Imperiul hittit

IMPERIUL HITTIT

I Generalitati

II Istorie politica

III Economie si societate

I Generalitati

Nucleul statului hittit a aparut in Anatolia, avand capitala la Hattussa,actualul Bogazköy, in Anatolia. Daca despre alte popoare si state se mai stia ceva fie datorita traditiei literare greco-romane, ori Vechiului Testament, daca egiptologia si assyrologia erau deja discipline stiintifice constituite inca in secolul XIX, hittitii au venit la cunostinta lumii savante abia la inceputul secolului XX.

Singura mentiune despre hittiti in traditia literara se gaseste in Vechiul Teastamnet, mai cu seama in Cartea Regilor, unde exista mentiunea ca Solomon, fiul regelui David, a avut drept mama pe sotia unui ofiter numit Urie hititul. Alte mentiuni se mai afla tot in Vechiul Testament in legatura cu hittitii asezati in nordul Palestinei, ca sedentari si cultivatori de pamant. Desigur ca aceasta mentiune a fost cunoscuta de foarte multa vreme. Savantii Renasterii, ai secolelor XIX-XX au considerat ca e vorba de o mentiune nesemnificativa, considerand etniconul lui Urie drept o corupteta.

Mentiunea hittitilor, insa, in textele din Egipt si din Mesopotamia nu au adus nici ele prea multa lumina. Descoperirile intamplatoare de tablite, redactate in hittita, au fost facute, dar aceste texte notate in cuneiforma nu au putut fi descifrate. Eforturile au fost incununate de succes cand savantul ceh, dar de scoala vieneza, B. Hrozny, a reusit in timpul primului razboi mondial sa descifreze tablitele notate in cuneiforma, descoperite la Bogazköy.

Hrozny a avut ideea fericita sa incerce sa descifreze tablitele prin indo-europeana si atunci enigma a fost dezlegata. Descoperirea lui Hrozny, cu toate imperfectiunile ei initiale, a dus repede la constituirea unei alte discipline, hittologia. De acum si celalalt centru de putere din Orientul Apropiat, aflat in competitie cu Babilonul si Assyria si Egiptul, Imperiul Hittit a inceput sa se dezvaluie in urma eforturilor sustinute de descifrare a arhivelor de la Bogazköy, de interpretare a monumentelor scoase la iveala de sapaturile arheologice.

Iuvoarele

Dupa descifrarea de catre Hrozny a primelor tablite, dupa ce studiile ulterioare au constituit o gramatica a limbii hittite, descifrarea si publicarea tabsitelor din arhivele de la Bogazköy a continuat in ritm sustinut, si informatia despre hittiti se intemeiaza acum pe izvoare primare. Principalele texte hittite se gasesc in urmatoarele culegeri de documente: E. Laroche, Catalogue des textes hittites RHA, 14/58 (1956) 33-38; J. Friedrichs, staatsverträge der Hatti-Reiches, I-II (Mitteil. d. Vorder-Agyptischen Gesellschaft) 31 (1926); 34 (1930); idem, Die hethitischen Gesetze, Leiden, 1959; idem, Die Entzifferung verschollener Schriften und Sprachen, Berlin, 1966.

Bibiliografie: E. Cavaignac, Les Hithites, Paris, 1950; O.R. Gurney, The Hittits, Londra, 1966; M. Riemschneider, Lumea hittitilor, Bucuresti, 1967; A. Kuhrt, The Ancient Near East, I-II, Londra, 1995 etc.

II Istorie politica

Istoria politica a hittitilor s-ar putea imparti in trei perioade:

Vechiul Regat (1650-1500 i.Hr.); Regatul de Mijloc (1500-1400 i.Hr.) - o perioada neclara datorita absentei aproape totale a documentelor; Imperiul Hittit (cca. 1400-1200 i.Hr.)

Trebuie spus ca, la fel ca si in cazul altor regiuni si etnii, problemele legate de venirea in Anatolia a hittitilor, originea etnica a tuturor elementelor care au concurat la aparitia regatului hittit, ca sa nu mai vorbim de cronologie, sunt cu totul controversate.

Fara indoiala ca hittitii au fost indo-europeni, dar s-a constatat ca nici unul din numele regilor lor nu este un nume indo-european. Este destul de obscura maniera in care ai au aparut in Anatolia. Nu se poate stabili exact nici perioada venirii lor aici si modul in care ei s-au impus protohittitilor.

Informatiile privitoare la regii Vechiului Regat se gasesc in celebrul rescript al regeluiTelepinu emis la 1500 i.Hr. Din acest rescript, ca si din cateva texte gasite pe tablitele de la Bogazköy, se poate reconstituii urmatoarea succesiune a evenimentelor si a monarhilor: asezati in Anatolia, probabil prin secolul XIX i.Hr., hittitii constituiau mici unitati politice, care vor fi unificate de catre un rege Anitta conform unui text de la Bogazköy. La o data care nu poate fi precizata, s-a propus totusi anul 1600 i.Hr., s-a aflat in fruntea regatului un oarecare Labarna. In timpul acestuia, care a domnit aproape 30 de ani, se pare ca Vechiul Regat ingloba o parte a Anatoliei centrale. Pe de alta parte, se presupune ca Labarna nu ar fi desemnat un personaj real, ci ar fi un titlu sau ar fi devenit datorita prestigiului acestui intemeietor un titlu regal

Primul rege cunoscut ca atare si gur atestat potrivit rescriptului lui Telepinu, este Hattusili I, care a domnit, probabil, intre anii 1650-1620 i.Hr. Se stie ca Hattusili I a intreprins mai multe campanii in Syria, apoi impotriva hurritilor aflati undeva in nordul Mesopotamiei si impotriva regiunii Arzava in sud-estul Asiei Mici.

Succesorul sau a fost regele Mursili I (1620-1590 i.Hr.), care a fost un mare razboinic, in timpul sau armatele hittite intreprinzand campanii foarte lungi si primejdioase. Intre altele, dupa ce ii infrange pe huruti, apoi Alalah, reusind in 1.595 i.Hr. sa cucereasca Babilonul pe care il lasa insa kassitilor, el retragandu-se. La moartea lui Mursili I, in 1590, se produc mari tulburari, regele fiind asesinat de cumnatul sau Hantili.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

Se deschidea, astfel, perioada cea mai tulbure din istoria hittita, cand puterea centrala nu mai are niciun fel de autoritate iar marile familii isi disputa puterea, dificultatile sporind prin atacurile hurritilor si ale triburilor muntene Gasgas

Acestei situatii ii pune capat regele Telepinu (1525-1500 i.Hr.). Domnia acestuia marcheaza un punct important in istoria hittita, el incercand sa fixeze in primul rand regulile succesiunii la tron. El a emis un edict care continea urmatoarele reguli privind succesiunea la tronul statului hittit: Regelui defunct ii urmau la tron un print de prim rang; daca nu exista un print de prim rang, urma un print de rangul al doilea; in cazul in care nu exista nici un print de rangul I sau II avea dreptul la tron sotul unei printese de primul rang

Unii istorici au vazut in rescriptul lui Telepinu argumentul pentru o interpretare sociala in sensul impunerii preeminentei succesiunii patriliniare fata de cea matriliniara. Telepinu a incercat sa impuna un organism care sa pondereze exercitarea puterilor in stat si anume el a repus in vigoare o veche institutie - pankus - care se pare ca desemna adunarea barbatilor inarmati. Telepinu, largind atributile pankus-lui a incercat sa faca din el alementul de baza al regimului. Reformele sale nu au o viata prea lunga deoarece in timpul lui pankus-ul va disparea, iar regulile vor fi incalcate de Hattusili III.

Secolul care a urmat domniei lui Telepinu este destul de incert. Regatul Hatti este atacat din toate partile, pana acolo incat triburile Gasgas au ocupat capitala Hattusa. Acestei situatii ii pune capat cel mai mare dintre regii hittiti, fiul regelui Tuthaliya III, Suppiluliuma

Suppiluliuma (1385-1346 i.Hr.) a fost adus la tron de catre armata, datorita calitatilor militare exceptionale, prin asasinarea mostenitorului prezumtiv. Privitor la originea lui s-a ajuns la ideea ca el a fost de origine hurrita, intrucat Thuthalya I si Armuwanda I (cca. 1450-1400 i.Hr.) erau casatoriti cu printese care purtau nume hurrite.

In momentul in care Suppiluliuma I a urcat pe tron, regatul hittit suportase importante transformari. Spiritul hittit mai mult sacerdotal evolueaza devenind mai mult razboinic. Monarhia tinde a deveni absolutista, luand o forma teocratica precum alte monarhii orientale. Intre influentele exercitate asupra hittitilor se detaseaza cele egiptene dar mai cu seama cele hurrite de al care hittitii adopta nu numai elemente de tehnica, de civilizatie precum carul de lupta[1], dar si panteonului hittit si ritulal prezinta accente hurrite. De la asiro-babilonieni, hittitii vor prelua scrierea cuneiforma.

Odata urcat pe tron, Suppiluliuma va incepe o serie intreaga de campanii indreptate catre toate punctele cardianle. Astfel, el va ataca in rasarit, supunand tara Azzi (Hayasa), pe cursul superior al Eufratului, regele acestei tari, Hukkana, fiind silit sa semneze un tratat cu hittitii. In nord, triburile Gasgas nu au fost niciodata definitiv infrante. Nici Suppiluliuma nu a reusit acest lucru, el incercand doar sa limiteze atacurile lor prin constituirea de puncte fortificate pentru a le ingreuna atacul. In vest, Suppiluliuma se indreapta impotriva tarii Arzawa al carei rege incheiase cu Amenophis al III -lea un tratat de egalitate. Hittitii il infrang, silindu-l sa recunoasca suveranitatea hittitilor.

Dupa 1365 i.Hr., Suppiluliuma incepe o serie intreaga de razboaie in Syria: trei la numar. Primul a fost indreptat impotriva regatului Mitanni, lovitura fiind atat de fulgeratoare, incat regele Tushratta nu a putut sa faca nimic. Suppiluliuma I se putea glorifica intr-un text cu urmatoarele fapte: "Am jefuit tinutul acestui fluviu (Eufrat), iar Libanul a devenit granita regatului meu

Dupa aceasta victorie, multi dintre regii din regiune i se supun lui Suppiluliuma, precum cei din Alalah, Urarit. De notat ca ultimul a intretinut mai departe relatii cu Egiptul.

Ca si alte campanii, nici acest razboi nu a rezolvat definitiv problema syriana pentru hittiti si nici nu a dus la la distrugerea regatului Mitanni. A fost nevoie de un al doilea razboi , intrucat Tushratta si-a adunat noi aliati impotriva hittitilor. Si de aceasta data lovitura a fost fulgeratoare, iar efectele victoriei au fost si mai importante, pentru ca cei mai multi dintre printii din regiune se supun hittitilor, zdruncinand aici stapanirea egipteana. Cel de-al doilea razboi syrian duce armatele hittite si mai in sud, pana la Qadesh.

In acest context se produce un eveniment politico-diplomatic semnificativ. Vaduva faraonului tutankhammon ii cere lui Suppiluliuma I ca sot un print hittit, pentru a obtine astfel alianta puternicului Iperiu si a rezista adversarilor interni.

In urma victoriei de la Qadesh, Suppiluliuma va reusi sa-si consolideze stapanirea in regiune, fiul sau Telepinu devenind rege al Alep-lui, iar un alt fiu, Piayssili devenind rege la Karkemish.

In acest timp, Tushratta este asasinat, iar Mattiwaza, fiul sau fugar, cere ajutor hittitilor. El se va casatori cu o fiica a lui Suppiluliuma, care ii da ajutor militar, planuind sa transforme jumatatea neocupata din Mitanni intr-un stat tampon in fata Assyriei reanviate.

In 1346 i.Hr., Suppiluliuma I moare si, cu tot prestigiul sau extraordinar, lasa o mostenire foarte dificila. Absorbit de campaniile sale, el a neglijat politica interna si a comis chiar gravul sacrilegiu, in ochii hititilor, de a neglija datoriile religioase ale regelui. Pe de alta pare, administrarea regatelor ocupate a fost inabila, prin tratarea necorespunzatoare a supusilor si chiar a unor regi aliati. Vor izbucni revolte in toate tinuturile supuse: Mitanni, Arzawa. Triburile Gasgas isi reiau jafurile.

Succesorul sau, Mursili al II -lea (1345-1315 i.Hr.) a avut nevoie de 10 ani de eforturi militare pentru a restabili situatia. Doi ani i-au trebuit pentru a-i respinge pe Gasgas, alti doi pentru a readuce la ascultare Arzawa; a trebuit sa se desfasoare mari eforturi pentru a restabili echilibrul pe Eufrat. Aceasta nu a pus capat problemelor sale, pentru ca cele doua frontire fierbinti nu au liniste. Din nou triburile Gasgas ataca, iar in Syria a ajuns la confruntare cu Assyria. Mursili II va aseza regi hittiti in Karkemish si Alep, iar in Ugarit din vechea dinastie care ia ramas fidela.

Aceleasi probleme le va avea si fiul sau Muwatalli (1315-1295 i.Hr.), a carui domnie o cunoastem relativ satisfacator din autobiografia fratelui sau, viitorul Hatusili al III -lea.

Triburile Gasgas ataca iarasi, silindu-l pe Muwatalli sa mute capitala din Tara de Sus, de la Hatussa, la Dattassa, in Tara de Jos. Timp de 10 ani, aceste triburi Gasgas devasteaza Tara de Sus, condusa pe atunci de fratele regelui, Hatussili. Cu mari dificultati, Hatussili va reusi sa invinga triburile Gasgas, readucand linistea si mutarea capitalei.

Intre timp, Muwatalli a reusit sa aduca si Arzawa, militar si diplomatic, sub ascultare. Teritoriile nordice sunt reorganizate, repopulate, un rol important in aceasta actiune jucand acelasi Hatussili. Hittitii organizeaza aici un adevarat limes, Hatussili fiind numit regele Hakpissei.

Cel mai important segment al domniei lui Muwatalli il constituie razboiul cu Egiptul. Asa cum se stie, dinastia a XIX -a egipteana revine asupra afacerilor din Syria. Sethi I intreprinde o expeditie pana la Qadesh, care era granita lui Amurru (Syria), aflata sub influenta lui Suppiluliuma. Ramses II, profitand de dificultatile hittitilor, reuseste pe la 1.304 i.Hr. sa restabileasca influenta egipteana in Amurru.

Reactia hittita n-a intarziat. Muwatalli a mobilizat 3500 care de lupta si 35.000 infanteristi, inaintand in Fenicia. Ramses II este luat prin surprindere si, cu toata bravura sa personala, perde batalia de la Qadesh, in urma careia Amurru revine sub influenta hittita. Intreaga regiune de la nord de Qadesh este reorganizata de Muwatalli, care-si consolideaza dominatia in regiune.

Relatiile cu Assyria sunt incordate, assyrienii profitand de razboiul lui Muwatalli cu egiptenii pentru a inainta spre vest, supunand si unii dintre regii de sub influenta hittita si silindu-i sa plateasca tribut. Nu este clar daca Muwatalli a pierdut sau nu regatul Mitanni in fata assyrienilor.

Lui Muwatalli ii urmeaza la tron fiul sau, Urhi-Teshub, care a domnit sub numele de Mursili al III -lea (1295-1289 i.Hr.). El va fi detronat de unchiul sau, Hatussili, care pentru a-si justifica aceasta grava incalcare a regulilor de succesiune fixate de Telepinu, a scris o autobiografie in care arata ca a trebuit sa actioneze din necesitate.

Hatussili III (1289-1265 i.Hr.), care si-a vadit meritele militare in timpul domniei fratelui sau, s-a manifestat in calitatea sa de rege, mai cu seama ca diplomat. Cea mai cunoscuta actiune a sa este al treilea tratat hittito-egiptean. Conditiile tratatului privesc o alianta defensiva reciproca, renuntarea la agresiune, mentinerea succesiunii legitime la tron; extradarea fugarilor, statu-quo-ul teritorial. Arhivele mentioneaza un schimb epistolsr activ inte Hatussili si Ramses al II -lea si intre reginele Puduhepa si, respectiv, Nerepta. In 1271 i.Hr., o fiica a lui Hatussili al III -lea se va casatori cu Ramses al II -lea.

Relaiile hittitilor cu Assyria raman incordate, dar relativ pasnice. Hatussili duce tratative cu Babilonul pentru o alianta impotriva lui Adad-Nirari. Cu toate acestea, assyrienii nu pot fi implicati, si dupa 1274 i.Hr., Salmanasar ocupa teritoriul de la est de Eufrat.

Succesorii lui Hatussili III, Tuthaliya al IV -lea (1265-1225 i.Hr.), Arnuwanda al III -lea (1225-1215 i.Hr.), au mentinut, in linii mari, Imperiul hittit in toata puterea sa.

Ultimul rege hittit mentionat este Suppiluliuma al II -lea, care incepe sa domneasca in 1215 i.Hr. Nu stim cand isi incheie domnia, intrucat Imperiul hittit a disparut din istorie, cea mai plauzibila ipoteza fiind cea care atribuie distrugerea lui invaziei frigienilor in Asia Mica, ca o parte a marii migratii cunoscuta cub numele de 'invazia popoarelor marii'

Mici principate hittite nesemnificative au mai ramas in nordul Syriei, iar elemente hittite sunt menionate si mai tarziu ca mercenari in diverse armate straine, ca re exemplu in armata regelui David al Israelului.

Institutiile hittitilor

Incercand sa defineasca natura statului hittit, istoricii moderni, in absenta unui aparat conceptual adecvat, sustin ca regatul hittit este un stat feudal, in sensul ca regalitatea guverneaza cu ajutorul unei aristocratii teritoriale miliatare, in misura sa conteste putere regala.

Aceasta situatie nu se va modifica, esential, nici in timpul Noului Imperiu, cand regalitatea va cunoaste o putere mai mare, iar regele se va intitula Mare rege Marele rege nu guverneaza ca un monarh absolut, ci trebuie sa fie acceptat de catre un consiliu nobiliar, care ii jura credinta, dar care isi ii si primeste juramantul. Acest consiliu nobiliar si pankus-ul constituie o instanta in care sunt judecate faptele de inalta tradare ale familiei regale si nobilimii.

In timpul Vechiului Regat,  Marele rege poarta titlul de Erou. Incepand de la Suppiluliuma, sub influenta egipteana, regele hittit isi va adauga titlul de Soarele meu, reprezentand simbolul discului solar. Dupa moarte, regele hittit este adorat ca zeu.

Si la curtea regala hittita este o anumita eticheta, pe care trebuie sa o respecte personalul curtii sale. Regele este ca si in Mesopotamia, intermediar intre divinitate si popor. El este raspunzator pentru proasta recolta, pentru boli si molime si are, fara indoiala, indatoriri religioase. El trebuie sa paraseasca armata in campanie si sa revina in tara pentru a-si indeplini aceste datorii religioase.

El conduce razboiul impotriva dusmanilor, adica impotriva tuturor celor care nu au incheiat un tratat cu hittitii. Regele este, de asemenea, primul judecator cu exceptia cazurilor care sunt de competenta pankus-lui, dar el este cel care semneaza toate tratatele incheiate. In reprezentarile plastice, el este prezentat ca cel care adora zeii si nu ca la assyrieni ca un constructor.

Regina la hittiti are o contributie importanta in sistemul politic. Ea poate participa singura la ceremonii, ia prte la oficierea cultului, iar sigiliul ei se afla pe tratate incheiate in strainatate. Regina hittita numita in texte tawanana, nu trebuie sa fie neaparat sotia regelui, a carui sotie devine regina abia dupa moartea predecesoarei ei. In felul acesta, ea juca un important rol politic, ca regina Puduhepa, sotia lui Suppiluliuma I. Mariajul consangvin este interzis. Situatia printilor mostenitori la curtea regilor hittiti era rglementata prin edictul lui Telepinu.

In ceea ce priveste relatiile internationale, este de remarcat modernitatea principiilor pe care ele se intemeiau. Ele se concretizau in tratate de egalitate, de alianta, sau inegale, prin care era clarificata si clasificata dependenta regatelor supuse. Hittitii reglementau, precum mai tarziu romanii, in mod diferit situatia teritoriilor cucerite.

III Economie si societate

Cercetarea economiei din regatul hittit intampina dificultati serioase datorita lipsei unei bune documentatii. Proprietatea funciara era colectiva si privata. Se stie ca existeu domenii ale regilor si templelor. Fiecare schimb de proprietate se face cu un sacrificiu cultural, teritoriul abandonat este al primului ocupat care il cultiva. Exista, ca si in Babilon, bunuri privilrgiate, scutiri de tribut catre rege. Exista, de asemenea, persoane cu acelasi statut privilegiat. Mana de lucru era asigurata de catre oameni liberi, sclavi, populatiile deportate. Cu un termen modern s-ar putea vorbi de un dirijism economic. Statul fixeaza preturile si salarile. Comertul era extins si intemeiat pe raportul dintre argint si cupru. Argintul era mai scump de 240 de ori decat cuprul. O alta marfa care servea ca obiect de schimb era orzul.

Structurile sociale

Fara indoiala ca intr-o asemenea societate marcata de expansiune teritoriala, elementul militar influenta si structura sociala. Existau doua categorii importante: seniorii si razboinicii.

Aristocratii sunt obligati sa serveasca cu o trupa la carele de lupta. Primesc o parte a prazii de razboi pentru a intretine aceste trupe. Tot dintre aristocrati se recruteaza guvernatorii provinciilor. Guvernatorii provinciilor de margine detin toate puterile politice, militare, judecatoresti, culturale. Ei fixeaza corvezile pentru drumuri si fortificatii. Soldatii primesc un lot de pamant pentru care platesc un impozit.

Masa populatiei e alcatuita din: tarani, care au calitatea de arendasi ai domeniilor palatului si templelor; mestesugari, numiti in texte oameni ai uneltei, oameni ai armei, ei erau nevoiti sa se casatoreasca in interiorul domeniului pe care il lucrau si puteau fi chiar vanduti;

Mai nefavorizati decat sclavii sunt ciobanii si sacagiii. Acest fapt este relevat din imprejurarea ca o femeie libera, daca se casatorea cu un cioban sau sacagiu, isi pierdea libertatea intre 2 si 4 ani, ceea ce nu se intampla daca se casatorea cu un sclav.

Organizarea militara

Trupele erau alcatuite din: trupe nationale, trupe de mercenari si trupe ale populatiilor supuse. Trupele campeaza in tabere si fortarete. Unitatile tactice de baza erau: carele de lupta, soldatii aveau lance si arc; infanteria, infanteristii luptau cu lancea si sabia.

Armata avea propriile arsenale si magazine de aprovizionare. Modul de a intelege si de a purta razboiul de catre hittiti este total diferit fata de cel al assyrienilor. Pentru hittiti, razboiul era o modalitate de a transa printr-o judecata a zeului un conflict interstatal. Ostilitatile sunt precedate de un mesaj scris unde este mentionat casus belli, precum si reparatiile cerute. Inaintea operatiilor militare se efectuau lustratii, fiind consultata divinitatea. Hittitii in campaniile lor nu practica cruzimea ca assirienii, ei acceptand si supunerea imediata a adversarului, lasandu-l cu toate ale lui dupa incheierea tratatului.