Vlad Tepes (1448; 1456-1462; 1476) - domnia lui Vlad Tepes

Vlad Tepes, domn al Tarii Romanest, viteaz intre viteji, erou al luptelor de aparare impotriva expansiunii otomane, barbat darz aflat in slujba cinstei si dreptatii, a fost una din marile personalitati ale trecutului nostru istoric.

Nepot de fiu la lui Mircea cel Batransi, dupa mama, coborator din dinastia domnitoare din Moldova, a Musatinilor, Vlad s-a nascut in jurul anilor 1430.

Scapat din prizonierat, Vlad a izbutit in toamna anului 1448 sa dobandeasca pentru putina vreme tronul Tarii Romanesti. Dupa o sedere de cativa ani in Moldava si in Transilvania, la curtea lui Iancu de Hunedoara, Vlad a obtinut in 1456 pentru a doua oara scaunul domnesc.

Viteazul voievod a acordat multa grija fortificarilor cetatilor tarii, pregatirii militare a ostiriii, in ale carei randuir a intrat un numar mare de tarani. A incurajat si rasplatit cu darnicie pe cei viteji in lupte, dar a si pedepsit fara indurare pe lasi si tradatori.

Nascocind o vicleana capcana, sultanul Mahomed II a trimis la Giurgiu pe Hamza, begul de Nicopole, si pe grecul Catavolinos, impreuna cu un detasament de oaste, care, sub pretextul discutarii unor probleme de garnita, sa-l cheme pe domnitorul Tarii Romanesti, sa-l prinda si sa-l pedepseasca cu moartea. Apoi a cucerit Giurgiul si a ars malul turcesc al Dunarii, de la Rahova la mare. Curajul domnitorului l-a obligat pe sultan sa porneasca impotriva-i, la 26 aprilie 1462, o uriasa oaste.

In fata pericolului, Vlad a chemat tara la arme pustiind totul, dupa o veche tactica de lupta, cale de trei zile, in drumul dusmanilor. Domnitorul a zdrobit avangarda armatei otomane condusa de marele vizir Mahmud pasa.

In noaptea de 16 spre 17 iunie 1462, s-a produs una din cele mai curajoase actiuni militare din istoria multiseculara a luptelor cu turcii. Vlad Tepes nu s-a putut bucura de aceasta izbanda. Sprijinit de turci, fratele sau Radu cel Frumos l-a inlaturat in octombrie 1462 din domnie.

Domnia lui Vlad Tepes este insemnata si pentru arta veche romaneasca. El a ctitorit un monument la Targsor, a inaltat Comana, a adaugat ziduri noi Snagovului, a facut danii de odoare la Athos. In timpul lui, Bucurestiul apar ca asezare domneasca.