Abc-ul managementului unui travaliul natural

ABC-UL MANAGEMENTULUI UNUI TRAVALIUL NATURAL

In acest capitol veti invata:

1. Sa intelegeti mecanismele de a aborda teama: cunoasterea, increderea si flexibilitatea;

2. Sa descrieti rolul relaxarii;

3. Sa descrieti o metoda de relaxare;

4. Sa cunoasteti cele trei tipuri de respiratie;

5. Sa demonstrati cele trei tipuri de respiratie;

6. Sa descrieti tranzitia dintre prima si a doua etapa a travaliului si sa exemplificati tipul de respiratie utilizat in aceasta faza;

7. Sa descrieti si sa exemplificati cele trei elemente esentiale in faza de expulsie;

8. Sa descrieti cele trei elementele folosite de insotitor in asistarea mamei.

Dupa ce am descoperit ce se intampla in faza travaliului, trebuie sa discutam despre modul in care pacienta face fata travaliului si despre modul in care insotitoarea o poate ajuta.

Acest capitol este unul dintre cele mai practice si mai importante capitole pentru insotitoare, fara a fi totusi dificil.

Abordarea fricii

Atitudinea mentala cu care mama in devenire abordeaza travaliul este un factor important in derularea procesului nasterii. Teama este normala si de asteptat; fiecare femeie poate anticipa cu oarecare anxietate durerile nasterii. Ea are nevoie, totusi, sa se inarmeze cu trei mijloace de aparare sigure inainte de a pasi in sala de travaliu:

Cunoasterea

O intelegere a procesului pe care urmeaza sa il inceapa si sa-l parcurga este de un mare folos. Capitolele precedente v-au ajutat pe dvs  si – in masura in care ati impartasit informatiile, mama insarcinata pe care o insotiti, sa intelegeti multe lucruri. Aceasta intelegere reprezinta un mare ajutor pentru ca ea se va simti capabila sa faca fata travaliului cunoscand ceea ce urmeaza sa se intample.

Cea mai mare surpriza o constituie adesea intensitatea contractiilor. Este ca atunci cand practici pentru prima data ski-ul nautic si constati ca forta de tractiune este mult mai mare decat ti-ai inchipuit. Dar tocmai aceasta putere conduce la rezultatele dorite, si astfel, in loc sa-ti fie teama, te vei implica in proces. Recunoasterea etapelor ajuta la evaluarea stadiului travaliului in care se afla mama. Urmarirea dilatatiei ajuta la stabilirea unor repere sigure ale evolutiei fiziologice a travaliului. Impreuna cu respiratia corecta, aceasta ajuta atat la progresia travaliului, cat si la atenuarea dificultatilor legate de durerea provocata de contractiile uterine.

Increderea

Unul dintre cele mai importante motive pentru ingrijirea prenatala este de a construi o relatie intre obstetrician/moasa si viitoarea mama. Acelasi lucru este valabil si in ceea ce priveste insotitoarea de nastere. Aceasta relatie cultiva increderea. Increderea mamei in devenire ca personalul calificat va face tot ce este necesar este vitala pentru ca ea sa poata infrunta cu succes situatia. Convingerea ca acestia pot ajuta pacienta si ca sunt pregatiti sa recunoasca problemele ii ofera acesteia un simtamant de siguranta. Aceasta incredere este un element esential. Este increderea in procesul in sine, in puterea propriului trup, in alcatuirea minunata a naturii, in cunoasterea faptului ca fiinta noastra dovedeste reusita generatiilor dinaintea noastra. Increderea in Marele Creator, in Dumnezeu, ne ajuta sa facem fata mai bine. Aceasta incredere nu trebuie sa fie oarba. Pentru a oferi asistenta de calitate, tehnologia si stiinta medicala sunt necesare. Nici cel mai mare obstetrician nu poate face totul in conditii precare. Conditiile din camin, nasterile in locuri in a caror apropiere nu exista o sala de operatie, aparatura de monitorizare a fetusului, conditii de asistenta performanta pentru nou-nascut etc., se pot dovedi neadecvate in acele situatii cand lucrurile iau o intorsatura nedorita. Increderea nu inseamna sa crezi ca totul va fi perfect, ci ca se va face tot ce se poate face in respectivele conditii. Acceptarea principiului celei mai bune asistente disponibile in conditiile date este asigurata tocmai printr-o relatie de incredere. Este o chestiune de bun simt, sa optezi pentru un loc in care ti se asigura cea mai adecvata asistenta pentru situatia reala in care te afli.

Flexibilitatea

Nu ma refer la flexibilitatea ligamentelor sau a muschilor, cu toate ca si aceasta ajuta, ci la o atitudine mentala. Frica duce adesea la rigiditate. De multe ori, pacientele vin cu un plan stabilit dinainte. Sunt atat de stapanite de teama incat vor sa aiba totul sub control. Oamenii care vor sa detina controlul sunt foarte nesiguri si cauta siguranta prin control. Schemele facute de cei familiarizati cu travaliul, dar care de multe ori nu sunt constienti de toate complicatiile posibile, incearca sa fixeze foarte rigid ce poate si ce nu poate sa faca fiecare. De exemplu, se poate intampla ca planul unora sa nu accepte nici clisma, nici forcepsul, nici vidextractorul, nici anestezia peridurala etc. O astfel de lista ignora riscurile ce pot sa apara in evolutia reala a evenimentelor nasterii.

Aceste liste pot deveni susceptibile pentru cei care supravegheaza nasterea, si pot deveni restrictive nu doar asupra actiunilor, ci si asupra deciziilor care fac ca procesul sa decurga bine. Planurile de nastere sunt inventii folosite pentru a controla pe altii in incercarea de a nu-i lasa pe ei sa ne controleze. Este nevoie de flexibilitate atat din partea celui in cauza, cat si a celor care il asista. Aceasta flexibilitate permite pacientei sa se aseze, sa se intinda, sa mearga, sa accepte sau sa refuze o clisma sau o anestezie epidurala, de fapt, sa faca orice este compatibil cu un rezultat sanatos atat pentru mama, cat si pentru copil. Din partea personalului medical se asteapta acceptarea deciziilor pacientei constienti fiind la randul lor ca multe proceduri de rutina nu sunt realmente esentiale. Oricine trebuie sa stie insa ca o urgenta poate interveni oricand, ca te poti astepta la surprize, ca determinant este nu ceea ce se intampla de regula ci realitatea cazului particular.

Document online: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Document online: Zaharul - de ce este zaharul rafinat cancerigen? produsele zaharoase

Flexibilitatea inseamna sa nu faci crize de isterie daca salvarea fatului impune operatia cezariana. Flexibilitatea inseamna sa te impaci cu ideea ca nu poti sa iei copilul imediat in brate, daca acesta are probleme cu respiratia. Flexibilitatea inseamna ca daca durerea este insuportabila, te poti razgandi si daca doresti poti accepta o anestezie epidurala. Flexibilitatea ne asigura ca sunt mai multe posibilitati de a face fata travaliului. Flexibilitatea in gandire vine mult mai usor daca exista cunoastere si incredere.

Deci, ABC-ul unei bune atitudini mentale consta in:

- Cunoastere;

- Incredere;

- Flexibilitate.

Acesta constituie ABC-ul atitudinii mentale pentru controlul durerii si a multor aspecte in travaliu.

Abordarea durerii

Frica amplifica durerea. Daca frica este stapanita si abordata potrivit, durerea este mult mai usor de suportat. Exista multe moduri de a aborda durerea.

ABC-ul abordarii naturale a durerii:

- Relaxarea;

- Respiratia corespunzatoare;

- Adaptarea reactiilor in conformitate cu etapele travaliului.

Fiecare din aceste elemente poarta in sine moduri de comportament care sunt utile.

Relaxarea. Sa ne gandim pentru inceput la relaxare. Cea mai mare anxietate apare in momentul in care procesul travaliului este la inceputul desfasurarii. Adesea, durerilor din timpul travaliului devine inspaimantatoare si poate sa fie urmata de panica. Sa ne gandim la urmatoarele lucruri. In travaliul normal, adesea contractiile apar la intervale mai mici de 2-3 minute si nu dureaza mai mult de 50-55 de secunde. In timp ce atitudinea fata de contractie este importanta, sa nu uitam ca modul cum este folosit timpul dintre contractii poate sa fie mult mai important. Analizati urmatorul tabel al fluctuatiilor

Grafic_

Frecventa este masurata intre punctele 'a' ale fiecarei contractii, acolo unde contractia dureroasa incepe sa fie simtita. Aceasta se intampla la 3 minute in exemplul dat. Punctul ,,b’’ marcheaza pierderea perceptiei contractiei, iar timpul dintre a si b este de aprox. 55 de secunde. Intervalul dintre b si a totusi este de doua sau trei ori mai lung decat partea dureroasa. Aceasta inseamna ca doua treimi din timpul travaliului este nedureros. Modul in care este folosit acest timp este crucial pentru un travaliu reusit si raspunsul este relaxarea.

Relaxarea poate fi invatata. Ea trebuie practicata in timpul sarcinii. Relaxarea reprezinta o buna sursa de putere fiind, de fapt, o metoda buna de a face fata vietii in toate aspectele ei. Sfatuiti pacienta sa inceapa cu o respiratie lenta si profunda. Apoi, intinsa pe o parte, pe care se simte cel mai confortabil, sa-si concentreze atentia asupra propriului trup: picioare, glezne, genunchi,coapse, fese, spate, abdomen, piept, umeri, brate, gat, cap, sa relaxeze in continuare tensiunea si tonusul muscular. Trebuie sa-si lase corpul relaxat in pat, sa nu tina nimic incordat, ci sa devina moale ca o meduza care pluteste in apa. Sa respire fara graba si usor. In practica, acest lucru corespunde si cu tendinta fireasca a femeii aflata in travaliu, astfel incat atunci cand e gata sa adoarma, la sfarsitul celor 2-3 minute, trebuie trezita cu o  voce ferma. Apucati-o de maini si solicitati-o sa impinga cat de tare poate: ,,Mai tare, mai puternic! Impinge!', pana cand a obosit cu adevarat si dupa 40-50 de secunde care corespund contractiei, ajutati-o sa  intre din nou in perioada de relaxare. Pe masura ce invata sa se relaxeze, ii puteti spune: 'Relaxeaza-te, lasa-ti picioarele moi etc.'. Nu vorbiti atat de mult incat s-o impiedicati sa se relaxeze. In travaliu, aceasta practica ajuta la relaxarea muschilor pelvieni si permite capului fatului sa se scufunde intr-un pelvis mai relaxat. O buna relaxare poate scurta travaliul, dar chiar daca n-ar fi asa, ea te face sa crezi ca e mai scurt, asa ca - psihologic vorbind - e un travaliu mai scurt.

Daca doua treimi din timpul travaliului este petrecut in relaxare, pacienta va fi mult mai putin epuizata  si se va putea reface mult mai usor dupa nastere.

Respiratie corespunzatoare. Cheia unei respiratii corespunzatoare sta in capacitatea de a numara 1, 2, 3 care poate fi la fel de usor ca A, B, C. Exista trei tipuri de respiratie care trebuie invatate.         

1. Primul tip de respiratie este cea lenta, controlata si masurata. Numarati 1, 2, 3, pauza, apoi 1, 2, 3, pauza.

La prima numaratoare pana la trei, inspirati usor, tineti-va respiratia o secunda, apoi expirati usor in timp ce faceti a doua numaratoare pana la trei. Acesta este un ciclu respirator de aprox.7,5 secunde care va duce la efectuarea a 8 respiratii pe minut. Este mai incet decat respiratia obisnuita de 12-16 respiratii pe minut, dar este mai profunda, de aceea trebuie sa fie mai lenta. Acest tip de respiratie se poate exersa: insotitoarea numara, iar pacienta respira.

Acest tip de respiratie ofera controlul respiratiei de-a lungul primei etape si conduce la o relaxare mai usoara, dar pe masura ce travaliul devine mai puternic, pacienta se va abtine cu greu sa nu strige sau sa nu devina foarte agitata. In acest moment, respiratia lenta este nepotrivita. In plus, nevoile de oxigen vor creste si va fi nevoie de o respiratie mai rapida.

2. Al doilea tip de respiratie este din nou bazat pe numaratoarea 1, 2, 3, dar accentul este pus acum pe expiratie si controlul ei. Astfel avem un ciclu respirator de 4-5 secunde care duce la 15 respiratii pe minut. Frumusetea acestui tip de respiratie consta mai intai in controlul de sine, insa fiecare ciclu respirator poate fi numarat pe degetele insotitorului. Exista 8 cicluri de respiratie slaba, sau 15 respiratii rapide pe minut. Cum contractiile nu dureaza mai mult de un minut, pacienta vede ca sfarsitul contractiei este aproape, asa ca ea se poate concentra asupra acestei contractii.

Pentru mama, e foarte important sa abordeze travaliul asa cum tribul mananca un elefant: o bucatica o data. Nu trebuie sa se ingrijoreze gandindu-se cat de mult va dura sau cat va fi de greu. Odata ce a trecut de o etapa, ea trebuie sa se relaxeze. Aceasta inseamna ca travaliul este un ciclu respiratie - relaxare, respiratie - relaxare.

Cand incepe faza de tranzitie, reflexul de a impinge poate sa inceapa sa se faca simtit. Aceasta este o faza incitanta a travaliului care arata ca a doua faza, posibil mai usoara, este atinsa. Cel care supravegheaza nasterea trebuie sa fie informat despre aceasta dorinta de a impinge, deoarece aceasta este greu de controlat. Medicul va verifica dilatarea cervicala, si daca aceasta este totala, impingerea poate incepe, daca nu, pacienta trebuie sa mai aiba rabdare. Este adevarat ca un astfel de sfat este mai usor de dat decat de urmat, dar un al treilea tip de respiratie poate fi de folos in aceste momente.

3. Al treilea tip de respiratie. Cel care a vazut un caine intr-o zi fierbinte de vara, stie cum e sa respiri atat de rapid incat sa nu folosesti prea mult aer. Acest gafait este genul de respiratie recomandat atunci cand ti se spune sa nu impingi. Componentele acestui tip de respiratie sunt urmatoarele: deschizi gura larg, scoti limba, gafai!

Motivul pentru care aceasta procedura functioneaza este acela ca nimeni nu poate impinge atunci cand gafaie. Tranzitia de la primul la al doilea stadiu poate dura de la 2 la 6 contractii, daca te relaxezi bine si  gafai.

In concluzie, avem trei tipuri de respiratie care cer doar abilitatea de a numara pana la trei. Ele conduc la al doilea stadiu al travaliului. Acesta dureaza de la cateva minute pentru  femeile care au mai nascut, pana la 2 ore pentru cele care nasc pentru prima data, atunci cand lucrurile decurg normal. Aici respiratia nu este esentiala. In schimb, pacienta trebuie sa combine eforturile sale voluntare cu activitatea involuntara pe care o realizeaza in mod normal corpul sau. La inceput, acest lucru poate parea inspaimantator. Durerea poate parea mai intensa sau diferita, dar va descoperi curand usurare pe masura ce colaboreaza cu corpul pentru expulzarea copilului. Multe mame considera etapa a doua ca pe un mare progres, pentru ca pentru prima oara simt ca pot face si ele ceva pentru a se ajuta. Este momentul in care taria, perseverenta si puterea materna sunt demonstrate.

Activitatile celei de-a doua etape

Rotirea pe o parte, pe spate, pozitia semisezanda pe un pat de nastere, statul pe vine, nu afecteaza prea mult procesul. Argumentele care sustin o pozitie sau alta sunt de ordin academic. Important este  sa i se permita pacientei sa faca ceea ce este cel mai comod pentru ea. Amintiti-va, se cere flexibilitate in a ingadui pacientei sa faca ceea ce alege sa faca. Totusi, ea trebuie sa impinga atunci cand i se cere, si sa nu impinga atunci cand nu i se cere.

In ce mod trebuie sa impinga cineva? Impingerea in sine este usor de explicat. Ea presupune trei faze:

1. inspira adanc;

2. inchide repede glota, cu aerul blocat in plamani;

3. impinge.

Iata acum si o descriere mai larga. Cand contractia incepe sa se intensifice, ar fi bine ca pacienta sa respire de cateva ori adanc. Cand durerea creste, ea simte nevoia de a impinge. Unu - umple plamanii! Doi - tine aerul! Trei - impinge!

1. Mama trebuie traga genunchii in sus si sa-i mentina asa;

2. Cineva trebuie sa sprijine capul mamei inainte, cu barbia in piept;

3. Mama trebuie sa relaxeze sezutul ca sa nu fie nici o incordare pelviana si bebelusul sa poata iesi.

Senzatia pe care o incerci la iesirea copilului este teribila, dar acesta este scopul travaliului, asa ca mama nu trebuie sa renunte la acest lucru. E bine de stiut ca incordarea feselor sau strangerea copilului vor duce doar la incetinirea procesului, vor stresa copilul si vor prelungi durerea. Din contra, mama trebuie sa relaxeze pelvisul si sa lase copilul sa iasa.

Cand am fost in Africa, in regiunea Zulu, moasele strigau: 'Canula, canula, borsha!'. Stiam ca primul cuvant inseamna ,,impinge', dar nu stiam sensul celui de-al doilea cuvant. Cand am intrebat ce inseamna ,,borsha', cateva fete mi-au zambit larg, dezvelindu-si dintii albi stralucitori. In cele din urma, o sora mai curajoasa mi-a spus: „Borsha inseamna sa te scremi, domn’ doctor”. Efortul femeii la expulzia fatului este asemanat cu cel din cursul defecatiei, cu deosebirea ca este mult mai intens. O femeie a exprimat plastic acest lucru spunand ca e ca si cum ai elimina o caramida. Acum este momentul cand clisma isi va dovedi utilitatea. Daca intestinul este gol, nu va fi nimic de eliminat din el. Dar daca nu s-a facut sau s-a facut tarziu Mi-amintesc mereu de o femeie din Africa. In timp ce isi dadea silinta sa impinga din toate puterile, a iesit un scaun voluminos. Plina de satisfactie, ea a spus: 'Numele lui este Sibongili'. Sibongili I (intaiul), a fost aruncat la galeata cu gunoi si abia la urmatoarea contractie, s-a nascut si Sibongili al II-lea.

Cand sosesc momentele finale ale nasterii, este important ca mama sa nu impinga brusc capul copilului ci sa-l lase sa alunece usor prin vulva, pentru a minimaliza traumele nasterii. Aici, in momentele culminante ale succesului, mama este rugata sa nu mai impinga. Cu al treilea tip de respiratie, gafaind, uterul preseaza capul copilului sa iasa afara.

Oh! Ce eliberare! Din acest moment, durerile nasterii nu mai raman decat niste amintiri cetoase. Strigatul copilului, prezenta lui, au facut ca tot efortul sa merite, iar a treia etapa este deja raspunderea medicului. Mama se poate aseza pe spate sa se relaxeze dupa o lucrare bine facuta.

Desigur, meseria de mama de-abia a inceput!

TESTUL 9

Intrebarile din acest test pot lasa impresia ca au mai multe raspunsuri corecte. Desi unul dintre raspunsuri este cel mai potrivit, aceasta nu inseamna ca celelalte nu ar putea fi corecte. Scopul includerii mai multor raspunsuri este stimularea discutiilor de grup.

Alegeti raspunsul cel mai potrivit:

1. Un factor major pentru a face fata travaliului este:

a. statutul socio-economic al cuiva;

b. capacitatea de a plati o anestezie peridurala;

c. abordarea fricii;

d. prezenta doctorului.

2. Cele trei masuri de protectie in abordarea travaliului nu includ:

a. cunoasterea;

b. lovituri de karate;

c. flexibilitate;

d. incredere.

3. Intr-un travaliu tipic:

a. timpul dintre contractii este egal cu timpul contractiei;

b. durerea este continua;

c. intervalele dintre contractii sunt mai lungi decat contractiile;

d. relaxarea este imposibila.

4. Respiratia pentru travaliu:

a. vine in mod natural;

b. trebuie practicata inaintea travaliului;

c. nu are importanta;

d. este esenta tehnicii 'Le Boyer'.

5. Faza de tranzitie este:

a. cand capul copilului este degajat;

b. intre faza latenta si faza pasiva;

c. cand mama trece de la o respiratie inceata la una rapida;

d. intre prima si a doua etapa a travaliului.

6. A doua etapa a travaliului de obicei dureaza:

a. mai mult de 4 ore;

b. pana la  2 ore;

c. mai putin de 10 minute;

d. 24 ore.

Raspunsurile

1:c; 2:b; 3:c; 4:b; 5:d; 6:b.