Care sunt efectele benefice ale vitaminelor?

Despre vitamine s-a vorbit foarte mult, deficitul uneia sau alteia dintre ele putand determina anumite stari de disconfort sau afectiuni (boli) ale organismului. Actualmente exista o multime de preparate farmaceutice menite sa corecteze aceste deficite, redand starea de bine. Ceea ce este interesant de stiut este modul in care apar carentele vitaminice, cum pot fi ele prevenite, precum si ce inseamna in anumite cazuri excesele de vitamine.

Vitaminele sunt substante organice naturale, necesare organismului in cantitati foarte mici, pe care omul nu le poate sintetiza pe masura necesitatilor sale. Din aceasta cauza trebuie sa le primeasca din mediul ambiant prin alimentatie. Denumirea de vitamine (aminele vietii) a fost propusa in anul 1912 de catre chimistul polonez Cazimir Funk. Acesta a denumit astfel o substanta cristalina izolata din tarate de orez care avea capacitatea de a vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat.

Vitaminele au fost clasificate in doua grupe

Vitamine hidrosolubile - C, PP, complexul B - care se dizolva usor in apa, fiind astfel foarte usor de degradat in cursul operatiunilor de prelucrare a alimentelor - spalare, fierbere (un procent insemnat ramane in apa care se indeparteaza). Excesul se elimina usor, pe cale urinara. O cantitate insemnata se pierde prin transpiratie. Din aceasta cauza practic nu exista riscul de intoxicatie prin consum exagerat al acestor vitamine. Pe de alta parte, din acelasi motiv, organismul nu-si poate constitui rezerve, carentele fiind foarte repede manifeste in caz de aport insuficient.

Vitamine liposolubile - A, D, E, K - se dizolva numai in grasimi si in solventii acestora. Se vor gasi doar in alimentele grase, indepartarea acestora din alimentatie in cadrul unor diete excesive producand carente. Pierderile in cursul operatiunilor de spalare sau prelucrare termica a alimentelor sunt minime. Organismul isi poate constitui rezerve, deficitul aparand tardiv, in urma privarii indelungate. Exista riscul intoxicatiilor in caz de aport exagerat.

Care sunt efectele benefice ale vitaminelor?

Ce inseamna excesul si cum putem mentine echilibrul optim intre necesarul si aportul de vitamine?

Vitamina A are un rol important in vederea colorata si vederea in lumina crepusculara. Deficitul ei determina scaderea vederii la lumina slaba (defect cunoscut sub numele de hemeralopie sau popular ?orbul gainilor?). De asemenea afecteaza calitatea tegumentelor si mucoaselor, care apar uscate si ingrosate la cei carentati. Vitamina A se gaseste numai in preparate de origine animala: ficat, lapte nedegresat si produse lactate grase, galbenus de ou, peste gras. Carotenii sunt precursori din care organismul are capacitatea de a sintetiza vitamina A. Acestia se gasesc in vegetale intens colorate, cum ar fi morcovii, frunzele verzi, ardeiul, tomatele, sfecla rosie, capsunile, caisele, porumbul. Ingestia excesiva de caroteni produce o pigmentare galbena a pielii, numita carotenodermie. Cantitati foarte mari pot determina intoxicatia, manifestata prin dureri de cap, tulburari ale somnului, greata, prurit, caderea parului, fragilitate si dureri osoase.
Vitamina D se gaseste in cantitati mici in produse de origine animala: ficat, galbenus, peste gras, lapte integral si derivatele acestuia, dar o mare cantitate este sintetizata de catre organismul uman pornind de la anumiti precursori, in prezenta razelor ultraviolete, deci a luminii solare. Nu este necesara folosirea suplimentelor sintetice de vitamina D in conditiile adultilor expusi suficient luminii solare. Acestea devin necesare copiilor in anotimpul rece, celor subponderali, celor crescuti in regiuni intens poluate. Deficitul de vitamina D produce rahitismul, boala caracterizata, asa cum se stie, de deformari si fragilitate a scheletului osos. Excesul de produse farmaceutice cu vitamina D produce tulburari digestive, cefalee, sete, modificari de comportament si depuneri anormale de calciu in tendoane, rinichi, plamani, arterele mari.
Vitamina E asigura troficitatea tuturor tesuturilor si functionalitatea normala a organelor de reproducere, motiv pentru care a primit denumirea de tocoferol (tokos=nastere; phero=a purta). Cele mai bune surse sunt uleiurile extrase din semintele plantelor, cat mai putin rafinate, painea neagra si intermediara, fasolea uscata, mazarea, carnea grasa, lactatele, ouale, ficatul.
Vitamina K intervine in sinteza hepatica a unor factori ai coagularii. Este de gasit in alimente bogate in proteine (carne, ficat, galbenus), precum si in frunzele plantelor (salata, loboda, urzici, ceapa verde). Lipsa ei produce hemoragii diverse.
Vitamina B 1 (tiamina) intervine in metabolismul glucozei, la nivelul intregului organism, dar efectele sale sunt resimtite mai ales de catre sistemul nervos, care foloseste ca unica sursa de energie glucoza. Carentele se manifesta asadar prin astenie, insomnie, scaderea atentiei si a memoriei, crampe, parestezii musculare, pareze si paralizii musculare, afectari cardiace. Aceste manifestari sunt reunite sub numele de boala beri-beri. Se gaseste in embrionii de cereale si leguminoase, drojdie de bere, carne de porc, ficat, rinichi. Consumarea de produse ultrarafinate, zahar, paste fainoase, bauturi alcoolice distilate, determina carente.
Vitamina B 6 este intalnita in aceleasi alimente ca si vitamina B 1, carentele referindu-se de obicei la intregul complex de vitamine B. Lipsa ei din organism produce incetinirea cresterii, aparitia unei dermatite, nevrite insotite de spasme, convulsii, pareze, anemie, scaderea rezistentei la infectii.
Vitamina PP se gaseste in ficat, carne, peste, lapte, leguminoase uscate. Lipsa ei provoaca maladia numita pelagra cu astenie, scadere in greutate, tulburari digestive si eritem caracteristic aparut primavara pe zonele expuse soarelui.
Vitamina B 12 este implicata in sinteza acizilor nucleici in organism, lipsa ei manifestandu-se mai ales la nivelul tesuturilor cu multiplicare celulara rapida: celule sanguine, tesut nervos, epiteliu digestiv. Sindromul major este anemia megaloblastica. Principala sursa de vitamina este ficatul.
Vitamina C (vitamina antiscorbutica) poate fi sintetizata de catre majoritatea speciilor animale si vegetale, exceptie facand omul, maimuta, cobaiul, care sunt dependente de aportul exogen. Principala sursa o constituie fructele si legumele crude, cat mai proaspete. Deficitul de vitamina C se manifesta prin hemoragii gingivale, nazale, tegumentare, vindecarea dificila a plagilor, fracturilor, astenie, rezistenta scazuta la infectii. Este cunoscut spre exemplu faptul ca speciile cele mai susceptibile de a face tuberculoza sunt cele care nu pot sintetiza vitamina C: omul, maimuta, cobaiul. Efortul fizic, stresul, febra, accentueaza metabolismul general si cresc nevoile de vitamina C.

Un regim alimentar echilibrat, fara excese si continand toate tipurile de alimente, cat mai aproape de starea lor naturala, desfasurarea unor activitati in aer liber, adaugarea unor preparate farmaceutice atunci cand necesarul este crescut, in dozele recomandate de medic (iarna, copii in crestere, femei insarcinate, convalescenti) vor face ca vitaminele sa-si manifeste rolul lor benefic, justificandu-si numele.

Masajul suedez utilizeaza un arsenal variat de tehnici, cum ar fi: netezirea (efleurajul), framantatul (petrisajul), baterea (lovirea sau tapotamentul), frictiunile sau vibratiile. In afara acestora, se mai utilizeaza cateva procedee ajutatoare cum sunt cernutul si rulatul, presiunile, scuturaturile sau tractiunile. Clasic, o sedinta de masaj poate sa cuprinda toate cele cinci procedee descrise mai jos, dar se pot realiza diferite combinatii in functie de efectul dorit si de timpul alocat sedintei. De obicei, netezirea ('efleurage') deschide si inchide o sedinta de masaj.

Netezirea consta in alunecari usoare si ritmice aplicate cu palmele. Aceste miscari de netezire se fac cu o anumita apasare, cu un sens bine determinat si cu un ritm variabil in functie de necesitati. Miscarile pentru obtinerea relaxarii sunt mai usoare, executate cu presiune redusa. Aceste miscari asociate eventual cu cele de vibratie pot contribui la rezolvarea contracturilor musculare dureroase si a nevralgiile ce le insotesc.

Vibratiile sunt manevre de trepidatii fine si ritmice, executate cu degetele sau cu palma (podul palmei, palma deschisa sau stransa in pumn). Aceste miscari realizeaza mici deplasari ale pielii si tesuturilor subiacente. Efectul este calmant, relaxant atat local, regional, cat si general, cu scaderea sensibilitatii nervoase, reducerea contracturilor musculare si implicit a durerilor ce le insotesc. Actiunea este directa, dar si reflexa prin actiunea asupra terminatiilor nervoase.

Frictiunile constau in apasarea si deplasarea pielii si a tesuturilor moi pe planurile profunde sau pe cele osoase, dure. Daca miscarile se executa usor, lent, au un efect de calmare, relaxare. Se pot executa si ceva mai energic daca scopul este de stimulare. Se poate obtine atat o relaxare musculara si psihica, cat si mobilizarea depunerilor de grasime, sporirea elasticitatii si a supletei pielii. Efectele acestei manevre par sa aiba o durata mai lunga decat cele obtinute prin restul tehnicilor.

Framantatul consta in prinderea muschilor si a tesuturilor subiacente ca o cuta, ridicarea si stoarcerea lor intre degete si palma, intre police (degetul mare) si celelalte degete sau prin presiune pe planul profund. Se poate executa cu una sau doua maini, miscarile sunt ondulatorii, ritmice, succesive, tehnica variind in functie de zona tratata si de scopul urmarit. Efectul consta in activarea circulatiei profunde, stimularea metabolica a tesuturilor, in tonifierea si cresterea capacitatii de efort a  muschilor. Nu este o tehnica de relaxare, dar te poate pregati pentru o zi solicitanta fizic sau te poate ajuta sa te recuperezi mai repede dupa o asemenea zi.

Baterea consta in lovituri usoare, ritmice cu partea laterala a degetelor si palmei, cu palma intinsa sau stransa (cu pumnul inchis, semiinchis sau caus). Are efect vasodilatator si o influenta benefica asupra terminatiilor nervoase senzitive, este o tehnica de inviorare a

Dr. Tatiana Carata-Dejoianu
Medic specialist medicina generala si epidemiologie
Centrul de Diagnostic si Tratament 'Dr. Victor Babes'
Bucuresti
Tel: 322 92 50; 323 14 88; 323 14 89; 9609.