Afectiuni ale firului de par - afectiunile scalpului - tratament

Parul = reprezinta o anexa care desi nu are functie fiziologica vitala , absenta sau cresterea sa excesiva mai ales pe zone non- pilare pot avea uneori impact negativ asupra vietii socioprofesionale a unui individ .

In functie de momentul aparitiei, morfologic se descriu 4 tipuri

In perioada de adult-tinar exista in medie 5 mil. de foliculi pilari , dintre care aproximativ 100 de mii se regasesc la nivelul pielii capului .

In general in practica medicala, cele mai intalnite afectiuni ale scalpului sunt datorate factorilor infectiosi, in special micotici (pilomicoze), rarefierii sau pierderii parului(alopecii).

Patologia scalpului include modificari ale pielii ,insotite sau nu de modificari ale firului de par.

Cea mai mare adresabilitate pt patologia scalpului include alopecia androgenetica, dermatita seboreica, effluviu telogen si pelada.

Afectiunile pilare pot fi :

Genetice: in general sindroame foarte rare si aociate cu alte modificari cutanate si organo- sistemice;

Infectioase: 2a) micoze pilare

2b) infectii pilare bacteriene

Afectiuni prin deficit de par :

Alopecii: 3a) temporare , reversibile , necicatriciale

3b) permanente , nereversibile , cicatriciale

Afectiuni prin exces de par :

4a) hirsutism : pilozitate pe zone androgenosensibile

4b) hipertricoza : pilozitate pe zone androgenoindependente

Alte afectiuni ale pielii paroase a scalpului

Pilomicozele: afecteaza mai ales scalpul dar si alte zone paroase ale corpului si sunt mai frecvente la copii , in special la cei din colectivitati .

Cei mai frecventi dermatofiti implicati sunt genurile Trichophyton(T. tonsurans, T. vidoceum, T. schoenleinii ) si Microsporum (M. canis, M.audouini).

Aceste ciuperci invadeaza tija pilara , pielea si chiar unghiile .

Contaminarea se face pe doua cai:

Directa: prin contact interuman pentru speciile antropofile sau cu animale bolnave (pisica , ciini , vitel), pentru speciile zoofile de ciuperci.

Indirecta : prin contactul cu materiale , obiecte contaminate cu ciuperci, provenite de la oameni sau animale,sau prin contactul cu solul sau vegetalele pe care se dezvolta speciile geofile ale lumii.

Clinic: in f-ctie de natura agentului micotic in general apar:

placi de obicei circulare alopecice,cu alopecie partiala,in numar mai mic(Microsporia) sau mai numeroase(Tricofitie) cu diametru: variind intre 0,5-4-6cm(in Microsporie placi mici, extinse si putine la numar;in tricofitia uscata placii alopecice numeroase si cu suprafata mica.).

Firele de par sunt alterate,modificate,fragile,rupindu-se imediat la emergenta din piele sau la citiva ml de la emergenta.

Pe suprafata placilor alopecice pot apare scuame fine.

In general vindecarea se face fara alopecie restanta.

KERION CELSI=este o pilomicoza inflamatorie,cel mai adesea datorata unor specii zoofile de fungi,la care se poate adauga si o contaminare bacteriana.

CLINIC:se manifesta sub forma unor noduli inflamatori durerosi,cu tendinta la abcedare,cu

numeroase pustule pe suprafata lor din care se elimina puroi si cu prezenta de cruste ce

inglobeaza si firele alterate. Acesti noduli pot conflua formind placarde mari,cu orificii

foliculare dilatate,supurative si care netratate corespunzator determina distructie foliculara cu

alopecie cicatriciala definitiva.Este prezenta si limfadenopatie regionala inflamatorie.

Diagnosticul in pilomicoze se face pe baza aspetului clinic si este validat de examenele de la

laborator:

Ex microscopic direct din scuamele si firele de par alterate.

Cultura:necesara pentru indentificarea speciei de fungi.

Examinarea cu lampa Wood(in lumina ultravioleta) folosita mai ales ca metoda de screening

pentru depistarea micozelor din colectivitati.

TRATAMENT:

In micozele parului tratamentul sistemic este obligatoriu pe o perioada de 4-6 sau chiar 8 saptamini.

Griseofulvina: (antibiotic fungistatic) 10mg /kg / zi in 1 sau 2 doze ,cu prudenta la copii.

Terbinafina: aliamina cu spectrum larg de activitate antifungica.250mg / zi (de evitat la copii)

Ketoconazol: 200mg / zi la adulti,copii: 4-7mg / kg / zi (de evitat la copii).

Itroconazolum: 100mg / zi ,permis la copii(derivat triazolic cu spectru larg de activitate).

Fluconazolum:(derivat triazolic puternic inhibitor al sintezei nucleului sterolic al fungilor).

De electie la copii>4 saptamini.

Daca se asociaza si o contaminare bacteriana se vor introduce antibiotice: cefalosporine,peniciline,eventual efectuarea unei antibiograme din puroiul local.

Tratamentul local presupune epilarea firelor afectate,indepartarea crustelor,tratament antiflogistic cu solutii antiseptice(clorhexidina,polividon iodat) preparate locale antimicotice si folosirea unor sampoane antifungice pe baza de ciclopiroxolamina,ketoconazol 2%,sulf,sulfura de seleniu).

Se impune izolarea pacientului,dezinfectia lenjeriei si a obiectelor contaminate si controlul micologic postterapeutic.

Sicozisul tricoftic (tinea barbae).

Apare la barbati in zonele piloase faciale (barba,mustati,partile laterale ale obrajilor).

Clinic se prezinta ca placi eritemato-scuamoase sau noduli cu extensie centrifuga pe suprafata carora apar pustule foliculare profunde; peri modificati,parazitati,cenusii,fragili care se elimina usor.Examenul micologic direct este pozitiv .Simptomatologia locala este redusa (dureri usoare) contrastand cu semnele clinice ingrijoratoare.Se vindeca cu alopecie definitiva.

Sicozisul tricofitic trebuie diferentiat in primul rand de sicozisul vulgar,care este o stafilodermie foliculara profunda , cu semne clinice severe, cu un eritem mai intens,cu colectii purulente profunde,dureroase realizand aspectul de"abces in buton de camasa".Firul de par este nealterat,nu se elimina si nici nu se smulge usor.Vindecarea se poate face cu alopecie.

Tratamentul pilomicozelor supurate presupune administrarea orala de imidazoli sau de alilamine , epilarea mecanica a firelor afectate , badijonari locale cu solutii antiseptice si crème antifungice.

Tratamentul sicosizului vulgar necesita antibioterapie antistafilococica (preferabil dupa antibiograma) tratament local antiflogistic cu solutii antiseptice, topice cu antibiotice si antiinflamatoare,vaccinare antistafilococica in formele cronic-recidivante.

Afectiunile prin deficit de par sunt denumite generic alopecii

In functie de capacitatea de regenerare folicului pilar se deosebesc:

3a)alopecii temporare , reversibile, necicatriciale-acestea pot fi rezultatul unor procese endogene sau exogene si care conduc la o pierdere difuza sau circumscrisa a parului .

Alopecii difuze : -alopecie androgenetica

-effluvium telogen

-alopecii din diferite afectiuni interne

Referat: Tehnologia obtinerii produselor de origine vegetala Lucrare: Determinarea aciditatii laptelui cu alcool etilic

Alopecii circumscrise:-traumatice (de presiune)

-alopecia areata

-postinfectioase

-din dermatoze cornice(psoriasis,eczema)

3b)Alopecii permanente,nereversibile- in care foliculii-pilari sunt distrusi definitiv

-alopeciile necicatriciale congenitale

-alopecii cicatriciale :dobandite si genetice

In practica medicala cel mai frecvent sunt intalnite 3 tipuri de alopecii: alopecia androgenetica effluviu telogen si pelada.

Alopecia androgenetica (calvitia)=reprezinta o forma de cadere difuza si progresiva a parului, determinata genetic care apare la majoritatea barbatilor si la o parte din femei.

Este cea mai comuna forma de alopecie reprezentand 95% din totalul acestor afectiuni.Prevalenta este destul de larg apreciata :23-87% in randul ambelor sexe ;practic 1 din 2 barbati caucazieni prezinta alopecia androgenetica .

Rarirea parului in zone foarte vizibile(temporala,parietala) creeaza un discomfort pacientilor.

Modificarea fiziopatologica de baza in alopecia androgenetica o constituie modificarea ciclului pilar cu scurtarea fazei anagene si cresterea proportiei de peri telogenii(25-40% fata de normal 10%).

Se produce o miniaturizare si o superficializare a foliculilor pilari,care din foliculi terminali,maturi se transforma in foliculi de tip "vellus"mai mici (dar care mai pastreaza spre deosebire de foliculii vellus reali muschi erectori pilari , de dimensiuni mai mici ).

Aceste modificari se produc se produc sub influenta unui metabolism hormonal androgen modificat ,pe fondul unei predispozitii genetice- afectiune autosomal dominanta,cu penetranta crescuta la barbati.

CLINIC

Alopecia androgenetica debuteaza la nivelul regiunii frontotemporale ,cu retagerea progresiva a marginii de insertie pilara spre regiunea vertexului .Firele de par normal pigmentate sunt inlocuite cu peri subtiri,fini ,decolorati,rarefiati .Pielea capului este lucioasa ,cu orificii foliculare prezente pe suprafata alopecica.

De multe ori se asociaza seboree + alopecie androgenetica + hirsutism+acnee=sindrom SAHA cel mai probabil consecinta unui hiperandrogenism periferic cu nivele serice normale de androgeni.

Diagnosticul se face pe baza aspectului clinic ,a anamnezei , a antecedentelor heredo-colaterale (rude de gradul 1-2 cu istoric de cadere a parului sau de subtiere a firelor de par ),a evaluarii paraclinice :tricograma care indica modificarea rap. anagen/telogen in defavoarea anagenului;subtierea firelor anagene.

Biopsia nu este necesara si confirma miniaturizarea foliculilor pilari , absenta infiltratului limfocitar peribulbar exclude alopecia areata.

Investigatii care sa excluda alte cauze de alopecie difuza (infectioase ,distiroidism ,patologie interna-asociata).

Evolutia alopeciei androgenetice este progresiva , intr-un ritm greu previzibil ,dar factori ca debut la varste tinere, aglomerare familiala,menopauza la femei(estrogeni cu rol de contracarare a androgenilor ,dispar)sunt factori de prognostic defavorizanti.

Tratamentul vizeaza in primul rand diminuarea ritmului de cadere a parului parului si apoi de a induce regenerarea pilara . Toate metodele de terapie vor avea mai mult un rol morbistatic, pentru ca nu se poate influenta factorul genetic major.

Se pare ca singurele medicamente eficiente,in sensul incetinirii progresiei bolii sunt minoxidilul topic 2-5% (doua aplic./zi) si finasteridul in doza de 1mg/zi(inhibitor al 5alfa Reductazei )la barbati , incepute la primele le semne de boala si continuate pe termen indelungat.

La femei se administreaza antiandrogenice de tip : ciproteran acetat, spironolactona,flutamid,estrogeni, o parte din aceste medicamente avind efect pilogenetic.

Tratamentul chirurgical poate realiza un implant de foliculi pilosebacei din zona occipitala androgeno- insensibila pe zonele alopecice , metoda dureroasa si costisitoare. Transplantul pilar nu se recomanda la pacientii tineri deoarece alopecia androgenetica poate progresa dupa tratamentul chirurgical.O alta tehnica presupune reducerea chirurgicala a zonelor afectate cu sutura sau acoperire prin metoda lambourilor de rotatie .

EFFLUVIUM TELOGEN

Reprezinta o cadere difuza si temporara a parului , in care intervine o scurtare a duratei ciclului pilar, cu cresterea proportiei de foliculi telogeni , dar fara miniaturizarea lor ca in alopecia androgenetica.

Cauzele sunt multiple si diverse-focare de infectie la nivelul extremitatii cefalice , endocrinopatii(hipotiroidism , diabet zaharat) hipoproteinemii , sdr. anemice , hepatopatie , insuf. renala , sarcina , nastere, epuizare psihico-fizica, expunere, la subst. toxice , diete alimentare inadecvate ( sarace in acizi grasi , proteine , Zn.) ,stressul acut , patologie neoplazica sau cauze iatrogene:postchirurgical , medicamente : citostatice , hormoni, ( Danazol), hipolipemiante , betablocante , inhibitori de EC, diuretice , anticonvulsivante , antiinfectioase ( Gentamicina , Biseptol , Fluconazol ) interferoni , unele AINS ( Aspirina , Indometacina , Ibuprofen , Piroxicam,etc ) .

Evaluare paraclinica:

Tricograma: peri telogeni peste 25%, normali d.p.d.v. morfologic .

Tricoscanarea unei zone bine precizate: pierdere peste 200 fire/zi; normal 60-100 fire pierdute /zi de pe intreg scalpul.

Evaluare hematologica completa , sideremie, glicemie, teste hepatice, bilant azotat, probe de inflamatie nespecifica, teste tiroidiene, testari pt. patologie asociata.

Tratament-trebuie indentificate cauzele si excluse. Dc. foliculi pilari nu sunt afectati si ciclurile pilare se vor relua normal dupa cateva luni , nu intotdeauna se recomanda tratament.

Totusi se pot administra oral vitamine , acizi grasi esentiali, antioxidanti si local produse care contin aceleasi ingrediente si care pot activa microcirculatia la nivelul papilei dermice.

PELADA

Pelada sau alopecia areata reprezinta o forma de cadere focala a parului, necicatriciala, instalata rapid si manifestata clasic prin 1 sau mai multe placi alopecice.

Este considerata o afectiune autoimuna cutanata , mediata de lyT ,directionate impotriva foliculului pilar ; aceste procese se produc sub influenta anumitor factori ( imunologici, endocrini, infectiosi, neurologici, psihosomatici ), de obicei pe un teren genetic predispus.

Clinic:

^ placile alopecice unice sau multiple se pot localiza in orice zona cu foliculi, in peste 85%cazuri, la nivelul scalpului

^placi rotunde sau ovalare cu extensie centrifuga,cu orificii foliculare pe suprafata lor,

^firele periferice sunt in forma de "!" si se detaseaza cu usurinta la tractiune.

^leziunile sunt indolore, rar apar prurit, furnicaturi, usoara senzatie de tensiune, durere sau arsura.

^exista forme rare de : -pelada totala=decalvanta: scalpul afectat total

. -pelada universala: afectarea tuturor regiunilor cu par

Pelada poate asocia: distrofii unghiale (2-33% cazuri), limfadenopatie occipitala, submandibulara in cazurile cu evolutie acuta, extensiva, atopie, HTA, distiroidism, alte afectiuni endocrine sau autoimune.

Diagnosticul se pune aproape intotdeauna pe aspectul clinic.

Investigatii paraclinice:

-Tricograma: * peri telogeni 20-50% fata de normal 10-15%

*nr. mai mic de fire anagene ( normal 83-85% )

* peri anagen distrofici 10-15% fata de normal 1-2%

Ex. Histologic- nu se practica de rutina si evidentiaza un infiltrat inflamator, predominant cu lyT helper, foliculi miniaturizati ; prezenta EO in biopsie diferentiaza alopecia areata de cea androgenetica.

IFD: depozite granulare de IgM, IgG, C3 in jurul foliculilor pilari.

Explorarile biologice includ:* testarile uzuale( HLG, VSH, glicemie, sideremie, feritina, transaminaze, Ca, Mg, f-ctie renala),                              

*probe biologice si serologice pt. depistarea unei infectii asociate

*determinari imunologice( de ex. Ac anti-folicul pilar prin IFI, limfograma-indica scaderea nr. de lyTsupresoare-circulante)

*explorari tintite pt patologie posibil asociata: distiroidism, atopie,alte boli autoimune etc.

Prognosticul- in general bun, 30-50% din pacienti, regenerand parul spontan in 6-12 luni de la debut.Sunt considerati factori de prognostic defavorabil ,debutul la varste mici, forme extinse, trenante, localizare occipitala, alte patologii asociate.

Tratament

*imunoterapia locala- cu rol de a diminua infiltratul inflamator perifolicular, determinand astfel regenerare pilara; se fosesc - subst. sensibilizante care sa induca un eritem de contact

(dinitrobenzen, difenciprona, cignolin)

-corticoterapie locala cu dermatocorticoizi potenti sau intralezionala, mai putin practicata

-fototerapie artificiala

-crioterapie revulsiva

-minoxidil 2-5%+tretinoinum 0,05%

-macrolactami imunosupresori( tacrolimus ungv.0,3%, pimecrolimus1%)

*terapia sistemica- rezervata in general cazurilor cu evolutie trenanta sub tratament local, formelor severe, extensive

-corticoterapie orala sau puls-terapie timp de 2-3 luni.

-ciclosporina +/- prednison (de evitat datorita efectelor adverse importatnte)

-dapsonum -cu rezultate inconstante

DERMATITA SEBOREICA a SCALPULUI

Afectiune f. frecventa, reprezentand o stare scuamoasa a pielii capului, care apare uneori pe un teren familial predispozant. Scuamele pot fi mici, pitiriaziforme, albicioase sau mai mari, groase, lamelare, grasoase,alb-galbui; scalpul prezinta un eritem discret sau mai accentuat, este seboreic si pruriginos. Leziuni eritemato-scuamoase similare apar si la nivel centrofacial, presternal, interscapular.

Afectiunea este cronica, cu acutizari determinate de obicei de anumiti factori precipitanti : un focar infectios la nivelul extremitatii cervicale, caldura si umezeala excesive, expunerile la radiatii UV, noxe profesionale, stress-ul fizico-psihic, alte dezechilibre interne.

Se folosesc sampoane medicinale cu azoli( ketoconazol 2%, econazol 1%), sulfura de seleniu, zinc omadine si piritinona, gudroane, ciclopiroxolamina. In puseele acute sunt permise solutii cu corticoizi pt diminuarea inflamatiei, cu antibiotice pt suprainfectie, cu acid salicilic pt decapare ; oral se administreaza antihistaminice, antifungice, antibiotice dupa caz si identificarea cauzelor precipitante.

Pt preventie este necesar folosirea regulata si prin rotatie a sampoanelor mai-sus amintite, eventual cure scurte de medicatie antifungica (Pityrosporum ovale este unul dintre factorii de intretinere a dermatitei seboreice ).

ALOPECIILE CICATRICIALE

Sunt .primitive: pseudopelada Brocq

.secundare: din infectii virale, bacteriene, pilomicoze, injurii fizice, neoplazii cutanate, dermatoze autoimune(lupus discoid, lichen plano-pilar) , mucinoza foliculara etc.

Tratamentul acestor alopecii este f. putin eficace,este defapt al etiologiei si vizeaza mai degraba prevenirea extensiei alopeciei decat regenerarea pilara.

Viroze cutanate

Eczema herpeticatum= reprezinta o asociere de 2 afectiuni frecvente la sugar si copilul mic: dermatita atopica si infectia herpetica. Virusul colonizeaza leziunile eczematoase si se extinde rapid, determinand o eruptie eritemato-veziculo-pustuloasa generalizata, ce se erodeaza, ulcereaza, suprainfecteaza, insotidu-se de alterarea starii generale. Formele usoare se remit in 10-14 zile, iar formele grave ce apar mai ales la sugarii distrofici, pot duce la exitus.

Diagn. diferential se face pt localizarile orale cu :

stomatita aftoasa ,herpangina, eritemul polimorf, enantemele din bulozele autoimune, sifilide mucoase ( V.D.R.L.+ , TPHA + ).

Herpesul cutanat se diferentiaza de impetigo vulgar, herpes zoster, dermatita acuta de contact, leziuni de tip insect-bite, fitofotodermatoze.

Herpesul genital se diferentiaza de sifilom, sancrul moale, balanita eritemato-eroziva.

Diagn. + in infectia cu Herpes virus 1 , 2 :

-citodiagnostic Tzanck ( de pe baza veziculei ) : evidentiaza celule gigante multinucleate sau incluziile intranucleare acidofile Cowdry A.

-culturile : permit identificarea serotipului 1 sau 2

-test rapid de fluorescenta directa a prelevatului din leziune - nu se efectueaza de rutina

serologia evidentiaz Atg HSV1+2 sau Anticorpii anti-herpetici.

Tratamentul vizeaza combaterea durerii, a disconfortului local, a fenomenelor inflamatorii, prevenirea/tratarea suprainfectiei bacteriene si prevenirea recidivelor.

Tratamentul local se face cu antivirale de tip aciclovir crema 5% , solutii antiseptice cu rol antiflogistic.

Oral -terapia antivirala trebuie inceputa in primele 24-48 ore de la debutul simptomatologiei.

ACICLOVIR ( cpr 200 mg, 400 mg ) : 1gram/24 ore , divizat in 5 prize , la 4 ore , timp de 5-7 zile sau 10 zile in cazul primo-infectiei herpetice.

VALACICLOVIR ( cpr 500 mg ) : 1g de 2/zi , 10 zile pt primoinfectia herpetica si

500mg de 2/zi , timp de 3 zile pt recidive.

Se mai pot introduce antiinflamatoare, antibiotice ( in suprainfectie bacteriana ), antialgice, vitamine ( complex B, C , E ) , antioxidanti, imunomodulatoare nespecifice de tipul Levamisol sau Isoprinosine.

VARICELA

Infectie f.contagioasa , produsa de virusul varicelo-zosterian si care in general determina imunitate fata de varicela.

Transmiterea se face pe cale aeriana sau prin contact direct cu leziunea cutanata.

Incubatia : 14-16 zile , pacientii fiind contagiosi 2zile inainte de debutul eruptiei si apoi pana cand leziunile se crustifica.

Clinic : eruptia debuteaza cu o papula eritematoasa pe care rapid apare o vezicula ; caracteristic este polimorfismul eruptiei : vezicule, pustule, cruste, concentrarea elementelor la nivelul trunchiului si extensia centripeta la nivelul membrelor si fetei.

Un enantem veziculos poate fi prezent pe mucoasele bucala si vaginala , ce se transforma rapid in ulceratii pseudoaftoide .

Pruritul - prezent de la moderat pana la intens.

Starea generala- mai mult sau mai putin afectata cu subfebrilitati , febra, curbatura.

Ex. Laborator :

citodiagnosticul Tzanck sau cultura virala in cazuri ambigui.

Un test rapid si sensibil il reprezinta fluorescenta directa a raclatului de pe baza veziculei, dar nu se efectueaza de rutina.

Tratament : este de obicei simptomatic , cu medicatie antipruriginoasa topica si orala. In cazuri grave la imunocompromisi se pot utiliza antivirale : aciclovir 10 mg/kg iv la 8 ore, 7 zile sau valaciclovir1g/zi.

Se poate practica vaccinarea antivaricelica atat la copii , cat si la adulti.

HERPES ZOSTER

Infectie cutanata virala, atingand caracteristic unul sau mai multe dermatomere; reprezinta rezultatul reactivarii virusului herpetic varicelo-zosterian, ramas dormant in gg spinali, dupa un episod anterior de varicela, in conditii de imunosupresie a organismului.

Clinic:

l        eruptie eritemato-veziculoasa "in buchet", pe obaza eritematoasa, cu dispozitie dermatomerica; veziculele sunt de talie variabila si nu "buchet" uniform de vezicule ca in herpesul simplex

l        semnale predictive: disconfort local, uneori foarte intens (dureri, senzatie de arsura, hiperestezie, parestezii, prurit), poate preceda eruptia cutanata cu 4-5 zile; algiile zosteriene sunt aproape regula dupa 60 de ani.

l        Starea generala - de ce mai multe ori conservata.

l        Evolutia afectiunii se intinde pe 2-3 saptamani; algiile postzosteriene sau disestezia post zosteriana se poate intinde pana la 2 ani.

Diagnosticul pozitiv este cel mai adesea clinic.

Examene de laborator:

l        exzamen citologic Tzanck- cel mai uzitat, evidentiaza celulele gigante multinucleate.

l        Cultura - este specifica dar virusuleste greu de izolat.

l        Imunofluorescenta directa a raclatului de pe leziunile cutanate - metoda fiabila dar nu de rutina.

l        Test de fixare a complementului - pentru diagnostic retrospectiv.

Tratament:

Local: comprese cu substante antiseptice, cu rol antiflogistic, mixturi sicative, eventual antivirale locale (Aciclovir 5%)

l        Tratamentul de baza este cel oral, inceput in primele 24-48 ore de la debutul eruptiei, cu antivirale, pentru un interval de 7-10 zile.

l        Aciclovir: 4 g/zi divizate la 4 ore

l        Valaciclovir: 1g de trei ori pe zi

l        Famciclovir: 250-500 mg de 3 ori/zi

l        Brivudilum: 125 mg/zi

Dozele se ajusteaza in insuficienta hepato-renala

Cu cat tratamentul antiviral se instituie mai devreme, cu atat scade incidenta algiilor zosteriene si postzosteriene.

Unii autori recomanda doze mici de steroizi locali (mai ales in zoster oftalmic, in sdr. Ramsay-Hund care atinge regiunea senzitiva motorie n.VII cranian), care permit o scadere mai rapida a durerii acute, a eritemului, dar nu au nici un beneficiu pe nevralgia postherpetica

Fentru nevralgia postzosteriana preventia se poate face utilizand mai ales antivirale de tip Valaciclovir, Brivudin, unii autori adaugand si doze mici de amitrptilina (10-25 pana la 75 mg/zi,

timp de 2-3 saptamani).

Pentru tratamentul algiilor postzosteriene se utilizeaza analgezice AINS, antidepresive triciclice (amitriptilina, nortriptilina, desipramina) neuroleptice (gabapentin), laser biomedical sau alte metode fizioterapice.

ALTE EXANTEME VIRALE

Exantemele virale insotesc diverse infectii virale : enterovirusuri non-poliomelitice (enterovirus, Coxsackie, echovirus), v. Epstain-Barr, herpes virus 6 si 7, parvovirus B19 si virusuri respiratorii (v. respirator sincitial, rinovirus, adenovirus, virusuri gripale), etc.

Clinic se manifesta prin eruptii polimorfe : macule eritematoase, papule, elemente purpurice, sau veziculo-pustele, mai mult sau mai putin extinse.

Diagnosticul, in general, se sustine pe aspectul clinic local si general, pe date epidemiologice, examenele de laborator fiind mai putin uzitate si de obicei sunt ghidate de anamneza si de examenul clinic. Biopsia cutanata este nespecifica si diferentiaza un exantem morbiliform viral de o eruptie postmedicamentoasa sau de o epidermoliza stafilococica.

Cea mai mare parte a eritemelor specifice virale sunt autolimitate si se vindeca in 1-2 saptamani fara cicatrici.

Medicatia este nespecifica, simptomatica, antihistaminice in caz de prurit, eventual dermatocorticoizi; antiviralele orale nu aduc nici un beneficiu in acest caz.