Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica

Carti


Qdidactic » didactica & scoala » literatura » carti
Agatha Christie - tiganca



Agatha Christie - tiganca



I


Macfarlane observase adesea ca prietenul sau, Dickie Carpenter, avea un ciudat sentiment fata de tiganci. Nu aflase niciodata motivul. Dar cand logodna dintre Dickie si Esther Lawes a fost desfacuta, atunci cei doi barbati si-au spus ce aveau pe suflet.

Macfarlane se logodise cu sora mai mica, Rachel, cu aproape un an in urma. Le cunostea pe cele doua fete Lawes de cand erau mici. Atent si prevazator in toate privintele, nu voise sa recunoasca pentru sine insusi atractia crescanda asupra sa a fetei copilaroase si a ochilor negri sinceri ai Rachelei. Nu era o frumusete ca Esther, nu! Dar, de nedescris, mai naturala si mai dulce. Dupa logodna lui Dickie cu sora mai mare, relatiile dintre cei doi barbati pareau sa devina mai apropiate.



Si acum, numai dupa cateva saptamani, logodna se rupsese din nou si Dickie, chiar Dickie neinduplecat. Pana atunci, in scurta sa existenta, totul mersese ca uns pe roate. Isi alesese bine cariera navala. Dragostea sa pentru mare era innascuta. Avea ceva din aerul unui viking, primitiv si direct, o fire care n-avea nimic comun cu subtilitatile intelectuale. Apartinea acelei categorii de tineri englezi care se exprima greu, carora le displace orice forma de emotie si carora le este cat se poate de dificil sa-si explice procesele lor mentale, mai ales in cuvinte

Macfarlane, acel scotian incapatanat, cu o imaginatie celtica ascunsa pe undeva, asculta si fuma, in timp ce prietenul sau se balacea intr-o mare de cuvinte. Stia ca o sa urmeze o marturisire ca o descarcare. Dar se asteptase ca subiectul sa fie altul. Oricum, la inceput, nu a fost vorba despre Esther Lawes. Parea numai povestirea unui cosmar de copil.

Totul a inceput cu un vis pe care l-am avut cand eram mic. Nu un cosmar propriu-zis. Ea tiganca, dupa cum stii apare adesea in vise chiar intr-unul bun (sau ceea ce i se pare unui baietel ca e bine o petrecere, plesnitori si chestii de-astea). Eu ma jucam grozav si simteam, stiam ca daca as ridica privirea, as vedea-o pe ea, stand ca de obicei, privindu-ma Cu ochi tristi, stii, ca si cum ea intelegea ceva pe care eu nu puteam Nu sunt in stare sa-ti explic de ce ma scotea asa din fire dar asa se intampla! De fiecare data! Ma trezeam urland de groaza si batrana mea doica spunea: 'Poftim! Domnisorul Dickie iar a avut unul din visele sale cu tiganci!'

Te-au speriat vreodata tiganci adevarate

N-am vazut nici una decat mai tarziu. Si asta a fost ciudat. Alergam dupa un catelus e-al meu. Imi scapase. Am iesit pe poarta de la gradina si am luat-o pe una din cararile din padure. Dupa cum stii, atunci locuiam la New Forest. In cele din urma, am ajuns intr-un soi de poiana, cu un podet peste o apa. Si chiar langa el statea o tiganca, cu o basma rosie pe cap, exact ca in visul meu. Si, deodata, mi s-a facut frica! Se uita la mine, stii Cu aceeasi privire, ca si cum ea stia ceva de care eu nu aveam habar si-i parea rau Si atunci imi spuse destul de linistita, dand din cap incurajator catre mine: 'Nu m-as duce pe drumul ala, daca as fi in locul tau'. Nu pot sa-ti spun de ce, dar m-a speriat de moarte. Am trecut pe langa ea ca din pusca pe pod. Cred ca era putrezit. Oricum a cedat si am cazut in apa. Curgea destul de repede si era cat pe-aci sa ma inec. Al naibii de aproape am fost de inec. N-am uitat niciodata. Si am simtit ca totul era in legatura cu tiganca

Cu toate ca te-a avertizat, de fapt!

Cred ca ai putea s-o interpretezi astfel. Dickie se opri pentru o clipa, apoi continua: Ti-am povestit despre visul acesta al meu, nu pentru ca ar avea vreo legatura cu ceea ce s-a intamplat mai tarziu (cel putin, eu presupun ca nu are), ci numai pentru ca s-a intamplat sa fie punctul declansator. Acum o sa intelegi ceea ce vreau sa spun prin 'simtul tigancii'. Deci, ma duc, in prima seara, la familia Lawes. Atunci tocmai ma intorsesem de pe coasta de vest. Era grozav sa fiu din nou in Anglia. Sotii Lawes erau prieteni vechi cu parintii mei. Nu le vazusem pe fete de cand aveam sapte ani, dar tanarul Arthur imi fusese un foarte bun prieten si, dupa ce murise, Esther a continuat sa-mi scrie si sa-mi trimita ziare. Scria grozav de simpatic! Ma distra de minune. Am dorit intotdeauna sa ma fi priceput mai bine sa-i raspund. Eram foarte nerabdator s-o vad. Parea ciudat sa cunosti o fata destul de bine numai din scrisori si nu altfel. Ei bine, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ma duc acasa, la familia Lawes. Esther era plecata, dar o asteptau sa soseasca in seara aceea. Stateam langa Rachel la cina si, cand m-am uitat intr-o parte si alta a mesei, m-a cuprins un simtamant ciudat. Aveam impresia ca cineva ma privea si lucrul asta ma facea sa nu ma simt in apele mele. Apoi am vazut-o

Pe cine?

Pe doamna Haworth de care-ti povesteam.

Ii statea pe limba lui Macfarlane sa spuna: 'Credeam ca-mi povesteai despre Esther Lawes'. Dar tacu si Dickie continua.

Se deosebea prin ceva de toti ceilalti. Statea langa domnul Lawes, ascultandu-l foarte grava, cu capul aplecat. Avea ceva din tul rosu in jurul gatului. M-am gandit ca fusese rupt; oricum, ii atarna pe spate ca niste mici limbi de foc I-am spus Rachelei: 'Cine-i femeia aceea de-acolo? Bruneta, cu sal rosu?'

Te referi la Alistair Haworth? Are un sal rosu. Dar e blonda. Foarte blonda.

Si chiar asa era, stii! Parul ei avea o nuanta frumoasa de galben pal stralucitor. Si, totusi, as fi jurat pe cinstea mea ca era bruneta. Ciudat, ce efect au ochii cuiva asupra mea Dupa cina, Rachel ne facu cunostinta si ne-am plimbat prin gradina. Am discutat despre reincarnare

Nu prea e genul tau, Dickie!

Cred ca e. Imi amintesc c-am spus ca pare a fi un mijloc destul de usor de a explica faptul ca recunosti imediat niste oameni, ca si cum i-ai fi intalnit inainte. Ea a zis: 'Te referi la indragostiti' Era ceva straniu in tonul ei ceva bland si cald. Imi reamintea de ceva, dar nu-mi dadeam seama de ce. Am mai continuat sa flecarim putin, cand domnul Lawes ne-a chemat de pe terasa, spunea ca Esther venise si dorea sa ma vada. Doamna Haworth isi puse mana pe bratul meu si spuse: 'Te duci inauntru?'; 'Da, am zis eu'; 'Cred ca mai bine ai . ' si atunci atunci

Spune!

Suna trasnit. Doamna Haworth a spus: 'Nu m-as duce inauntru, daca as fi in locul tau' El se opri. Asta m-a speriat, stii. M-a speriat rau. De aceea ti-am povestit despre vis Pentru ca, stii, ea a vorbit in acelasi mod linistita, ca si cum cunostea ceva si eu nu. Nu era doar o femeie frumoasa care dorea sa ma tina in gradina ca sa raman cu ea. Vocea ei era blanda si-i parea foarte rau. Aproape ca si cum prevedea ce avea sa se intample Cred ca am fost nepoliticos, dar m-am intors si-am parasit-o, alergand intr-un suflet spre casa. Acolo parea ca ma aflu in siguranta. Stiam atunci ca-mi fusese teama de ea chiar de la inceput. Am simtit o usurare sa-l vad pe domnul Lawes. Esther e afla langa el Dickie ezita o clipa si apoi murmura abia soptit: nu m-am indoit nici o clipa, in momentul in care am zarit-o, mi-am dat seama ca m-a cucerit.

Gandurile lui Macfarlane ii zburara repede la Esther Lawes. Auzise odata pe cineva numind-o 'sase picioare de perfectiune evreiasca'. Un portret inteligent, conchise el, cand ii revenira in minte inaltimea ei neobisnuita, silueta sa subtire, albeata marmoreana a fetei, cu nasul delicat conturat si splendoarea neagra a parului si ochilor. Da, nu se minuna ca simplitatea copilaroasa a lui Dickie capitulase in fata ei. Lui Esther n-ar fi putut niciodata sa-i bata inima mai puternic, dar el o admira cat era de incantatoare.


Si apoi, continua Dickie, ne-am logodit.

Imediat

Ei bine, cam dupa o saptamana. I-a trebuit doar vreo doua saptamani ca sa descopere ca, de fapt, nu ma iubea

Rase scurt, plin de amaraciune:

Era in ultima seara, inainte de a ma intoarce pe vasul cel vechi. Veneam din sat prin padure si atunci am vazut-o pe doamna Haworth vreau sa zic. Purta o Tam-o-shanter[1] rosie si, doar pentru o clipa, stii, ma facu sa tresar. Ti-am povestit visul meu, asa ca o sa intelegi Neam plimbat putin. Nu am rostit nici un cuvant care s-o fi suparat pe Esther, stii

Chiar?

Macfarlane se uita curios la prietenul sau. Ciudat, cum oamenii iti povesteau lucruri de care ei insisi sunt inconstienti!

Si apoi, cand ma intorceam ca sa ma indrept spre casa, ea ma opri. Spuse: 'Vei ajunge acasa foarte curand. Nu m-as intoarce prea repede, daca as fi in locul tau' Si atunci am stiut ca ma astepta ceva neplacut si de cum am intrat, Esther ma intampina si-mi spuse ca isi daduse seama ca nu ma iubeste cu adevarat

Macfarlane mormai plin de intelegere:

Si doamna Haworth? intreba el.

N-am mai vazut-o niciodata pana in vara asta.

In seara asta?

Da. La clinica doctorului aceluia. Trebuiau sa se uite la piciorul meu, cel implicat in chestia aia cu torpila. M-a deranjat putin in ultimul timp. Doctorul mi-a recomandat sa fac operatie o treaba foarte simpla. Cand eram pe punctul de a pleca, am dat peste o fata intr-un pulovar rosu, tras peste halatul ei de infirmiera si mi-a spus: N-as face operatia aia, daca as fi in locul tau

Atunci am observat ca era doamna Haworth. A trecut atat de repede incat nu am putut s-o opresc. Am intalnit o alta infirmiera si am intrebat-o despre doamna noastra. Dar ea mi-a confirmat ca nu exista nimeni cu numele acela in clinica Ciudat

Esti sigur ca a fost ea?

O! Da, stii, e foarte frumoasa Se opri si apoi adauga: am sa-l ascult pe doctor, bineinteles, dar dar daca dau ortul popii

Prostii!

Sigur ca-s prostii! Totusi, ma bucur ca ti-am povestit despre aceasta afacere cu tiganca Stii, mai sunt si altele, numai daca as putea sa-mi amintesc



II


Macfarlane urca pe drumul abrupt, lipsit de vegetatie. Se opri la poarta unei case de pe coama dealului. Luandu-si un aer protocolar, suna.

Doamna Haworth este acasa?

Da, domnule. Am s-o anunt.

Servitoarea il lasa intr-o camera joasa, lunga, cu ferestre care dadeau spre salbaticia locurilor necultivate. Se incrunta putin. Oare se facea de rusinea intregii lumi?

Tresari. O voce joasa canta deasupra capului sau:

Tiganca

Ce traiesti pe parloaga

Vocea se intrerupse. Macfarlane isi simti inima batand mai tare. Usa se deschise.

Parul blond uimitor, aproape scandinav il soca. In pofida descrierii lui Dickie, el si-o imaginase bruneta ca o tiganca Si, deodata, isi aduse aminte de cuvintele prietenului si de tonul deosebit pe care le rostise: 'Stii, ea e foarte frumoasa' Frumusetea perfecta, fara nici o umbra de indoiala, se intalneste rar si Alistair Haworth era de o frumusete perfecta.

Se reculese si se apropie de ea.

Ma tem ca nu ma cunoasteti de la Adam. Am luat adresa de la familia Lawes. Dar sunt un prieten de-al lui Dickie Carpenter.

Se uita atenta la el vreo clipa, doua. Apoi spuse:

Tocmai ieseam. O luam in sus. Vreti sa veniti?

Deschise fereastra si sari afara. El o urma. Un barbat greoi, cu un aer de prostanac statea intr-un scaun din nuiele, fumand.

Sotul meu! Mergem sa ne plimbam, Maurice. Dupa care domnul Macfarlane va lua pranzul cu noi. Ramaneti, nu-i asa?

Va multumesc foarte mult!

O urma observand cum urca cu pasi usori dealul si se gandi in sinea sa: 'Cum? Cum Dumnezeu sa te mariti cu ala?'

Alistair se indrepta spre niste stanci.

O sa ne asezam acolo. Si imi vei povesti ceea ce ai venit sa-mi spui.

Stiai?

Stiu intotdeauna cand urmeaza sa se intample lucruri rele. E rau, nu? Cu Dickie?

A avut o operatie usoara, destul de reusita. Dar inima nu i-a rezistat. A murit din cauza anesteziei.

Nu prea stia la ceea ce se putea astepta sa vada pe chipul ei, dar, in nici un caz, privirea aceea de oboseala eterna Si o auzi murmurand: 'Din nou sa astept atat de mult atat de mult' Apoi ridica privirea:

Da, ce vroiati sa spuneti?

Numai lucrul acesta. Cineva l-a avertizat sa nu faca operatia. O infirmiera. A crezut ca ati fost dumneavoastra. E adevarat?

Dadu din cap, negand.

Nu, n-am fost eu. Dar am o verisoara infirmiera. Seamana cu mine la lumina slaba. Cred ca asta s-a intamplat. Isi ridica din nou privirea. Nu conteaza, nu-i asa? Si apoi, deodata, ochii i se facura mari. Isi trase aer in piept. O! zise. O! Ce nostim! Nu intelegi

Macfarlane era uluit. Ea inca il privea in ochi.

Credeam c-ai inteles Ar fi trebuit. Arati ca si cum l-ai avea si tu

Ce sa am?

Darul blestemul spune-i cum vrei. Cred ca-l ai. Uita-te concentrat in scobitura aceea din stanca. Nu te gandi la nimic, doar uita-te Aii! exclama ea, tresarind. Ei bine, ai vazut ceva?

Trebuie sa fi fost o festa a imaginatiei. Doar pentru o clipa, am vazut-o plina de sange!

Ea dadu satisfacuta din cap.

Stiam ca-l ai. Acesta e locul unde vechii adoratori ai soarelui isi sacrificau victimele. Am aflat-o inainte ca sa mi-o spuna cineva. Si, cateodata, imi dau seama ce simt, aproape ca si cum as fi fost eu insami acolo Si e ceva in regiunea asta care ma face sa ma simt de parca m-as intoarce acasa Bineinteles, ca e firesc sa am darul. Sunt o Ferguesson. Posedam o a doua facultate de viziune asupra lucrurilor. Si mama mea a fost un medium pana cand tata s-a casatorit cu ea. Se numea Cristine. Era foarte vestita.

Intelegeti prin 'dar' puterea de a fi in stare sa prevezi lucruri inainte ca ele sa se intample?

Da, in viitor si in trecut, e acelasi lucru. De exemplu, am vazut ca te-ai intrebat de ce m-am maritat cu Maurice o, da te-ai intrebat! Pur si simplu, pentru ca am stiut dintotdeauna ca planeaza ceva ingrozitor asupra lui Am vrut sa-l salvez Sunt astfel de femei. Cu darul meu as putea sa impiedic sa i se intample daca o fi sa fie Nu am fost in stare sa-l ajut pe Dickie. Nu intelegea Ii era teama. Si era foarte tanar.

Douazeci si doi de ani.

Si eu am treizeci. Dar nu ma refeream la asta. Sunt atat de multe feluri de a fi despartiti, in lungime, inaltime si latime dar sa fi despartit in timp e cel mai rau din toate

Se afunda intr-o lunga tacere meditativa.

Bataia joasa a unui gong de la casa din vale ii trezi la realitate.

La pranz, Macfarlane il privi pe Maurice Haworth. Era, fara indoiala, indragostit nebuneste de nevasta-sa. Se citea in ochii lui atasamentul fericit, coplesitor al unui caine. Macfarlane observa si tandretea din atitudinea ei, cu un anumit aer matern. Dupa pranz isi lua la revedere.

Stau jos la han vreo zi, doua. Pot sa trec sa va vad din nou? Maine, poate?

Desigur. Dar

Dar ce

Isi trecu repede mana peste ochi.

Nu stiu. Mi-am inchipuit ca nu o sa ne mai intalnim, asta-i tot La revedere!

Cobora incet pe drum. Fara sa vrea, o mana rece parea sa-i stranga inima. Nu fusese nimic in cuvintele ei, dar

Un automobil dadu coltul. Se lipi de gardul verde In ultima clipa. O curioasa paloare cenusie i se strecura pe chip



III


'Doamne Dumnezeule, sunt cu nervii la pamant', isi spuse Macfarlane, cand se trezi in dimineata urmatoare. Recapitula evenimentele din dupa-amiaza trecuta cu calm. Automobilul, scurtatura spre han, ceata brusca ce-l facuse sa se rataceasca, sentimentul ca un teren periculos cu muschi putreziti si uzi era in apropiere. Apoi, cosul de pe han care cazuse si, in plina noapte, mirosul de mancare arsa scrum pe presul din fata caminului sau. Nimic din toate astea! Absolut nimic, doar cuvintele ei si acea siguranta profunda, neconfirmata din sinea lui ca ea stia

Arunca la o parte paturile cu o hotarare brusca. Trebuie sa se duca sus si s-o vada, in primul rand. Asta va rupe vraja. Asta, daca ajunge acolo in siguranta Doamne, ce prost a fost!

Manca putin la micul dejun. La ora zece, porni in sus pe drum. La zece si jumatate apasa pe sonerie. Abia atunci, isi permise sa rasufle usurat.

Doamna Haworth este acasa?

Era aceeasi femeie mai in varsta care deschisese usa in ajun. Dar arata altfel la fata ravasita de durere.

O, domnule! O, domnule! Deci, n-ati aflat?

Ce sa aflu?

Doamna Alistair, scumpa de ea. Din cauza tonicului ei. Il lua in fiecare seara. Bietul capitan si-a iesit din minti, aproape a innebunit. A luat, in intuneric, o sticla gresita de pe raft Au trimis dupa doctor, dar a venit prea tarziu

Si Macfarlane isi reaminti repede cuvintele: 'Am stiut dintotdeauna ca planeaza ceva ingrozitor asupra lui. As putea sa impiedic sa i se intample daca o fi sa fie' Ah, dar nu poti insela Soarta Ciudata fatalitate de viziune care distrusese unde incercase sa salveze

Batrana servitoare continua:

Scumpa mea! Atat de buna si de blanda era si-i parea rau de oricine dadea de necaz. Nu suporta ca cineva sa sufere. Ezita si apoi adauga: Ati vrea sa urcati s-o vedeti, domnule? Cred, din ceea ce a zis, ca o cunosteati de foarte multa vreme. De foarte mult timp, a spus

Macfarlane o urma pe batrana sus pe scari, intr-o camera, situata deasupra sufrageriei de unde auzise cantandu-se, in ziua precedenta. Partea de sus a ferestrei avea geamul patat. Arunca o lumina rosie pe capul din pat O tiganca cu o basma rosie pe cap Prostii, nervii il lasau din nou. Se uita prelung, pentru ultima data, la Alistair Haworth.



IV


O doamna doreste sa va vada, domnule.

Ei? Macfarlane se uita distrat la proprietareasa. O, imi cer iertare, doamna Rowse, aveam vedenii.

Stiu eu, domnule? Se vad lucruri ciudate, in locurile pustii, dupa caderea noptii, stiti. E doamna in alb si fierarul diavolului, marinarul si tiganca

Ce inseamna asta? Un marinar si o tiganca?

Asa se spune, domnule. Era o poveste cand eram tanara. Indragostiti, cu mult in urma Dar n-au mai fost vazuti plimbandu-se de mult timp.

Nu? Ma intreb daca, poate, vor aparea acum, din nou

Dumnezeule, ce vorbiti acolo, domnule! Ce fac cu domnisoara

Care domnisoara?

Cea care asteapta sa va vada. E in salon. A spus ca se numeste domnisoara Lawes.

O!

Rachel! Avu un sentiment curios ca o strangere de inima, o schimbare de perspectiva. Aruncase o privire printr-o alta lume. Uitase de Rachel, deoarece Rachel apartinea numai lumii acesteia Din nou, acea curioasa schimbare de perspectiva, acea alunecare intr-un univers cu doar trei dimensiuni.

Deschise usa de la salon, Rachel, cu ochii ei negri sinceri. Si, deodata, ca pe un om care se trezeste dintr-un vis, o unda calda venind din realitatea vesela, il cuprinse. Era viu viu! Se gandi: 'Nu poti fi sigur decat de o singura viata! Asta!'

Rachel! sopti el si, ridicandu-i barbia, o saruta.



palarie rotunda din lana sau panza, cu partea de sus plata si mult mai lata decat bordura din jurul capului (de la eroul poemului lui Robert Burns, 'Tarn o'Shanter')



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright