Determinarea volumului plasmatic cu albastru Evans

Determinarea volumului plasmatic cu albastru Evans

Principiu:

Metoda dilutiei, folosind o substanta colorata, macromoleculara, albastru Evans, care se dilueaza numai in plasma sanguina.

Material necesar:

material pentru punctie venoasa sterila: seringi, ace, garou

centrifuga si eprubete de centrifuga

anticoagulant (heparina sau amestec Wintrobe)

solutie albastru Evans 0,2 g% in apa distilata sterila

Tehnica:

Pacientul este supus unei diete fara grasimi timp de 24 ore inaintea determinarii

pentru a evita o hiperlipemie ce falsifica rezultatele fotometrice si o inanitie totala cu 12 ore inainte de determinare.

Se recolteaza prin punctie venoasa 10 ml sange pe anticoagulant si prin acelasi ac se injecteaza 3 ml solutie albastru Evans 0,5g% cu o seringa de precizie. La sfarsitul injectarii se aspira sange in seringa si se injecteaza inapoi cu scopul de a spala seringa.

Dupa exact 2 minute se recolteaza 10 ml sange din celalalt brat. Cele doua probe de sange se centrifugheaza si se citeste extinctia plasmei colorate fata de plasma necolorata la un fotometru folosind cuva de 1 cm si filtrul de 610 mu. Se calculeaza concentratia colorantului dupa dilutia sa in volumul plasmatic.

Paralel se determina hematocritul venos si se calculeaza hematocritul somatic (formula 9). Din datele obtinute se calculeaza si volumul plasmatic si volumul sanguin total cu formulele 10 si 11.

Calculul:

De exemplu, la un barbat cu suprafata corporala 1,70 m², dupa injectarea a 3 ml albastru Evans 0,5g%, concentratia rezultata in urma dilutiei a fost 0,005g/l; hematocritul venos determinat a fost 47.

Volumul plasmatic = 3 x 5 g/l = 3000 ml

0,005 g/l

Hematocritul somatic = 47 x 0,864 = 41,61

Volemia = 3000 x 100 = 5137 ml

100-41,61

Volumul globular = 5137 - 3000 = 2137 ml

Volemia/suprafata corporala = 5137/1,70 = 3021 ml/m² s.c. = 3,021 l/m² s.c.

Volemia normala: 3 +/- 0,5 l/m² s.c.

Interpretare:

In functie de volumul sanguin total si de hematocritul venos, putem avea 9 situatii posibile:

normovolemie normocitemica - situatia normala

normovolemie oligocitemica - in anemii

normovolemia policitemica - fiziologica in poliglobulia de altitudine; patologica primitiva in policitemia vera sau secundara in afectiuni pulmonare cronice

hipovolemia normocitemica - hemoragii acute, imediat dupa pierderea de sange

hipovolemie oligocitemica - boli cronice consumptive

Referat: Clasificarea alimentelor permise pentru mentinerea echilibrului ponderal Document online: Trebuie inlocuit zaharul copiilor cu indulcitori?

hipovolemie policitemica - in deshidratari extracelulare din varsaturi, diaree, transpiratii excesive, plasmoragii (arsuri)

hipervolemie normocitemica - normala la gravide, patologica in hipertensiunea arteriala, hipertiroidism

hipervolemie oligocitemica - hiperhidratari extracelulare

hipervolemie policitemica - hipertensivi cu insuficienta respiratorie (se recomanda ca donatori de sange)

Viteza de sedimentare a hematiilor (V.S.H.)

Viteza de sedimentare a hematiilor este proba de laborator prin care se urmareste separarea in virtutea gravitatiei a eritrocitelor din plasma la sangele facut incoagulabil. Se exprima in mm coloana separata in decurs de o ora (mm/ora).

Principiu:

In sangele circulant, elementele figurate se gasesc in stare de suspensie dispersate in plasma. In sangele recoltat, facut incoagulabil si lasat in repaus, in virtutea gravitatiei se produce separarea plasmei de elementele figurate care se sedimenteaza. Eritrocitele se depun cel mai repede prin faptul ca au densitatea cea mai mare, leucocitele se formeaza deasupra stratului de hematii intr-o pelicula subtire, iar trombocitele nu sedimenteaza. Sedimentarea nu se realizeaza instantaneu prin faptul ca in sange exista muliple cauze care se opun actiunii gravitatiei. Aceste cauze se pot clasifica in factori globulari si factori plasmatici.

Factorii globulari tin de proprietatile fizico-chimice ale eritrocitelor, cat si de vascozitatea imprimata de masa eritrocitara. Eritrocitele prezinta o incarcatura electronegativa, ceea ce face sa se respinga prin incarcarea lor electrostatica de acelasi semn. Incarcatura lor electronegativa variaza dependent de tipul si proportia proteinelor plasmatice adsorbite pe suprafata eritrocitara (vezi factorii plasmatici). Vascozitatea conditionata de masa eritrocitara influenteaza sedimentarea. Cu cat sangele este mai vascos, in poliglobulie, sedimentarea va fi intarziata, pe cand in sangele mai putin vascos, in anemii, sedimentarea va fi favorizata. Pe de alta parte, tendinta eritrocitelor de a se dispune sub forma de fisicuri, plachetarea sau pseudoaglutinarea favorizeaza sedimentarea.

Constituentii plasmatici care influenteaza sedimentarea hematiilor sunt proteinele. Mecanismele prin care proteinele plasmatice influenteaza sedimentarea tin in special de incarcatura lor electrica. Astfel, cresterea concentratiei fibrinogenului si a globulinelor accelereaza VSH, pe cand cresterea concentratiei albuminelor scade VSH (primele sunt mai putin electronegative, pe cand ultima este mai electronegativa). Intereseaza in acest sens, in special, proportia diferitelor fractiuni reflectata de raportul albumina/globuline. In mod normal, acest raport este de 1,5-2. Scaderea raportului albumina/globuline, atat prin scaderea concentratiei albuminei plasmatice, cat si prin cresterea celorlalte fractiuni determina accelerarea vitezei de sedimentare.

Material necesar

seringa de 2 cm³ si ac de punctie venoasa

pipete Westergreen cu diviziuni milimetrice de la 0 la 200 mm si stativul corespunzator

citrat de sodiu 3,8% solutie sterila

material necesar recoltarii prin veno-punctie, eprubete

Pregatirea bolnavului:

Recoltarea se face de preferat dimineata pe nemancate.

Tehnica

in seringa se aspira solutie de anticoagulant cu care se clateste toata seringa,

retinandu-se 0,4 ml.

se punctioneaza vena si se ridica garoul

se aspira sange pana la 2 ml (0,4 ml citrat + 1,6 ml sange)

continutul seringii se amesteca prin cateva miscari de rasturnare

proba se trece intr-o eprubeta

se aspira sangele din eprubeta in pipeta Westergreen pana la diviziunea zero, in asa fel incat coloana de sange sa fie continua (fara bule de aer), iar apoi se astupa cu aratatorul partea de sus pentru a opri coloana de sange

plasarea pipetei in stativ. Varful pipetei se aplica pe dopul din cauciuc de partea inferioara a stativului, iar capatul superior al pipetei se fixeaza in partea de sus a stativului. Pipetele trebuie sa fie in pozitie perfect verticala

citirea se face dupa o ora. Rezultatul se da in milimetri.

Cauze de eroare

pozitia tubului trebuie sa fie perfect verticala; in tuburi inclinate viteza este mai mare

determinarea sa se faca imediat dupa recoltare sau ce, mai tarziu in primele 2-3 ore. Conservarea sangelui micsoreaza viteza.

anticoagulantul trebuie sa fie neaparat citratul de sodiu; oxalatul da viteze mai accelerate

temperatura laboratorului influenteaza viteza; VSH creste cu temperatura. Temperatura optima este 20-27° C.

Valori normale:

barbat: 1-10 mm/h

femeie: 2-13 mm/h

nou-nascut: 0,5 mm/h

Variatii fiziologice: la femeie in timpul menstruatiei viteza creste. Valori crescute

se intalnesc in sarcina, mai ales in ultimele luni. La copii viteza este ceva mai mare decat la adult.

Variatii patologice:

Intereseaza in special cresterea VSH: boli infectioase sau inflamatorii (TBC activa, reumatism poliarticular acut, boli infectioase, inflamatii, septicemii), hemopatii (leucoze, mielom, boala Hodgkin, macroglobulinemia Waldenstrom), nefroze, infarctul cardiac. Valori scazute se gasesc in hepatita epidemica, stari alergice.

Precizare:

VSH este o proba nespecifica de laborator, nu reprezinta un parametru pe baza caruia sa se puna un diagnostic. Masurarea si urmarirea vitezei permite aprecieri asupra evolutiei unor boli cum ar fi tuberculoza, reumatismul poliarticular acut.