe undeva. Dar va avertizez, rase Meredith. Nu ma prea pricep la literatura. Mai fac si greseli de ortografie. Nu nu va asteptati la prea mult.

A, nici nu cer ceva de genul acela. Doar o relatare simpla a tot ceea ce mai tineti minte. Ce-a spus fiecare, cum aratau exact ce s-a petrecut. Nu conteaza daca nu pare foarte relevant. Ajuta la atmosfera, ca sa spun asa.

Da, inteleg asta. Trebuie sa fie dificil sa vizualizati locuri si oameni pe care nu i-ati vazut niciodata.

Poirot aproba din cap.

Mai vreau sa va rog ceva. Alderbury e chiar aici, nu? Ar fi posibil sa mergem acolo Sa vad cu ochii mei locul unde s-a produs tragedia?

Meredith Blake spuse incet:

Va pot duce acolo chiar acum. Dar, desigur, totul e foarte schimbat.

Nu s-a construit nimic peste?

Nu, slava Cerului nu e chiar atat de rau. Dar acum e un fel de pensiune a fost cumparata de o societate. Vin acolo hoarde de tineri vara si, desigur, camerele au fost taiate si impartite altfel, iar gradinile au fost transformate destul de mult.

Trebuie s-o reconstruiesc din ceea ce-mi veti spune.

Voi incerca, pe cat posibil. Mi-as dori sa fi vizitat totul pe atunci, in zilele bune. A fost una dintre cele mai frumoase proprietati pe care le-am vazut.

il conduse pe Poirot afara si incepura sa mearga pe o poteca pe gazon.

Cine a vandut proprietatea?

Executorii din partea copilului. Ea a mostenit tot ce avea Crale. N-avea testament, asa ca-mi imaginez ca totul i-ar fi revenit automat lui Caroline si copilului. Testamentul lui Caroline ii lasa totul fetitei.

Nimic surorii vitrege?

Angela avea o suma de bani lasata de tatal ei.

inteleg. Apoi, Poirot exclama: Dar unde ma duceti? in fata e coasta marii!

Ah, trebuie sa va explic geografia locului. O sa vedeti imediat. Acolo e un golfulet, Camei Creek ii spune, intra pana pe tarm Pare ca o gura de varsare, dar nu este e doar mare. Ca sa ajungi la Alderbury pe tarm, trebuie sa mergi mai in interior si prin jurul golfuletului, dar cel mai scurt drum de la o casa la alta este prin portiunea aceasta mai ingusta a golfului. Alderbury e chiar opus fata de acest loc Uitati, puteti zari casa printre copaci.

Iesisera la o plaja mica. in partea opusa lor, se aflau o portiune impadurita si o casa alba care putea fi vazuta printre crengile copacilor.

Doua barci erau trase la mal. Meredith Blake, ajutat un pic si de Poirot, o trase pe una din ele in apa si curand vasleau catre celalalt mal.

Mereu mergeam asa in zilele bune, explica Meredith. Numai daca era o furtuna sau daca batea vantul prea tare luam masina. Dar sunt aproape cinci kilometri daca mergi pe traseul ocolitor.

Ajunsera cu barca langa o portiune stancoasa de pe cealalta parte. Meredith arunca o privire fugara catre cateva case mici din lemn si terase din beton.

Toate astea sunt noi. Aici era un mic port - un loc paraginit - si nimic altceva. Si puteai sa mergi pe langa stanci si sa faci baie acolo, langa pietre.

il ajuta pe oaspetele sau sa iasa, lega barca si-l conduse pe o carare abrupta.

Nu cred ca ne vom intalni cu cineva, spuse el peste umar. Nu e nimeni aici in aprilie mai putin de Paste. Dar nici nu conteaza daca ne intalnim. Sunt in relatii bune cu vecinii mei. Soarele chiar straluceste astazi. Parc-ar fi vara. Si ziua aia era minunata. Mai mult o zi de iulie, decat de septembrie. Soare puternic dar si un vant mai rece. Cararea iesea dintre copaci si serpuia printre stanci. Meredith arata in sus. Asta e ceea ce numeau Battery. Suntem mai mult sau mai putin dedesubt acum o inconjuram.

Intrara din nou printre copaci si apoi cararea ii duse catre o usa dintr-un zid foarte inalt. Cararea in sine continua in zigzag si mai sus, dar Meredith deschise usa si cei doi intrara.

Pentru o clipa, Poirot fu derutat cand patrunse inauntru, venind din lumina de afara. Battery era un platou curatat artificial, cu cateva tunuri ici si colo. iti dadea impresia ca statea suspendat deasupra marii. Mai erau copaci deasupra si in spatele lui, dar pe tarm nu se mai afla nimic in afara de incantatorul albastru de dedesubt.

Un loc foarte frumos, spuse Meredith. Arata catre un fel de pavilion de langa zidul din spate. Asta nu era acolo, doar un adapost darapanat unde isi tinea Amyas materialele, berea si niste scaune. Nu era nici facut in beton. Se mai gaseau o banca si o masa unele din fier, vopsite. Asta era totul. Oricum, nu s-a schimbat prea mult.

Vocea lui era un pic sovaitoare.

Poirot intreba:

Si aici s-a intamplat?

Meredith incuviinta din cap.

Banca era acolo langa adapost. Acolo era intins. Se mai intindea uneori, cand picta - privind indelung marea -, iar apoi sarea brusc in picioare si incepea sa picteze de parca era nebun. Se opri. De aia, stiti, parea aproape firesc. De parca dormea il furase somnul. Dar avea ochii deschisi si intepenise. Chestia aia te cam paralizeaza, stiti. Nu doare Mereu mereu mi-a parut bine de asta.

Poirot puse o intrebare la care deja stia raspunsul:

Cine l-a gasit?

Ea. Caroline. Dupa pranz. Cred ca eu si Elsa am fost ultimii care l-am vazut in viata. Probabil ca deja isi facea efectul, atunci. Parea ciudat. Mai bine nu vorbesc despre asta. O sa va scriu. E mai usor.

Se intoarse brusc si iesi din Battery. Poirot il urma tacut.

Cei doi urcara apoi pe carare. Putin mai sus decat Battery se mai afla un platou. Era umbrit de copaci si acolo se gaseau o banca si o masa.

Meredith spuse:

Aici n-au schimbat prea mult. Dar banca nu era atat de rustica. Doar un obiect din fier vopsit. Cam tare pentru stat, in schimb privelistea era minunata.

Poirot incuviinta. Printre copaci se vedeau Battery si gura golfului.

Aici am stat in dimineata aceea, explica Meredith. Copacii nu erau chiar atat de inalti. Se putea vedea clar Battery. Acolo poza Elsa. Statea pe un suport de tun, cu capul intors. Ridica usor din umeri. Copacii cresc mai repede decat ai crede, murmura el. Ei bine, presupun ca imbatranesc si eu. Haideti in casa.

Continuara pe aceeasi carare pana cand ajunsera langa casa. Fusese o cladire frumoasa, veche, in stil georgian. Acum avea in plus cateva dependinte, iar pe gazonul verde din jur se gaseau cateva casute din lemn.

Tinerii dorm aici, tinerele in casa, explica Meredith. Nu cred ca aveti ce sa vedeti. Toate camerele au fost modificate. Pe locul acesta se afla o mica sera. Oamenii au construit in schimb ceva pentru locuit. Ei bine banuiesc ca le place, in vacanta. Nu poti sa pastrezi totul asa cum era pacat Se intoarse brusc. Coboram prin alta parte. imi imi amintesc totul. Fantome peste tot.

Se intoarsera pe o ruta ceva mai lunga. Nici unul nu vorbi. Poirot respecta starea de spirit a companionului sau.

Atunci cand ajunsera din nou la conacul Handcross, Meredith Blake spuse brusc:

Stiti, am cumparat tabloul acela. Cel pe care-l picta Amyas. N-am putut suporta gandul ca avea sa fie vandut pentru valoarea publicitara. Multe minti murdare, multe brute s-ar fi uitat la el. Era o opera reusita. Amyas a spus ca era cea mai reusita din cariera lui. N-as fi surprins daca avea dreptate. Era practic terminat.

Voia doar sa mai lucreze inca o zi sau doua. Vreti sa-l vedeti?

Hercule Poirot raspunse repede:

Da, vreau.

Blake il duse prin hol si lua o cheie din buzunar. Descuie o usa si intrara intr-o camera neaerisita, care mirosea a praf. Ferestrele erau inchise. Blake merse la ele si desfacu obloanele. Apoi, cu o oarecare dificultate, deschise larg o fereastra si aerul de primavara patrunse in camera.

Asa e mai bine.

Ramase langa fereastra, inhaland aerul, iar Poirot i se alatura. Nu mai era nevoie sa intrebe ce fusese camera. Rafturile erau goale, dar inca mai purtau urmele de sticle pe ele. Pe un perete, se aflau un aparat nefunctional si o chiuveta. Camera era ingropata in praf.

Meredith Blake privea pe fereastra.

Cat de usor revin amintirile Stand aici, mirosind iasomia si vorbind vorbind ca un prost ce eram despre potiunile mele pretioase si despre distilari!

Absent, Poirot intinse mana pe fereastra. Smulse un manunchi de frunze de iasomie.

Meredith Blake traversa incaperea. Pe un perete se afla un tablou acoperit. il descoperi.

Poirot isi tinu rasuflarea. Pana acum, vazuse patru tablouri de-ale lui Amyas Crale: doua la Galeria Tate, unul la un dealer londonez si natura moarta cu trandafiri. Dar acum privea ceea ce pictorul numise capodopera sa, si Poirot isi dadu deodata seama ce artist minunat fusese.

Tabloul avea o usoara patina. La prima vedere parea a fi un poster, atat de mari erau contrastele. O fata, o rata intr-o camasa galbena si pantaloni bleumarin, stand pe un zid cenusiu, in lumina puternica a soarelui, cu marea de un albastru intens in spate. Exact subiectul pentru un poster.

Dar prima impresie era inselatoare. Exista ceva Lumina era incredibil de stralucitoare si pura Iar fata

Da, aici era viata. Tot ceea ce era, tot ceea ce putea fi viata, tinerete, vitalitate. Chipul era viu, iar ochii

Atat de multa viata! Tinerete atat de pasionala! Prin urmare, asta vazuse Amyas Crale la Elsa Greer, si asta-l facuse orb si surd fata de fiinta blanda care-i era sotie. Elsa era viata. Elsa era tinerete.

O fiinta superba, slaba, aroganta, cu capul intors, cu ochii obraznici si triumfatori. Privindu-te urmarindu-te asteptandu-te

Hercule Poirot isi desfacu bratele.

E minunat, da, e minunat!

Meredith Blake spuse si el:

Era atat de tanara

Poirot aproba. Se gandi: „Ce vor oamenii sa spuna cu asta? Era atat de tanara. Ceva inocent, ceva atragator, ceva lipsit de ajutor. Dar nu asta e tineretea! Ea e cruda, puternica, puternica da, si cruda! Si inca un lucru: tineretea este vulnerabila'.

isi urma gazda pana la usa. Interesul sau era acum indreptat spre Elsa Greer, pe care avea s-o viziteze in continuare. Oare ce efect avusesera anii asupra acelei copile pasionale, triumfatoare, crude?

Privi din nou tabloul.

Acei ochi il urmarea, il urmareau ii spuneau ceva.

Presupunand c-ar putea intelege ce-i spuneau Ar fi femeia reala capabila sa-i spuna? Sau ochii aceia exprimau un lucru pe care ea nu-l cunostea?

Atata aroganta si anticipare triumfala

Si apoi, Moartea intrase in scena si furase prada acelor maini tinere, nerabdatoare

Si lumina disparuse din acei ochi nerabdatori. Oare cum erau ochii Elsei Greer acum?

Iesi din camera aruncand o ultima privire asupra tabloului.

Se gandi: „Era prea vie'.

Se simti un pic speriat

CAPITOLUL 8

PURCELUSUL ASTA A MANCAT FRIPTURA


Casa din Brook Street avea lalele Darwin la ferestre. inauntru se afla o vaza mare cu liliac alb, raspandind un parfum puternic pana la usa principala, care era acum deschisa.

Un valet de varsta mijlocie ii lua palaria lui Poirot, precum si bastonul. Un alt valet aparu si le lua, in timp ce primul murmura sobru:

Poftiti pe aici, va rog, domnule.

Poirot il urma prin hol si apoi cobori cateva trepte. O usa se deschise, iar valetul ii pronunta numele, atent la fiecare silaba.

Apoi usa se inchise in spatele sau si un barbat inalt si slab se ridica dintr-un scaun de langa foc, indreptandu-se spre el.

Lordul Dittisham era un barbat care se apropia de varsta de patruzeci de ani. Nu era numai nobil, era si poet. Doua dintre dramele sale fantastice in versuri fusesera puse in scena cu costuri imense si avusesera un succes d'estime[11]. Fruntea ii era proeminenta, barbia pronuntata, iar ochii si gura, neasteptat de frumoase.

Luati loc, domnule Poirot.

Poirot se aseza si accepta o tigara din partea gazdei sale. Lordul Dittisham inchise cutia, aprinse un chibrit si i-l tinu lui Poirot, pentru ca acesta sa-si aprinda tigara, apoi se aseza la randul sau, privindu-si ganditor vizitatorul.

Apoi spuse:

Stiu ca, de fapt, pe sotia mea doriti s-o vedeti.

Lady Dittisham a fost atat de draguta incat sa-mi acorde o intalnire.

- Da.

Apoi urma o pauza. Poirot indrazni:

Sper ca n-aveti obiectii, Lord Dittisham?

Un zambet transforma subit chipul slab si visator.

Obiectiile sotilor, domnule Poirot, nu sunt niciodata luate in serios in zilele noastre.

Atunci, obiectati?

Nu, nu pot sa spun asta. Dar trebuie sa marturisesc ca ma tem de efectul asupra sotiei mele. Dati-mi voie sa fiu sincer. Acum multi ani, sotia mea era foarte tanara si a trecut printr-o experienta groaznica. Sper ca si-a revenit din soc. Am ajuns sa cred ca a si uitat. Acum apareti dumneavoastra si, in mod cert, intrebarile ii vor retrezi aceste amintiri.

Este regretabil, spuse Hercule Poirot, politicos.

Nu stiu exact care va fi rezultatul.

Va asigur, Lord Dittisham, ca voi fi pe cat de discret se poate si voi face tot posibilul ca sa n-o supar pe Lady Dittisham. Este, fara indoiala, o persoana delicata si sensibila.

Apoi, brusc si surprinzator, celalalt rase.

Elsa? Elsa e tare ca piatra!

Atunci interveni, diplomatic, Poirot.

Se opri. Situatia il intriga un pic.

Lordul Dittisham spuse:

Sotia mea este imuna la orice fel de socuri. Ma intreb daca stiti de ce a fost de acord sa va vada.

Poirot raspunse simplu:

Din curiozitate?

Un fel de respect aparu in ochii celuilalt.

Ah, prin urmare, va dati seama de asta?

Este inevitabil. Femeile vor fi mereu doritoare de a intalni un detectiv particular. Barbatii, in schimb, ii vor spune sa se duca la naiba.

Si unele femei ar putea sa faca acelasi lucru.

Dupa ce-l vad nu inainte.

Poate. Lordul Dittisham se opri. Care ar fi ideea din spatele acestei carti?

Hercule Poirot ridica din umeri.

Uneori se mai invie trecutul, scena se intoarce, costumele vechi revin. De asemenea, si vechile crime.

Oroare! exclama Lordul Dittisham.

Oroare, daca asa vreti sa-i spuneti. Dar nu veti schimba natura umana zicand asta. Crima este o drama. Dorinta de a vedea drame este foarte puternica la rasa umana.

Lordul Dittisham murmura:

Stiu stiu

Asa ca, vedeti, spuse Poirot, cartea va fi scrisa. Este rolul meu sa ma asigur ca nu vor exista afirmatii rauvoitoare, care sa intervina in faptele reale.

Faptele credeam ca sunt proprietate publica.

Da. Dar nu si interpretarea lor.

Dittisham rosti, cu asprime:

Ce vreti sa spuneti mai exact cu asta, domnule Poirot?

Dragul meu Lord Dittisham, exista multe feluri de a privi, bunaoara, un fapt istoric. Luati un exemplu multe carti au fost scrise despre Mary, regina scotienilor, prezentand-o ca pe o martira, ca pe o femeie fara principii, ca pe o sfanta cu gandire simpla, ca pe o criminala, o intriganta sau ca pe o victima a circumstantelor si a sortii! Cineva poate alege de aici orice doreste.

Si in acest caz? Crale a fost ucis de sotia sa asta este indiscutabil. La proces, sotia mea a fost tinta unor calomnii, zic eu, nefondate. A trebuit sa fie scoasa cu paza de acolo, dupa aceea. Opinia publica i-a fost foarte ostila.

Englezii, zise Poirot, sunt oameni foarte morali.

Lordul Dittisham spuse:

Sa fie ai naibii, chiar sunt! Apoi adauga, privind spre Poirot: Si dumneavoastra?

Eu, raspunse Poirot, duc o viata foarte morala. Asta nu e acelasi lucru cu a avea idei morale.

Lordul Dittisham spuse:

M-am intrebat uneori cum era, de fapt, aceasta doamna Crale. Toata afacerea cu sotia ranita am crezut mereu ca se gasea ceva in spatele acestei povesti.

Poate ca sotia dumneavoastra stie, aproba Poirot.

Sotia mea, zise Lordul Dittisham, n-a pomenit niciodata despre acest caz.

Poirot il privi cu un interes crescand.

Ah, incep sa inteleg

Celalalt il intrerupse.

Ce anume intelegeti?

Poirot raspunse, aplecandu-se usor:

Imaginatia creativa a unui poet

Lordul Dittisham se ridica si suna dintr-un clopotel. Spuse brusc:

Sotia mea va asteapta.

Usa se deschise.

Ati sunat?

Du-l pe domnul Poirot la doamna!

Urca doua randuri de scari, cu picioarele cufundandu-i-se intr-un covor moale. Iluminatul era foarte placut. Bani, bani peste tot. Desigur, nu si bun-gust. in camera Lordului Dittisham domnea o anumita austeritate. Dar aici, in casa, era o opulenta contrastanta. Cele mai bune lucruri. Nu neaparat cele mai aratoase sau cele mai surprinzatoare. Pur si simplu, genul de lux care se asocia „pretului care nu conteaza', impreuna cu o lipsa de imaginatie.

Poirot isi spuse: „Friptura? Da, friptura!”

incaperea in care intra nu era foarte spatioasa. Salonul mare de oaspeti era la etajul intai. Aceasta era camera personala a stapanei casei, iar femeia statea rezemata de biblioteca atunci cand intra Poirot.

O fraza ii veni in minte in acel moment si refuza sa mai iasa.

A murit de tanara

N-ar fi recunoscut-o niciodata din tabloul pe care i-l aratase Meredith Blake. Aceea fusese, mai presus de orice, o poza a tineretii, a vitalitatii. Aici nu exista tinerete Poate ca niciodata nu existase. Si totusi, Poirot isi dadu seama, cum de altfel nu putuse sa-si dea seama din tabloul lui Crale, ca Elsa era frumoasa. Da, o femeie frumoasa ii iesi in intampinare. Si, cu siguranta, nu una batrana. in fond, cati ani avea? Nu mai mult de treizeci si sase, daca avusese douazeci in momentul tragediei. Parul negru era aranjat perfect in jurul capului sau oval, trasaturile erau aproape clasice, machiajul de exceptie.

Simti un junghi dureros. Poate ca era vina domnului Jonathan, care-i vorbise despre Julieta Nu despre

Julieta de aici nimeni nu-si poate imagina o Julieta care sa supravietuiasca fara Romeo Nu era o parte esentiala din destinul ei sa moara tanara?

Elsa Greer inca mai traia

II saluta cu o voce destul de plictisita.

Sunt foarte interesata, domnule Poirot. Va rog, asezati-va si spuneti-mi: ce vreti sa fac?

Poirot se gandi: „Ba nu e interesata. Nimic n-o intereseaza'.

Ochii mari si cenusii ca doua lacuri moarte.

Poirot vru sa sublinieze, dupa cum ii era obiceiul, ca era un strain.

Exclama:

Sunt confuz, madame, sunt chiar foarte confuz.

O, nu, de ce?

Deoarece-mi dau seama ca reconstituirea acestei drame din trecut trebuie sa fie foarte dureroasa pentru dumneavoastra!

Femeia parea amuzata da, amuzata. La modul foarte sincer.

Banuiesc ca sotul meu v-a dat ideea asta, nu? V-a primit atunci cand ati sosit. Desigur, el nu intelege catusi de putin. Niciodata n-a inteles. Nu sunt deloc persoana sensibila care crede el c-as fi. Amuzamentul inca i se mai simtea in voce. Continua: Tatal meu, stiti, era morar. A muncit mult si a adunat avere. Nu faci asta daca n-ai pielea tabacita. Si eu sunt la fel.

Poirot se gandi: „Da, asta asa este. O persoana fara pielea tabacita n-ar fi venit in casa lui Caroline Crale'.

Ce vreti sa fac? spuse Lady Dittisham.

Sunteti sigura, madame, ca nu va fi prea dureros sa va intoarceti in trecut?

Femeia se gandi o clipa, si deodata Poirot isi dadu seama de faptul ca avea in fata o persoana foarte sincera. Poate ca mintea daca era nevoita, dar nu si daca avea de ales.

Elsa Dittisham spuse, rar:

Nu, nu dureros. intr-un fel, mi-as dori sa fie asa.

De ce?

Ea afirma, nerabdatoare:

E atat de stupid, sa nu simti niciodata nimic

Iar Hercule Poirot gandi: „Da, Elsa Greer a murit”

insa spuse cu voce tare:

Oricum ar fi, Lady Dittisham, asta imi face sarcina mult mai usoara.

Ce vreti sa stiti? raspunse ea inveselita.

Aveti o memorie buna, madame?

Destul de buna, cred.

Si sunteti sigura ca nu va va produce suferinta rememorarea in detaliu a acelor zile?

Nu voi suferi deloc. Lucrurile iti pot provoca suferinta doar atunci cand se petrec.

Totusi, unii oameni sufera, din cate stiu.

Lady Dittisham spuse:

Asta nu intelege Edward sotul meu. El crede ca procesul si toata povestea au fost un chin pentru mine.

Si n-au fost?

Nu, mi-au placut, replica Elsa Dittisham. Tonul vocii ei era aproape satisfacut. Continua: Dumnezeule, cum m-a atacat bruta aia de Depleach! E un diavol, daca vreti. Mi-a placut sa-l infrunt. Nu m-a invins. il privi zambind pe Poirot. Sper ca nu va risipesc iluziile. Poate ca, la douazeci de ani, ar fi trebuit sa fiu consternata, presupun coplesita de rusine, sau ceva asemanator. Nu eram. Nu-mi pasa de ceea ce-mi spuneau ceilalti. Eu voiam un singur lucru.

Ce anume?

Sa fie spanzurata ea, desigur, raspunse Elsa Dittisham.

Poirot ii observa mainile: maini frumoase, cu unghii lungi si curbate. Maini de pradator.

Ma credeti razbunatoare? intreba Elsa. Asa si sunt fata de oricine ma raneste. Femeia aia a fost, dupa mintea mea, de cea mai joasa speta din cate exista. Stia ca Amyas tinea la mine ca urma s-o paraseasca, asa ca l-a omorat ca sa nu-l am eu. II privi pe Poirot. Nu credeti ca a fost de-a dreptul malefica?

Nu intelegeti sau nu sunteti de acord cu gelozia pe care-o simtea?

Nu, nu cred. Daca ai pierdut, ai pierdut. Daca nu poti sa-ti tii sotul, lasa-l sa plece cu demnitate. Posesivitatea n-o inteleg.

Poate c-ati fi inteles, daca v-ati fi casatorit cu el.

- Nu cred. Nu eram Zambi brusc spre Poirot.

Zambetul ei era, simtea el, un pic infricosator. Era departe de a exprima vreun sentiment. As vrea sa intelegeti cum trebuie, spuse ea. Sa nu credeti ca Amyas Crale a sedus o fata inocenta. N-a fost asa. Dintre noi doi, eu eram cea responsabila. L-am cunoscut la o petrecere si m-am indragostit de el Am stiut ca trebuia sa-l am

O masca o masca grotesca, dar

Atunci iti pun ursita-mi la picioare, Stapan mi-esti, te urmez in lumea-ntreaga

Desi era casatorit?

Cei care incalca proprietatea vor fi executati? E nevoie de mai mult decat de un semn de avertizare ca sa te tina departe de realitate. Daca nu era fericit cu sotia lui si putea fi fericit cu mine, de ce nu? Avem o singura viata.

Dar se spune ca era fericit cu sotia.

Elsa clatina din cap.

Nu. Se certau ca soarecele si pisica. Ea il batea la cap. Era o, era o femeie oribila! Se ridica si-si aprinse o tigara. Spuse, zambind usor: Probabil ca nu sunt corecta fata de ea. Dar chiar cred ca era plina de ura.

Poirot rosti rar:

A fost o adevarata tragedie.

Da, chiar a fost. Femeia se intoarse brusc spre Poirot, iar chipul ei prinse deodata viata. M-a ucis pe mine, intelegeti? M-a ucis! De atunci, n-a mai fost nimic, absolut nimic. Vocea ei scazu in intensitate. Gol! isi agita mainile nerabdatoare. Ca un peste impaiat dintr-o vitrina!

Amyas Crale a insemnat chiar atat de mult?

Femeia aproba, tacuta. Era o aprobare un pic ciudata. .. aproape patetica.

Cred c-am avut mereu un singur gand in minte. Cred - serios - ca in astfel de cazuri n-ai de ales decat sa-ti infigi un cutit in inima ca Julieta. Dar dar sa faci asta inseamna sa recunosti ca esti terminat ca viata te-a infrant.

Si in loc de asta?

Ar trebui sa fie totul la fel ca inainte odata ce se termina toata povestea. Am trecut peste durere. N-a mai insemnat nimic pentru mine. Am crezut ca voi trece la faza urmatoare.

Da, la faza urmatoare. Poirot o vedea cat de tare incerca sa faca acest lucru. O vedea bogata si frumoasa, seducatoare pentru barbati, cautand cu mainile ei de pradatoare sa umple o viata care era goala. Adoratia unui-erou casatoria cu un aviator faimos apoi cu un explorator, cu uriasul acela, Arnold Stevenson - care e posibil sa fi semanat cu Amyas Crale, ca fizic - si apoi revenirea la arte: Dittisham.

N-am fost niciodata o ipocrita, zise Elsa Dittisham. E un proverb spaniol care-mi place: „Ia ceea ce vrei si plateste pentru asta, spune Dumnezeu'. Ei bine, eu asta am facut. Am luat ceea ce am vrut dar am platit mereu pretul.

Ceea ce nu intelegeti este ca exista lucruri care nu pot fi cumparate, observa Hercule Poirot.

il privi atenta si spuse:

Nu ma refer doar la bani.

Nu, nu, inteleg ceea ce vreti sa spuneti, preciza Poirot. Dar nu totul in viata are o eticheta, costa atat. Exista unele lucruri care nu sunt de vanzare.

Prostii!

Barbatul zambi usor. in vocea ei se simtea aroganta unui morar care parvenise si facuse avere.

Dintr-odata, Hercule Poirot simti un val de mila. Privi chipul fara varsta, atat de fin, ochii obositi, si-si aminti de fata pictata de Amyas Crale

Povestiti-mi despre cartea asta, il indemna Elsa Dittisham. Care e scopul pe care-l urmareste? A cui este ideea?

O, draga mea doamna, ce alt scop ar putea avea, in afara de servirea senzatiilor de ieri cu sosul de astazi?

Dar dumneavoastra nu sunteti scriitor?

Nu, sunt un expert in crime.

Vreti sa spuneti ca sunteti consultat cand se scriu romane despre crime?

Nu intotdeauna. in acest caz, fac un serviciu cuiva.

Cui anume?

Sunt - cum sa spun - desemnat sa supraveghez aceasta publicatie de catre o persoana interesata.

De catre cine?

Domnisoara Carla Lemarchant.

Cine-i ea?

E fiica lui Caroline si a lui Amyas Crale.

Elsa il privi fix o clipa, apoi spuse:

O, da, desigur, era si un copil! Acum imi amintesc. Presupun ca e adulta acum, nu?

Da, are douazeci si unu de ani.

Cum este?

inalta si bruneta si, cred eu, frumoasa. Si are curaj si personalitate.

Mi-ar placea s-o vad, spuse Elsa ganditoare.

Nu cred ca ea ar dori sa va vada.

Elsa paru surprinsa.

De ce? A, inteleg. Dar, ce prostii! Nu cred ca-si aminteste ceva. N-avea mai mult de sase ani.

Stie ca mama i-a fost judecata pentru uciderea tatalui ei.

Si crede ca a fost vina mea?

E o interpretare posibila.

Elsa ridica din umeri.

Ce stupid! Daca atunci Caroline s-ar fi comportat ca o persoana normala

Prin urmare, nu va asumati nici un fel de responsabilitate?

De ce-as face-o? Eu n-am facut nimic de care sa-mi fie rusine. L-am iubit. L-as fi facut fericit. il privi pe Poirot. Chipul ei se transforma; dintr-odata, in mod incredibil, lui Poirot i se paru ca o priveste pe fata din tablou. Ea continua: Dac-as putea sa va fac sa vedeti lucrurile din perspectiva mea Dac-ati sti

Poirot se apleca usor in fata.

Dar asta si vreau. Vedeti, domnul Philip Blake, care era acolo in acea perioada, va scrie o relatare meticuloasa a tot ceea ce s-a petrecut. Domnul Meredith Blake, la fel. Acum, daca si dumneavoastra

Elsa Dittisham trase adanc aer in piept. Rosti, pe un ton plin de dispret:

Aia doi! Philip a fost mereu un prost. Meredith se tinea numai dupa Caroline dar era destul de dragut, insa n-o sa pricepeti nimic din povestirile lor.

Detectivul o privi; vazu cum ochii i se aprind, vedea cum o femeie prinde viata in acel trup. Elsa spuse repede si aproape furioasa:

- Vreti adevarul? Ei, nu pentru publicare doar pentru dumneavoastra.

Ma angajez sa nu public nimic fara consimtamant.

As vrea sa scriu adevarul

Femeia ramase tacuta cateva clipe, gandindu-se. Poirot vedea cum ii dispare duritatea si chipul ii devenea parca mai tanar, vedea cum viata ii revine in timp ce se gandeste.

Sa ma intorc in timp, sa scriu totul Sa va arat cum era ea, cu adevarat

Ochii ii straluceau. Pieptul i se ridica patimas.

L-a ucis. L-a ucis pe Amyas. Pe Amyas, care dorea sa traiasca pe Amyas, care iubea viata. Ura n-ar trebui sa fie mai puternica decat iubirea dar ura ei a fost. Si ura mea pentru ea este la fel o urasc o urasc o urasc

Ajunse langa el. Se opri si il apuca de maneca pe Poirot. Spuse grabita:

Trebuie sa intelegeti - trebuie - ce simteam unul pentru celalalt. Eu si Amyas, vreau sa spun. E ceva Sa va arat.

Se duse repede in cealalta parte a camerei. Descuie un mic pupitru, scoase un sertar ascuns si-l puse pe masa.

Apoi se intoarse. in mana tinea o scrisoare mototolita, cu cerneala aproape stearsa. I-o arunca si Poirot avu senzatia ca retraieste momentul in care o copila pe care-o cunoscuse ii aruncase una dintre comorile ei: o scoica speciala, culeasa de pe malul marii si pazita cu piosenie. Mandra, tematoare, critica fata de modul in care avea el sa-i primeasca nepretuita comoara. Desfacu hartia.

Elsa copil minunat! Niciodata n-a existat nimic mai frumos. Si totusi ma tem sunt prea batran un diavol intre doua varste, care nu stie ce e aceea stabilitate. Sa n-ai incredere in mine, sa nu crezi in mine nu sunt bun de nimic, in afara de pictura. Ce am mai bun acolo este. Sa nu spui ca nu te-am avertizat.

La naiba, frumoasa mea te voi avea oricum. M-as duce in iad pentru tine si stii asta. Si te voi picta in asa fel, incat lumea va sta deoparte si se va minuna! Sunt nebun dupa tine nu pot sa dorm nu pot sa mananc. Elsa Elsa Elsa sunt al tau pe vecie al tau pana la moarte, Amyas.

Acum saisprezece ani. Cerneala stearsa, hartie mototolita. Dar cuvintele erau inca vii, inca vibrau. O privi pe femeia pentru care fusesera scrise. Dar nu mai privea o femeie. Privea o tanara indragostita. Din nou, Poirot se gandi la Julieta.

CAPITOLUL 9

PURCELUSUL ASTA N-A AVUT NIMIC


- Pot sa intreb de ce, domnule Poirot?

Hercule Poirot se gandi atent la raspunsul sau. Era perfect constient de perechea de ochi cenusii, foarte patrunzatori, care-l priveau cu atentie.

Urcase pana la ultimul etaj al cladirii si batuse la usa apartamentului 584 din cladirea Gillespie, care oferea locuinte mici pentru femei muncitoare.

Aici, intr-un spatiu modest, locuia domnisoara Cecilia Williams, intr-o singura camera care era si dormitor, si camera de zi, si sufragerie si, judecand dupa ochiul de gaz, bucatarie: un fel de nisa lipita de camera continea o baie si obisnuitele anexe.

Desi avea o locuinta atat de modesta, domnisoara Williams se chinuise sa-si imprime personalitatea asupra locuintei sale.

Peretii, vopsiti intr-un gri-pal auster, erau impodobiti cu diverse reproduceri dupa opere celebre. Dante intalnind-o pe Beatrice pe pod Si acea pictura descrisa odinioara de un copil ca fiind „o fata oarba pe o portocala, numita, nu stiu de ce, Speranta'. Mai erau acolo doua acuarele cu Venetia si o copie in sepia a. Primaverii lui Botticelli. Deasupra dulapului scund se aflau multe fotografii decolorate, de acum douazeci sau treizeci de ani, judecand dupa coafurile celor infatisati acolo.

Covorul si mobila erau de proasta calitate. Lui Hercule Poirot ii era clar ca domnisoara Cecilia Williams traia la limita. Nu exista nici o friptura aici. Acesta era purcelusul care n-avea nimic.

Clara, incisiva si insistenta, vocea gazdei repeta intrebarea.

- Doriti sa va spun ceea ce-mi amintesc despre cazul Crale. Pot sa intreb de ce?

Unii prieteni si asociati obisnuiau sa spuna despre Poirot, in momentele in care-i innebunea cel mai tare, ca prefera minciunile in locul adevarului si c-ar fi facut orice sa ajunga la ceea ce voia mai degraba prin intermediul declaratiilor false, decat prin simplul adevar.

Dar, in acest caz, decizia fu repede luata. Hercule Poirot nu provenea din acea clasa de copii belgieni sau francezi care au avut guvernanta engleza, dar reactiona simplu si inevitabil, ca un baiat care fusese intrebat: „Te-ai spalat pe dinti in dimineata asta, Harold (sau Richard, sau Anthony)?” Tancii se gandeau la posibilitatea de a minti, apoi se razgandeau: „Nu, domnisoara Williams'.

Domnisoara Williams avea ceea ce avea orice guvernanta de succes, acea calitate misterioasa: autoritatea! Atunci cand domnisoara Williams spunea: „Du-te si spala-te pe maini, Joan!' sau „Sper sa citesti capitolul asta de poezii elisabetane si apoi sa poti sa-mi raspunzi la intrebari', era inevitabil ascultata. Niciodata nu-i trecuse prin cap sa nu fie ascultata.

Prin urmare, in acest caz Hercule Poirot nu mai oferi explicatia unei carti despre crime. in loc de asta. povesti, simplu, circumstantele in care-l vizitase Carla Lemarchant.

Micuta si varstnica domnisoara il asculta atent.

Spuse:

Ma intereseaza foarte mult aceasta copila cum e in prezent.

E o tanara foarte fermecatoare si atragatoare, cu mult curaj si cu o minte ascutita.

Foarte bine, rosti scurt domnisoara Williams.

Si este, as adauga, o persoana insistenta. Nu e usor s-o refuzi sau s-o gonesti.

Fosta guvernanta aproba in tacere. Apoi intreba:

Are inclinatii artistice?

Nu prea cred.

Macar pentru atata lucru sa fiu recunoscatoare, spuse sec domnisoara Williams. Tonul acestei remarci nu mai lasa nici o urma de indoiala asupra parerii domnisoarei Williams despre artisti. Ea adauga: Din ce-mi povestiti despre ea imi imaginez ca seamana cu mama ei, nu cu tatal.

Posibil. Asta o sa-mi puteti spune dupa ce o vedeti. Ati vrea

Mi-ar placea foarte mult. Este foarte interesant sa vezi cum a evoluat un copil pe care l-ai cunoscut.

Banuiesc ca era foarte mica atunci cand ati vazut-o ultima data, nu?

Avea cinci ani si jumatate. O copila fermecatoare poate prea linistita. Ganditoare. Dedicata propriilor jocuri. Naturala si nerasfatata.

Mare noroc ca era atat de mica, observa Poirot.

Da, intr-adevar. Daca era mai mare, socul tragediei ar fi putut avea un efect devastator.

Totusi, spuse Poirot, oricat de mic era copilul sau oricat de putin ar fi inteles, era limpede ca se intampla :ceva, trebuie sa fi existat atmosfera de mister si de eschivare, apoi mutarea brusca Aceste lucruri nu sunt bune pentru un copil.

Domnisoara Williams raspunse, ganditoare:

Cred ca au fost mai putin daunatoare decat credeti.

inainte sa parasim subiectul Carla Lemarchant - micuta Carla Crale, cum se numea ea - mai e un lucru despre care trebuie sa va intreb. Daca e cineva care poate explica, dumneavoastra sunteti aceea.

- Da?

Vocea ei era intrebatoare, fara sa-si ia angajamente.

Poirot gesticula, incercand sa exprime ceea ce voia sa spuna.

E ceva o nuanta pe care n-o pot defini Dar mi se pare mereu ca aceasta copila, atunci cand pomenesc despre ea, nu are parte de atentia cuvenita. Atunci cand ii mentionez numele, raspunsul vine oarecum surprins, de parca persoana cu care vorbesc ar fi si uitat ca exista un copil. Desigur, mademoiselle, asta nu e ceva firesc. Un copil, in aceste situatii, este o persoana importanta, chiar daca nu in sine, dar ca element de sustinere. Amyas Crale poate ca avea motive sa-si paraseasca sotia sau nu. Dar in destramarea unei casnicii un copil joaca un rol foarte important. in schimb, aici copilul pare sa nu conteze. Asta mi se pare ciudat.

Domnisoara Williams zise repede:

Ati accentuat un punct vital, domnule Poirot. Aveti dreptate. Si de asta am si spus ceea ce am spus adineauri: ca mutarea Cariei intr-un mediu diferit a fost, intr-un fel, un lucru bun pentru ea. Cand ar fi crescut, poate c-ar fi suferit din cauza unor lipsuri in viata de acasa. Se apleca in fata si vorbi rar si atent: Normal, in munca mea am vazut multe aspecte ale relatiei parinte-copil. Multi copii, cei mai multi de fapt, sufera din cauza a prea multa atentie din partea parintilor. E prea multa dragoste, prea multa supraveghere. Copilul este constient de asta si vrea sa se elibereze, sa plece si sa nu mai fie observat. Cand e vorba despre un copil singur la parinti se intampla de obicei asa, si, desigur, mamele sunt mai vinovate. Efectul asupra casatoriei este nefericit. Pe sot il nemultumeste faptul ca e pe locul doi, cauta consolare - sau, mai degraba, flatare si atentie - in alta parte si un divort are loc, mai devreme sau mai tarziu. Cel mai bun lucru pentru copil, sunt convinsa, este sa fie usor neglijat, in mod sanatos, de ambii parinti. Acest lucru se intampla oricum in familiile cu multi copii si putini bani. Nu sunt cocolositi, pentru ca mama chiar n-are timp de ei. isi dau seama ca-i iubeste, dar nu sunt deranjati de prea multe manifestari ale sentimentelor. Dar mai e un aspect. Uneori se gasesc doi soti atat de prinsi unul de celalalt, incat copilul nici nu le pare foarte real vreunuia. Si, in acele circumstante, cred ca acest copil ajunge sa se simta parasit. intelegeti ca nu vorbesc despre vreo forma de neglijare. Doamna Crale era totusi o mama excelenta, mereu atenta la binele Cariei, la sanatatea ei Se juca tot timpul cu ea si era mereu buna si vesela. Dar, in ciuda acestor lucruri, doamna Crale era complet acaparata de sotul ei. Exista, cum se spune, doar pentru el si prin el. Domnisoara Williams se opri o clipa si apoi spuse incet: Asta este, cred, justificarea a ceea ce a facut.

Hercule Poirot intreba:

Vreti sa spuneti ca erau mai degraba amanti decat sot si sotie?

Domnisoara Williams, incruntandu-se usor dezgustata, raspunse:

Se poate spune si asa.

Ii era si el devotat ei cum ii era ea lui?

Alcatuiau un cuplu devotat. Dar, desigur, el era barbat. Domnisoara Williams incerca sa acorde o semnificatie aproape victoriana ultimului cuvant. Barbatii! mai spuse ea, apoi se opri.

La fel cum un proprietar bogat spune „bolsevicii', la fel cum un comunist spune „capitalistii', la fel cum o gospodina harnica spune „gandacii' la fel spunea si domnisoara Williams „barbatii'.

Din viata ei de guvernanta se simtea feminismul aprig. Nimeni care o auzea vorbind nu se putea indoi ca, pentru ea, Barbatii erau Dusmanii!

Nu respectati barbatii? intreba Poirot.

Raspunsul veni sec:

Ei primesc tot ceea ce e mai bun pe lume. Sper ca nu va fi mereu asa.

Hercule Poirot o masura ganditor din priviri. Putea usor s-o vizualizeze cum se lega de o cale ferata, metodica si eficienta, si apoi facea greva foamei cu convingere. Parasind generalul pentru particular, reveni la discutie.

Nu-l simpatizati pe Amyas Crale?

Cu siguranta ca nu-l simpatizam. Nici nu eram de acord cu ceea ce facea. Daca as fi fost sotia lui, il paraseam. Sunt anumite lucruri pe care o femeie n-ar trebui sa le indure.

Dar doamna Crale le indura?

- Da.

Credeati ca greseste?

Da, credeam. O femeie ar trebui sa se respecte si sa nu permita sa fie umilita.

I-ati spus vreodata asa ceva doamnei Crale?

Cu siguranta ca nu. Nu era de datoria mea. Eram angajata pentru a o educa pe Angela, nu pentru a-i oferi sfaturi nedorite doamnei Crale. Daca as fi facut asa ceva, as fi dat dovada de impertinenta.

Va placea de doamna Crale?

Tineam foarte mult la doamna Crale. Vocea severa deveni mai blanda, exprimand caldura si sentimente. Eram foarte atasata de ea si mi-a parut rau pentru ce i s-a intamplat.

Si eleva dumneavoastra Angela Warren?

Era o fata foarte interesanta una dintre cele mai interesante eleve pe care le-am avut. O minte foarte ascutita. Indisciplinata, iute la manie, foarte dificil de abordat in multe situatii, dar o persoana cu un caracter minunat. Se opri si apoi continua: Mereu am sperat ca va face, la un moment dat, ceva memorabil. Si a facut! Ati citit cartea ei, cea despre Sahara? Si a excavat acele morminte foarte interesante in Fayum! Da, sunt mandra de Angela. N-am stat foarte mult la Alderbury - doar doi ani si jumatate -, dar traiesc cu convingerea c-am reusit sa-i stimulez mintea si sa-i incurajez gustul pentru arheologie.

Poirot murmura:

inteleg ca fusese stabilit sa i se continue educatia la o scoala. Probabil ca n-ati fost de acord cu asta.

Nicidecum, domnule Poirot! Am fost intru totul de acord cu aceasta idee. Sa incerc sa clarific. Angela era o fata excelenta - o fata foarte isteata -, dar era si ceea ce se numeste o fata dificila. Adica, ajunsese la o varsta dificila. Exista un moment cand o fata se simte nesigura pe sine, cand nu e nici copil, nici femeie, intr-o clipa, Angela era sensibila si matura - foarte matura, de fapt -, dar, un minut mai tarziu, se transforma la loc intr-o copila: facea farse, era nepoliticoasa si-si pierdea cumpatul. Fetele, stiti, se simt foarte ciudat la acea varsta sunt foarte sensibile. Tot ceea ce li se spune, detesta. Se enerveaza daca sunt tratate ca un copil si apoi se rusineaza daca le tratezi ca pe un adult. Angela era in acest stadiu. Acum avea impulsuri nebunesti, acum se potolea si era morocanoasa zile intregi, statea singura, incruntata Apoi iar o apuca starea aceea de spirit salbatica, se catara in copaci, alerga prin gradina cu baietii din casa, refuza sa asculte. Domnisoara Williams se opri un pic, apoi continua: Atunci cand o fata ajunge in acest stadiu, scoala ajuta foarte mult. Are nevoie de stimularea mintii Asta si disciplina unei comunitati o ajuta sa devina un membru al societatii. Conditiile de acasa ale Angelei nu erau cele pe care le-as fi numit ideale. in primul rand, pentru ca doamna Crale o rasfata. Angela trebuia doar sa apeleze la ea si doamna Crale o sustinea intotdeauna. Rezultatul a fost ca Angela a ajuns sa creada ca era cea mai importanta pentru timpul si prioritatile surorii sale, si in aceste momente intra in conflict cu pretentiile domnului Crale. Domnul Crale considera, normal, ca el trebuia sa fie pe primul plan si asa si intentiona sa fie. Era foarte atasat de fata erau prieteni buni si-si petreceau timpul impreuna, dar existau momente cand domnului Crale ii displacea preocuparea sotiei sale fata de Angela. Ca toti barbatii, si el era un copil rasfatat. Se astepta sa fie numai el in centrul atentiei tuturor. Atunci, el si Angela se certau si, de obicei, doamna Crale ii lua partea Angelei. Asta il infuria. Pe de alta parte, daca era el cel sustinut, Angela se supara. in aceste ocazii, ea devenea un copil furios si-i facea diverse farse. El avea obiceiul sa-si lase bauturile pe unde apuca, iar fata i-a turnat sare in bautura. intreaga chestiune, desigur, a fost de ajuns pentru ca el sa explodeze, enervat. Dar ceea ce a declansat un adevarat scandal a fost atunci cand Angela i-a pus limacsi in pat. Nu suporta deloc melcii. Si-a pierdut cu totul cumpatul si a spus ca fata trebuie trimisa la scoala. Nu voia sa-i mai tolereze prostiile. Angela a fost foarte suparata desi, de fapt, isi exprimase si ea de cateva ori dorinta de a merge la o scoala cu internat dar a ales sa stea imbufnata din pricina asta. Doamna Crale n-a vrut ca ea sa plece, dar s-a lasat convinsa in mare parte, de lucrurile spuse de mine, cred. I-am aratat c-ar fi spre binele Angelei si ca eu consideram ca o va ajuta mult pe fata. Asa ca urma sa mearga la Helston - o scoala foarte buna, pe Coasta de Sud - in semestrul de toamna. Dar doamna Crale era in continuare nefericita. Iar Angela i-a aratat ca-i poarta pica domnului Crale ori de cate ori isi aduce aminte. Nu era chiar ceva serios, intelegeti, domnule Poirot, dar a fost un lucru care mai distragea atentia, vara aceea, de la ei bine de la tot ceea ce se mai petrecea.

Adica Elsa Greer? tatona Poirot.

Domnisoara Williams spuse taios:

Exact. Si apoi inchise brusc gura dupa ce rosti acest cuvant.

Ce parere aveati despre Elsa Greer?

N-aveam nici o parere despre ea. O persoana fara principii.

Era foarte tanara.

Totusi, suficient de mare ca sa stie ce era bine si ce era rau. Nu-i gasesc nici o scuza absolut nici una.

S-a indragostit de el, cred.

Domnisoara Williams il intrerupse, fornaind usor:

S-a indragostit de el, intr-adevar. Sper, domnule Poirot, ca, oricare ne-ar fi sentimentele, le putem tine sub control. Si, cu siguranta, ne putem controla actiunile. Fata aia n-avea nici un fel de moralitate. Nu insemna nimic pentru ea faptul ca domnul Crale era un barbat insurat. Era absolut fara rusine in ceea ce privea toata situatia Rece si hotarata. Poate ca a fost prost educata dar asta este singura scuza pe care i-o pot gasi.

Moartea domnului Crale probabil ca a fost un soc pentru ea.

O, da, a fost. Si numai ea era de vina. Nu merg atat de departe incat sa sugerez crima, dar, oricum, domnule Poirot, daca a existat o femeie impinsa la limita, acea femeie a fost Caroline Crale. Va spun sincer, erau momente cand si mie mi-ar fi placut sa-i omor pe amandoi. Sa-si fluture amanta prin fata sotiei sale, s-o puna in situatia de a fi nevoita sa suporte insolenta fetei si chiar era insolenta, domnule Poirot. O, nu, Amyas Crale a primit ceea ce a meritat. Nici un barbat n-ar trebui sa se poarte astfel cu sotia sa si sa nu fie pedepsit pentru asta. Moartea i-a fost rasplata.

Aveti principii ferme in privinta asta, observa Hercule Poirot.

Femeia il privi cu ochii ei cenusii.

Am principii foarte ferme in privinta legaturilor casatoriei. Daca nu sunt respectate si cinstite, o tara se degradeaza. Doamna Crale era o sotie devotata. Sotul ei a provocat-o intentionat si si-a adus amanta in casa. Cum am spus, a meritat ceea ce a primit. A abuzat de rezistenta ei si eu una n-o invinovatesc pentru ceea ce a facut.

Poirot spuse rar:

S-a purtat foarte rau asta recunosc dar amintiti-va ca era un mare artist.

Doamna Williams pufni.

O, da, stiu. Asta e mereu scuza astazi. Un artist! O justificare pentru orice fel de stil de viata libertin, pentru betii, pentru infidelitate. Si ce fel de artist era domnul Crale, cand azi nici nu se mai vorbeste despre el? Poate ca a fost la moda sa i se admire picturile, timp de cativa ani. Nici nu putea sa deseneze! Perspectiva lui era groaznica! Chiar si anatomia era incorecta. Stiu despre ce vorbesc, domnule Poirot. Am studiat pictura cativa ani, tanara fiind, la Florenta, si, pentru oricine are habar si apreciaza arta, aceste mazgaleli ale domnului Crale sunt ridicole. Doar sa arunci cateva culori pe panza fara constructie, fara desen atent. Nu, clatina ea din cap, nu-mi cereti sa-i admir arta.

Doua tablouri sunt la Galeria Tate, ii reaminti Poirot.

Domnisoara Williams clipi.

Posibil. La fel si o statuie de-a domnului Epstein, cred.

Poirot pricepu ca, dupa parerea domnisoarei Williams, ultimul cuvant fusese spus. Abandona subiectul artei.

Erati cu doamna Crale atunci cand a gasit cadavrul?

Da. Am coborat amandoua dupa pranz. Angela isi lasase puloverul pe plaja dupa ce facuse baie, sau in barca. Mereu isi uita lucrurile pe undeva. M-am despartit de doamna Crale la usa de la Battery Garden, dar m-a chemat inapoi aproape imediat. Cred ca domnul Crale era mort de peste o ora. Era intins pe banca de langa sevalet.

A fost suparata sa-l gaseasca asa?

Ce vreti sa spuneti cu asta, domnule Poirot?

Va intreb ce impresie v-a facut in acel moment.

A, inteleg. Da, mi se parea destul de surprinsa. M-a trimis sa dau telefon dupa doctor. in fond, nu puteam fi sigure ca era mort Putea fi un atac de catalepsie.

A sugerat ea posibilitatea asta?

Nu-mi amintesc.

Si ati mers sa dati telefon?

Domnisoara Williams adopta un ton sec.

Urcasem pana la jumatatea drumului cand m-am intalnit cu domnul Meredith Blake. I-am incredintat lui sarcina mea si m-am intors la doamna Crale. M-am gandit, stiti, ca poate lesinase si barbatii nu se pricep la astfel de treburi.

Si lesinase?

Doamna Crale era destul de stapana pe sine. A reactionat altfel decat domnisoara Greer, care a facut o scena isterica si neplacuta.

Ce fel de scena?

A incercat s-o atace pe doamna Crale.

Vreti sa spuneti ca si-a dat seama ca doamna Crale era vinovata de moartea domnului Crale?

Domnisoara Williams paru sa se gandeasca o clipa.

Nu, nu putea fi sigura de asta. O asemenea suspiciune nu fusese inca formulata. Domnisoara Greer doar a tipat: „E mana ta, Caroline! Tu l-ai ucis. E numai vina ta'. N-a spus chiar: „L-ai otravit', dar nu cred ca exista vreo indoiala asupra faptului ca ea asta credea.

Si doamna Crale?

Domnisoara Williams se misca, nelinistita.

Chiar trebuie sa fim atat de ipocriti, domnule Poirot? Nu pot sa spun ce simtea doamna Crale sau ce gandea. Daca era oripilata de ceea ce facuse

Asa parea?

N-nu, nu. Nu pot spune asta. Uimita, da si, cred, speriata. Da, sunt sigura ca speriata. Dar era normal.

Hercule Poirot zise, pe un ton nemultumit:

Da, poate ca e destul de normal Ce punct de vedere a adoptat despre moartea sotului ei?

Sinucidere. A spus clar, de la inceput, ca fusese sinucidere.

A spus acelasi lucru si cand a vorbit cu dumneavoastra intre patru ochi sau a emis vreo alta teorie?

Nu, ea ea a incercat sa ma faca sa cred ca el se sinucisese.

Doamna Williams parea rusinata.

Si ce-ati raspuns la asta?

Chiar conteaza ceea ce am spus, domnule Poirot?

Da, eu cred ca da.

Nu vad de ce

Dar, ca si cum tacerea lui ar fi hipnotizat-o, raspunse, sovaind:

Cred c-am spus: „Desigur, doamna Crale, trebuie sa se fi sinucis'.

Ati crezut ceea ce ati spus?

Domnisoara Williams ridica privirea si rosti cu fermitate:

Nu, n-am crezut. Dar va rog sa intelegeti, domnule Poirot, ca eram cu totul de partea doamnei Crale, daca asa vreti sa vedeti lucrurile. Eram de partea ei, nu a politiei.

V-ar fi placut sa fie achitata?

Doamna Williams raspunse, pe un ton sfidator:

Da, as fi vrut asta.

Atunci, sunteti solidara cu sentimentele fiicei ei? o intreba Poirot.

Am toata simpatia pentru Carla.

Ati avea obiectii sa scrieti pentru mine o povestire detaliata a tragediei?

Adica pentru ea, sa citeasca?

- Da.

Domnisoara Williams rosti rar:

Nu, n-am nici o obiectie. E hotarata sa mai sape, nu?

Da. indraznesc sa spun c-ar fi fost mai bine sa i se ascunda adevarul

Domnisoara Williams il intrerupse.

Nu. Mereu este mai bine sa infrunti adevarul. N-are sens sa fugi de nefericire. Carla a avut un soc atunci cand a aflat adevarul Acum, vrea sa stie exact cum s-a petrecut tragedia. Asta mi se pare o atitudine potrivita pentru o tanara curajoasa. Atunci cand va sti totul, va putea sa dea uitarii si sa-si continue viata.

Poate ca aveti dreptate, spuse Poirot.

Sunt destul de sigura ca am.

Dar, vedeti, e mai mult decat atat. Nu numai ca vrea sa stie: vrea sa demonstreze ca mama ei era nevinovata.

Sarmana copila! exclama domnisoara Williams.

Asta aveti, prin urmare, de spus?

Acum vad de ce-ar fi mai bine ca ea sa nu fi stiut niciodata. Totusi, cred ca e mai bine asa. Sa-si doreasca sa demonstreze nevinovatia mamei e o dorinta fireasca si, desi revelatia s-ar putea sa fie dureroasa, cred din ceea ce-mi spuneti despre ea ca e suficient de curajoasa, incat sa afle adevarul si sa nu se ascunda de el.

Sunteti sigura ca este adevarul?

Nu va inteleg.

Nu intrevedeti nici o posibilitate ca doamna Crale sa fi fost nevinovata?

Nu cred ca a fost vreodata vorba la modul serios despre asa ceva.

Si totusi, si ea s-a agatat de teoria sinuciderii, nu?

Sarmana femeie trebuia sa spuna ceva, zise domnisoara Williams, pe un ton uscat.

Stiti ca, inainte sa moara, doamna Crale a lasat o scrisoare pentru fiica ei, in care jura solemn ca n-a fost vinovata?

Domnisoara Williams ramase perplexa.

Asta a fost o greseala din partea ei, spuse.

Credeti?

Da, cred. O, indraznesc sa spun ca sunteti un sentimental, ca majoritatea barbatilor

Poirot o intrerupse indignat:

Nu sunt un sentimental.

Dar exista si false sentimente. De ce sa scrii asta, o minciuna, inainte sa mori? intr-un asemenea moment solemn? Ca sa-ti scutesti copilul de durere? Da, multe mame ar fi facut asa. Dar n-as fi crezut ca si doamna Crale. Era o femeie curajoasa si onesta. Credeam ca mai degraba i-ar fi spus fiicei sale sa n-o judece.

Poirot insista, cu o usoara exasperare.

Nu veti lua nici macar in consideratie posibilitatea ca ea sa fi scris adevarul acolo?

Cu siguranta, nu!

Si totusi, sustineti ca ati iubit-o?

Asa si este. Am avut o mare afectiune si simpatie pentru ea

Ei bine, si-atunci?

Domnisoara Williams il privi intr-un mod foarte ciudat.

Nu intelegeti, domnule Poirot, ca nu mai conteaza ceea ce mai spun acum dupa atata timp. Vedeti, din

intamplare eu chiar stiu ca, in realitate, Caroline Crale era vinovata. - Poftim?

E adevarat. Dac-am facut bine ca n-am marturisit asta la momentul acela, nu stiu dar n-am marturisit, insa trebuie sa ma credeti, cu siguranta, ca stiu: Caroline Crale era vinovata.




Totusi - in limba franceza, in original (n.tr.)

inainte - in limba franceza, in original (n.tr.)

inapoi - in limba franceza, in original (n.tr.)

Abreviere uzuala de la King's Counsel consilier juridic al regelui, titulatura purtata de judecatorii, procurorii si avocatii Coroanei Britanice (n.tr.)

Cunoscuta revista britanica de societate, numita astfel dupa ziarul fondat de Richard Steele, in anul 1709. Orientarea ei este spre ilustrarea tendintelor din clasa aristocratica si din cea instarita, (n.tr.)

Renumit colegiu privat si independent din Anglia, situat in orasul Eton, din comitatul Berkshire, intemeiat in anul 1440 de regele Henric al VI-lea, terenurile sale de sport fiind, in mod traditional, spatii de pregatire pentru guvernantii britanici, (n.tr.)

Termen care desemna o persoana cu vorbirea afectata, sentimentalista, avand la origine o satira cu acest titlu scrisa in anul 1725 de Henry Carey, la adresa politicianului Ambrose Philips, (n.tr.)

Romeo si Julieta - William Shakespeare, voi. I, Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti, 1955; trad. St. O. Iosif, revazuta de Al. Philippide, p. 321.

Gradina Bateriei (de artilerie)

Referire la Henry Stuart, duce de Albany (1545-l567), cunoscut si sub numele de Lord Darnley, cel de-al doilea sot al lui Mary Stuart, regina Scotiei. A fost asasinat, banuielile indreptandu-se asupra lui James Hepburn de Bothwell si a lui Mary insasi (n.tr.)

Succes modest - in limba franceza, in original (n.tr.)



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright