Vazul este simtul care ne aduce peste 90% din informatiile provenite din mediul exterior si, de aceea, este considerat cel mai pretios. Ochii pot fi, insa afectati de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care si glaucomul.

Cuvantul glaucom provine din grecescul "glaukos" ce inseamna gri-albastrui, aspect ce se referea probabil la un stadiu avansat al acestei boli.

Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se imparte in glaucom "cu unghi deschis", atunci cind drenajul in unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si "cu unghi inchis", cind drenajul in aceasta zona este absent.

In cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi in proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.

Definitii si generalitati

Glaucomul prezinta o afectiune oculara, mai exact un complex simptomatic, ce se caracterizeaza prin crestere nociva a presiunii intraoculare, degradarea fibrelor nervoase retiniene, alterarea specifica a nervului optic si, respectiv, dereglarea ireversibila si progredienta a functiilor vizuale.

. Aceasta boala se caracterizeaza prin distrugerea completa si progresiva a nervului optic. Campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.

Glaucomul este o boala "vicleana", de cele mai multe ori nu prezinta nici un semn bolnavului, astfel in momentul in care bolnavul constata sau constientizeaza o inrautatire a vederii, de cele mai multe ori este prea tarziu; orice pierdere a vederii care s-a produs pana in momentul diagnosticului si al inceperii tratamentului este ireversibila. Singurul mod de a descoperi aceasta afectiune din timp, este de a efectua controale periodice la medicul oftalmolog.

Din ce cauza apare glaucomul?

Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta in ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs in permanenta in interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.        

Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind "hranite" de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta intre productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, "hraneste" cristalinul, cornea si irisul, si este drenat in sistemul venos.

Sistemul afectat: analizatorul vizual.

Ereditatea

Prezenta factorului ereditar este elocventa in glaucoamele pediatrice si, in primul rand, la cel congenital; glaucoamele adultului au si ele un element genetic, ce nu trebuie neglijat (istoric familial pozitiv). GPUD tinde de a evolua in familii, ceea ce se explica prin susceptibilitate sporita spre imbolnavire

Factori de risc - particularitati anatomice de dimensiune si forma a globului ocular, miopie, dereglari circulatorii (ischemie oculara), traumatisme oculare, hypo- si hipertensiune arteriala, diabet, hiperviscozitate sangvina, migrena, dereglari de nutritie, obezitatea, fumat

• Pacienti cu virste peste 45 de ani
• Antecedente de glaucom in familie (rude de singe, nu rude prin alianta)
• Diabet zaharat (mai ales de tip 1)
• Hipertensiune intraoculara
• Hipotensiune intraoculara
• Pacienti cu miopie severa
• Pacienti care se pling de dureri de cap de tip migrenos

Trebuie stiut, insa, ca principalul factor de risc pentru glaucom il reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Multi oameni insa cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.

 FACTORI DE RISC

Factorii de risc pentru glaucom difera in functie de tipul glaucomului.
Factorii de risc pentru glaucomul cu unghi deschis:
- presiunea crescuta intraoculara (PIO). Glaucomul cu unghi deschis este asociat, in cele mai multe cazuri cu o presiune intraoculara mai mare decat normalul, mai multe de 10% din persoanele cu varsta peste 40 de ani au o presiune crescuta intraocular (presiunea mai mare de 21 de mm Hg). Unele studii au indicat faptul ca printre persoanele cu POI 15-40% intre acestea isi pierd vederea in urmatorii 10 ani de evolutie. Presiunea intraoculara crescuta este singurul factor de risc care se poate trata. Dar prezenta numai a unei tensiuni intraoculare crescute nu este un motiv de diagnostic al glaucomului si nu necesita intotdeauna tratament.
- varsta. Riscul de aparitie al glaucomului creste dupa varsta de 40 de ani. Persoanele cu varsta mai mare de 70 de ani au un risc de 4-7 ori mai mare de a dezvolta un glaucom decat cei cu varsta intre 40 si 50 de ani
- rasa. La populatia de culoare riscul pentru glaucom este de 4 ori mai mare decat la populatia alba. Un studiu a aratat ca afroamericanii peste 30 de ani au risc de a face glaucom la varste mai tinere decat albii. De asemenea au un risc mai mare de a se produce lezarea nervului optic decat albii
- istoric familial de glaucom. Este de 9 ori mai mare riscul de glaucom la rudele persoanelor care au glaucom, neprovocat de alte afectiuni (numit glaucom cu unghi deschis primar). Modificarile de la nivelul globului ocular cum sunt excavatia papilei nervului optic, fara o crestere a presiunii intraoculare pot fi primele simptome de glaucom
- pierdere a vederii la unul din ochi. Leziunile la un ochi datorate glaucomului se asociaza cu o accentuare a leziunilor de la celalalt ochi. Daca nu este tratat exista riscul aparitiei unor leziuni mai severe si la celalalt ochi in proportie de 29%.

Altii factori de risc posibili
- diabetul zaharat. Diabeticii au o presiune mai mare intraoculara decat populatia generala. De asemenea ei au un risc mai mare de a dezvolta un glaucom secundar datorita neovascularizatiei care apare si blocheaza sistemul de drenare al umorii apoase (sistemul trabecular)
- alti factori de risc. Studiile indica o serie de alti factori care pot fi implicati in aparitia bolii cum sunt tulburari de vedere la distanta (miopia) sau o presiune intraoculara crescuta (hipertensiune), boli cardiovasculare, cefalee migrenoasa, vasospasm periferic (spasm si ingustarea lumenului vasului sangvin) sau o cornee subtire. In orice caz dovezile acestor studii sunt destul de inconsistente si este inca nesigur cum aceste afectiuni pot sa creasca riscul de glaucom cu unghi deschis. Este nevoie de cercetari mai exacte pentru a se indica legatura dintre acesti factori de risc si boala.
Factorii de risc pentru glaucomul cu unghi inchis:
- rasa. Populatia din Asia de Est precum si canadienii, populatia din Alaska si Groenlanda au un risc mai mare pentru aparitia glaucomului cu unghi inchis decat populatia generala
- varsta. Populatia peste 40 de ani are un risc mai mare
- sexul. Apare mai frecvent la femeile mai in varsta fata de barbatii cu aceeasi varsta
- defecte congenitale. Persoanele care prezinta de la nastere un unghi de drenaj mai ingust pot sa dezvolte in timp un glaucom cu unghi inchis, daca pupilele acestora stau dilatate mult timp. Timpul cat stau dilatate, producand un atac de glaucom cu unghi inchis, difera de la persoana la persoana
- hipermetropia (vedere cu dificultate a obiectelor situate aproape). Hipermetropii au risc mai mare de aparitie a glaucomului cu unghi inchis intrucat au un glob ocular mai mic si astfel unghiul de drenaj este mai ingust, facandu-l sa se blocheze mai usor
- istoricul familial este un factor de risc pentru aparitia bolii
- prezenta glaucomului cu unghi inchis la un ochi creste riscul de aparitie a afectiunii si la celalalt ochi. Aproape jumatate din persoanele care au avut un atac de glaucom la un ochi pot sa dezvolte boala si la celalalt in urmatorii 5 ani.
Factorii de risc pentru glaucomul congenital:
- infectii ale mamei in timpul sarcinii. Copiii nascuti din mame care au avut infectii virale in timpul sarcinii cum este rubeola au un risc mai mare pentru aparitia glaucomului congenital
- factorii genetici, aproape 10% din nou nascuti mostenesc boala.

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

 Semne si simptome

cresterea presiunii intraoculare

- excavatie glaucomatoasa a discului nervului optic;

- alterarea functiilor vizuale, primordial - a vederii periferice

Complicatii posibile

- Progresarea maladiei, scaderea functiilor vizuale, cecitate.

- Acces de GA (in GPUI).

- Sindrom dureros (in glaucom terminal, in glaucom secundar s.a.).

- Cataracta.

- Dereglari circulatorii oculare.

Diagnosticul glaucomului

Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pina in momentul in care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sint diagnosticati in faze avansate ale bolii. In mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a cimpului vizual dinspre periferie spre centru.

Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:

1. Masurarea presiunii intraoculare

2. Examinarea nervului optic

3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.

4. Examinarea cimpului vizual care este investigatia care stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea.

Glaucomul cu unghi deschis

In glaucomul cu unghi deschis nu se cunoaste cauza exacta a lezarii nervului optic. In mod normal forma partii frontale a globului ocular (camera anterioara a globului ocular) este mentinuta de un lichid numit umoare apoasa, care este produsa si eliminata, mentinand o presiune constanta intraoculara. In unele cazuri umoarea apoasa nu este drenata in mod corespunzator, dar motivul aparitiei acestui lucru nu este cunoscut. Cand acest lucru se produce, lichidul se acumuleaza intraocular provocand cresterea tensiunii intraoculare. Presiunea crescuta intraoculara lezeaza nervul optic producand scaderea progresiva a acuitatii vizuale.
Nu toate persoanele cu glaucom cu unghi deschis prezinta o crestere a presiunii intraoculare. Se estimeaza ca 16-40% din cazurile de glaucom cu unghi deschis se produc fara o crestere a presiunii intraoculare. In aceste cazuri, scaderea fluxului sangvin care vasculariza nervul optic se banuieste a fi cauza. Semnele de debut care apar in glaucomul cu unghi deschis sunt tensiunea intraoculara normala sau crescuta, modificari la nivelul globului ocular (excavatia papilei nervului optic) si pierderea vederii campului periferic - cand nu creste presiunea intraoculara.

Glaucomul cu unghi inchis

Glaucomul cu unghi inchis apare atunci cand unghiul de drenaj pentru umoarea apoasa deja ingustat devine blocat. Acest lucru apare cand:
- partea colorata a globului ocular (irisul) si cristalinul blocheaza circulatia umorii apoase din camera anterioara. Blocajul produce cresterea presiunii intraoculare si face ca irisul sa comprime sistemul de drenare al ochiului (sistemul trabecular). Acest lucru produce cresterea presiunii intraoculare si lezeaza nervul optic, conducand la pierderea progresiva a vederii pana la orbire
- defectele care apar la nivelul irisului il fac sa se deplaseze anterior, blocand unghiul de drenaj. Alti factori sunt tumorile care comprima si deplaseaza irisul anterior, inchizand unghiul de drenaj.

Glaucomul congenital si infantil

Glaucomul care este prezent de la nastere (glaucomul congenital) sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt de cele mai multe ori provocate de defecte congenitale. Un defect congenital apare datorita unei infectii a mamei in timpul sarcinii, cum este rubeola sau cum este o boala mostenita, neurofibromatoza. Glaucomul este estimat ca apare la aproximativ 30% din persoanele cu sindrom Stuge-Weber care determina cresterea presiunii la nivelul partii albe a globului ocular (sclera).

Glaucomul secundar

Glaucomul apare si in urma altor afectiuni si se numeste glaucom secundar.
- glaucomul apare dupa un traumatism ocular, dupa o interventie chirurgicala, datorita cresterii unei tumori sau ca urmare a unei complicatii  a unei afectiuni medicale cum este diabetul
- administrarea unor anumite medicamente cum sunt corticosteroizii folositi pentru tratarea unei infectii oculare sau a altor boli
- glaucomul poate sa apara  si in urma distrugerii si imprastierii materiilor colorate intraoculare (pigmenti) care se gasesc la nivelul irisului. Aceasta forma de glaucom secundar se numeste glaucom pigmentar. Un alt material care se imprastie (de origine necunoscuta) care se depoziteaza in camera anterioara a globului ocular poate produce glaucom congenital numit sindrom exofoliativ (pseudoexfoliativ)
- cataracta care produce marirea cristalinului poate cauza un glaucom secundar (glaucom fakomorfic). Pe masura ce avanseaza cataracta, cristalinul se ingroasa inchizand unghiul de drenaj al ochiului, ceea ce duce la cresterea presiunii intraoculare. Tratamentul medicamentos si posibil cel chirurgical se pot folosi pentru a scadea tensiunea intraoculara. Este nevoie de eliminarea cataractei pentru a se trata glaucomul fakomorfic.

Simptomele difera in functie de tipul glaucomului.
In glaucomul cu unghi deschis singurul simptom care apare consta in scaderea acuitatii vizuale. Campul vizual periferic se pierde inaintea celui central, care se foloseste in vederea cu acuratete a detaliilor.
Se poate ca scaderea acuitatii vizuale sa nu fie observata decat atunci cand devine severa intrucat ochiul afectat mai putin compeseaza si pentru celalalt. Scaderea acuitatii vizuale poate sa devina evidenta intr-un stadiu mai avansat al bolii. Intre timp s-a pierdut foarte mult din acuitatea vizuala.
Glaucomul cu unghi inchis poate sa nu provoace nici un simptom aparent sau simptome minore. Se poate intampla sa apara simptome pe o perioada scurta de timp (glaucom cu unghi inchis subacut) care de obicei apar seara si dispar pana dimineata urmatoare sau poate sa apara simptomatologie severa (acuta) care necesita un tratament medical de urgenta. Simptomele glaucomului cu unghi inchis apar de obicei la un singur ochi odata si de cele mai multe ori sunt:
- vedere incetosata care apare brusc
- durere severa, care apare la nivelul globului ocular sau in zonele imediat apropiate ochiului
- halou color in jurul surselor de lumina
- eritem al ochiului
- greata si varsaturi.
Simptomele care apar in glaucomul congenital sau cel care apare in primii ani de viata (glaucomul infantil) sunt:
- ochi plini de lacrimi sau o sensibilitate la lumina (a copilului)
- unul sau ambii ochi congestionati, indicand ca zona transparenta a ochiului (corneea) a suferit o leziune
- marirea globilor oculari datorita cresterii presiunii intraoculare, avand un aspect exoftalmic (ochi protruzivi). Acest lucru nu apare la adulti.
- prurit (mancarime) sau senzatie de nisip in ochi sau inchiderea ochilor in cea mai mare parte de timp.

Glaucomul acut se produce cand umoarea apoasa nu mai circula in mod normal intre camera anterioara si cea posterioara a ochiului, adica umoarea apoasa nu poate parasi camera anterioara. Yoghinii atribuie aceasta congestiei sangvine din interiorul ochilor, datorita impurificarii sangelui. Umoarea apoasa continua sa fie produsa, dar are loc un blocaj de circulare a acesteia (deoarece prin acumularea de lichid umoral se inchide canalul de circulare). Ca urmare, presiunea intraoculara creste, producand durere.
Cresterea tensiunii intraoculare din diverse motive (o cauza importanta putand fi stresul) determina tulburari in circulatia vaselor din capilarele ce iriga retina, ducand la alterari ale acesteia si, concomitent, la scaderea vederii.
Se vor consuma produse pe baza de betacaroten, vitamina C, extrase de gingko biloba, care imbunatatesc circulatia cerebrala, suplimente nutritive: Optivital, Optilux, Eridiarom, Mirthillo. Sa se evite expunerile la radiatii: televizor, calculator etc.
Glaucomul acut apare brusc dimineata cu mari dureri orbitare si cefalee, scaderea pronuntata a vederii, lacrimare, ochi congestionati, pleoape edematiate, greturi si varsaturi.
Vederea se poate pierde definitiv daca nu se iau masuri imediate.

GLAUCOMUL ACUT

Aceasta forma de glaucom este provocata de o crestere brusca a presiunii intraoculare.
Simptomele sunt clare: durere in jurul ochiului, roseata in ochi, vedere incetosata cu halouri colorate, dureri de cap violente si uneori greata si voma.
In cazul in care medicul oftalmolog observa riscul aparitiei unui glaucom acut, el poate efectua cu ajutorul laserului o mica interventie chirurgicala preventiva la ambii ochi. Aceasta interventie nu este dureroasa si nu necesita nici un fel de anestezie.
Dupa o criza, glaucomul acut poate fi vindecat cu ajutorul acestei interventii (iridotomie). Aceasta trebuie efectuata dupa ce criza este controlata cu ajutorul medicamentelor. Pentru ca aceste proceduri sa aibe efecte pozitive, prezentarea la spital trebuie facuta imediat ce apar primele simptome.

Glaucomul cronic simplu De fapt cel mai frecvent glaucomul cronic simplu este diagnosticat in timpul unui consult oftalmologic ocazional.Doar cind boala este in faza avansata exista tulburari de vedere.Glaucomul diagnosticat in faze tardive duce la orbire

mai des intalnit, este descoperit prin cresterea tensiunii oculare. Bolnavul are scaderi trecatoare de vedere, cefalee, vede cercuri colorate sau curcubeu in jurul surselor luminoase.
Se va evita oboseala, fumatul, cafeaua, stresul, preparatele cu atropina. Se va face consult medical
.    Ceai din amestecul: mesteacan, urzica, ventrilica, filimica (galbenele) si coada-calului, in parti egale. Se beau zilnic 2-3 cesti, in care se pune cate 1 lingurita de bitter suedez. Este mai bine daca plantele sunt proaspat culese.
.    Se consuma morcovi (sau 1 1 suc/zi), afine, ceapa, germeni de grau cu lactate. Exclus alcoolul.
.    Se face baie de sezut cu coada-calului. Rinichiul dereglat transmite presiunea ascendenta ochilor. Baile de coada-calului ajuta la retragerea presiunii din ochii afectati. Se macereaza 100 g planta in apa rece, noaptea. A doua zi se incalzeste, se filtreaza si se toarna in apa de baie. Durata baii: 20min. Inima sa fie in afara apei. Fara a se sterge corpul, se imbraca halatul si se transpira 1 h in pat.
.    Se fac bai de abur la ochi cu o infuzie foarte slaba de silur (1/2 lingurita planta/1 ceasca apa). Se recomanda si comprese pe ochi cu aceasta infuzie. Ceaiul sa fie de fiecare data proaspat (folosit o data). O inrautatire a bolilor de ochi dupa folosirea silurului inseamna o supradozare.
.    Masarea zonelor reflexe uretere - rinichi - suprarenale - vezica urinara, cap, ochi.
.    Bitter suedez.
.    Se pun in ochi picaturi de laptisor de matca, care ustura si daca nu poate fi suportat se poate lua laptisor de matca pe cale bucala, timp de 2 luni.

GLAUCOMUL CRONIC

Este forma cea mai frecventa si cea mai frusta a bolii, fiind pana tarziu asimptomatica.
Presiunea creste lent sau devine instabila si pierderea campului vizual se produce incepand de la extremitati. Afectarea nervului optic este dificil de evaluat la inceput si pentru depistare este necesar examenul de fund de ochi si consultarea unui medic specialist.
Tratamentul glaucomului consta in reducerea presiunii intraoculare si nu in redarea campului vizual pierdut. Se administreaza picaturi, pastile, tratament cu laser sau se poate efectua o interventie chirurgicala. Este important ca picaturile sa fie administrate corect in ochi si la intervale regulate.
Tratamentul cu laser are avantajul ca nu necesita spitalizare, anestezie si incizii pe ochi. In majoritatea cazurilor administrarea picaturilor nu trebuie intrerupta. Acest tratament poate fi totusi ineficient sau imposibil de realizat.
Daca este necesara chirurgia ea va fi efectuata de catre medicul oftalmolog cu ajutorul microscopului.

PROFILAXIE

Majoritatea factorilor de risc (precum varsta, rasa si istoricul familial) pentru glaucom nu pot fi modificati. Persoanele in varsta peste 20 de ani vor necesita un consult oftalmologic ce cuprinde si teste pentru glaucom la fiecare 3 pana  la 5 ani. Aceste teste pot fi efectuate de un medic oftalmolog. Pentru persoanele ce au un istoric de glaucom in familie sau care prezinta alti factori de risc pentru glaucom este necesara o consultare cu medicul specialist pentru efectuarea unor evaluari ale functiei oculare mai frecvente. Persoanele cu risc crescut necesita controale regulate efectuate de catre un medic oftalmolog.