Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Bolnavii cu afectiuni pulmonare



Bolnavii cu afectiuni pulmonare


B. INGRIJIRI GENERALE


Bolnavii cu afectiuni pulmonare necesita o ingrijire unitara, dar si ingrijire speciale in functie de varietatea cazurilor si caracterul bolii(boli cu caracter infectios,de evolutie cronica sau ce pot apare in pusee acute si reprezinta urgente ale aparatului respirator).

Ingrijirile unitare necesare se refera la urmatoarele :

Asigurarea conditiilor de mediu in spital :

saloane luminoase, bine aerisite, fara curenti de aer suficient incalziti (18-20°C), in cazul bolnavilor cu afectiuni bronsice inflamatorii, temperatura salonului va fi mai ridicata si umidificata;

aerisirea va fi continua, daca temperatura aerului o permite, sau improspatata de mai multe ori pe zi prin deschiderea ferestrelor (bolnavii vor fi bine inveliti pentru a nu raci);

maturatul nu va fi uscat, se folosesc aspiratoare de praf sau stergere umeda;

repartizarea bolnavilor in saloane se va realiza pe afectiuni(cei cu imbolnaviri cu caracter infectios vor fi internati in saloane separate);



psihoterapia este un mijloc terapeutirc foarte important, mai ales in cazul crizelor cu tablouri dramatice care pun in pericol viata bolnavului;

atentie la psihicul bolnavului, bolile cronice tulbura echilibru psihic al bolnavului. Bolnavilor cronici cu o perioada lunga de spitalizare, li se va asigura un climat propice radio, televizor, carti), saloanele trebuie transformate in adevarate camine cu atmosfera "calda" , unde bolnavii sa se simta bine.

Alimentatia

va fi adaptata perioadei de evolutie a bolii( de exemplu regim hidrozaharat in perioadele febrile; cand fenomenele acute dispar, se trece la o alimentatie hipercalorica);

se evita supraalimentatia si regimul bogat in grasimi;

se interzic tutunul si alcoolul.

Supravegherea functiilor vitale si combaterea simptomelor majore de boala

se masoara zilnic pulsul, respiratia si diureza, si se noteaza in fisa de temperatura;

se masoara temperatura si urmareste evolutia febrei(se combate prin tratament prescris de catre medic);

in pusee febrile se aplica comprese reci sau impachetari reci;

durerea toracica (junghiul) se combate prin aplicatii locale calde, antinevralgic, mialgin, i.m.(atentie la valorile tensiunii arteriale);

dispneea si cianoza necesita oxigenoterapie(6 l /minut);

tusea chinuitoare si dureroasa in faza recipienta se combate cu preparate de codeina (Codenal, Tusomag), in faza a doua pentru permeabilizarea cailor respiratorii se recomanda bolnavilor sa tuseasca si sa expectoreze de mai multe ori pe zi;

pentru usurarii eliminarii expectoratiei se vor administra fluidizante ale secretiei bronsice (siropuri expectorante, Bisolvon , Bromhexin);

in accesele de tuse astmatiforme se administreaza bronhodilatatoare spasmolitife (Miofilin, HHC);

in infectiile bronsice se administreaza antibioticele prescrise - in doza si ritm ridicat (antibioticul si doza ritmul sunt impuse de catre medic).

Alte ingrijiri

la majoritatea afectiunilor pulmonare pozitia cea mai convenabila pentru bolnavi este cea semisezanda. Acest lucru nu trebuie fortat si daca starea bolnavului nu contrazice, pozitia va fi lasata la alegerea lui; in toate cazurile el va fi indrumat sa schimbe pozitia cat mai des, pentru a evita complicatiile hipostatice;

pozitia luata de bolnav in pat sau la marginea patului; in cursul acceselor de astm bronsic,trebuie facuta cat mai comoda, cu ajutorul anexelor patului sau sprijinindu-l pe brate;

toaleta bolnavului se va face in functie de starea lui, ferindu-l in mod deosebit de curenti de aer reci, care ar putea redestepta infectiile virotice latente;

trebuie avut in vedere ca multi bolnavi pulmonari transpira abundent, ceea ce face ca pielea sa fie foarte fragila, se lezeaza usor si bolnavii pot face escari de decubit;

lenjeria bolnavilor transpirati trebuie imediat schimbata sau ori de cate ori este nevoie;

este bine ca pielea transpirata sa fie spalata cu alcool mentholat, care invioreaza circulatia periferica.


C. INGRIJIRI SPECIFICE


Proces de ingrijire


Astmul bronsic se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin accese de dispnee paroxistica expiratorie provocata de obstructia branhiilor prin branhospasm.

CULEGEREA DATELOR

-circumstante de aparitie a crizei de astm bronsic

- contact cu alergeni (astm extrinsec);

- infectiile (astm intrinsec).

-factori favorizanti

- expunerea la frig, ceata, umezeala, trecerea brusca de la aer cald la aer rece,

emotiile.

-manifestari de dependenta

In criza de astm bronsic :

uneori prezinta o stare prodromala, cu rinoree, stranut, tuse uscata;

dispnee cu caracter expirator;

anxietate;

tuse cu expectoratie;

transpiratie;

bradicardie;

pozitia pacientului ortopnee;

Starea de rau astmatic :

polipnee cu expiratie prelungita;

tiraj;

cianoza;

transpiratii abundente;

imposibilitatea de a vorbi;

hipertensiune arteriala;

tahicardie.

-examene paraclinice

- eozinofilie in sputa si sange;

- teste cutanate pozitive (in astmul extrinsec);

- capacitate pulmonara totala crescuta, volum rezidual crescut, VEMS scazut;

PROBLEMELE PACIENTULUI

alterarea respiratiei;

anxietate;

deficit de autoingrijire;

alterarea somnului;

disconfort;

alterarea comunicarii.

OBIECTIVE

Vizeaza:

combaterea crizei de astm bronsic;

ameliorarea reactiei inflamatorii bronsice;

prevenirea complicatiilor;

ameliorarea tolerantei la efort.

INTERVENTII:

aplicarea masurilor de urgenta privind combaterea crizei de astm bronsic;

internarea pacientului cu stare de "rau astmatic";

mentinerea pacientului in pozitia care faciliteaza respiratia (sezand);

identificarea factorilor care contribuie la exacerbarea manifestarilor clinice (scuturarea paturilor, a saltelelor, folosirea pernelor din burete);

ajutarea pacientului sa-si satisfaca nevoile fundamentale;

suport psihic pebntru pacient;

administrarea tratamentului medicamentos prescris si observarea unor efecte secundare, cum ar fi : tahicardia , aritmia, greata, varsaturile;

masurarea functiilor vitale care in stare de rau astmatic se monitorizeaza la 15 minute, dar si electrolitii Na si K la 8 ore;

hidratarea corespunzatoare pentru fluidificarea secretiilor;

educarea pacientului:

-modul de administrare al tratamentului la domiciliu, efectele secundare

ale acestuia;regim alimentar in timpul tratamentului cu cortizon;

masuri de prevenire a crizelor de astm bronsic (evitarea efortului fizic si

a factorilor emotionali);

importanta consumului de lichide;

modul de intretinere si utilizare a aparatului de aerosoli la domiciliu;

necesitatea curelor climaterice;

regim de viata echilibrata, gimnastica respiratorie;

toaleta cavitatii bucale dupa expectoratie.





















ANEXA NR.1


ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR


Definitie

Medicamentele sunt substante extrase sau sintetizate din produse de origine minerala, vegetala, animala utilizate cu scopul de :

profilaxia imbolnavirilor;

ameliorarea bolilor;

vindecarea bolilor.

Doza de administrare

In functie de doza administrata , acelasi produs poate actiona ca aliment, medicament sau toxic, astfel se pot diferentia :

doza terapeutica=doza administrata in scop terapeutic fara efect toxic;

doza maxima=doza administrata in cantitatea cea mai mare fara actiune toxica asupra              

organismului;

doza toxica=doza administrata care provoaca fenimene toxice grave pentru organism;

doza letala=doza care conduce la decesul pacientului .

Prescrierea medicamentelor

Medicamentele sunt prescrise de medic si notate in foaia de observatie a pacientului internat sau pe retete in cazul pacientului ambulator.

Prescrierea consta in :

numele medicamentului;

concentratie si cantitati;

doza unica sau pe 24 h;

mod de administrare;

orarul administrarilor;

administrare in raport cu servitul meselor.


Cunostinte pentru administrarea medicamentelor

Asistenta medicala trebuie sa cunoasca si sa controleze:

medicamentul prescris de medic sa fie administrat pacientului respectiv;

doza corecta de administrare;

timpii de executie;

actiunea farmacologica a medicamentelor;

frecventa de administrare si intervalul de dozare;

efectul ce trebuie obtinut;

contraindicatiile si efectele secundare;

interactiunea dintre medicamente.

Asistenta medicala verifica si identifica:

calitatea medicamentelor;

integritatea medicamentelor;

culoarea medicamentelor;

decolorarea sau supracolorarea;

sedimentarea, precipitarea sau existenta flocoanelor in solutie;

lichefierea medicamentelor solide;

opalescenta solutiilor.

Asistenta medicala respecta:

calea de administrat prescrisa de medic;

dozajul prescris, orarul de administrare si somnul pacientului;

incompatibilitatea de medicament;


administrarea rapida medicamentelor deschise;

ordinea de administrare a medicamentelor (tablete,solutii,picaturi,injectii,supozitoare,ovule vaginale);

servirea pacientului cu doza unica de medicamente pe cale orala.

Asistenta medicala informeaza si anunta :

pacientul pentru medicamentele prescrise, in ceea ce priveste modul de administrare, cantitatea, efectul scontat si eventualele reactii secundare;

medicul asupra efectelor secundare si eventualelor greseli de administrare a medicamentelor.

Asistenta medicala efectueaza administrarea medicamentelor in conditii de igiena, asepsie, dezinfectie, sterilizare si mentinere a masurilor de supraveghere si control a infectiilor nosocomiale sau intraspitalicesti.

Mod de administrare

calea digestiva=oral, sublingual, gastric,intestinal,rectal;

calea respiratorie;

calea percutanta=tegumente si mucoase;

calea urinara;

calea parentrala;

modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic pe urmatoarele consideratii:

starea generala si toleranta individuala a pacientului;

particularitati anatomice si fiziologice ale pacientului;

capacitatea de absorbtie si timpul acesteia;

efectul asupra caii de administrare(mucoase,tegumente);

interactiunea dintre combinatiile de medicamente administrate;

scopul urmarit si evolutia bolii pacientului.


ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE


Definitie

Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezinta introducerea medicamentelor gazoase si volatile pruin mucoasa respiratorie cu absorbtia acestora la nivelul alveolelor pulmonare.

Indicatii

Vascularizatia intinsa si suprafata mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanti pentru absorbtia gazelor, substantelor gazificate, lichidelor sub forma de vapori sau fin pulverizate,instilatie, injectie intratraheala, ca si a prafurilor nedizolvabile.

Mod de administrare

Administrarea oxigenului:

Inhalatia:

anumite substante medicamentoase pot fi inhalate cu ajutorul vaporilor de apa, in stare pulverizata (amestec de gaz cu medicament dispersat in particule sferice de ordinul micronilor-aerosoli) sau sunt arse intr-un vas de metal;

inhalarea substantelor medicamentoase cu ajutorul vaporilor de apa au scopul de a dezinfecta si de a descongestiona mucoasele inflamate ale cailor inflamatorii;

nu se aplica pacientilor inconstienti, astenici, adinamici sau la copii;

pozitia pacientului este sezand avand vasul in care s-a fiert apa asezat in fata;

pacientul se apleaca deasupra vasului, acoperindu-se cu un cearceaf si respira cu gura deschisa;

inhalatia vaporilor amestecati cu medicamentul volatilizat are o durata de maximum 5-10 minute, iar pentru a evita inspirarea vaporilor in stare pura se pot utiliza esente aromate, antiseptice sau substante minerale alcaloide;

dupa inhalatie pacientul este sters si uscat, asigurandu-i-se repaus la pat 2-3 ore;

inhalarea de aerosoli asigura depunerea pe suprafata cailor respiratorii de antibiotice, bronhodilatatoare, anesteziante, antialergice, fluidificante, expectorante, etc., care actioneaza local sau dupa resorbtie general;

pregatirea prealabila a pacientului nu este necesare, explicandu-i-se doar modul in care va respira:

inspiratie prin amboul de utilizare;

expiratie pe nas.

amboul indiferent de forma sau mod de folosire este obligatoriu a fi sterilizat pentru

fiecare pacient;

partile componente ale unui aparat generator de aerosoli sunt: generatorul de particule dispersate, sistemul de incalzire, selectorul, sursa de presiune, amboul de utilizare;

pozitia pacientului este sezand sau semisezand;

sistemul de incalzire asigura prin reglare temperatura optima, iar generatorul de presiune este reglat in functie de marimea particulelor si viteza de dispersare prescrisa;

in general cantitatea de aerosoli introdusa in organism se distribuie astfel:

40% ajunge in alveolele pulmonare;

35% se dispune in caile respiratorii superioare si mijlocii;

25% se elimina prin expiratie.

- in cazul utilizarii flaconului personal, educam pacientul pentru respectarea urmatoarelor etape:

- tuse, expectoratie si agitarea flaconului inainte de utilizare;

- rasturnarea flaconului si adaptarea buzelor in jurul piesei bucale a

inhalatorului cu inclinarea capului usor spre inapoi;

- expiratie lenta cat mai mult cu putinta pentru golirea plamanilor de aer;

- inspiratie profunda cu activarea flaconului cu aerosoli, pastrand limba

apasata;

- oprirea respiratiei 10-15 secunde si expiratie pe nas, urmata de clatirea

gurii cu apa calda;

pentru inhalatoarele cu capsule instruim, educam pacientul pentru :

- tuse, expectoratie si fixarea capsulei in inhalator;

- expiratie lenta si golirea plamanilor de aer cat mai mult posibil;

- asezarea buzelor strans in jurul piesei bucale a inhalatorului, cu inclinarea

capului usor spre inapoi;

- inspiratie adanca prin inhalator cu oprirea respiratiei 10-15 secunde;

- expiratie pe nas si clatirea gurii cu apa calda.
















ANEXA NR.2

OXIGENOTERAPIA


Definitie

Oxigenoterapia reprezinta administrarea de oxigen pe cale inhalatorie, in scopul imbogatirii aerului inspirat cu oxigen in concentratii diferite, putandu-se ajunge pana la 100%.

Scop

Restabilirea nevoilor de oxigen pentru a mentine pragul de saturatie arteriala in limite fiziologice 95-96% si a combate hipoxia determinata de alterarea urmatorilor factori ce conditionea trecerea oxigenului de la nivelul alveolei pulmonare in sange :

presiunea partiala a oxigenului in amestecul gazos de respirat (in sangele arterial presiunea oxigenului este de 100 mm Hg, iar in sangele venos 65-70 mm Hg);

coeficientul de solubilitatea al oxigenului:

cantitatea de hemoglobina existenta (oxihemoglobina este rezervorul care cedea za oxigen);

starea parenchimului pulmonar;

starea peretelui alveolar.

Tipuri de hipozie

Hipoxie=scaderea oxigenului din sangele circulant;

hipoxie anemica ;

hipoxie circulatorie;

hipoxie hipoxica;

hipoxie histotoxixa.

Surse de oxigen

statie centrala de oxigen-amplasata in afara cladrii spitalului, conform normelor metrologice;

microstatie-statie improvizata din 2-3 tuburi cuplate in serie;

butelie de oxigen-tuburi de oxigen care se gasesc in anestezie-terapie intensiva.

Mod de administrare al oxigenului

Sonda nazala : metoda simpla, comoda, care consta in introducerea unei sonde de cauciuc sau plastic prevazuta cu orificii la extremitatea pe care o introducem in nara-sonda Nelaton;

poate fi utilizata pe termen lung cu interzicere la pacientii ce prezinta afectiuni ale mucoasei nazale;

oxigenul are presiunea redusa la 1-2 atmosfere si este obligatoriu trecut prin umidificator sau nebulizatori;

oxigenul va fi umidificat 2/3 apa si 1/3 alcool etilic si de preferat sa treaca printr-un vaporizator care sa-l incalzeasca;

in umidificator bulele de oxigen barboteaza in lichid.

Cateter nazal sau nasofaringian- este confectionat din plastic sau cauciuc si prazinta numeroase orificii laterale.

Ochelari pentru oxigen-constituie un mod eficace de administrare al oxigenului, mai ales la pacientii agitati sau copii care-si indeparteaza cateterul , chiar daca acesta este fixat cu leucoplast.

este un sistem format din 2 sonde de plastic, care se introduc in nari pentru administrarea oxigenului, iar ochelarii se fixeaza dupa urechi.

Masca

masca simpla - nu poate fu utilizata din cauza imposibilitatii eliminarii de dioxid de carbon(se poate instala hipercapneea-cresterea gazului);

masca cu balon - permite i reinhalare partiala, fiind prevazuta cu orificii pentru eliminarea gazului expirat in exterior, insa debitul de oxigen este reglat ca in timpul inspiratiei,balonul sa nu se goleasca sub ½ din capacitatea sa;

masca fara reinhalarea gazului expirat- este prevazuta cu un sistem de valve care dirijeaza fluzul de gaz; masca realizeaza concentratie de 100% oxigen;

cortul de oxigen- este format dintr-o manta de plastic de preferinta transparent, sustinut pe un suport si care cuprinde patul pacientului, avand dimensiuni variate:

- ultimele modele au refrigerator si o circulatie a aerului mai buna;

- corturile pot fi pentru fata, pentru cap si ienuri;

- concentratia oxigenului poate depasi 50%;

- circulatia aerului sub cort este deficitare si duce la incalzirea pacientului.

- camere pentru oxigenoterapie - camerele Barach , camere transportabile, sunt reactualizate datorita metodei hiperbare.

Atitudini si interventii

Oxigenoterapia depinde de :

varsta;

temperatura corpului;

echilibru acido-bazic;

tensiunea dioxidului de carbon in sange si tesuturi;

activitatea sistemului limfatic.

Asiguram pregatirea pacientului si mentinem masuri generale de supraveghere :

administrarea de oxigen si efectueaza la indicatia medicului in mod continuu sau discontinuu;

asiguram pregatirea psihica a pacientului;

asezam pacientul corespunzator si daca este posibil si diagnosticul permite, asiguram pozitia semisezanda pentru favorizarea expansiunii pulmonare(presarcina este scazuta);

fixam sonda, cateterul sau masca si urmarim reactia pacientului;

supraveghem debitul de oxigen pentru a preveni fluctuatiile acestuia;

in caz de terapie indelungata, alternam sonda cateterul de la o nara la alta pentru a nu provoca leziuni de decubit ale mucoasei nazale;

cateterul si sonsa se introduc pana in caverne .

Observam starea generala a pcientului su supraveghem functiile vitale

-Anuntam de urgenta medicul daca pacientul este :

alert, confuz, somnolent, dispneic,cianotic, anxios,nu raspunde la stimuli.

-Observam si controlam caile aeriene, deoarece oxigenoterapia nu poate fi eficienta decat daca acestea sunt libere.

-Recunoastem efectele oxigenoterapiei prelungite si in concentratii mari:

scaderea hemoglobinei; induce hipotensiune arteriala, colaps.

-In cazul folosirii mastilor, evitam fixarea incomoda pentru a nu incomoda si agita pacientul.

-Atunci cand pacientul varsa si are masca de oxigen, instituim de urgenta masurile pentru a preveni regurgitarea.

-In cazul corturilor de oxigen, vom ridica cortul la un interval regulat de timp pentru a mentine contactul cu pacientul (orice deschidere a cortului duce la scaderea concentratiei de oxigen si controlam debitmetrul pentru realizarea concentratiilor de gaz dirite).

-Nu confundam afectiunile abdominale insotite de dispnee cu insuficienta respiratorie acuta.

-Instituim masuri de ordin general, atunci cand este cazul:

- repaus obligatoriu la pat, regim alimentar;

- cantarind zilnic pacientul, efectuam balanta volumica.

-Cunoastem ca o buna oxigenare este demonstrata clinic de coloritul rozat al tegumentelor care devin uscate si calde.

Complicatii posibile

introducerea sondei si cateterului profund (in faringe) ca si administrarea unui debit mare duce la patrunderea oxigenului on esofag, chiar stomac si intestin;

rezulta distentia abdominala care creste rapid cu mari dificultati de eliminare a gazului si disconfort exacerbat, durere pentru pacient;

in acest caz, introducem urgant tub de gaz si sonda gastrica pentru golirea stomacului;

in caz de fisura a mucoasei nazale la administrarea de oxigen, acesta patrunde si se infiltreaza la baza gatului, rezultand emfizemul subcutanat , iar pacientul se sufoca;

intrerupem imediat oxigenoterapia si cautam a elimina partial gazul din tesuturile infiltrate;

oxigenoterapia prezinta si efecte toxice, pulmonare si nervoase;

administrarea timp de 4-16 ore a 70% din oxigen, produce actiune iritativa la nivelul alveolei :otravirea cu oxigen sau pneumonia de oxigen;

in administrarile hiperbare (greutate specifica mai mare decat a mediului ambiant) pot apare:

- crize convulsive;

- agitatie;

- sindrom de decompresiune;

- embolii gazoase in marea circulatie.



ANEXA NR.3


PERFUZIA


Generalitati

calea intravenoasa, denumita "LINIA VIETII", consta in introducerea solutiilor de perfuzat direct in circulatia sanguina, picatura cu picatura, pentru reglarea echilibrului apei si eletrolitilor(corectie si conservare), alimentatie parenterala partiala sau totala, administrare rapida cu efect imediat a medicamentelor sau ca singura cale de administrare a unor medicamente, reglarea echilibrului acido-bazic, diluarea si favorizarea excretiei din organism a unor produsi toxici, precum si mentinerea caii de acces venoasa;

in functie de scop, solutie si cantitate poate fi de scurta durata sau de lunga durata;

dupa ritmul perfuziei poate fu : jet continuu= perfuzie rapida fara intrerupere si picatura cu picatura=perfuzie lenta.

Alegerea si pregatirea materialelor

pansamente adezive tip tip folie sau plasa, solutii dezinfectante;

camp steril, manusi sterile;

tampoane de vata, comprese sterile;

garou elastic, masca;

musama, aleza;

tavita renala, foarfece;

pensa hemostatica;

romplast,fesa;

solutie perfuzabila;

perfuzor, piese intermediare(robinete);

stativ, canula i.v.,fluturas;

seringi si ace de diferite dimensiuni, sterile.


Solutia de perfuzat

inainte si dupa efectuarea perfuziilor este obligatoriu spalarea cu apa curente si sapun a mainilor si folosirea solutiilor dezinfectante;

controlam:

- ca solutia sa fie cea prescrisa de medic;

- aspectul solutiei sa fie limpede si sa nu prezinte particule solide in suspensie;

- etanseitatea sacului prin comprimarea acestuia;

- incadrarea in termenul de valabilitate.

- solutiile perfuzabile indiferent de prezentare, flacoane, saci PVC, sunt sterile, apirogene, dar trebuiesc administrate numai daca sunt usor incalzite sau la temperatura corpului, cu exceptia solutiei hipertonice 10-20% de Manitol, unde este obligatoriu incalzirea sacului, cand acesta prezinta cristale, pana la disparitia lor, deoarece solutia este suprasaturata.

Perfuzor

Perfuzorul are urmatoarea alcatuire:

trocar acoperit cu carcasa transparenta;

tubulatura din material plastic;

camera de vizualizare a picaturilor prevazute cu filtru;

clema sau robinet de inchidere;

manson din materail plastic, elastic, galben-brun;

port-ac cu carcasa protectoare.

Montarea perfuziei

indepartam ambalajul solutiei perfuzabile si armatura metalica badijonand dopul gumat cu solutie dezinfectanta si fixam pe stativ flaconul sau punga P.V.C.;

indepartam ambalajul trusei de perfuzat si acolo unde perfuzorul permite fixam pensa hemostatica sub trocar si inchidem clema sau robinetul de fixare al numarului de picaturi;

indepartam carcasa protectoare de pe trocar si il introducem prin dopul gumat in flacon fara a atinge trocarul cu degetele;

indepartam pensa hemostatica si umplem camera de vizualizare a picaturilor 213(niciodata complet pentru a putea observa numarul de picaturi/minut);

eliberam clema pentru umplerea intregii tubulaturi a perfuzorului cu solutie fara a scoate carcasa protectoare de pe port-ac pe care il mentinem deasupra nivelului solutiei din flacon-sac si coborarea lui progresiva pe masura umplerii tubulaturii eliminand astfel complet bulele de aer;

in cazul flacoanelor de sticla sau plastic folosim tubul-filtru de aer prevazut la un capat cu trocar.

Pregatirea pacientului

dupa pregatirea psihica a pacientului, pozitia in pat este decubit dorsal cat mai comod cu membrul in care se va efectua perfuzia in abductie si instalarea la indemana a obiectelor utile, ca de exemplu soneria;

atunci cand este necesar se efectueaza depilarea zonei interesate si chiar anestezie locala.

Loc de electie si punctia venoasa

loc de electie-venele de la plica cotului;

dupa executia punctiei venoase indepartam garoul elastic si carcasa protectoare de pe port-ac pe care il fixam la canula i.v., fluturas fixand cu benzi de romplast atat amboul acului, cat si mansonul perfuzorului;

la executia punctiei venoase cu ac, aceasta se efectueaza cu acul deja montat la port-acul perfuzorului;deschidem imediat clema pentru a evita refluarea prin ac, canula, perfuzor a sangelui si reglam viteza de scurgere in functie de scop si solutie perfuzabila;

schimbarea sacilor P.V.C. sau a flacoanelor se efectueaza fara introducerea de aer in vena;

dupa terminarea administrarii cantitatii prescrise, se inchide clema inainte ca solutia sa o goleasca complet, exfoliem romplastul si exercitam presiune asupra venei punctionate cu tamponul imbibat in solutie dezinfectanta;

retragem acul printr-o miscare brusca in directia axului venei(numai pe DIRECTIA DE INTRODUCERE) si aplicam un pansament steril.

Complicatii posibile

frison si stare febrila= in cazul numarului mare de picaturi/minut sau utilizarea solutiilor expirate, nesterile, etc.;

embolie gazoasa insotita de sincopa cardiaca=patrunderea aerului in cantitate mare in circuitul circulator;

dispnee si dureri precordiale=supraincarcarea inimii la introducerea brusca de cantitati mari de solutie; intrerupem perfuzia si asiguram ritm lent al picaturilor;

hranirea indelungata prin perfuzie creste riscul la infectii prin aspiratie si diaree;

compresia vaselor sau a nervilor=datorita folosirii diferitelor aparate sau obiecte de sustinere a bratului;

pentru a preveni complicatiile toate solutiile folosite i.v. le etichetam cu : data, ora, medicatia adaugata si doza;

flebita si necroze=in cazul revarsarii solutiilor hipertonice in tesuturi perivenoase;

coagularea sangelui pe ac=datorita infundarii acestuia sau bizoul calca pe peretele venei; scoatem acul;

tromboza=prin mobilizarea cheagului sanguin;

limfongita=aparitia traiectului dureros, colorata in rosu si cald la atingere, datorita intolerantei la solutii si cateter sau greseli de asepsie;

refluare masiva sanguina=punctionarea unei artere;

embolie de cateter partiala sau totala= prin fixarea neglijenta a acestuia;

administrarea de glucoza, indiferent de valoarea calorica, impune pentru a preveni modificarea glicemiei tamponarea flacoanelor/sacilor P.V.C. cu insulina atat pentru pacientul cu diabet, cat si pentru pacientul cu valori normale ale glicemiei.















ANEXA NR.4


INJECTIA INTRAVENOASA


Generalitati

calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor medicamentoase sau cand acestea pot provoca distructii fisulare;

injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in circulatia venoasa.

Loc de electie

pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru corectarea unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul diverselor conduite terapeutice;

abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;

abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala sau medic, iar cel central numai de catre medic;

alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de :

- starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;

- tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;

- cantitatea de administrat, durata tratamentului.

- pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;

- evitam regiunile care prezinta ;

- procese recuperative;

- piadermite;

- eczeme;

- nevralgii;

- traumatism,etc.

- examinarea o efectuam in urmatoarea ordine;

- plica cotului;

- antebrat;

- fata dorsala a mainilor;

- vena maleolara interna;

- venele epicraniene la sugari si copii;

- la nivelul plicii cotului venele antebratului cefalica si bazilica se anastomozeaza dand nastere venelor mediana cefalica si mediana bazilica.

Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor

- aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;

- solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai multe ori consecutiv, pentru reliefare venoasa;

- masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;

- tapotam locul pentru punctie cu doua degete;

- incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa calda;

- efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;

Utilizarea garoului

- garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei,pentru plica cotului la nivelul unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;

- strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul radial care trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin comprimarea arterei;

- in timpul recoltarii sanguine este recomandata a se slabi garoul;

ATENTIE ! daca staza venoasa este prea lunga poate modifica parametrii biologici (determinarea potasemiei, probe de coagulare, etc.);

- daca intre garou si extremitatea bratului apare cianoza, slabim sau detasam garoul pentru cca 3 minute, apoi repunem garoul;

- daca pacientul prezinta frison, slabim si detasam garoul care a fost prea strans sau mentinut timp indelungat.


Efectuarea injectiei

- injectia intravenoasa consta in punctia venoasa si injectarea medicamentului;

- injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.

Punctia venoasa

- in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;

- aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si aplicam garoul;

- alegem locul punctiei si il dezinfectam;

- interzis a palpa vena dupa dezinfectare;

- mentinem bratul pacientului inclinat in jos;

- intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea extremelor in mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;

- patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;

- dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru a verifica pozitia acului;

- desfacem garoul cu mana stanga.

Injectarea substantei medicamentoase

- mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu policele apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie cateterizarea corecta a venei prin aspirare;

- in afara acelor pentru patrundere in lumenul vasului, in special in cazul investigatiilor cu substante de contrast, in cazul pacientilor agitati, sau perfuzii inseriate folosim catetere intravenoase cu canula si valva, fluturas, etc.

Reguli generale

- abordul venos periferic este realizat de o singura persoana;

- manusile folosite sunt sterile;

- venele de la plica cotului sunt pastrate pentru prelevari sanguine, iar pentru perfuzii se incepe cu venele cele mai distale (venele dorsale ale mainii si antebratului);

- abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de urgenta majora si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;

- pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg 150° cu capul intors contralateral;

- tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de incrucisare cu marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;

- abordul venos profund este realizat de catre medic in conditii tip protocol-operator:

- vena jugulara interna, vena femurala, vena subclavic.

Complicatii posibile

durere=la inteparea pielii, avem grija ca pacientul sa nu miste bratul;

gazoasa embolie =introducerea de aer in cantitate mare duce la decesul pacientului;

hematom si revarsari sanguine=prin strapungerea venei sau retragerea acului mentinand staza venoasa datorita garoului nedesfacut;

interzis a se punctiona vena din nou dupa formarea hematomului;

vom comprima cu un tampon steril 3-5 minute;

tumefierea brusca a tesutului perivenos si paravenos= revarsarea substantei in afara venei; pot rezulta necroze in regiunea injectarii;

flebalgia=injectarea rapida sau efectul iritativ al solutiei injectate asupra endovenei; se manifesta prin durere vie;

valuri de caldura si senzatia de uscaciune in faringe=solutii injectabile ca Ca,Mg vor fi introduse foarte lent;

hipotensiunea pe cale reflexa=injectarea prea rapida a solutiei medicamentoase;

ameteli, lipotimie,colaps=intrerupem imediat injectarea si se anunta imediat medicul;

embolie grasoasa=injectari de solutie uleioasa duce la decesul pacientului;

paralizia nervului median=consecinta injectarii paravenoase a substantelor cu actiune neurolitica; la indicatia medicului se vor administra solutii neutralizante;

punctionarea si injectarea unei artere produce necroza totala a extremitatilor cu urmatoarea simptomatologie: durere exacerbata pana la albire a mainii si degete cianotice-se intrerupe de urgenta injectarea.






ANEXA NR.5


RECOLTAREA SPUTEI


Definitie

Sputa este un amestec de saliva, secretii maso-faringiene si bronho-alveolare.

Pregatirea materialelor

Materiale nesterile:

masca de protectie, tavita renala ;

vase colectoare bine spalate, uscate fara sa contina substante antiseptice si cu capac.

Materiale sterile:

cutii Petri, manusi chirurgicale, apa distilata;

vas de 200-300 ml cu solutie Ringer lactozata sau apa peptonata 1%, sterila, prevazuta cu capac.

Pregatirea pacientului

instruirea eficare, cooperarea si supravegherea competenta a pacientului constituie elemente indispensabile pentru o recoltare corecta;

anuntam pacientul ca sputa se recolteaza dimineata, pe nemincate pentru a evita amestecul cu resturi alimentare;

educam pacientul pentru a-si clati gura si faringele cu apa inainte de a expectora;

solicitam pacientului :

- sa indeparteze proteza dentara;

- sa nu inghita expectoratia;

- sa nu scuipe in batista sau servetele de hartie;

- sa expectoreze numai in vasul colector sau cutia Petri;

- sa nu murdareasca exteriorul vasului;

- sa nu expectoreze in vasul colector saliva din gura.




Tehnica de lucru

solicitam pacientului sa expectoreze conform instruirii efectuate si in cazul secretiilor nasofaringiene abundente, sa se spele bine pe dinti cu periuta si apa fiarta si racita, dar fara pasta de dinti;

pacientul , in continuare, isi va clati repetat gura si va tusi pentru prelevarea secretiei in vas colector, cutii Petri sau vas steril;

o cantitate de 2 ml de secretie bronhoalveolara- nu saliva - este suficienta pentru examenele ulterioare.

Alte metode de recoltare:

biopsie sau punctie pulmonara;

punctie traheala;

bronhoscopie;

frotin faringian si laringian;

spalatura gastrica;

spalatura bronsica.


















ANEXA NR.6


TEHNICA RECOLTARII SANGELUI

PENTRU EXAMENELE DE LABORATOR


Recoltarea sangelui

Asistenta medicala va anunta bolnavul cu o zi inainte ca i se va recolta sange pentru analiza. In acest scop, in dimineata respectiva, va trebui sa nu manance. Recoltarea sangelui se face respectand normele de asepsie, atent, fara a provoca reactii neplacute bolnavului:

este foarte importanta spalarea pe maini inaintea efectuarii tehnicii;

pentru a preveni autoinfectarea este foarte important ca asitenta medicala sa-si protejeze tegumentul cu ajutorul manusilor sterile;

in cazul in care unii pacienti sunt anxiosi, acestia vor fi linistiti si incurajati de catre asistenta medicala;

pregatirea materialelor necesare(tampoane de vata, ace sterile, seringi de unica folosinta, tuburi Vacutainer, solutie dezinfectanta, tavita renala, manusi sterile);

pregatirea bonurilor pentru analiza pe care se vor trece:numarul salonului si patul bolnavului, numele acestua si analiza ceruta;

dupa recoltare, produsele vor fi duse imediat la laborator;

asistenta medicala are obligatia de a lua rezultatele analizelor si de a le trece in foaia de observatie a fiecarui bolnav in parte.

Recoltarea sangelui venos cu trusa Vacutainer

Sistemul Vacutainer de recoltare a sangelui venos, constituie o tehnica simpla si sigura.

Etapele prelevarii:

recoltarea sangelui prin punctie venoasa pentru investigatii de laborator se practica dimineata pe namincate, in timpul frisoanelor sau la indicatia medicului indiferent de ora;

pregatirea psihica si instalarea pacientului pentru recoltare;

verificarea si completarea datelor privind probele sanguine de recoltat indicate de medic;

alegerea si pragatirea materialului pentru punctia venoasa;

alegerea locului pentru afectuarea punctiei venoase;

aplicarea garoului;

dezinfectarea locului de electie;

efectuarea punctiei venoase;

efectuarea recoltarii;

aplicarea pansamentului adeziv;

reorganizarea mediului (eliminarea materialelor utilizate) ;

transmiterea tuburilor la laborator;

Pregatirea materialelor

Materiale necesare:

holder;

ac in carcasa sa protectoare; verificam integritatea benzii de siguranta si valabilitatea termenului de utlizare;

garou elastic;

solutie dezinfectanta;

tampoane de vata, comprese sterile, pansament adeziv;

tuburi Vacutainer pentru analizele indicate de medic;

ordinea prelevarii in tuburi este : flacoane pentru hemocultura → tuburi fara aditivi→tuburi pentru determinari de coagulare- citrat de Na, diatube-H →tuburi cu aditivi=E.D.T.A.,heparina, trombina.

Montare holder-ac:

tinem acul cu ambele maini;

efectuam o miscare de rasucire dintr-o parte spre cealalta avand loc astfel ruperea benzii de siguranta;

indepartam carcasa protectoare de culoare alba;

se insurubeaza capacul liber al acului in holder.

Punctia venoasa

in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;

alegem locul punctiei si il dezinfectam, interzis a palpa vena dupa dezinfectare;

mentinem bratul pacientului inclinat in jos cu pumnul  strans;

intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea extremelor in mana stanga, in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand miscarea de tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;

holderul trebuie sa formeze cu bratul pacientului un unghi de 15°;

detasam carcasa colorata a acului;

introducem acul in vena cel putin 1 cm.

Efectuarea recoltarii in tuburi

introducem tubul in holder, apucand aripioarele laterale ale holderului cu indexul si mediusul, iar cu policele impingem tubul;

presiunea de impingere se efectueaza numai asupra holderului, nu si asupra acului aflat in vena;

capatul captusit al acului insurubat in holder strapunge diafragma gumata a capacului tubului Vacutainer, iar sangele va fi aspirat in tub;

cand sangele nu mai curge in tub, acesta va fi scos din holder printr-o usoara impingere a policelui asupra aripioarelor;

holderul este mentinut stabil;

calea venoasa o curatam dupa recoltare prin injectare a 10-20 ml de NaCl 0,9%;

acul utilizat , carcasaele sunt puse in recipientul pentru deseuri;

dupa recoltare, comprimam locul punctiei 3-5 minute cu un tampon steril imbibat in solutie antiseptica, iar la pacientii cu tratament anticoagulant sau antiagregante plachetare, durata compresiei trebuie marita si aplicam pansament adeziv.

Complicatii posibile:

punctia alba(imposibilitatea de cateterizare a venei);

introducerea paravenos a substantei cu formarea unui edem sau hematom sau chiar a necrozei ulterioare;

embolie gazoasa=introducerea de aer in cantitate mare duce la decesul pacientului;

hematom si revarsari sanguine=prin strapungerea venei sau retragerea acului mentinand staza venoasa datorita garoului nedesfacut. Interzis a se punctiona din nou vena dupa formarea hematomului; vom comprima cu un tampon steril 3-5 minute;

tumefierea brusca a tesutului perivenos si paravenos= revarsarea substantei in afara venei; pot rezulta necroze in regiunea injectarii;

flebalgia=injectarea rapida sau efectul iritativ al solutiei injectate asupra endovenei; se manifesta prin durere vie;

valuri de caldura si senzatia de uscaciune in faringe=solutii injectabile ca, Ca,Mg vor fi introduse foarte lent;

hipotensiunea pe cale reflexa=injecftarea prea rapida a solutiei medicamentoasa;

ameteli, lipotimie,colaps=intrerupem imediat injectarea si se anunta medicul;

embolie grasoasa=injectarea de solutie uleioasa duce la decesul pacientului;

paralizia nervului median=consecinta injectarii paravenoase a substantelor cu actiune neurolitica;

punctionarea si injectarea unei artere produce necroza totala a extremitatilor cu urmatoarea simptomatologie: durere exacerbata pana la albirea mainii si degete cianotice-se intrerupe de urgenta injectarea;

daca sangele nu este aspirat in tub, controlam ca acesta sa fie corect impins in holder;

daca sangele nu curge, nu am punctionat corect vena si impingem sau retragem acul fara

a-l scoate din vena;

atat timp cat acul se gaseste sub piele, tubul este vidat, iar sangele va fi aspirat imediat ce am punctionat corect vena.














ANEXA NR.8

ELECTROCARDIOGRAMA

- E.C.G. -

Definitie


Este inregistrarea modificarilor de potential electric care insotesc activitatea miocardului.

Inregistrarea se poate face la suprafata inimii sau a toracelui.

E.C.G. reprezinta metoda cea mai folosita pentru a investiga activitatea cordului.

E.C.G. consta in UNDE (deflexiuni de amplitudini variabile, exprimate in mv, dispuse deasupra sau dedesubtul liniei izoeletrice); SEGMENTE(liniile orizontale dintre doua unde vecine) si INTERVALE (distanta intre inceputul unei unde si inceputul alteia).

E.C.G. normal este format dintr-o - unda P - deflexiune pozitiva

- corespunde activarii atriale

- un"complex QRS" si o unda T

- unda P

- segmentul PQ







Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright