Eminescu: Viata si opera, familia poetului, debutul lui Eminescu

Febr. 10. Se naste la Calinesti (Suceava) tatal poetului, Gheorghe Eminovici, fiul mai mare al dascalului din Calinesti, Vasile Eminovici, si al Ioanei Sarghei. Provenind dintr-o familie numeroasa si nu prea instarita, Gheorghe Eminovici paraseste de timpuriu satul natal. Este, pe rand, scriitor de cancelarie la baronul Jean Mustata, administrator al mosiei Dumbraveni ce apartinea boierului Bals. Acesta din urma il ajuta sa obtina titlul de sluger; in 1842 Eminovici este ridicat la rangul de caminar. In anul 1840 Eminovici se casatorise cu Raluca Iurascu; vor avea impreuna 11 copii. Stabilitatea materiala la care ravnea Eminovici ar fi putut fi in sfarsit obtinuta prin cumpararea, in 1847, a mosiei de la Ipotesti, unde familia caminarului se va muta definitiv abia in 1857, o data cu terminarea noii case. insa buna parte din veniturile mosiei vor fi folosite de Eminovici pentru a asigura fiilor sai studii liceale si universitare, costisitoare chiar si pentru o familie mai instarita. In 1878, Eminovici este nevoit sa vanda Ipotestii pentru a-si plati datoriile; ramane ca administrator al noului proprietar pana in 1884, anul mortii sale. Este ingropat la Ipotesti alaturi de sotia sa, Raluca.

Se naste la Joldesti mama poetului, Raluca Iurascu, a treia fiica a stolnicului Vasile Iurascu si a Paraschivei Iurascu, nascuta Dontu. Se casatoreste in 1840 cu Gheorghe Eminovici, aducand o zestre destul de frumoasa, care parea sa fie de bun augur pentru tanara familie. Are unsprezece copii, dintre care sase vor muri in timpul vietii sale. Moare in 1876, la Ipotesti.

Amintirile scolii

ScoalaElev la Cernauti

Profesorul

Aron Pumnul

Familia poetului

Mihai Eminescu este al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei, si al Ralucai Eminovici, nascuta in familia Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti. Primul nascut, Serban (n.1841), studiaza medicina la Viena, se imbolnaveste de tuberculoza si moare alienat in 1874. Fratele sau, nascut in 1843, Niculae, va contracta o boala venerica si se va sinucide in Ipotesti, in 1884. Iorgu, (n. 1844), a studiat la Academia Militara din Berlin, dar dupa o cariera de succes, moare in 1873 din cauza unei raceli contractate in timpul unei misiuni. Ruxandra se naste in 1845 dar nu supravietuieste prea mult, moare in copilarie. Ilie, n. 1846 a fost tovarasul de joaca al lui Mihai, descris in mai multe poeme. Moare in 1863 in urma unei epidemii de tifos. Maria, n. 1848 sau 1849 traieste doar sapte ani si jumatate. Aglae traieste intre 1852 si 1906, a suferit de morbul lui Basedow. A fost casatorita de doua ori, a locuit in Ipotesti, si a avut doi baieti, pe Ioan si pe George.

Elev la Cernauti

Copilaria a petrecut-o la Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi, intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura, stare evocata cu adanca nostalgie in poezia de mai tarziu (Fiind baiat . sau O, ramai Intre si , a urmat cu intermitente scoala la Cernauti. A urmat clasa a III-a la "Nationale Hauptschule" din Cernauti, fiind clasificat al 15-lea intre 72 de elevi. A terminat clasa a IV-a clasificat al 5-lea din 82 de elevi, dupa care a facut doua clase de gimnaziu. Intre si a fost inscris la Ober-Gymnasium, liceu german din Cernauti. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al 11-lea in primul semestru si al 23-lea in cel de-al doilea semestru. In clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedra, culegator din creatie populara si autor de studii de tinuta academica. Aron Pumnul l-a calificat, in ambele semestre, cu note maxime la romana. A obtinut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner (la limba latina) si la Johann Haiduk, pe ambele semestre (la matematica). Mai tarziu a marturisit ca indepartarea sa de matematica se datora metodei rele de predare. In 1866 aprilie 16 a parasit definitiv cursurile, desi avea o situatie buna la invatatura. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la romana calificativul vorzüglich (eminent). Plecand de vacanta Pastelui la Ipotesti, nu s-a mai intors la scoala.

Din nou la Cernauti

In 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerul invatamantului din Bucuresti o subventie pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, "nefiind nici un loc vacant de bursier". In 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 catre gimnaziul din Botosani, i s-a promis ca va fi primit "negresit la ocaziune de vacanta, dupa ce, insa, va indeplini conditiunile concursului". Elevul Eminovici a plecat la Cernauti unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dadea reprezentatii. La 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botosani, apoi, peste putin timp, a fost copist la comitetul permanent judetean.

La 5 martie 1865, Eminovici a demisionat, cu rugamintea ca salariul cuvenit pe luna februarie sa fie inmanat fratelui sau Serban. In 11 martie tanarul M. G. Eminovici a solicitat pasaport pentru trecere in Bucovina. In toamna s-a aflat in gazda la profesorul sau, Aron Pumnul, ca ingrijitor al bibliotecii acestuia. Situatia lui scolara era de "privatist". Cunostea insa biblioteca lui Pumnul pana la ultimul tom.

Debutul in revista "Familia" 9 martie 1866 Poezia De-as avea .

Iosif Vulcan - "nasul" lui Eminescu

1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. In 12/24 ianuarie moare profesorul de limba romana, Aron Pumnul Elevii scot o brosura, Lacramioarele invataceilor gimnazisti (Lacrimioare la mormantul prea-iubitului lor profesoriu), in care apare si poezia La mormantul lui Aron Pumnul semnata M. Eminoviciu, privatist. La 25 februarie/8 martie (stil nou) debuteaza in revista"Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-as avea . . Iosif Vulcan ii schimba numele in Mihai Eminescu, adoptat si de poet si, mai tarziu, si de alti membri ai familiei sale. In acelasi an ii mai apar in "Familia" alte cinci poezii.

Eseu: ADN-ul exista in genomul uman Document online: Proiect didactic biologie - transmiterea caracterelor ereditare-teoria cromozomiala a ereditatii

Eminescu - sufleor la teatru

Primele versuri - fragmente

,La mormantul lui Aron Pumnul

Imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina,
Cu cipru verde-ncinge antica fruntea ta;

C-acuma din pleiada-ti auroasa si senina
Se stinse un luceafar, se stinse o lumina,
Se stinse-o dalba stea!

Metalica, vibrinda a clopotelor jale
Vuieste in cadenta si suna intristat;
Caci, ah! geniul mare al desteptarii tale
Pasi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
       Si-n urma-i ne-a lasat!

De-as avea .

De-as avea si eu o floare
Mindra, dulce, rapitoare
Ca si florile din mai,
Fiice dulce a unui plai,
Plai rizind cu iarba verde,
Ce se leagana, se pierde
Undoind incetisor,
Soptind soapte de amor;

De-as avea o floricica
Gingasa si tinerica,
Ca si floarea crinului,
Alb ca neaua sinului,
Amalgam de-o roz-albie
Si de una purpurie,
Cintind vesel si usor,
Soptind soapte de amor;

EMINESCU LA GALAT Corneliu Botez a fost cel care a avut initiativa omagierii lui M. Eminescu, pentru prima data de la moartea sa, la Galati. Corneliu Botez a editat lucrarea 'Omagiul galatenilor adus lui Mihai Eminescu' in 1909, a realizat o medalie comemorativa, un spectacol si a facut posibila dezvelirea primei statui a Poetului in tara, la Galati, in 1911. Statuia este realizata de sculptorul Frederic Storck

Pribegiile prin tara

Din pana in , a pribegit pe traseul Cernauti Sibiu Giurgiu Bucuresti. De fapt, sunt ani de cunoastere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor si a realitatilor romanesti, un pelerinaj transilvanean al carui autor moral a fost Aron Pumnul. "Cat de clar este, respectand documentele epocii cernautene, respectand adevarul istoric atat cat exista in ele, cat de cert este ca drumul lui Eminescu in Transilvania, departe de a fi o «imprejurare boema», «un imbold romantic al adolescentei», a fost - in fond - incheierea sublima a unei lectii pentru toata viata: ideea unitatii nationale si a culturii romane aplicata programatic si sistematic, cu strategie si tactica, dupa toate normele si canoanele unei campanii ideologice." (Sanziana Pop)

Eminescu la Blaj se spune ca langa un  tei a exclanat marele poet: "Te salut din inima Roma mica. Iti multumesc, Dumnezeule, ca m-ai ajutat s-o pot vedea".

Calatorii prin Transilvania

A intentionat sa-si continue studiile, dar nu si-a realizat proiectul. In iunie 1866 a parasit Bucovina si s-a stabilit la Blaj cu intentia marturisita de a-si reincepe studiile. In perioada 27-28 august 1866, a participat la adunarea anuala a ASTREI, la Alba Iulia. In toamna, a parasit Blajul si a mers la Sibiu, unde a fost prezentat lui N. Densusianu. De aici a trecut muntii si a ajuns la Bucuresti.

Sufleor si copist

In 1867 a intrat ca sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar in formatia lui Mihai Paskaly si, la recomandarea acestuia, sufleor si copist la Teatrul National, unde il cunoaste peI.L.Caragiale. Cu aceasta trupa face turnee la Braila, Galati, Giurgiu,Ploiesti. A continuat sa publice in Familia; a scris poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), ramase in manuscris; a facut traduceri din germana (Arta reprezentarii dramatice, de H. Th.Rotscher

Eminescu prin Banat

Placile comemorative amintesc diversele ocazii cultural-artistice, din anii 1865-1868, la care a fost prezent poetul in Banat, la timisoara si Lugoj , cand era sufleurul si secretarul trupei de teatru Mihail Pascaly.

Eminescu la Viena

Prietenia cu Ioan Slavici

Intre 1869 si 1872 este student la Viena. Urmeaza ca "auditor extraordinar" Facultatea de Filozofie si Drept (dar audiaza si cursuri de la alte facultati). Activeaza in randul societatii studentesti (printre altele, participa la pregatirea unei serbari si a unui Congres studentesc la Putna, cu ocazia implinirii a 400 de ani de la zidirea manastirii de catre Stefan cel Mare), se imprieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste, la Viena, pe Veronica Micle; incepe colaborarea la Convorbiri literare; debuteaza ca publicist in ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii.

Eminescu si Veronica Micle

Tu esti asa de alba ca floarea de ciresi

Si soarta mea te puse in calea mea sa iesi,

Sa treci ca o usoara craiasa din povesti,

Eminescu la Iasi I

In prima parte a anului a pus ordine in biblioteca si a propus imbogatirea ei cu manuscrise si carti vechi romanesti. Tot in acest an a inceput traducerea din germana a unei gramatici paleoslave. L-a introdus pe Ion Creanga in societatea Junimea.Ramas fara serviciu, Eminescu a primit postul de corector si redactor al partii neoficiale la ziarul local Curierul de lasi, unde numeroase rubrici redactate de el au fost publicate fara semnatura. A frecventat cu regularitate sedintele Junimii. De multe ori l-a vizitat pe Creanga in bojdeuca sa. A facut un drum la Bucuresti, unde, prin Maiorescu, s-a imprietenit cu Mite Kremnitz, Veronica Micle a ramas, insa, idolul sau.

C-o singura privire sa-mi spui ce dulce esti,

Caci dulce esti! De-atuncea, eu te visez mereu

Tu gingasa mireasa a sufletului meu.

Eminescu la Junimea II

"La despartirea noastra intrebai pe Eminescu daca i-ar placea sa se asaze in Iasi cand va sfarsi studiile sale. - "As veni bucuros, imi raspunse el, caci societatea "Junimea" are pentru mine o mare atractie, insa mai tarziu. Deodata ne-am inteles cu Slavici sa punem in miscare pentru anul viitor o mare intrunire a studentilor romani din toate partile, la mormantul lui Stefan-Cel-Mare din manastirea Putna. Cand ne-om fi indeplinit aceasta datorie, vin. - Eminescu imi povesti cum voiau sa organizeze acea serbare, si-mi fagadui asupra ei, o mica notita pentru "Convorbiri literare" pe care mi-o si trimise. Este articulul subsemnat cu litera E si publicat in numarul din 15 septemvrie al revistei."   Marturia lui Iacob Negruzzi

Eminescu la Iasi III

Iubind in taina

Nu vezi ca gura-mi arsa e de sete
Si-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi
Copila mea cu lungi si blonde plete?

Cu o suflare racoresti suspinu-mi,
C-un zambet faci gandirea-mi sa se-mbete.
Fa un sfarsit durerii vin' la sanu-mi.

Eminescu la Bucuresti

Suferintele poetului:

In 1877 s-a mutat la Bucuresti, unde pana in 1883 a fost redactor, apoi redactor-sef (in 1880) la ziarul Timpul. A desfasurat o activitate publicistica exceptionala, care i-a ruinat insa sanatatea. Acum a scris marile lui poeme (seria Scrisorile si Luceafarul, etc.).

LUCEAFARUL

"- O, lasa-mi capul meu pe san,
Iubito, sa se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrait de dulce;

Cu farmecul luminii reci
Gandirile strabate-mi,
Revarsa liniste de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Si de asupra mea ramai
Durerea mea de-o curma,
Caci esti iubirea mea dentai
Si visul meu din urma."

Moartea Poetului

In data de 13 iunie 1889, in jurul orei 3 dimineata, poetul a murit in sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor, Bucuresti. Ziarul Romanul anunta ziua urmatoare la stiri: Eminescu nu mai este. In 17 iunie Eminescu a fost inmormantat la umbra unui tei din Cimitirul Belu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Scoala Normala de Institutori din Bucuresti

"Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale" George Calinescu