Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Literatura


Qdidactic » didactica & scoala » literatura
Povestire - specia genului epic, cu un singur plan dominat de un narator



Povestire - specia genului epic, cu un singur plan dominat de un narator


Povestire

(din infinitivul lung al verbului a povesti


Povestirea este specia genului epic, cu un singur plan dominat de un narator-martor la evenimentul / faptul „exceptional“ intamplat candva unui protagonist ori unui cuplu protagonist si celorlalti eroi ce-l secundeaza in actiune.


In povestire, «relatia narator-receptor este cea care determina organizarea discursului narativ; R. Barthes o numea valoare de schimb, conventie care porneste chiar din intentionalitatea nararii» (DTL, 343), ceea ce implica: a) oralitatea (avandu-si originea in bogatia folclorului literar autohton, povestirea pastreaza aparenta «de dialog intre narator-receptor, care, intr-un fel, constituie sensul justificativ al actului de a povesti» – ibid., p. 344); b) ceremonialul (aspect „esential“; dialogul «este intretinut de un sistem de conventii, echivalent cu insasi arta de a povesti» ibid ); c) atmosfera («rezultata atat din caracterul, mai mult sau mai putin spectaculos al intamplarii, cat si din valoarea de schimb a relatiei narator-receptor; ca detinator al faptului epic, naratorul isi organizeaza discursul pe baza principiului psihologic al asteptarii frustrate; el regizeaza tensiunea, suspensul, respectand si cultivand o tactica a povestirii, care urmareste asigurarea interesului receptorului pe tot parcursul povestirii.» ibid.). „Sub-stanta narativa“, calitatea intrigii, intr-o povestire, trebuie sa fie selective in vederea vectorizarii receptorului in semnificatii etic-estetice. Personajul povestirii, concretizand numai o stare conflictuala dintr-un timp trecut (fata de timpul nararii), permite accentuarea situatiei epice etc.

In „decaedrul de aur“ al volumelor de povestiri romanesti se releva: «Convorbiri duhovnicesti» (420 d. H. / 429) de Sfantul Ioan Cassian; «O sama de cuvinte» (1743) de Ion Neculce, «Mos Nichifor Cotcariul» (1877) de Ion Creanga, «Pacat» (1892) de I. L. Caragiale, «La Grandiflora» (1928) de Gib Mihaescu, «Hanu Ancutei» (1928) de Mihail Sadoveanu, «Povestiri» (1966) de Vasile Voiculescu, «Vara buimaca» (1967) de Fanus Neagu, «Scrisori provinciale» (1976) de Stefan Banulescu, «Soarecele B si alte povestiri» (1983) de Ion D. Sarbu.







Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2020 - Toate drepturile rezervate -|

Literatura



Carti
Gramatica
Poezii

Analize pe aceeasi tema


Dialectul - o macro-unitate lingvistic-geografica din intregul unei limbi
Enigma Otiliei - caracterizarea personajului Stanica Ratiu
Iluminismul si Scoala Ardeleana - miscare culturala
Eminescu: apune mitul, renaste scriitorul - cursul cercetarilor eminesciene
Povestire - specia genului epic, cu un singur plan dominat de un narator
Opera celebra a lui J. Locke
Argoul in romana actuala - evaluare
Mit - o sacra istorie prin care „se lamuresc“ originile unui lucru / fenomen
Conditia omului de geniu in literatura eminesciana
O scrisoare pierduta - comedia specie a genului dramatic - conflictul si intriga piesei



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.