Colesterolul si tulburarile inimii

Colesterolul si tulburarile inimii

Unul dintre cuvintele cele mai prost intelese si care inspira cea mai mare teama este "colesterol". Unul dintre pacientii mei imi marturisea: "Nu vreau sa las sa-mi intre in sange nici un gram de colesterol; nu prea stiu exact ce este, dar stiu ca este o otrava".

Oameni mai bine informati isi fac de asemenea griji in legatura cu colesterolul si cu influenta sa asupra bolilor inimii, pentru ca stiu ca, dupa cum spun statisticile, bolile cardiace cauzeaza mai multe decese decat toate celelalte boli la un loc.

Mult inainte ca acest colesterol sa devina obiectul atentiei generale, am consacrat mult timp observatiilor care puteau sa-mi spuna daca o hrana incorecta produce colesterolul impur. Am ajuns, cred, sa gasesc o explicatie logica a problemei colesterolului si metoda corecta de a for-ma in corp colesterol pur.

Una dintre problemele cele mai controversate din medicina actuala se refera la colesterol. Este sau nu acesta raspunzator pentru tulbu-rarile cardiace? Si in aceasta controversa este vorba de colesterol in hrana, in sange, in artere?

Este demonstrat ca sanatatea depinde de starea arterelor prin care circula sangele pentru a ajunge la toate celulele vii ale organismului. Acest curent sanguin este extrem de violent, la fel de impetuos ca un to-rent de munte. In timp ce malurile unui curs de apa sunt supuse eroziu-nii, tesuturile corpului nu sunt afectate de curentul sanguin. Este, oare, posibil? Cum? Protectia este asigurata prin lubrifierea peretilor arteriali. Natura a pus la punct o substanta antifrecare care impiedica organismul de la distrugerea de catre propriul sau flux sanguin.

Elementul cheie al acestui ulei lubrifiant, foarte eficient, este sub-stanta grasa numita colesterol. Cuvantul "colesterol" este foarte com-plex, deriva de la cuvintele grecesti "chole" (bila) si "stereos" (solid), precum si de la latinescul "olium" (ulei). Este un hidrat de carbon foarte complex, de culoare galben-deschis, gras la pipait, cu o compozitie per-fecta pentru rolul pe care il joaca in mentinerea fluiditatii in circulatia sangelui. Chiar daca hrana nu furnizeaza nici un aport de colesterol, el este mereu prezent in sange, fiind fabricat de ficat.

In timpul dezvoltarii fetusului, colesterolul este furnizat de sangele matern. Dupa nastere, copilul il fabrica singur, uleiul necesar fiindu-i oferit de smantana din lapte, furnizata de natura, cunoscuta si sub nume-le de materie grasa. Desigur, si alte grasimi vegetale sau animale sunt intrebuintate cand sugarul absoarbe si alte alimente in afara de lapte.

Colesterolul fabricat de ficat pornind de la grasimi simple circula in sange cu concentratia necesara, pentru a fi intrebuintat de celulele care formeaza peretii arteriali, si este mentinut aici ca un lubrifiant perfect. Cand aceste celule sunt uzate, ele sunt eliminate impreuna cu colestero-lul pe care il contin, in timp ce alte celule se formeaza si absorb coleste-rolul pur din sange. Astfel se creeaza un ciclu continuu de colesterol ca-re este mentinut, atata timp cat corpul este sanatos, la un nivel specific.

Cand acest nivel fiziologic este perturbat de un proces de distrugere mai rapid decat cel de reconstructie, concentratia colesterolului din san-ge se mareste si rezulta o stare de colesterolemie, adica un exces de co-lesterol in sange. Simple analize de laborator determina nivelul coleste-rolului.

Singura conditie care duce la o distrugere mai rapida decat recon-structia colesterolului este deteriorarea peretilor arteriali. Consumul ex-cesiv de grasimi si uleiuri poate provoca tulburari arteriale, deoa-rece organismul le transforma in rezerve sub forma de grasime. Tulbu-rarile se pot produce numai atunci cand grasimi nenaturale sau gra-simi naturale alterate prin incalzire sunt consumate. Compozitia gra-similor este alterata mai ales atunci cand acestea sunt incalzite in pre-zenta unor fainoase (cartofi prajiti). Am constatat ca ficatului ii este im-posibil sa faca sinteza unui colesterol perfect plecand de la o grasime care servise la pregatirea unor fainoase. Colesterolul rezultat in acest caz, fiind alterat, indeplineste defectuos functiile de protectie a peretilor arteriali, se uzeaza rapid si dispare, provocand alte forme de tulburari arteriale, ca arterioscleroza (intarirea sau ingustarea arterelor care isi pierd astfel elasticitatea), arterita (depuneri grase pe peretii arteriali ca-re pot jena si chiar bloca circulatia sanguina), tromboze coronariene (formarea de cheaguri in artere, care blocheaza fluxul sanguin catre inima) si anevrismul (tumoare cauzata de dilatatia arterelor).

In aceste cazuri patologice, nivelul colesterolului in sange este mult superior celui normal. Acest nivel crescut poate fi descoperit in timp util de medicul atent la un semnal de alarma care il va determina sa studieze amanuntit metabolismul grasimilor in cazul pacientului sau.

Ideea ca un regim bogat in grasimi este in mod necesar nociv pen-tru artere - desi larg raspandita printre medici - este contrazisa printr-un studiu atent al regimului eschimosilor. Aceste populatii, inainte ca regi-mul lor primitiv sa fi fost alterat de rafinamentele alimentelor civilizate, se numarau printre cele mai puternice si cele mai robuste populatii de pe glob. Se hraneau exclusiv cu carne, peste, pasari, si cu o mare cantitate de grasimi. Ca si focile sau morsele, corpul lor avea nevoie de un strat gros de grasime pentru a se apara impotriva frigului glacial, si putea oxida cu usurinta aceasta materie grasa care le servea de rezerva de cal-dura si energie.

Este adevarat ca eschimosii deveneau adulti si imbatraneau repede, dar asta nu era consecinta unui regim defectuos, ci mai degraba a tem-peraturilor foarte scazute si a lungilor nopti polare. Oasele lor erau mai solide decat ale oricarei rase umane, aveau o forta fenomenala si o sana-tate intr-adevar perfecta. Desi regimul lor alimentar includea multe gra-simi, nivelul colesterolului era normal, iar arterele perfecte. Intr-o zi, exploratorul Wilhjalmur Stefansson, care traia printre eschimosi, man-cand ca si ei si bucurandu-se de o sanatate de fier, a facut o experienta, inlaturand grasimea din alimentatia sa; dupa putin timp, s-a simtit slabit si bolnav. Prietenii sai eschimosi l-au implorat sa includa mari cantitati de grasime in alimentatie. Le-a urmat sfatul, si s-a insanatosit rapid.

Este logic ca medicii si savantii sa conchida ca un regim bogat in grasimi face sa creasca colesterolul in sange. Se pare ca ei nu tin cont de faptul ca numai grasimile alterate sunt nocive si ca grasimile normale sunt alterate nu numai prin incalzire, ci si prin prepararea lor in pre-zenta altor substante care le fac improprii pentru fabricarea unui co-lesterol de buna calitate.

Pe masura ce hrana omului civilizat devenea mai putin naturala, acesta a inceput sa sufere de tulburari de digestie si toxemie a sangelui. Aceasta este, dupa parerea mea, cauza primara a multor sau poate a tu-turor bolilor.

Se discuta astazi mult despre grasimi saturate si nesaturate, despre utilitatea sau nocivitatea lor in regimul alimentar. Modul cel mai simplu de a intelege diferenta dintre cele doua categorii este de a analiza exem-plul urmator:

Sa ne imaginam doi oameni, primul fiind o persoana normala, cu doua brate si doua maini, celalalt, un fel de zeu hindus, cu multe brate si multe maini. Cand omul normal tine doua mere, mainile ii sunt pline; cand zeul hindus tine doua mere, mainile sale nu sunt toate pline si mai poate apuca si altele. Omul cu doua maini este saturat, cel cu mai multe brate este nesaturat. In termeni chimici, am spune ca omul normal are o facultate dubla de a apuca, care este saturata; zeul hindus ar avea o ca-pacitate de a apuca multipla, nesaturata inca, si deci capabila sa mai apuce si sa retina si alte substante. In limbaj chimic, are o valenta mul-tipla, mai puternica decat a omului cu doua maini.

Referat: Vitaminele - surse alimentare de vitamine Referat: 41 de sfaturi pentru viata lunga recomandate de doctor

Valentele substantelor sunt adesea determinate in laborator. Astfel, dat fiind ca elementul chimic iod se ataseaza usor valentelor disponibi-le, el este intrebuintat la determinarea punctului de saturatie al anumitor substante. Iodul liber este amestecat cu aceste substante si apoi i se cau-ta urma. Daca bratele libere ale substantei au retinut iodul, nu mai ra-mane iod in stare libera, iar cantitatea retinuta este denumita "valoarea-iod" a substantei initial nesaturate. Cand o substanta este saturata, reac-tiile sale chimice sunt alterate. O toxina iritanta poate deveni un com-pus benign. Actiunea multor remedii se bazeaza pe acest principiu. Este posibila, de exemplu, "digitalizarea" unei otravi corporale administrand bolnavului digitalina, sau iodarea unei otravi corporale administrand io-dura de potasiu. Moda actuala prefera neutralizarea cu grasimi nesatura-te care sunt, intr-adevar, bune tampoane terapeutice.

Ca agent de neutralizare sau tampon, hidratii de carbon saturati se dovedesc utili in tratarea unor stari toxice ale corpului. In numeroase ca-zuri insa, in loc sa se lase uleiurile sau margarinele in starea lor natura-la, comertul si-a varat coada si, pentru a le face sa semene cu untul, le-a intarit cu vitamine sintetice, le-a adaugat acizi glutamici, materii acolo-rante pe baza de anilina si odoranti chimici. Toti acesti aditivi tind sa sa-tureze hidratii de carbon iar produsul final, chiar daca are gust agreabil, nu este decat grasime fara valoare.

Care sunt, atunci, grasimile utile pentru corp?

Grasimile naturale nealterate, desigur, ca: grasimi animale, inclusiv cele din carne, grasimile vegetale, din majoritatea legumelor si fructe-lor. In ceea ce priveste utilitatea lor pentru corp, nu are importanta daca sunt saturate sau nesaturate. Grasimile sunt daunatoare atunci cand sunt incalzite cu alte alimente, mai ales fainoase. Cartofii prajiti, prajiturile, produsele de patiserie produc un colesterol rau, o lubrifiere imperfecta, erodarea arterelor si arterioscleroza. Din acest punct de vedere gogosile si cartofii "chips" trebuie inclusi printre alimentele cele mai periculoase pentru sanatate. Putem considera, de asemenea, ca nocivitatea tutunului provine de la faptul ca, arzand, el face sa se prajeasca uleiurile si gu-droanele pe care le contine, ca si hidratii de carbon din hartia tigarilor, producand astfel materiile grase alterate si toxice.

In epoca noastra, tulburarile inimii si ale vaselor sanguine sunt cei mai mari asasini ai rasei umane, mai ales in tarile civilizate. O selectie mai atenta a grasimilor consumate ar reduce simtitor numarul victime-lor. Desi corpul este o masina minunata, nu poate construi tesuturi vigu-roase si sanatoase plecand de la alimente grosolan trucate din necesitati comerciale.

Inima este centrul retelei de transport din corpul omenesc. Este un muschi care pompeaza sangele catre ceilalti muschi si tesuturi. Insa tre buie sa dispuna de sange pentru propriul uz pentru a-si face datoria. Da-ca afluxul de sange este intrerupt fie si numai cateva minute, inima
nu-si mai poate indeplini misiunea.

De forma unui pumn, inima incepe sa bata inainte de nastere si lu-creaza apoi neintrerupt. Celulele acestui muschi trec prin faze de activi-tate si de repaus si numai in caz de urgenta se face apel la toate deodata.

Aceasta pompa musculara neobosita este un organ de o eficienta cu totul remarcabila. In functie de nevoi, ea face ca sangele sa circule cu o presiune mai mare sau mai mica. Aceasta capacitate de a raspunde cere-rii rezida din forta si frecventa batailor. Daca circumstantele o cer, este capabila de o crestere spectaculoasa a randamentului si isi poate mari propriul volum cu 50%. Elasticitatea vaselor coronariene face posibila aceasta extensie. Cateva zile mai tarziu, cand criza a trecut, inima revi-ne la normal.

Exista, desigur, o limita fiziologica a acestor eforturi. La animale, o cursa prelungita sau o spaima violenta nu provoaca nimic comparabil cu ceea ce este, in cazul omului, un atac cardiac. Totusi, daca scoatem un animal din mediul sau normal, va avea tulburari cardiace.

Dar omul nu a fost el oare scos din mediul sau natural? Trebuie sa respire aerul poluat, este supus unor violente tensiuni fizice si nervoase - stres - urechile ii tiuie de zgomote iritante si, uneori, intolerabile, care ii deranjeaza somnul; ochii suporta oboseala unei iluminari artificiale; bea lichide chimice si mananca alimente sintetice. In aceste circumstan-te, un om fiziologic devine om patologic, cu o inima care nu mai supor-ta oboseala si tensiunea. Muschiul cardiac isi pierde din tonus, iar val-vulele si arterele isi pierd elasticitatea.

Vasele se intaresc, mecanismul de distributie este scos din functiu-ne, peretii se dilata pana cand una dintre pompele de alimentare nu mai poate suporta nici un fel de efort.

O pompa noua sau numeroase parti ale celei vechi devin necesare pentru a reda eficienta inimii deficiente, pentru ca inima este un motor, asemanator din multe puncte de vedere, cu cel al unei masini. Una din-tre comparatii se refera la carburant. Benzina face posibila puterea prin ardere. Ea este pentru motor ceea ce este principiul suprarenal pentru inima - principiul suprarenal fiind cel care face posibila oxidarea la nivelul muschilor cardiaci. Pentru a putea face sa functioneze un motor cu benzina, ne trebuie un carburator care sa prepare carburantul si sa-l transforme intr-un amestec pe care motorul sa-l poata utiliza.

Carburatorul uman corespunzator este glanda tiroida. Numai ca, pentru a functiona corect, motorul cu benzina trebuie actionat de un conducator. In corp - glanda pituitara. Celulele nervoase cu cili vibratili ai acestei glande se scalda in sangele care circula prin partea sa interme-diara. Ele detecteaza substantele toxice si, datorita pulsatiilor directe ale nervului simpatic, regleaza mecanismul de aparare al corpului. Si aici Natura isi arata superioritatea asupra motorului, creatie a omului. Moto-rul poate dezvolta o putere mai mare prin simpla marire a vitezei; inima isi mareste nu numai viteza, ci si dimensiunile.

Daca motorul este lubrifiat prost, sau daca benzina este inferioara sau prost amestecata, se produce o coroziune avand ca rezultat fie o de-fectuoasa aprindere a bujiilor, fie pierderi pe la supape si, deci, o pierde-re de putere.

Numai ca, in timp ce ingrijim atent motorul masinii, ne expunem inima unei serii de tratamente neadecvate care risca sa deterioreze si distruga aceasta pompa. In fiecare zi, aflam despre o moarte subita si ne spunem: "inca un atac cardiac". Cum aceste atacuri sunt frecvente, ne resemnam si le admitem ca inevitabile.

Este usor de inteles ca inima devine patologica cand prea multe re-guli biologice au fost nesocotite. Stricaciunile cauzate structurii inimii  depind de schimbarile din chimia sangelui si de reactiile ei la accelera-rea activitatii suprarenale, ca urmare a unor stari de toxemie.

Numeroase asa-zise "pseudo-angine", ca si multe atacuri serioase de angina pectorala (cu durere de piept insuportabila, cauzata de o insu-ficienta sanguina) pot fi calmate diluand lichidele din corp cu ajutorul apei care contine alcali dulci, care se administreaza pe cale bucala sau rectala. Acest lucru indica faptul ca membrana care acopera valvele inimii este extrem de sensibila la substantele iritante sau acide din sange. Asa cum a spus McKim Marriott in "Recent Advances in Che-mistry in Relation to Medical Practice" (Progrese recente in chimie, in legatura cu practica medicala); ".diferenta chimica intre viata si moarte este mai mica decat diferenta dintre apa de la robinet si apa distilata".

Am vazut cu cata tenacitate mentine corpul neutralitatea sangelui si cum alte organe actioneaza ca tampoane sau ca mijloace de eliminare. Numai cand toate aceste organe sunt saturate, o infima, dar adesea fata-la, cantitate de toxine poate circula in sange. O mare stricaciune poate fi cauzata valvulelor inimii printr-o iritatie chimica, iar inflamatia care va rezulta din ea constituie un factor important pentru formarea unor acolo-nii de tipul streptococilor.

S-a stabilit ca secretia glandei tiroide controleaza cadenta batailor inimii si un exces al acestei secretii provoaca o tahicardie foarte rapida, chiar la 250 batai pe minut. Exista doua metode de combatere a acestei situatii. Cand tiroida este supraactivata, suprarenalele sunt adesea sub-activate si o stimulare psihica a acestora poate restabili echilibrul dintre glande. Sau, invers, actiunea tiroidei poate fi atenuata prin insulina, me-dicament care reactioneaza puternic in acest sens. Cu cativa ani in urma, am fost chemat la capataiul unui bolnav care suferea de o tahicardie pu-ternica de peste 60 ore. Parea pe moarte. 15 unitati de insulina, adminis-trate din sfert in sfert de ora, l-au readus, dupa trei ore, la starea norma-la.

O alta tulburare este cea caracterizata printr-un ritm intrerupt. Doua cauze se pot afla la originea acestei iregularitati. Prima este un impuls excesiv de secretie tiroida in sange, care creeaza pacientului un senti-ment de teama. El este alarmat de oprirea sau accelerarea batailor ini-mii, experienta clinica ne-a aratat insa ca aceasta tulburare conduce rar la o stare patologica serioasa. Cea de-a doua cauza este o iregularitate datorata unei deteriorari a fascicolelor din muschiul cardiac care pro-voaca niste contractari violente si dezordonate, fibrilatii.

Cea mai comuna dintre tulburarile cardiace, un "atac", este aproape intotdeauna consecinta unei cresteri subite a secretiei suprarenale in cir-culatia sanguina. Aceasta determina dilatarea sau ruptura unei valvule sau a unui perete muscular ale inimii, iar cheagul rezultat din hemoragie prezinta un pericol grav. Poate sa aiba loc si o ruptura a unui vas coro-narian. Fiecare dintre aceste leziuni poate provoca o moarte subita. Pa-cientii nu scapa decat atunci cand este vorba despre o distentie (dilatare) fara ruptura. Repausul la pat, un regim usor si o cura de oxigenare reali-zeaza deseori minuni terapeutice.

Aceasta inundare intempestiva cu secretii suprarenale, care se tra-duce atat de des printr-un atac, este o reactie a mecanismului de apa-rare impotriva unei toxemii acute, rezultand dintr-un soc chimic sau nervos. Oricat voi insista asupra acestui punct, nu va fi ajuns, pen-tru ca aceasta este cauza primara a atacurilor cardiace.

Daca ficatul si rinichii, care sunt filtrele sangelui, sunt napadite de o intoxicatie violenta, inima este pusa la grea incercare din cauza toxe-miei ridicate a sangelui. Ca urmare, ficatul si rinichii sunt victimele unei congestii interne si degenereaza progresiv. Trebuie intervenit pentru a reduce presiunea exercitata asupra acestor doua filtre, insa trebuie, pe de alta parte, tinut cont de multi factori. O congestie a ficatului este insotita intotdeauna de o pletora, sau de o presiune marita in vene, care se poate pune usor in evidenta. Comprimati puternic pielea intre umeri prin apa-sare cu degetele. Daca dupa ridicarea degetelor ramane o suprafata alba de piele, asta constituie un indiciu ca in vene exista o presiune anorma-la. Daca presiunea este normala, nu se remarca nici o suprafata alba. Acelasi test poate fi facut si la nivelul altor parti ale corpului, de exemplu pe piept sau pe picioare.

Daca acest test este pozitiv, constituie un semnal de alarma, chiar daca individul se simte perfect. Dezechilibrul intre sangele arterial si cel venos provoaca refluxuri si vartejuri in vasele sanguine ale urechilor, care, in mod obisnuit, se manifesta prin zbarnaituri in urechi, greturi, chiar varsaturi. La nivelul ochilor, acesta poate cauza o hemoragie a conjunctivei sau retinei.

Venele se dilateaza usor. De aici rezulta varice sau hemoragii si auriculele inimii pot mai greu sa refuleze sangele care ajunge la ele. In cazul defectarii filtrelor, inima trebuie sa mareasca presiunea sanguina pentru a asigura organismului cantitatea necesara de sange filtrat. O ini-ma solida poate mari presiunea sanguina si suporta acest efort ani in-tregi. O inima mai slaba se dilata si sfarseste prin a sucomba.

Bolile de inima fiind la moda si afectand des persoane celebre, poa-te sa para mult mai distins sa suferi de inima decat sa ai un ficat conges-tionat sau rinichi blocati. Cercetand cauzele initiale, nu exista nici o di-ferenta. Nu trebuie uitat vreodata ca ficatul si rinichii sunt filtrele corpu-lui. Rezulta, deci, ca daca acordam mai putina atentie pompei si mai multa cercetarii conditiilor patologice ale filtrelor, pompa risca mai pu-tin sa fie supraincarcata.

Cum sa procedam? Mijlocul cel mai rezonabil de a asigura o func-tionare normala a ficatului si rinichilor este de a nu-i supune la presiuni chimice. Puritatea, umiditatea si temperatura aerului, zgomotul si ener-varea, munca fizica isi au importanta lor. Dar factorul esential al comu-nicarii noastre cu mediul inconjurator este hrana, care reprezinta forma sub care mediul inconjurator patrunde in corpul nostru.

Alegerea si pregatirea corecta a hranei asigura un aport adecvat de vitamine, substante importante pentru mentinerea sanatatii. De fapt, to-tul se invarteste in jurul chimiei digestiei. Importanta primordiala a regi-mului alimentar este in mod cert baza unei sanatati generale bune si a unei functii cardiace normale.

In cartea sa "Atac cardiac", cardiologul Myron Prinzmetal declara: "Unul dintre factorii principali - daca nu principalul - in incidenta bolilor cardiace este regimul alimentar. Este clar ca, in linii generale, mancam prea mult. Ne prefacem a crede ca este un semn de confort si de lux absorbirea unor mese copioase. Orice eveniment fericit este cele-brat printr-un fel de banchet. Absorbim mancaruri bogate in calorii si materii grase, injectand astfel in organism mai mult carburant decat ar putea consuma. Populatiile sarace din tarile subdezvoltate nu au nicio-data ocazia sa faca chiolhanuri; iata de ce acolo nu veti gasi decat pu-tini cardiaci".

Moderatia ar trebui sa fie regula de aur a regimului, mai ales pentru indivizii care sufera de tulburari cardiace. Acestia ar trebui sa nu uite ca o masa copioasa impune o sarcina suplimentara inimii, obligata sa pom-peze mai mult sange pentru a asigura digestia. Mesele usoare si dese sunt de preferat unei singure mese copioase sau unei alternante de pe-treceri si posturi. Materiile grase si deserturile dulci trebuie sa cedeze locul supelor de legume, carnii slabe, salatelor si fructelor.

Cred ca, in epoca noastra, diagnosticul si tratarea bolilor cardiace sunt indreptate gresit. Cand intervine boala, pacientii cer ca medicul sa faca ceva, si asta repede. In epoca primitiva, oamenii care practicau me-dicina organizau si o mare punere in scena, cu costume impresionante, pene si masti. Tendintele contemporane sugereaza si ele magia, cu ma-sini care emit semnale luminoase, zgomote si mirosuri. Trebuie sa ad-mitem ca multi apreciaza acest ritual complicat. Uitam vocea profetica a lui Sir William Osler care observa: "E nevoie de mai mult curaj pentru a nu face nimic cu buna stiinta, decat pentru a indopa bolnavul cu me-dicamente". In aceeasi ordine de idei, Sir James Mackenzie, inventato-rul "poligrafului" (stramos indepartat al electrocardiografului) obisnuia sa spuna: "Mijloacele de investigatie pe care le posedam in noi insine, fara sa recurgem la masinarii, sunt departe de a fi pe deplin utilizate." Medicii din mari spitale au admis ca rezultatele autopsiei difera adesea foarte mult de concluziile trase dintr-o electrocardiograma. Dr. James C. Thompson, din Edinburg constata: "Aceasta masina complexa si im-presionanta are o mare valoare sugestiva si produce grafice interesan-te, dar nu inregistreaza nici cea mai mica urma a unora dintre cele mai grave boli, chiar si in stadiul lor terminal. De exemplu, edemul, pe care un practician experimentat il observa de la prima privire, nu este deloc descoperit de aceste instrumente.Tehnicianul cardiograf pierde repe-de din vedere pe pacient ca individ. Din punct de vedere clinic, acesta inceteaza sa existe de indata ce atentia practicianului este fixata pe in-strumentul sau - o masina care emite zgomote usoare si produce inre-gistrari complicate. Pentru imaginatia infierbantata a pacientului spe-riat, fiecare linie in zigzag este o dovada tangibila a starii lui jalnice - detaliu care nu-l intereseaza catusi de putin pe practician, fascinat de interpretarea graficelor sale. Pentru el, pacientul a devenit o simpla prelungire a masinii, un element pentru producerea unor grafice si  mai perfectionate. Cardiologul este, cred, in buna parte raspunzator pentru slaba intelegere manifestata de specialisti".

Si alti medici impartasesc aceasta opinie, mai ales dr. Francis F. Rosenbaum, din Milwaukee, care spune: "Electrocardiograful nu poate releva totul despre inima. Daca graficul pune in evidenta o mica devie-re de la normal, doctorul mormaie ceva in legatura cu "prea multe eforturi" si prescrie bolnavului sa abandoneze cateva dintre ocupatiile sale favorite. Aceasta prudenta exagerata cauzeaza multor bolnavi ne-cazuri de natura psihologica si economica. O falsa securitate care duce la eforturi si mai violente poate fi inca si mai tragica. Un individ se poate reface foarte bine dupa un atac, astfel incat electrocardiograma lui apare aproape normala. Dar chiar in momentul inregistrarii, un cheag poate fi pe cale de a se forma intr‑o artera coronariana, ceea ce ii va cauza moartea a doua zi."

Nu preconizez renuntarea la electrocardiograf, cum de altfel nu o cere nici dr. Rosenbaum. Dar si el, ca si multi alti medici insista ca indi-catiile acestuia sa nu fie considerate doar o parte a adevarului, la fel ca analizele de laborator si un examen fiziologic amanuntit.

Pentru a ilustra acest punct de vedere, voi cita cazul unui tanar sportiv profesionist care, bolnav si cu febra, s-a plans de o usoara durere in piept. Medicul i-a facut o electrocardiograma, a observat devieri neo-bisnuite in grafic si a diagnosticat atac cardiac. Timp de trei ani, pacien-tul a ramas in inactivitate completa, desi nu a manifestat simptome de tulburari cardiace. A devenit semi-invalid si s-a simtit incapabil sa efec-tueze cea mai usoara munca. Un nou examen aprofundat nu a desco-perit nici o urma de boala cardiaca. Graficul sau era pur si simplu de un fel putin obisnuit. Informat ca nu are nici o problema cardiaca, a refuzat sa creada. Cateva sedinte la psihiatru l-au eliberat de "nevroza cardia-ca".

In momentul in care Sir James Mackenzie a incetat sa practice, s-a retras intr‑un mic orasel din Scotia pentru a reflecta la problema exerci-tarii unei adevarate medicine preventive. A ajuns la trei concluzii:

1)     bolile sunt rezultatul unui proces de lunga durata, care incepe devreme in viata si sfarseste printr-o saturare a corpului cu to-xine.

2)     obiceiuri proaste cum sunt: modul de a se alimenta, de a trai si a gandi sunt cauza principala a acestei degenerescente.

3)     acelasi tip de toxemie, localizat intr-o articulatie, provoaca artri-ta, in ficat - hepatita, in rinichi - nefrita, in piele - dermatita, in pancreas - diabetul, in creier - nebunia.

Partea cea mai importanta a observatiilor doctorului Mackenzie se refera la prejudiciile cardiace care, dupa parerea lui, sunt datorate acelo-rasi toxine. Concluzia lui este ca inima este prea des tulburata de pertur-batiile chimice ale corpului. Propriile mele observatii ii confirma teoria. Cand inima nu a suferit daune prea importante, vindecarea intervine imediat ce s-a remediat dezordinea chimica.