Arta elenistica si romana

Arta elenistica si romana

Arta elenistica inseamna exacerbarea, exaltarea individualitatii in defavoarea comunitatii, la polul opus celui al clasicismului grec. Increderea in ordinea statala si religioasa se va fi dezintegrat. Sclavii s-au rasculat, sofistii au gasit fisuri in mentalitatea traditionala, dreptatea era un concept in postura de a fi rejudecat. Superioritatea omului liber fata de sclav nu mai era sustinuta, existand sclavi cu virtuti ce nu se mai regaseau chiar la unii oameni liberi. Razboaiele si aliantele rupte, coruptia si lasitatea s-au impus profund in stat. Au inflorit acele calitati care vor fi dovedit spirit practic si receptivitate fata de noile inovatii tehnologice. Atena va fi ocolita de noile rute maritime, fie din motive de siguranta, fie din motive tehnice. Comertul s-a dezvoltat suficient, iar la romani arta razboiului a reusit sa aduca acelasi efect, respectiv imbogatirea unei aristocratii specifice, care va determina o arta figurativ-concentrica tipica, dupa modelul definit mai sus.

Constructiile se vor inmulti, dar vor pierde monumentalitatea. In schimb, nevoia de ornament se simte la tot pasul, ca omoloaga nevoii aristocratoide de emfaza, de etalare si complexitate. Stilul ionic, si, mai ales, varianta corintica a sa, este preferat. Arta elenistica si romana este o arta abila, dinamica. Marile sisteme metafizice nu se mai faceau. Romanii nu obisnuiau sa filosofeze, dar, in schimb dreptul a aratat un spirit practic foarte abil. Sculptorul elenistic are o dexteritate tehnica desavarsita, insa apelul la patetism face ca el sa devina superficial. Cautarea absolutului se face cu instrumente fragile, artistul fiind lipsit de demnitatea clasica. Abuzul de amanunte, abuzul de individualitate este specific. La romani copiile dupa clasicismul grec se pare ca a condus la mecanicism. Va fi crescut in valoare portretistica, dar superficialitatea predomina. Uneori insa apar opere ce pot sta in epoca clasicismului grec, ca o tresarire de orgoliu a lumii elenistice.

Folclorul cuprinde manifestari artistice din domeniul literar, muzical, coregrafic si dramatic.

La toate popoarele, folclorul are un continut identic, deoarece reflecta viata acestora in imagini artistice redate cu acelasi material fonic, cu sunete organizate in sisteme tonale, ritmice, de forma etc., si in aceeasi modalitate de transmitere modala. Asadar, in practica artistica colectiva, poporul a elaborat si a dezvoltat o anumita metoda de creare a imaginii artistice (poetice si muzicale), prin imbinarea, intr-un fel specific, a mijloacelor de expresie, in scopul redarii unui continut emotional de viata.La baza creatiei artistice a poporului nostru stau, deci, legi proprii de alcatuire a melodiei, a metro-ritmului si a sistemelor tonale[2].

Pe langa trasaturile comune tuturor artelor, creatia muzicala populara are cateva trasaturi specifice: a) colectiva, b) orala, c) anonima, d) sincretica.

a) Caracterul colectiv al unei creatii se refera la modalitatea de creare si de interpretare. Initial, fiecare cantec a fost scris de un individ, mai talentat, din colectivitate, si preluat apoi de interpreti care si-au adus fiecare contributia la modificarea lui de natura ritmico-melodica si uneori chiar de forma. Trecand de la un interpret la altul, de la o generatie la alta, cantecul se slefuieste, se decanteaza de tot ce este neesential sau, in unele cazuri, se simplifica ori dispare. Varianta este forma actualizata, forma noua pe care o creeaza fiecare interpret, dupa cerintele sale spirituale, variatiile facandu-se in anumite limite.

b) Prin transmiterea din om in om, pe cale orala, cantecul sufera unele modificari. In general, acestea nu se produc in elementele esentiale. In melodie, unele parti sunt constante, altele variabile. Dintre cele constante mentionam: sunetele sau formulele cadentiale, sunetele initiale ale frazelor, sau numai al frazei de dupa cezura etc.

c) anonimatul este o consecinta directa a transmiterii  pe cale orala. Chiar daca numele creatorului initial ar fi cunoscut, poporul se comporta fata de cantec ca un creator.

d) Muzica folclorica are un caracter sincretic, la realizarea sa participand mai multe arte: muzica, coregrafie, poezie etc. Acest caracter tine de o faza veche a creatiei folclorice si pare a se estompa in ultimul timp. De exemplu, in unele regiuni, dansurile nu mai sunt insotite de versuri, acele strigaturi specifice, remarcate si de Kurt Sachs ca elemente stravechi. De asemenea, multe cantece ceremoniale se desprind de ritual si devin cantece neocazionale[3].

Observatii

Corpusul de cunostinte este rezultatul observatiei directe, al contactului nemijlocit cu natura, al experientei practice empirice a oricarei entitati umane, fie adult sau copil, diferita de

Romanii totusi evita sa faca exces de zel in constructii de cele mai multe ori, caci stilul ionic are o limita practica. Utilitatea prima inaintea efectului, dar, fiind excelenti constructori, ei au reusit sa faca o arhitectura unitara, iar adoptarea arcului de cerc in constructii a facut ca rezultatul sa fie unul de durata. Constructiile romane nu au egoismul elenistic, ele isi pastreaza masivitatea si sunt ingaduitoare si integratoare cu masele. Statul este cel care le-a costruit. Asta a facut ca ei sa construiasca mult. Organizarea si spiritul practic i-au facut stapanii lumii, dar, in cele din urma, interesele politice diferite ale politicienilor Romei, jocurile de interese, precum si pierderea entuziasmului soldatilor la presiunile tot mai acute ale popoarelor cucerite anterior, au dus la dezintegrarea treptata a imperiului. Religia lipsita de misticism, dar si de cea mai mica pasiune, formalismul ei, a scapat din cuprindere pe cei ce vor fi devenit martirii crestinismului, de exemplu. Soldatul de rand, supus rigorilor militare, nu vedea cu ochi buni excesele perioadei imperiale, iar o religie asemenea crestinismului era in masura sa ii atraga corzile sufletului sau insetat de afectivitate. Sciziunea sociala intre cetatenii ce locuiau in insulae si cei care traiau in villae a fost un factor erodant al societatii romane. La fel si pentru elenism, lipsa de coeziune sociala a facut din noile cetati o prada usoara pentru barbari.