Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Opera celebra a lui J. Locke



Opera celebra a lui J. Locke


Opera celebra a lui J. Locke, care a exercitat foarte mari influente, se intituleaza: An essay concerning human understanding (Eseu asupra intelectului omenesc), 1689-1690. Combatand teoria idealista a ideilor innascute, Locke afirma in aceasta opera ca toate cunostintele provin din experienta senzoriala.

Dupa el, sufletul omului, la nastere, ca o foaie nescrisa (tabula rasa): In intelect nu exista nimic fara sa fi fost inainte in simturi. Locke a facut totusi unele concesii idealismului, admitand, alaturi de experienta interna, ca un izvor de sine statator al cunoasterii si formuland teoria calitatilor secundare, dupa care calitatile secundare (culoarea, gustul, mirosul etc.) ar fi subiective si numai calitatile primare (intinderea, figura, miscarea etc.) ar avea un caracter obiectiv. Locke nu intelegea specificul calitativ al ratiunii in raport cu simturile si rolul ei activ.

Eseuri asupra intelectului uman (An essay concerning human understanding) (1689-l690). In aceasta lucrare fundamentala pentru conceptia sa, Locke incearca sa explice cum poate sa ajunga ratiunea la conceptele sale cu privire la lucruri, cauta hotarul despartitor dintre stiinta si credinta, vrea sa stabileasca cata evidenta si certitudine se ascunde in cunostintele omului si, mai departe, vrea sa afle acele principii fundamentale care sunt menite sa ne conduca convingerea, chiar si atunci cand omul nu stie nimic sigur cu privire la lucruri.

Conceptia despre cunoastere. Convingerile metafizice ale lui Locke, care dirijeaza din umbra demersurile investigatiilor sale, se pot impaca, in linii mari, cu principiile directoare ale cartezianismului.

Cunoasterea constituie o functie a realitatii ganditoare si a realitatii intinse, Locke incercand sa stabileasca rolul celor doi factori. Pentru aceasta, intocmai ca si Descartes, si el va porni din examinarea constiintei, dar cu mentiunea ca in timp ce pentru cel dintai constiinta prezinta un caracter obiectiv, suprauman. In cazul lui Locke ea este constiinta individuala a omului real, care se examineaza pe sine, cu toate reprezentanle. valorizarile si intreaga viata afectiva pe care constiinta acestuia le implica.

Locke dezvolta in amanuntime conceptia ca in intelectul omenesc nu exista nici idei innascute si nici un fel de principii fundamentale avand un asemenea caracter. S-a observat faptul ca Locke da un inteles deosebit de restrans conceptului acesta de idei innascute, caci intelege prin aceasta numai gandurile constient formulate. In felul acesta ii vine destul de usor sa demonstreze ca atat cunoasterea teoretica precum si cunoasterea practica nu contin astfel de principii fundamentale, care fiind anterioare experientei ar putea sa-i apara fiecaruia ca fiind cunoscute deja. Nici chiar ideea de Dumnezeu Locke nu o considera ca fiind innascuta si aceasta parere o argumenteaza prin imprejurarea ca, pe de o parte, ea nu poate fi intalnita in cazul tuturor popoarelor iar, pe de alta parte, prin aceea ca ea prezinta un cu totul alt continut in cazul politeismului decat in acela al monoteismului; mai mult chiar, ea infatiseaza diferente notabile chiar si la reprezentantii uneia si aceleiasi religii.



Deci, intreaga noastra cunoastere se inradacineaza in experienta, poate fi derivata din continutul acesteia. Dar pentru Locke experienta se infatiseaza sub doua forme pe de o parte contemplatia sensibila - sensation - pe de alta parte reflexia - reflexion - ce se petrece in interiorul subiectivitatii omenesti. Cat priveste conceptul acesta din urma al reflexiei el apare destul de neclar in cadrul gandim lui Locke. In ce masura desemneaza aceasta activitatea de sine a spiritului, cata pasivitate si cata activitate anume se afla in ea, cu pnvire la aceasta Locke nu ne lamureste pe deplin. Atata este sigur doar, ca reflexia urmeaza viziunii sensibile, inregistrand datele acesteia, retinandu-le si comparandu-le intre ele insa, atat senzatiile cat si reflexia sunt izvorul numai al ideilor simple -simple ideas - care trebuie deosebite de ideile compuse - complexed ideas - ce provin din activitatea ratiunii omenesti.

Considerate din punctul de vedere al originii lor, ideile simple pot fi: 1) datele unui organ de simt oarecare cum ar fi culoarea, sunetul, gustul sau alte senzatii: 2) datele mai multor organe de simt cum ar fi reprezentanle de intindere, forma, miscare: 3) datele reflexiei cum ar fi conceptele de gandire, vointa, donnta si in sfarsit 4) datele comune ale viziunii sensibile si ale reflexiei, cum sunt de exemplu reprezentanle de placere si de durere, existenta, forta, etc.

In aceste idei nu se exprima cunostinte omenesti egale ca valoare. Ideile care provin din reflexie, impreuna cu reprezentarile de intindere, miscare, numar, forma, soliditate, Locke le considera drept asemenea calitati ale obiectelor care nu pot fi separate de acestea indiferent de starea acestor obiecte: in comparatie cu ele, celelalte cunostinte sensibile reprezinta numai senzatiile sau impresiile subiectului cunoscator, cu alte cuvinte starile sale de constiinta subiective. Primele formeaza calitatile primare - primanus - ale lucrurilor, celelalte sunt declarate calitatile lor secundare �' secundanus. Calitatilor secundare le corespund in lucruri calitati primare, de obicei procese de miscare care actioneaza asupra organelor de simt ale omului.


Se pare ca dupa conceptia lui Locke orice reprezentare simpla este rezultatul influentelor suferite de sufletul omenesc. Dar aceste reprezentari nu dispar fara nicio urma, ci se pastreaza si in felul acesta, devin materia prima a unor noi idei, pe care sufletul le scoate din acestea pe calea unei actiuni cu totul spontane. Aceste idei complexe, compuse dupa continutul lor se impart pentru Locke, in trei categorii.

Asemenea relatii si legaturi ce provin din ideile simple care pot fi observate nu in ele insele ci intotdeauna intr-un obiect, cum ar fi frumusetea, minciuna etc. 2)substante. adica asemenea combinatii care apar ca si reprezentari ale lucrurilor. Aici apartin si 'reprezentarea de substanta ipotetica sau confuza' care inseamna acel 'nu stiu ce', care constituie suportul si purtatorul modurilor. Tot aici, intra, intre altele, si reprezentarile lucrurilor (de exemplu om, plumb etc.) precum si reprezentarile colective (de exemplu armata, lume etc).

Locke dezvolta patrunzator conceptia cu privire la importanta gnoseologica a acestor reprezentan sau idei compuse. In mod deosebit este subliniat faptul ca toate, acestea sunt o creatie a omului insusi. La fel si ideea sau reprezentarea de Dumnezeu. in care - cum o spune el insusi -imbinam ideile simple de existenta si continut, stiinta si putere, fericire, si altele de acest fel, cu ideea de infinitate. Intre relatii considera ca fiind cea mai importanta relatia de cauzalitate. Locke crede ca cuvintele sunt semne ale reprezentanlor, ba chiar ale lucrunlor. Lucrurile asemanatoare pot fi rezumate sub forma unor reprezentari generale: astfel se constituie pe cale de abstractie conceptele de gen si de clasa. Insa toate acestea nu sunt decat creatiile spirtului nostru si au doar o valoare nominala.

Din punctul de vedere al teoriei cunoastem de cea mai mare importanta este cartea a patra din Eseuri, in care este vorba despre cunoastere, verosimil, credinta si eroare. Locke incepe aici cu constatarea ca intrucat spiritul omenesc nu are alt obiect nemijlocit decat ideile sale, cunoasterea omeneasca se refera si ea numai la acestea. In ele insele, ideile insa nu ofera inca o cunoastere. Adevarul si eroarea rezida numai in relationarea ideilor, adica in judecau, incat Locke va considera adevarul ca si 'constatarea corespondentei a doua idei'. Punctul acesta de vedere ar fi insemnat situarea pe pozitiile idealismului subiectiv daca Locke nu ar fi depasit imediat limitele acestuia. De aceea el se ocupa in detaliu cu patru forme ale corespondentei dintre idei (identitate si diferenta, relatie, coexistenta, existenta reala) si in aceasta apare. In toata lumina sa punctul sau de vedere fundamental realist. El va afirma cu toata convingerea existenta realitatii unice, independente de subiectul cunoscator.

Locke stabileste trei grade ale cunoasterii. Cea mai mare certitudine se afla in cunoasterea nemijlocita contemplativa, in intuitie. Astfel este constiinta existentei proprii care este atat de luminoasa si de sigura. Incat nu are nevoie si nici nu poate fi demonstrata. A doua treapta o reprezinta cunoasterea demonstrativa, care se datoreaza unor alte reprezentari, cu rol de mijlocitoare. Acestea au nevoie deja de a fi demonstrate. Cea de a treia treapta a cunoasterii, care consta in cunoasterea sensitiva ce se sprijina pe datele simturilor, se situeaza cat priveste gradul ei de certitudine, doar pe treapta probabilitatii. Obiectul acesteia sunt lucrurile materiale existente in afara de om, pe care omul le cunoaste numai pnn intermediul simturilor lui. Aici se poate observa cel mai evident cat de mult lipseste din teoria cunoasterii a lui Locke fundamentarea logica mai adanca. Desi empirist nu manifesta incredere deplina in cunoasterea sensibila si afirma ca omul poseda o cunoastere adevarata cu privire la lucruri numai daca esenta lor interioara poate fi astfel prevazuta incat sa se poata dinainte scoate din aceasta calitatile si influentele lor. Cu alte cuvinte, idealul de cunoastere al lui Locke depaseste cu mult datele senzatiilor si ale reflexiei.

O trasatura importanta a teoriei cunoastem a lui Locke este aceea ca face o deosebire intre stiintele reale si stiintele ideale (precum ar fi matematica si etica). Cat priveste primele, obiectul acestora nu depinde de om; de aceea in cadrul lor este imposibila atat evidenta intuitiva cat si cea demonstrativa. Dar conceptele matematicii si ale eticii sunt modele omul insusi este cel care le da nastere, de aceea atat continutul cat si trasaturile lor pot fi cunoscute cu toata claritatea. Acestea constituie deci niste stiinte care prezinta cea mai riguroasa evidenta. Nici un rationalist nu ar fi sustinut cu atata putere ca principiile geometriei sau normele etice (de exemplu aceea ca pacatul merita pedeapsa) sunt evidente, chiar si atunci daca in realitate nu se intalneste niciodata cu un obiect sau o actiune corespunzatoare lor.







Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright

Literatura



Carti
Gramatica
Poezii

Referate pe aceeasi tema


Arta narativa in nuvela La hanul lui Manjoala de I.L.Caragiale - tema si incipitul nuvelei
Legenda in universului traditional romanesc
Scena - diviziunea cea mai mica dintr-o piesa de teatru, componenta a unui tablou
Fantasticul - categorie estetico-literara ce desemneaza fenomene, lucruri, intamplari neobisnuite, incredibile in literatura
Ratacirea tragicomica a mintii hangiului Leiba Zibal - opera lui Caragiale
Proza - creatia beletristica aflata in antonimie cu poezia
Topos - configuratie stabila alcatuita din mai multe motive
Parnasianism - un curent literar care s-a impus prin scoala poetica franceza
Hinduism - religia cu aria cea mai intinsa din India
Romanul obiectiv Ion de Liviu Rebreanu - comentariu literar



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.