Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Istorie


Qdidactic » istorie & biografii » istorie
Situatia coalitiilor beligerante la inceputul anului 1918. «14 puncte» ale lui w. wilson



Situatia coalitiilor beligerante la inceputul anului 1918. «14 puncte» ale lui w. wilson


SITUATIA COALITIILOR BELIGERANTE LA INCEPUTUL ANULUI 1918.  «14 PUNCTE» ALE LUI W. WILSON.


Situatia partilor la inceputul anului 1918. Cu iesirea Rusiei din razboi, Antanta s-a lipsit de armata rusa de mai multe milioane de oameni. Coraportul de forte s-a constituit, la inceputul anului 1918, in favoarea coalitiei germane: ea dispunea de 295 divizii contra 274 divizii ale Antantei ( plus 75 de divizii pe frontul rus), avea superioritate in artilerie. Numai in aviatie si tancuri suprematia era de partea occidentalilor.

Armatele germane si austriece ocupau vaste teritorii in Romania si Franta, ocupind in intregime Belgia, Serbia, Muntenegru si aproape toata Albania. Victoria trupelor austro-germane linga Kaporetto in octombrie 1917 pe mult timp a scos din functie armata italiana. Insa in aspect economic si politic, coalitia germana se afla in conditii mai grele decit tarile Antantei. Trei ani de razboi au adus Germania in pragul foametei. Blocada a redus de multe ori importul german. Aceasta a cauzat un deficit acut de materiale strategice: metale colorate, mangan, combustibil lichid, uleiuri s.a.m.d. Jaful teritoriilor ocupate n-a dat rezultatele dorite din cauza rezistentei populatiei locale.



Calitatile combative ale armatei germane au scazut brusc in comparatie cu perioada initiala a razboiului. Rezervele existente, cu care putea fi completata armata, nu depaseau 100 mii oameni. Transportul feroviar si auto era la maximum uzat si posibilitatile de restabilire a lui lipseau. Catastrofal s-a micsorat si numarul cailor. Contactul cu revolutia rusa intarea dispozitiile antibelice ale armatei si populatiei germane. Crestea si numarul dezertorilor. Ludendorff mai tirziu scria in memoriile sale: «Vointa razboinica avea o importanta hotaritoare, dar anume ea ne-a refuzat» .26

Aliatii Germaniei treceau printr-o criza si mai adinca. Economia Austro-Ungariei era dezorganizata pina la limita. In tara domnea foametea. Dezertarea a capatat un caracter de masa.

In Turcia deasemenea nu ajungeau alimente, transportul era ruinat, finantele dezorganizate, foametea domnea pe front si in spatele lui. Numarul dezertorilor era mai mare decit numarul soldatilor, ce luptau.

Situatia Bulgariei deasemenea era extrem de grava. In tara se largea miscarea contra razboiului.

In general, s-a creat o situatie de asa natura, ca comandamentul suprem german considera posibila iesirea neasteptata a aliatilor sai din razboi.

Anglia, Franta si Italia deasemenea simteau greutati alimentare dar intr-o masura mult mai mica, decit tarile blocului german. Eforturile Germaniei, care a incercat in 1917 pe calea razboiului subacvatic sa inceteze livrarile de armament, materie prima si alimente de peste ocean in Anglia si Franta, au esuat. Nu erau epuizate nici rezervele umane ale Angliei si Frantei. Un izvor important de completare a armatelor engleza si franceza erau coloniile. In afara de aceasta, avind de partea sa resursele economice ale Statelor Unite si sperind la sosirea in viitorul apropiat in Europa a armatelor americane, comandamentul aliat putea in caz de necesitate mult mai increzut sa arunce-n lupta rezervele sale.

Reactia Occidentului la Decretul despre pace. Intensificarea dispozitiilor antibelice ale maselor populare si cresterea influentei evenimentelor revolutionare din Rusia asupra oamenilor muncii din intreaga lume trezeau o mare ingrijorare guvernelor imperialiste. Ele constientizau necesitatea formularii unui program «pasnic», cu ajutorul caruia sa slabeasca influenta propunerilor bolsevice despre incheierea pacii generale democratice si sa aduca razboiul «pina la sfirsitul victorios».

O activitate maxima in aceasta intrebare au manifestat-o SUA si Anglia. In noiembrie 1917 consilierul lui W. Wilson colonelul House i-a recomandat prezidentului sa faca cit mai urgent o declaratie despre scopurile razboiului «in vederea unor importante propuneri de pace si cerintelor crescinde din partea elementelor liberale si muncitoresti ale tarilor aliate de garantat, ca razboiul din numele scopurilor imperialiste mai mult sa nu se prelungeasca».27 In convorbirea cu ambasadorul englez, presedintele SUA a spus la 3 ianuarie 1918, ca Decretul despre pace executa o influienta puternica asupra dispozitiilor oamenilor din tarile Antantei. El a indicat, ca «evident e faptul, ca daca nu de intreprins nimic pentru neutralizarea actiunii ei, influenta agitatiei va creste si va fi in crestere permanenta».28

Revolutia din Octombrie a trezit discutii aprige in anturajul apropiat al lui Wilson. Colonelul House considera ca aliatii nu au alta iesire, decit sa si adapteze scopurile sale militare la telurile Rusiei noi. Aceasta era o reflectare a sperantei naive ca scopurile revolutiei proletare pot fi impacate datorita iscusintei diplomatice cu scopurile aliatilor si Rusia va fi pastrata ca parte beligeranta

O alta abordare o propunea secretarul de stat R. Lansing. El considera foarte periculos de schimbat «din mers» scopurile razboiului, fiindca aceasta putea sa consolideze pozitiile partidelor liberale si de stinga din tarile Antantei, ce in fine ar fi contribuit nu in favoarea «intoarcerii» Rusiei, ci le-ar fi fost «de folos fortelor avintului socialist din Europa». De aceea Lansing era contra «cochetarii» cu bolsevicii si pentru intarirea fortelor din interiorul Rusiei ce luptau cu ei. Aceasta era calea pe care-n curind s-a situat si presedintele si ea ducea spre interventie.


Catre inceputul lui decembrie 1917 Lansing si Wilson au ajuns la concluzia ca recunoasterea guvernului sovietic nu poate fi obiect de discutie. Ei au considerat ca e necesara acordarea urgenta de ajutor fortelor antisovietice ale generalului Kaledin. Dar sa respinga fatis noile principii, declarate de revolutie, liderii imperialismului american nu puteau. Era nevoie de interceptat initiativa de la bolsevicii pe arena internationala, asa cum vechea Europa imperialista, dupa parerea lui House, e incapabila sa genereze scopuri mai atragatoare ale razboiului. Prezidentul a incercat printr-o lovitura sa obtina citeva teluri: in primul rind, macar partial sa neutralizeze efectul publicatiilor sovietice; in al doilea rind, sa indice Angliei si Frantei, ca de acum SUA determina caracterul razboiului; in al treilea rind, sa si asigure sprijinul tarilor mici; in al patrulea sa creeze un nou mediu ideologic pentru fortarea eforturilor militare. Bineinteles ca s-au lasat simtite si ambitiile personale ale lui Wilson, doar acum el personal «determina» pentru ce continua gigantica incaierare globala

Cele 14 puncte ale lui W.Wilson Importanta revolutiei in diplomatie pe care au efectuat-o bolsevicii, era imposibil de ignorat. Raspunzind la aceasta chemare, Wilson pregatea principalul discurs al carierei sale diplomatice despre conditiile pacii.

In aceasta cuvintare renumita, de la 8 ianuarie 1918, despre cele «14 puncte»29 - «carta americana a pacii» - prezidentul s-a pronuntat ca un iscusit avocat al clasei sale, a elitei guvernatoare a tarii sale. El n-a dat anafemei publicatiile de la Petrograd, invers le-a apreciat ca noi standarte foarte inalte in relatiile internationale, in primul rind metodele diplomatiei deschise. Wilson i-a contrapus ei diplomatia secreta, tratatele ascunse de la popoare. El i-a declarat adevarati maiestri ai diplomatiei secrete nu pe «mieii smeriti» din tabara Antantei, ci pe «lupii hrapareti» de la Berlin si Viena. Vorbind de Rusia, Wilson a remarcat ca evenimentele de acolo trezesc admiratia tuturor prietenilor omenirii. Va trece putin timp si presedintele SUA v-a caracteriza Rusia sovietica complet altfel.

Primul din cele 14 puncte continea acuzarea diplomatiei secrete. Aceasta a fost o lovitura si asupra planurilor de prada a Puterilor centrale si contra tratatelor secrete ale aliatilor.

Punctul doi era indreptat contra hegemoniei maritime a Marii Britanii, el cerea libertatea marilor. Din partea SUA, care construiau o flota militara egala celei britanice, aceasta nu era o fraza goala. Britania deja nu mai putea mentine pozitiile dominante de odinioara pe oceane. Lumea antibelica in acest sens a ramas in trecut. Dar englezii s-au impotrivit categoric acestui punct. Lloyd George a declarat: «Anglia va cheltui tot, pina la ultima ghinee, pentru a-si pastra suprematia flotei sale asupra flotei Statelor Unite».30

In punctul trei Wilson a chemat de a scoate barierele economice si a stabili libertatea relatiilor comerciale intre toate tarile. Monopolul intotdeauna e pe placul posesorului lui. Dar pentru cea mai puternica economie din lume nu era periculos sa si deschida piata concurentilor mai slabi. Si in acelasi timp a deschide pietele concurentilor insemna inceputul deschiderii pentru sine a lumii intregi. Bizuindu-se pe economia sa avansata, SUA nu aveau teama de concurenta din partea tarilor europene slabite economic in rezultatul razboiului.

Punctul patru a anuntat necesitatea dezarmarii. Incercuite de oceane, Statele Unite nu aveau temeri de Canada sau Mexic. In primul rind, aceasta lozinca atragatoare cerea dezarmarea acelor, ce puteau concura daca nu in economie, apoi in sfera militara cu SUA - statelor europene principale: Germaniei, Angliei, Frantei. Mai mult ca atit - fortele armate erau pe atunci unicul argument al acestor tari, superior fortei americane. Pentru ca America sa se egaleze cu statele europene dupa forta militara erau doua variante: sau de cheltuit adaugator zeci de miliarde de dolari si multi ani pentru inarmare, sau sa-i dezarmeze pe concurenti. Natural, ca pentru SUA a doua varianta era mai convenabila

Punctul cinci chema spre reglamentarea libera si deschisa a pretentiilor coloniale. E necesar de tinut minte despre situatia din lume de la sf. 1917 - inc. 1918, cind puterile Antantei vroiau sa-si pastreze imperiile si sa imparta intre ele posesiunile germane si turcesti. Bineinteles, ca SUA nu doreau sa serveasca ca garant al posesiunilor straine, ci tindeau sa se infiltreze in aceasta lume a privilegiilor straine, sa capete acces la resursele coloniilor, sa inunde piata coloniala cu marfurile sale de o inalta calitate si capacitate de concurenta. In conditiile monopolului vechilor metropole asupra coloniilor sale aceasta tendinta a SUA ar fi ramas nerealizata.

In punctul sase era vorba de Rusia. Prezidentul american sonoriza cointeresarea Apusului in pastrarea Frontului de est. Se declara neamestecul in afacerile rusesti si egalitatea noii Rusii pe arena internationala. Dar in fapte americanii trimiteau incolo armatele sale, armament si bani pentru lichidarea puterii bolsevice.

Punctele sapte-treisprezece presupuneau restructurarea administrativ-teritoriala a Europei.

In punctul paisprezece, intr-un anumit sens principal, el a inaintat propunerea despre crearea unei organizatii internationale cu un orizont mondial. Wilson spera sa transforme aceasta organizatie intr-un mecanism de raspindire a ideilor americane, mijloc de influenta asupra tuturor raioanelor lumii, ce va permite SUA sa devina arbitru mondial.

Dupa aprecierea corecta a istoricului american W. Wiliams, scopul celor «14 puncte» era «restructurarea sistemului relatiilor internationale conform principiilor americane si prin aceasta a face posibil rolul dominant al Statelor Unite in viata politica si economica a lumii, fara a recurge la razboaie mari».31

Nu-i nici o indoiala, ca W. Wilson intelegea indrazneala pasului sau. El incontestabil a prevazut opozitia nu numai din partea inamicului - Puterilor centrale, dar si din partea aliatilor cei mai apropiati, fiindca acest program ii supunea Statelor Unite. Chiar constientizind potentialul gigantic al Americii, Londra imperiala inca nu s-a obisnuit cu gindul, ca va fi umbrita pe arena mondiala. S-au confruntat doua linii in politica mondiala: hegemonul imperial al sec. XIX cu greu se despartea de situatia sa in favoarea Americii. Anglia era gata sa-i dea riposta pretendentului de peste ocean. Aliatii occidentali fara eforturi au vazut in aceasta cuvintare momentele, care erau indreptate contra pozitiilor lor.

Influenta celor «14 puncte» asupra situatiei din lume In acea situatie istorica era mult mai important de stiut, care a fost efectul cuvintarii despre «14 puncte» asupra masei gigantice de combatanti. Ea putea alege: in Petrograd Lenin propunea pace imediata fara anexe si contributii; la Washington Wilson propunea ceva abstract, ce suna atragator, dar nu arata caile concrete a incetarii celui mai mare in istoria umana macel.

Un rezumat succint al totalurilor efectului celor «14 puncte» asupra societatii europene poate fi urmator: in primul rind, ele n-au devenit alternativa ideinica decretului leninist despre pace si prin fagaduieli lui Wilson nu i-a reusit sa «intoarca» Rusia in razboiul imperialist; in al doilea, aliatii principali - Anglia si Franta - si-au pastrat fidelitatea intelegerilor secrete; in al treilea, Puterile centrale au respins «14 puncte» ale lui Wilson ca temelie pentru reglamentarea pasnica - raspuns practic al Germaniei la «14 puncte» a fost scrisoarea feldmaresalului Hindenburg caizerului de la 7 ianuarie 1918 : «Pentru a ne asigura acea situatie politica si economica pe glob, de care avem nevoie, noi trebuie sa distrugem puterile occidentale».32

Aceasta a fost reactia inamicului. Daca sa incercam pe scurt sa determinam atitudinea principalilor aliati, apoi esenta ei se reduce la o fraza scurta: «Aceasta nu e treaba voastra!». Wilson pretindea la restructurarea mondiala, dar pe glob existau gigantice state independente, ce nu aveau nevoie de povete si le respingeau. Londra si Parisul considerau, ca Wilson isi asuma prea mult si se apuca de rezolvarea problemelor straine.

Simtind acut singuratatea sa pe frontul diplomatic, presedintele american a amenintat ca va folosi cea mai eficienta arma americana - economica: controlul asupra materiei prime, necesare pentru astfel de centre industriale cum e Germania si dependenta financiara pentru tarile Antantei. Astfel liderul imperialismului american pronunta cuvinte sacre despre suveranitate, autodeterminare, comertul international liber si totodata presa cu principala sa pirghie - posibilitatile economice ale SUA. Presedintele nu dorea sa transforme sfirsitul istoriei intr-o simpla rerepartitie a fortelor si teritoriilor intre rivalii europeni. Ceea, ce el dorea - era de a zmulge din miinile Europei cheile de la istoria universala

Multimilor de ascultatori si milioanelor de cititori Wilson le spunea cuvinte despre marele popor rus. In practica insa echip armate contra acestui popor, hotarind sa inabuse noul sistem social. Actiunile acestea nu pot fi idreptatite cu nimic nici chiar astazi, cind sistemul socialismului de cazarma s-a dovedit a fi falimentar. Amestecul in afacerile interne a oricarui popor e inadmisibil oricind si oricui. Iar acesta era un amestec deschis in afacerile interne ale Rusiei. In septembrie-octombrie 1918 in Comentariul secret la cele «14 puncte» de acum direct se prevedea dezmembrarea Rusiei.




Faptul ca cronologic «raspunsul» a fost dat inaintea insasi cuvintarii lui Wilson, nu are importanta, principalul e in pasii reali, itreprinsi de Germania dupa aceasta.












Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright