Marcus
Pacuvius (220-130 i-e.n.), nepot de sora al lui Ennius, era osc, nascut la
Brundisium; a fost poet si pictor, a scris
tragedii praetexte care s-au jucat pana in epoca lui Iuliu Cezar.
Horatiu insusi va vorbi cu admiratie fata de el. La
Roma a intrat in cercul lui Scipio Aemilianus. E posibil ca victoria de la
Pydna din 168, a lui Aemilius Paulus asupra lui Perseu sa-i fi inspirat o
praetexta, Paulus. Se pare ca
a scris si satire, sau mai degraba saturae, in stilul lui Ennius, cu subiecte amestecate. Nu
s-au pastrat si putem
presupune ca refereau prea strict la evenimente contemporane, astfel incat
nu au mai fost copiate de urmasi. Cateva titluri de tragedii: Anchises, Antiopa, Armorum Judicium, Atalanta, Chryses, Dulorestes,
Hermiona, Iliona, Medus, Niptra (Apa de spalat), Periboea, Protesilaus, Teucer, Thyestes. Antiope
si Dulorestes (Oreste sclav) erau
celebre. Din cele 14 tragedii ale caror titluri au fost transmise de Varro, Cicero, Festus, 13 aveau
subiect grecesc (Fabulae crepidatae). Filologii fac conjecturi in privinta subiectelor. Modelul electiv e Sofocle,
uneori chiar si Eschil, mai putin Euripide, dar de la acesta a
imprumutat pesemne inclinatia spre digresiuni si discrusivitate. Antiopa prezenta
suferintele unei fiice
a lui Nycteus, alungata de acasa pentru ca ramasese
insarcinata, nestiindu-se ca vinovat e chiar Jupiter.
Dupa ce e recunoscuta de fiii sai gemeni, Zethus si
Amphion, crescuti de un pastor, isi gaseste
impacarea. Armorum iudicium dramatiza cu siguranta cearta intre Aiax si Ulise pentru armele lui Ahile
si sinuciderea lui Aiax innebunit, dupa ce
un tribunal format din captivi troieni hotarase ca mostenirea sa
revina lui Ulise. Dulorestes semana
poate cu Ifigenia in Taurida a lui Euripide, prezentand venirea lui Oreste si a lui Pylade in Taurida, unde Ifigenia,
preoteasca a Artemidei, sacrifica straini, si recunoasterea
fratilor. Iliona trebuie sa fi fost despre uciderea lui
Diphilus, fiul Ilionei si al lui Polymestor, regele Thraciei, de
catre propriul tata (care il confunda cu Polydorus, fratele Ilionei),
aparitia lui Diphilus in vis mamei sale (cea care schimbase copiii),
razbunarea Ilionei si sinuciderea ei la aflarea vestii
caderii Troiei si a nimicirii familiei sale. Medus era numita asa dupa fiul Medeei:
impreuna cu acesta, redutabila magiciana se intoarce in patrie
si e inscaunata pe tronul parintesc. Niptra vorbea despre
Ulise, ranit la picior
de sageata lui Telegonus, fiul lui cu Circe. Pentheus prezenta drama acestui rege care il dispretuia pe LIber (Bacchus) si va fi sfasiat de bacante, inclusiv propria mama,
Agave (cf. Bacantele lui Euripide).
In Teucer protagonistul
se intoarce din razboiul
troian la Salamina, fara fratele sau Aiax si copilul lui,
Eurysaces; Incearca sa se dezvinovateasca in fata
tatalui sau, regele Telamo, dar va fi exilat, sfarsind prin a
intemeia o noua Salamina, in Cipru. Din singura praetexta, Paulus, s-au pastrat doar patru versuri, deci e riscant
sa tragem prea multe concluzii. Probabil a fost comandata chiar de
Scipioni si celebra victoria de la Pydna. Pentru inspiratia
autohtona si contemporana ca si pentru temeritatea in modificarea
unor tipare grecesti gasise la inaintasul lui Ennius. Daca
Ennius avea propensiune spre simplitate, spre firescul lui sermo cotidianus, Pacuvius e atras de
consideratiile
mai otioase si fastidioase, emitand reflectii alambicate
asupra destinului, uneori la limita pedanteriei, dupa cum observa si
I. Zamfirescu (Op.cit., p.220) Marcus Terentius Varro ii va reprosa gustul
prea accentuat pentru cuvinte sonore, pentru pretiozitate.
