Popoare si spatii in antichitate - democratia ateniana

Popoare si spatii in antichitate

Democratia ateniana

La inceputul mileniului I i.e.n. regiunea Atticii este impanzita de mici asezari. Fiecare are identitate si conducere proprie. In secolul al VIII-lea i.e.n., toate targurile intra sub autoritatea Atenei.

Fortele de productie ale societatii ateniene s-au dezvoltat repede, ceea ce a dus la destramarea comunitatilor pentelice si la aparitia claselor sociale.

Populatia Atenei era impartita astfel:

Aristocratia gentilica sau eupatrizii, de sclavi, mari proprietari de pamanturi si turme de vite aveau conducerea politica, ei continuau sa acapareze pamanturile comunitatii si sa inrobeasca pe cei saraci.

Sclavii a caror situatie s-a schimbat complet fata de aceea pe care o aveau in epoca homerica, nu mai faceau parte din familia patriarhala. Ei erau principalii producatori de bunuri - erau crunt exploatati, puteau fi vanduti si chiar omorati.

Taranii mici proprietari de pamant sau geomorii mestesugari sau demiurgii, negustorii si proprietarii de corabii alcatuiau demosul. La randul sau, demosul se diferentia deoarece, alaturi de marii proprietari (ateliere mestesugaresti), marii negustori si proprietari de corabii, care erau stapani de sclavi si luptau pentru acapararea puterii politice, existau oameni saraci, tarani sau mici mestesugari.

In ceea ce priveste organizarea politica la Atena, basileii si-au mentinut puterea pana in secolul al VIII-lea i.e.n., cand regalitatea fiind inlaturata conducerea este luata de 9 arhonti (conducatori), alesi in fiecare an, din randurile eupatrizilor. Acestia detineau puterea suprema in stat. Astfel s-a instaurat un regim aristocratic in Atena.

Dupa iesirea din functii, arhontii intrau intr-un sfat, areopagul (denumit astfel pentru ca isi tinea sedintele pe colina zeului Ares), era un argon al aristocratiei gentilice si avea in primul rand atributiile de a controla administratia de stat, de a alege arhontii si de a judeca procesele grave.

Vechea adunare a poporului (agora) si-a pierdut aproape cu totul importanta.

Rolul cel mai de seama in viata politica a Atenei il juca aristocratia. Acest fapt va determina demosul sa dezlantuie o lupta hotarata pentru democratizarea vietii politice la Atena.

Primele legi scrise

Colonizarea, dezvoltarea mestesugarilor si comertului au facut ca din randurile demosului sa se ridice o patura de mestesugari si de negustori instariti.

Pe de alta parte, situatia taranilor a devenit si mai grea, acestia fiind siliti sa faca imprumuturi la eupatrizi, amenintandu-si tot mai mult pamanturile. La toate acestea se mai adauga si nemultumirea demosului ca impartirea dreptatii se facea dupa bunul plac al eupatrizilor, care se foloseau in acest scop de anumite obiceiuri judiciare nescrise. De aceea, demosul a cerut in primul rand legi scrise. Astfel arhontele Dracon a alcatuit un cod de legi scrise, care prevedea pedepse foarte aspre pentru cei care se faceau vinovati se incalcarea lor. Aceste legi datorita caracterului lor aspru, au ramas celebre. Legile lui Dracon, reprezinta un pas marunt in lupta pentru demosului impotriva aristocratiei, intrucat stavileau intr-o oare care masura bunul plac al abuzurilor, dar in acelasi timp aparau proprietatea privata.

Reformele lui Solon

Democratizarea Atenei, incepe cu reforma censului adoptata de Solon din 594/593 i.e.n., care stabileste pentru categorii de cetateni in functie de venit. De asemenea formeaza un sfat (Bulé) alcatuit din reprezentantii celor pentru triburi in care sunt impartiti atenienii.

Bulé are atributii juridice, administrative si politice. Ulterior creste rolul politic al Adunarii cetatenilor (Ecclesia). Ecclesia voteaza legile, alege si supravegheaza magistratii, declara razboi si incheie pace, judeca anumite procese. Se instituie si tribunalul poporului (Heliaia). Solon limiteaza marea proprietate a eupatrizilor si interzice sclavia din datorii.

Secolul al VI-lea i.e.n. este dominat la Atena de catre tirania lui Pisistrate si a fiilor sai. In 509 i.e.n., ia sfarsit tirania.

Clistene

Reformelor lui Solon, le urmeaza in 508/507 i.e.n. reformele lui Clistene.

El imparte populatia in zece triburi, fiecare trib fiind format din cetateni din oras, din zona de coasta si din interiorul atenian.

Aceasta masura duce la unificarea Atticii. Sfatul (Bulé) creste la 500 de membrii de la 400 cat are in timpul lui Solon. Fiecare trib trimite in Sfat, prin tragere la sorti 50 de cetateni trecuti de 30 de ani.

Pentru a elimina abuzurile unei singure persoane, este constituit Colegiul celor zece arhonti. Ei au functii administrative si juridice. Fiecare trib alege, prin tragere la sorti, un cetatean care sa fie arhonte.

In caz de razboi, cetatenii inarmati se aduna sub comanda celor zece strategi alesi de Ecclesia. Fiecare strateg are drept de conducere o zi, prin rotatie.

Ostracismul

Este metoda prin care adversarii politici in urma votului cetatenilor, sunt alungati din cetate pe o perioada de 10 ani.

Puterea economica si militara a Atticii este data de flota acostat la

Piure.

La polul opus Atenei, se afla Sparta care are un regim aristocratic. Ea este condusa se doi regi. Puterea militara si religioasa pe care o detin acestia le este conferita pe viata.

Regii fac parte, alaturi de cetatenii trecuti de 60 de ani, din Sfatul batranilor (gerusia).

Cetatenii Spartei adunati in Apella, voteaza prin aclamatii, legile. Tot Apella desemneaza in fiecare au 5 efori care supravegheaza respectarea legilor.

Deoarece nu are iesire la mare, Sparta devine cea mai puternica cetate (polis) pe uscat. Cetatenii Spartei sunt increzatori in trupele lor de hopliti, incat nu construiesc in jurul orasului un zid de aparare.

In ambele cetati, cei care au dreptul sa faca serviciul militar sunt numai cetatenii. Eroismul luptatorilor atenieni si spartani este dovedit, la inceputul secolului V i.e.n., in razboiul cu persii.

In expansiunea din Asia Mica, regii persani se vor lovi de opozitia oraselor grecesti care sunt de fapt, colonii ale grecilor de pe continentul asiatic. Acum, pentru prima data in fata pericolului cetatile grecesti se unesc intr-o liga anti-persana. Bazandu-se pe curajul hoplitilor, expeditia militata persana intreprinsa in Grecia este oprita la Maraton (490 i.e.n.).

La Salamina (480 i.e.n.) corabiile ateniene obtin o noua victorie impotriva persilor.

Secolul lui Pericle

Daca Atena domina istoria Greciei antice, secolul V i.e.n., istoria Atenei este dominata la randul ei de personalitatea lui Pericle.

Doua sunt masurile politice pe care istoricii le atribuie lui Pericle:

1.    legea cu privire la cetatenia atenienilor;

2.    legea prin care juratii sunt retribuiti.

In timpul lui Pericle dezvoltarea arhitecturala a Atenei cunoaste

inflorirea maxima. De exemplu: Templul zeitei Atena de pe Acropole.