Fovismul
Fovismul este un curent
care presupune eliberarea totala a culorii, salbaticia ei, dar
in limitele figurativului. Si impresionismul lucrase cu culori vii, dar
acestea erau fidele unei realitati colorate astfel. La fovi fie
realitatea era exagerat de colorata, fie culorile erau exagerat aprinse.
Aparitia curentului in 1905 il apropie indiscutabil de art nouveau prin
pasii facuti catre arabesc si decoratie la care
s-a ajuns pe nepregatite. De altfel fovismul este un art nouveau in
forma discentrica, ce renuntare total la traditie.
Exuberanta, frenezia si caracterul boem al fovilor parisieni sunt
tipice pentru latinitate fata de ordinea si pragmatismul
functional si comercial al pictorilor mari din art nouveau. Gaudi,
fiind arhitect, a trebuit sa fie atent la detalii tehnice si la
ordine, la partea rationala mai curand decat la dezinvoltura
fovista. In fapt, atentia fovilor fata de Van Gogh si
Gauguin atesta acest nou mod de eliberare a culorii pana la puritatea
ei absoluta, si la salbaticia ei. Recunoscut ca
salbatic, un astfel de curent era pus intr-o lumina ambivalenta.
Mai intai era repugnat si respins ca barbar, dar, in acelasi timp era
inconstient admirat ca pur, pe fondul interesului din ce in ce mai crescut
al Occidentului pentru exotismul primitiv si pentru antropologia culturala.
De altfel, unii fovi la fel ca si Gauguin odinioara vor fi
cuceriti de aceste culturi in sanul carora au calatorit.
