Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport




Medicina


Qdidactic » sanatate & sport » medicina
Ingrijirea de urgenta a fracturilor



Ingrijirea de urgenta a fracturilor



O serie de evenimente cotidiene neplacute care se succed de-a lungul vietii prin accidente rutiere, accidente de munca, sportive, prin agresiune sau accidental la domiciliu si la locul de munca pot cauza fracturi si/politraumatisme.

Definitia fracturilor – fractura reprezinta intreruperea completa sau incompleta a solutiei de continuitate a unuia sau mai multor oase.

Traumatismul este cauza principala a intreruperii continuitatii osului. Traumatismul poate sa fie minim in situatia in care osul este bolnav prin osteoporoza, tumora osoasa, metastaze osoase, proces infectios, etc. In aceste cazuri este vorba de fracturi patologice, spre deosebire de fracturile care se produc numai sub actiunea traumatismelor si poarta numele de fracturi traumatice.

Clasificarea fracturilor

Dupa cum intreruperea solutiei de continuitate intereseaza toata sectiunea osului sau numai o parte a acestuia, fractura poate fi:

completa

incompleta

Fracturile care comunica cu exteriorul printr-o plaga cutanata sunt:

deschise

Daca pielea care acopera locul traumatizat este integra fracturile sunt:

inchise

Linia de fractura poate fi:

oblica

transversala




longitudinala

spirala

Aceste linii pot fi unice sau sa prezinte variate combinatii, care sa realizeze in fractura numeroase fragmente osoase de dimensiuni variabile. In acest caz vorbim de fractura cominutiva.

Traumatismul care a provocat fractura poate sa lezeze tesuturile vecine si sa provoace:

hemoragii mari

sectionarea nervilor

traumatizarea tesuturilor moi vecine

Pentru ingrijirea unei fracturi este foarte important sa se cunoasca ce fel de fractura este, fractura deschisa avand un potential mai mare de infectie prin patrunderea germenilor patogeni si multiplicarea lor la locul fracturii. De aceea este foarte important sa se recunoasca rapid tipul de fractura pentru a putea primi tratamentul si ingrijirile necesare si specifice. Mai putin periculoase sunt fracturile incomplete deoarece ele nu lezeaza tesuturile invecinate. Fractura incompleta este mai frecvent intalnita la tineri deoarece oasele sunt mai elastice si plesnesc ca si o creanga verde de unde si numele lor de “fractura in creanga verde ‘

Este foarte important si pentru asistentul medical sa recunoasca tipul de fractura pentru a putea proceda la imobilizarea oricarui tip de fractura pana la clarificarea diagnoticului de fractura pana cand bolnavul ajunge la medicul specialist ortoped.

Pentru a putea ingriji corect orice tip de fractura asistentul medical trebuie sa cunoasca foarte bine atat semnele de probabilitate a unei fracturi cat si semnele de certitudine ale fracturii.

Semnele de probabilitate ale unei fracturi sunt:

durerea care apare odata cu traumatismul si care se accentueaza prin palpare la locul fracturii

impotenta functionala cand bolnavul incearca sa faca anumite miscari

deformarea segmentului fracturat, scheletul rigid al osului fiind rupt

scurtarea membrului datorita deplasarii in sens convergent a segmentelor fracturate

sufuziunile sanguine care apar dupa 24-48 de ore, timp necesar pentru ca sangele din focarul de fractura sa ajunga sub piele

Toate aceste semne de probabilitate nu certifica diagnosticul de fractura, aceste semne putand apare si in traumatismele care nu prezinta fracturi, aceste semnele putand sa apara si in luxatii. De aceea este necesara stabilirea semnelor de certitudine care sunt urmatoarele:

miscarea anormala a segmentului fracturat. Daca bolnavul incearca sa faca o miscare activa sau chiar o miscare pasiva (miscari lente) se produc miscari unde nu exista articulatii.

crepitatia osoasa. Daca se palpeaza la locul fracturii cu palma examinatorului se simt crepitatii la locul fracturii in timpul miscarilor anormale, prin atingerea fragmentelor osoase fracturate

radiografia segmentului fracturat pune in evidenta cu certitudine diagnosticul fracturii si stabileste daca fractura este cu deplasare osoasa

socul traumatic care se produce atat prin durere la locul fracturii , cat si prin sistemul neurovegetativ, bolnavul intrand in panica

Ingrijiri de urgenta a bolnavilor cu fracturi osoase:

Ingrijirea acestor bolnavi incepe de la locul accidentului prin combaterea socului dureros si psihic si imobilizarea rapida a segmentului fracturat.

  1. Combaterea socului – in regiunea fracturata si in segmentele de vecinatate apare o durere foarte puternica care trebuie cupata cat mai rapid. Aceasta manopera o efectueaza medicul prin indicatiile pe care le prescrie, iar asistentul medical efectueaza tratamentul. Se administreaza analgetice majore cum ar fi petidina, morfina, pentazocina sau infiltrarea focarului de fractura cu xilina 1% sau novocaina 1%. Asistenta medicala are obligatia sa pregateasca toate materialele necesare si medicatia pentru aceste interventii: seringi de 2ml, 5ml si 10ml, solutie de xilina 1% sau novocaina1%, fiolele de analgetic indicate de medic. Totodata asistentul medical va anunta spitalul, serviciul de urgenta telefonic despre sosirea bolnavului cu fractura pentru a se putea lua masurile necesare de desocare sau pregatirea salii de operatie pentru interventie chirurgicala. In caz ca nu exista medic la locul fracturii, asistentul medical va imobiliza provizoriu fractura si va administra medicatie analgetica pentru combaterea durerii cu analgetice minore: algocalmin, sedalgin, antinevragic, ketoprofen, ketonal, etc.
  2. Imobilizarea provizorie a fracturilor – se face rapid inainte de a misca bolnavul de pe loc si al aseza pe targa pentru a efectua transportul la spital. Pentru aceasta se vor folosi atele din metal, sarma, plastic, tabla, lemn. In lipsa acestora se pot utiliza orice obiecte solide din care se pot improviza aparate de imobilizare cum ar fi : crengi, scanduri, bastoane, coaja de copac, picioare de scaune, tablii de mese, usi, cartoane, etc. Atelele atat cele prefabricate cat si cele improvizate vor fi captusite si imbracate cu vata peste care se pune panza, cearsafuri, camasi sau orice materiale care exista la locul accidentului pentru a nu leza pielea sau a nu provoca escare de decubit. Dupa ce atela a fost captusita si acoperita, ea se fixeaza pe segmentul fracturat cu fesi de tifon, bucati de haine, benzi de panza avand grija ca prin procesul de fixare sa nu se stranguleze circulatia.

Intotdeauna lungimea atelelor trebuie sa depaseasca lungimea segmentului fracturat si imobilizarea provizorie  sa cuprinda articulatiile vecine segmentului fracturat sau chiar intreg membrul. In prezent exista atele speciale gomflabile sau atele cu tije de metal combinate cu burete si care se strang cu curele care imobilizeaza segmentul fracturat si care se muleaza pe regiunea respectiva, putand fixa segmentul fracturat pana la sosirea la spital. Atelele din sarma au forma de jgheab si pot sa fie curbe sau drepte, acestea numindu-se jgheaburi cu cot. Se folosesc pentru membrele superioare si inferioare. Cele folosite pentru membrul superior au forma de cot, in acestea membrul se imobilizeaza in caz de fractura a antebratului sau a mainii. In caz de fractura a bratului sau a umarului se indoaie din jgheaburi drepte o forma triunghiulara care se aseaza cu varful in axila, bratul fracturat fiind intins pe jgheabul oblic. Pentru membrul inferior se folosesc jgheaburi care la nivelul calcaiului fac un unghi drept pentru a asigura pozitia corecta a piciorului fata de gamba. Nu se foloseste jgheabul de sarma pentru imobilizarea fracturii de femur, acesta fiind imobilizat in aparate speciale sau in atele de lemn. In caz ca nu exista la indemana nici o atela la fractura femurului sau a gambei se poate folosi ca si atela al doilea membru, iar membrul superior de torace. Atelele de sarma pot fi inlocuite cu atele din material plastic sau din lemn. Atelele din material plastic sunt rigide si sub influenta caldurii se inmoaie si se muleaza bine pe suprafata segmentului fracturat, iar prin racire devin din nou rigide in forma initiala. Atelele din lemn nu pot fi modelate dupa forma corpului si de aceea suntem nevoiti sa apelam la atele improvizate.


Imobilizari specifice:

Pentru mana si antebrat se utilizeaza doua atele improvizate una pe fata dorsala cealalta pe fata palmara a mainii, care trebuie prelungite pana la articulatia cotului. Ambele atele vor fi capitonate cu vata si fesi de tifon sau cu alt material textil pe toata lungimea lor, apoi se fixeaza antebratul pe fata anterioara a toracelui in pozitie de flexie de 90s cu ajutorul unei esarfe care se trece dupa gat.

Pentru brat se utilizeaza o atela improvizata care se aplica pe fata posterioara a lui, cu inca una pe fata laterala in asa fel incat atelele sa formeze un jgheab. Si aici antebratul se flecteaza in unghi de 90s si se leaga cu esarfa, iar bratul se fixeaza impreuna cu atelele de torace prin bandaje, cearsafuri, panza sau alte materiale care vor fi gasite la indemana.

Clavicula – se imobilizeaza prin sustinerea membrului superior de torace cu ajutorul unei esarfe sau bandaj triunghiular.

Membrul inferior fracturat – se imobilizeaza cu doua atele improvizate, asezate pe fata interna, respectiv externa a membrului.

Piciorul – se fixeaza in unghi drept cu ajutorul unei scanduri care se prinde intre cele doua atele care depasesc distal piciorul.

In caz de fractura a tibiei atela trebuie sa depaseasca cu mult genunchiul, dar mai corect este sa ajunga pana la radacina coapsei.

In caz de fractura de femur – atela externa trebuie sa ajunga cel putin pana  la creasta iliaca, dar mai corect pana in axila. Pentru imobilizarea provizorie a femurului fracturat se poate aplica de-a lungul suprafetei posterioare a membrului inferior o scandura care trebuie sa depaseasca obligatoriu regiunea fesiera.

Bolnavii cu fracturi de craniu, coloana vertebrala si bazin – se aseaza si se transporta pe o usa.

Fracturile mandibulei – se imobilizeaza provizoriu printr-un pansament in prastie sau se leaga dintii apropiati de linia de fractura cu sarma subtire.

Transportul bolnavului cu fractura – deplasarea bolnavului cu fractura sau cu fracturi se face in asa fel incat ambele parti ale segmentelor fracturate sa fie sprijinite de aceeasi persoana cu o mana dedesubt, iar cealalta deasupra liniei de fractura. Trasportul bolnavului cu fractura cu autosanitara sau cu alte mijloace de transport spre spital se face pe targi, in pozitie culcata exceptand bolnavul cu fractura mandibulei, coastelor si antebratului cand se prefera pozitia sezanda.

Algoritmul la spital

consultul bolnavului de catre un medic specialist prin examenul clinic si paraclinic

se suprima durerea prin tratament de desocare cu analgetice majore (petidina, fortral, morfina, etc.)

vaccinul antitetanic

radiografia segmentului fracturat

reducerea fracturii prin asezarea celor doua capete in linie dreapta. Aceasta se face prin tractiune manuala, fie prin extensie continua care se realizeaza cu ajutorul unor greutati fixate de membrul fracturat

montarea aparatului gipsat

daca este cazul interventie chirurgicala pentru repunerea segmentului in pozitie anatomica

Asistenta medicala va pune la dispozitie toate materialele necesare repunerii fracturii si va efectua tratamentul prescris de medic.


Asistarea imobilizarii definitive a fracturilor

Fractura dupa ce s-a redus trebuie sa fie mentinuta in pozitie corecta pana la formarea calusului, propriu zis pana la vindecarea fracturii. Aceasta se poate face prin mentinerea extensiei continue tranososoase sau cu benzi adezive cu ajutorul aparatului gipsat sau prin metode chirurgicale. Metodele chirurgicale constau in imobilizare definitiva (legarea osului, sutura osoasa, placi metalice, suruburi, cuie, tije metalice introduse in canalul medular ) care scurteaza timpul de imobilizare si previn o serie de complicatii si consecinte ale fracturii cum ar fi: tromboze venoase, embolii, atrofia musculara, pneumonii hipostatice, escare, etc., dar nu rezolva toate formele de fractura, de aceea tot personalul care lucreaza in sectia respectiva trebuie sa fie instruit prin cunostinte profesionale specifice.   

Aparatele gipsate

Reprezinta cea mai uzuala forma de imobilizare definitiva a fracturilor, metoda folosita si in tratamentul osteoartritei tuberculoase. Aparatele gipsate se confectioneaza din gips de calitate superioara. Asistentul medical trebuie sa cunoasca foarte bine modul de pastrare a gipsului, pregatirea feselor gipsate, confectionarea atelelor gipsate, cat si modul de aplicare a diferitelor aparate gipsate. Tot in sarcina asistentului medical intra si :

supravegherea aparatului gipsat

masurile de nursing general ale acestui bolnav

indepartarea aparatului gipsat dupa vindecare


Pregatirea materialelor – pentru confectionarea unui aparat gipsat vor fi          pregatite urmatoarele materiale:

gipsul in cantitate suficienta pentru intreg volumul aparatului. Gipsul este un praf alb, unsuros la pipait si foarte fin. Ca si structura chimica gipsul contine sulfat de calciu a carei molecula fixeaza in stare de pulbere cate doua molecule de apa. Cand se amesteca cu apa gipsul se transforma intr-o pasta care se intareste in cateva minute. Gipsul este o substanta hidrofila, motiv care necesita pastrarea lui in magazii ferite de umezeala, in recipiente de sticla, metal sau material plastic. In caz ca nu este bine pastrat  el isi pierde capacitatea de a se intari si devine inutilizabil. Oricat de bine ar fi pastrat gipsul unele portiuni ale lui se pot degrada transformandu-se in grunji, de aceea gipsul trebuie cernut.

materialul de suport pentru gips – acesta poate sa fie reprezentat prin fesi de tifon sau tarlatan. Fesile sunt confectionate dintr-un tifon cu o tesatura mai rara si sunt late de circa 10cm. Fesile sunt bogat presarate cu praf de gips. Partile gipsate fiind rasucite cand sunt moi. Fesile astfel pregatite trebuie pastrate in aceleasi conditii uscate si inchise etans ca si praful de gips, sau utilizate in scurt timp, pentru a nu se imbiba cu umiditatea atmosferica.

tarlatanul este o tesatura de bumbac cu ochiuri rare, intarit prin apretare cu solutie de amidon. El se utilizeaza pentru confectionarea atelelor sau cravatelor de intarire ale aparatelor gipsate. In functie de rezistenta dorita tarlatanul se va impaturi in 8-14 straturi, in lungimi dorite. Straturile se prind la mijloc cu cateva fire de ata si se croiesc in forma lor definitiva, si se impregneaza cu praf de gips. Ele se confectioneaza numai instantaneu trecandu-le in stare uda si stoarsa printr-un amestec fluid de gips cu apa

apa intr-un lighean de marime corespunzatoare care contine apa de robinet incalzita la temperatura corpului ca sa nu produca reflexe neplacute bolnavului. Daca temperatura apei este mai mare gipsul se intareste mai repede. Daca in apa se adauga clorura de sodiu sau alaun se grabeste intarirea gipsului, iar daca in apa se introduce amidon sau glicerina se prelungeste timpul de intarire.

smantana (ciulamaua ) de gips pregatita intr-o tavita renala mai mare trebuie sa fie cat mai subtire, iar prin adaugare de gips se poate ingrosa. Daca este prea groasa nu se mai poate dilua cu apa

un cutit pentru gips

un foarfece puternic

un cleste pentru scos gipsul

un fierastrau pentru taierea gipsului

trei sorturi de musama, unul pentru medic si doua pentru ajutoarele lui

daca aparatul gipsat va fi captusit, la cererea medicului se va pregati o tesatura deasa de bumbac, panza sau flanela, vata intinsa in straturi subtiri precum si fesi de tifon pentru fixarea lor. In caz ca gipsul va fi aplicat direct pe piele se va folosi vaselina sau lanolina care vor unge tegumentele, pentru ca firele de par sa nu fie prinse de gips in timpul intaririi lui.

Pregatirea bolnavului

Dupa ce durerea a fost calmata urmeaza reducerea fracturii, timp in care trebuie acordata o atentie deosebita bolnavului. Suprimarea durerii si reducerea fracturii sunt manopere care sunt obligatoriu executate de medic. In cazul in care fractura este deschisa se va trece la tratamentul plagilor. Pentru efectuarea acestui tratament asistenta medicala este cea care va pune la dispozitie toate materialele sanitare necesare. In prima faza urmeaza pregatirea psihica a bolnavului pe care o face atat medicul cat si asistenta medicala in scopul de a-l convinge pe bolnav de necesitatea aplicarii aparatului gipsat si beneficiile care i le va aduce montarea aparatului gipsat. In situatia in care bolnavul refuza montarea aparatul gipsat, se va duce o munca de lamurire cu bolnavul pana la convingerea lui folosind toate metodele psihice terapeutice.

Tot de asistentul medical tine si punerea bolnavului in pozitia adecvata montarii aparatului gipsat cat si mentinerea segmentului fracturat imobilizat.

Rolul asistentei medicale in timpul aplicarii aparatelor gipsate

Obligatoriu pentru montarea aparatului gipsat medicul are nevoie de doua ajutoare:

unul care asigura pozitia adecvata a segmentului imobilizat si celalalt care inmoaie fesile gipsate, pregateste atelele si serveste medicul cu acestea, precum si cu instrumentele necesare. Segmentul care va fi imobilizat se unge cu o substanta grasa. Fesile gipsate pregatite anterior se cufunda in numar corespunzator in ligheanul cu apa fara sa se exercite o presiune asupra lor. In acest fel apa patrunde printre straturile de tifon si inmoaie toata cantitatea de gips din fasa. Fasa este bine inmuiata cand nu mai  scapa bule de aer. Atunci se scoate fasa apucand-o de capete cu cele doua maini si cu o usoara miscare de rasucire se apropie capetele. Se va avea grija ca prin stoarcere alaturi de apa sa nu se indeparteze si gipsul. Stoarcerea se face in pozitie verticala, o persoana o tine atarnata, iar cealalta o stroace intre cele doua palme intinse. Dupa stoarcere se intinde fasa gipsata pe o suprafata de sticla unde se netezeste si se presara cu pudra de gips. Cand incepe sa se consolideze inca inainte de intarire poate fi aplicata si modelata la segmentul respectiv. Aparatele gipsate pot fi facute din fesi sub forma de aparate circulare, sau din atele, sub forma de jgheaburi. Sunt preferate aparate circulare care asigura o mai buna imobilizare. Aparatele gipsate se confectioneaza cu fesi gipsate inmuiate si aplicate in forma de spirala pe toata lungimea planificata a aparatului. Nu este voie ca spiralele sa prezinte indoituri sau incretituri care ar putea jena bolnavul, de aceea aplicarea fesii trebuie sa mearga paralel cu modelarea ei. La doua, trei straturi de fasa gipsata se aplica un strat de smantana de gips netezind toate neregularitatiile subiacente dupa care se continua aplicarea de noi straturi pana se obtin 8-12 straturi. Pozitia de imobilizare definitiva este identica cu cea de imobilizare provizorie. Cotul se pune in flexie de 90°, piciorul face cu gamba un unghi drept, etc. Degetele se lasa intotdeauna libere asigurand miscarile lor, avand astfel posibilitatea de a controla circulatia periferica a membrului respectiv. Pentru fracturile coloanei vertebrale se confectioneaza corsete gipsate din fesi, reducerea fracturii facandu-se in hiperextensia coloanei. In cazul fracturilor deschise trebuie asigurata ingrijirea plagii, accesul la plaga se face prin ferestre taiate in gips sau prin aplicarea de aparate gipsate armate.

Fereastra in aparatul gipsat se taie imediat dupa intarirea gipsului. Rana se acopera de la inceput peste pansament cu un strat de vata de aproximativ 1cm apoi se aplica apartul gipsat, in mod obisnuit, insemnand la fiecare doua trei ture fasa de gips cu o picatura de iod pentru a putea stii unde va fi decupata fereastra. Deschiderea ferestrei se face cu un cutit de gips.

Aparatele gipsate armate – se fac in caz de rani extinse, care ar necesita ferestre mari care ar periclita soliditatea gipsului. Aparatele armate se fac din doua parti circulare distincte legandu-le cu trei patru bare metalice in forma de U, ale caror capete se prind in masa gipsului. Printre aceste bare de metal se poate realiza accesul comod la rana.

Complicatii – aparatele gipsate ale membrelor inferioare imobilizeaza bolnavul, ceea ce necesita servirea bolnavului la pat avand nevoie de insotitor in permanenta. Pozitia statica a bolnavului favorizeaza atrofiile musculare si formarea trombozelor si a emboliilor. Din acest motiv, se cauta sa se aplice aparate gipsate pentru mers, care au efect benefic atat asupra metabolismului cat si asupra psihicului bolnavului favorizand si formarea calusului.

Indiferent de natura aparatului gipsat marginile lui trebuie modelate si protejate cu benzi de leucoplast care impiedica faramitarea lui si caderea bucatilor rupte intre peretele de gips si pielea bolnavului.

Supravegherea bolnavului dupa aplicarea aparatului gipsat

Asistenta medicala este cea care supravegheaza aparatul gipsat, ofera indicatii bolnavului de modul cum va trebui sa se comporte acesta, toleranta fata de aparat cat si necesitatea lui. Asistenta medicala va supraveghea in permanenta atat bolnavul cat si aparatul gipsat, modul cum este suportat de bolnav aparatul gipsat deoarece un aparat incorect aplicat poate duce la mari complicatii cum ar fi: escare de decubit, paralizii sau vindecari in pozitii vicioase, necroze, dureri la locul gipsului. In aceste situatii se va repeta radiografia, iar in caz de aparat gipsat incorect aplicat acesta va fi inlaturat si montat un altul. In permanenta trebuie verificata culoarea degetelor care in caz de staza sunt cianotice, iar in caz de ischemie sunt palide. Monitorizarea pulsului arterei pedioase in cazul fracturii membrului inferior sau a arterei radiale in cazul fracturii membrului superior, este obligatorie si permanenta. De asemenea va fi monitorizata si miscarea degetelor la ambele membre care in caz de tulburari in miscarea lor arata o compresiune sau lezarea trunchiurilor nervoase.

Indepartarea aparatelor gipsate

Se face dupa vindecare sau daca trebuie inlocuit in caz ca nu este corespunzator. Se mai face indepartarea precoce dupa ce radiografia arata ca reducerea fracturii nu a reusit. Indepartarea gipsului se face prin inmuiere cu apa sarata, apoi taierea lui cu un foarfece masiv special de gips, pe toata lungimea lui, pe fata sa anterioara. In lipsa foarfecelui se poate utiliza si un cutit care protejeaza pielea cu o spatula metalica.







INSTRUMENTE MEDICALE

1.Spatulele linguale sunt instrumente confectionate din:

a. metal cromat

b. lemn

c. material plastic

d. metal aurit

e. orice material radiotransparent

Raspuns corect: a, b, c

2.Panglica metrica este utilizata pentru masurarea:

a. circumferinta toracelui

b. circumferinta capului la varstnici

c. lungimea bratelor la sugari

d. circumferinta abdominala

e. circumferinta membrelor

Raspuns corect: a, d, e

3.Stetoscopul este un instrument medical utilizat in:

a. ascultarea organelor intratoracice

b. ascultarea zgomotelor vasculare

c. ascultarea organelor intraabdominale

d. masurarea tensiunii arteriale

e. depistarea obstructiilor vasculare

Raspuns corect: a, b, d

4.Manusile de cauciuc au urmatorul lor:

a. mentin steril mainile examinatorului

b. impiedica vehicularea infectiei de pe mainile personalului spre bolnav

c. protejaza examinatorul de infectii contractabile de la bolnav

d. impiedica vehicularea infectiei de pe mainile examinatorului in organismul bolnavului

e. folosirea lor exclud spalarea pe maini a examinatorului

Raspuns corect: b, c, d

5.Seringile utilizate pentru efectuarea injectiilor pot avea urmatoarele dimensiuni:

a. 4ml

b. 15ml

c. 10ml

d. 5ml

e. 20ml

Raspuns corect: c, d, e

6.Pensele anatomice sunt folosite pentru:

a. scoaterea firelor

b. manipularea unor obiecte

c. pentru sustinerea marginilor plagilor

d. manipularea tampoanelor

e. apucarea tesuturilor

Raspuns corect: a, b, d

7.Foarfecele folosite in domeniul sanitar pot fi:

a.      drepte

b.      curbe

c.       semicurbe

d.      frante

e.      rotunjite

Raspuns corect: a, b, d

8.Prestuburile sunt dispozitive care servesc pentru inchiderea si reglarea tuburilor de cauciuc de la trusa de:



a. perfuzie

b. transfuzie

c. alimentatie artificiala

d. tubul de la clisma

e. cateterul endovenos

Raspuns corect: a, b, c

9.Sondele sunt instrumente destinate pentru:

a. explorarea conductelor si traiectelor

b. pentru evacuarea unor cavitati

c. pentru introducerea unor medicamente sau lichide in cavitati

d. pentru oprirea hemoragiilor gastrice masive

e. pentru tratamentul anuriei

Raspuns: a, b, c

10. In casolete se pregatesc urmatoarele materiale pentru autoclav:

a. tampoane

b. bisturie metalice cu maner de plastic

c. campuri si perii

d. diferite instrumente

e. unele medicamente

Raspuns corect: a, c, d

11.Clepsidra se foloseste pentru:

a. masurarea sedintelor de iradiere

b. durata sterilizarii

c. durata bailor

d. durata interventiei chirurgicale

e. durata spitalizarii unui bolnav

Raspuns corect: a, b, c

12.Spirometrul este un aparat medical care determina:

a. frecventa respiratiilor

b. volumul aerului circulant

c. capacitate vitala

d. aerul complementar

e. amplitudinea respiratiilor

Raspuns corect: b, c, d

13.Balistocardiograma pune in evidenta:

a. miscarile de recul ale corpului cauzate de contractia cardiaca

b. miscarile de recul cauzate de ejectia sangelui

c. este o metoda de examinare a activitatii inimii

d. inregistreaza activitatea electrica a inimii

e. este o metoda care pune in evidenta tulburarile de ritm cardiac

Raspuns corect: a, b, c

14.Bronhoscopul este un aparat care exploreaza ansambulu traheobronsic sub vizibilitate directa si pune in evidenta:

a. tumori

b. supuratii bronhopulmonare

c. malformatii congenitale

d. peretele alveolei pulmonare

e. atelectazia alveolelor pulmonare

Raspuns corect: a, b, c

15.Esofagoscopul este un aparat care exploreaza lumenul esofagian sub vizibilitate directa si pune in evidensa:

a. lumenul traheal

b. inflamatia esofagului

c. stenozele esofagiene

d. inflamatia mucoasei laringiene

e. ulceratiile

Raspuns corect: b, c, e

16.Rectoscopul este un aparat care pune in evidenta portiunea terminala a tubului digestiv pana la o adancime de 30cm si exploreaza:

a. prima portiune a colonului sigmoid

b. colonul transvers

c. rectul

d. ampula rectala

e. ultima portiune a colonului sigmoid

Raspuns corect: c, d, e

17.Colonoscopul vizualizeaza mucoasa intestinului gros in toata lungimea lui trecand prin valvula ileocecala in ileonul terminal si are ca scop:

a. prelevari de biopsii

b. extirpari si cauterizari de polipi

c. injectare de medicamente citostatice intratumoral

d. rezectii segmentare de colon

e. introducerea in colon de corpi straini

Raspuns corect: a, b, c

18.Cistoscopul este un aparat optic de examinare a mucoasei vezicii urinare si ca scop:

a. evidentierea cauzelor care produc hematuria

b. identificarea proceselor inflamatorii si tumorale ale vezicii urinare

c. prezenta calculilor si a corpilor straini in vezica urinara

d. cauza hemoragiilor vezicale

e. cauza insuficientei renale

Raspuns corect: b, c, d

19.Pleuroscopul este un aparat prevazut cu un sistem optic prin care se vizualizeaza cavitatea pleurala si depisteaza:

a. procesele inflamatorii ale pleurelor

b. tumori cu localizare pleurala

c. leziuni ale traheei

d. localizarea si extinderea aderentelor

e. tumori pulmonare

Raspuns corect: a, b, d

20.Laparoscopul aparat optic care exploreaza cavitatea peritoneala si are ca scop:

a. interventii chirurgicale

b. exploreaza toate organele abdominale

c. punctii curativ bioptice ale ficatului si plinei

d. spalaturi intestinale

e. tratamentul infectiilor abdominale

Raspuns: a, b, c

21.Scintigraful este aparatul care detecteaza cu ajutorul izotopilor radioactivi structuri morfofunctionale ale sesuturilor si depisteaza:

a. zonele de hemoragie

b. zonele hipofunctionale

c. zonele cu infectie

d. zonele morfofunctionale

e. zonele hiperfunctionale

Raspuns: b, d, e



MONITORIZAREA BOLNAVULUI INTERNAT IN SPITAL

1.Monitorizarea bolnavului in spital cuprinde:

a. monitorizarea functiilor vitale

b. comportamentul bolnavului in spital

c. evolutia si prognosticul bolii pentru care a fost internat

e. monitorizarea profesiei lui

Raspuns corect: a, b, c

2.Parametrii vitali care se urmaresc la bolnavul internat in spital sunt:

a. tensiunea arteriala si pulsul

b. gradul de inteligenta

c. respiratia si starea de constienta

d. culoarea tegumentelor si diureza

e. pozitia in pat

Raspuns corect: a, c, d

3.Factorii care modifica tensiunea arteriala (TA) sunt:

a. cardio-vasculari

b. respiratia

c. renali

d. umorali

e. peristaltica intestinala

Raspuns corect: a, c, d

4.Frecventa pulsului variaza dupa:

a. varsta si sex

b. efort si emotii

c. stari patologice

d. mediu bolnavului

e. rasa

Raspuns corect: a, b, c


5.In functie de varsta valorile normale ale frecventei pulsului variaza in felul urmator:

a. nou-nascut 80-100b minut

b. copil mic 100-120b/minut

c. la 10 ani 80-90b/minut

d. la 20ani 60-80b/minut

e. peste 60 ani 74-84b/minut

Raspuns corect: b, d, e

6.In mod fiziologic pulsul se accelereaza in caz de:

a. efort fizic

b. emotii

c. somn

d. digestie

e. in pozitie decliva

Raspuns corect: a, b, d

7.Tahicardia (puls accelerat) apare ca mecanism de compensare a deficitului de oxigenare a tesuturilor in urmatoarele afectiuni:

a. anemii

b. miocardite

c. intoxicatia cu digitala

d. hemoragia cerebrala

e. intoxicatie

Raspuns corect : a, b, e

8.Bradicardia (puls incetinit) apare in urmatoarele afectiuni:

a. hemoragii abundente

b. tumori intracraniene

c. inanitie

d. tulburari de conducere in sistemul excitoconductor

e. tulburari cardiace de natura nervoasa

Raspuns corect: b, c, d

9.In aprecierea pulsului se monitorizeaza:

a. ritmicitatea pulsului (ritmic, aritmic)

b. amplitudinea pulsului (mare sau mic)

c. viteza pulsului (tahicardic, bradicardic)

d. locul unde se percepe pulsul (radiala, femurala)

e. natura pulsului

Raspuns corect: a, b, c

10.Elementele care se urmaresc la monitorizarea respiratiei sunt:

a. tipul respirator

b. simetria miscarilor respiratorii

c. ritmicitatea respiratiilor

d. amplitudinea miscarilor respiratorii

e. viteza respiratiilor

Raspuns corect: a, b, d

11.Tipul respirator este:

a. costal superior la femei

b. costal inferior la barbati

c. abdominal la copii

d. costal inferior la batrani

e. costal superior la barbati

Raspuns corect: a, b, c

12.Dispneea dezordonata cand respiratia nu mai prezinta nici o ritmicitate se intalneste in:

a. dispnee Chezne-Stokes

b. efort

c. in decubit dorsal

d. dispnee Kussmal

e. accidentala

Raspuns corect: b, c, e

13.In monitorizarea diurezei se va urmari:

a. tulburari de emisiune urinara

b. cantitatea de urina emisa pe zi

c. caracterele calitative ale urinii

d. afectiunea pe care o prezinta bolnavul

e. orarul emisiunilor urinare

Raspuns corect: a, b, c

14.Tulburarile de emisiune urinara sunt:

a. poliuria

b. anuria

c. polachiuria

d. disuria

e. incontinenta urinara

Raspuns corect: c, d, e

15.Modificarile cantitative de urina emisa si sunt:

a. disuria

b. polachiuria

c. incontinenta urinara

d. oliguria

e. anuria

Raspuns corect: b, d, e

16.Pentru caracterele calitative ale urinii se vor urmarii:

a. culoarea urinii (galben deschis)

b. densitatea urinii(1000-1005)

c. pH-ul urinii (5,5)

d. mirosul urinii (semanator cu al bulionului)

e. aspectul urinii (clara, transparenta)

Raspuns corect: a, d, e

17.Mentionati care afectiuni cu edeme sunt incorecte:

a. edeme de culoare alba ale pleoapelor apoi la organele genitale procese inflamatorii

b. edemul casectic neoplasme, tumori

c. edemul albastru, cianoza situat in partile declive ale corpului alergii, soc anafilactic

d. edem angioneurotic staza venoasa, tromboza, tumori

e. edem inflamator procese inflamatorii

Raspuns corect: a, c, d

18. Descuamatiile din procesele inflamatorii pot fi:

a. furfacee

b. lamelare

c. in solzi de peste

d. lambouri

e. fainoase

Raspuns corect: a, b, d

19.Eruptiile cutanate se intalnesc in urmatoarele afectiuni:

a. insuficienta cardiaca

b. afectiuni respiratorii

c. boli infectioase

d. reactii alergice

e. intoxicatii

Raspuns corect: c, d, e

20.Hemoragiile cutanate se intalnesc in urmatoarele afectiuni:

a. stare septica

b. stare hemoragipara

c. afectiuni ale ficatului

d. alergii

e. insuficienta respiratorie

Raspuns corect: a, b, c

21.Miscarile involuntare sunt:

a. convulsiile

b. starea de somn

c. coma de gr.I

d. tremuraturile

e. miocloniile

Raspuns corect: a, d, e

22.Specificati in care afectiune caracterul durerii este corect

a. dureri toracice (jena, presiune, junghi, constrictie pneumonie, infarct miocardic, embolie pulmonara, etc.)

b. dureri abdominale (crampe, arsuri, torsiune, tensiune colica renala

c. dureri lombare (crize dureroase cu iradieri in organele genitale peforatie de organ)

d. durerile extremitatilor (reumatism articular, boli vasculare)

e. dureri abdominale (crampe, arsuri, torsiune, rupturi ocluzie intestinala, perforatie de organ)

Raspuns corect: a, d, e

23.Masurarea temperaturii corpului se face cu:

a. temometrul maximal

b. pantostatul

c. termisorul

d. termometrul cu alcool

e. termometru termoelectric

Raspuns corect: a, c, e

24.Dupa gradul de hipertermie masurata in axila, reactia febrila se imparte in urmatoarele categorii:

a. temperatura normala 36-37°C

b. temperatura subfebrila 37-38°C

c. febra moderata 37,5-38°C

d. febra ridicata 38-39°C

e. hiperpirexie 41-42°C

Raspuns corect: a, b, e

25.In cazul varsaturilor se va urmari:

a. culoarea

b. aspectul

c. continutul

d. orarul

e. cantitatea

Raspuns corect: c, d, e

26.In cadrul expectoratiei se va urmarii:

a. cantitatea

b. aspectul

c. culoarea si mirosul

d. orarul

e. frecventa

Raspuns corect: a, b, c

27.Expectoratia poate fi:

a. purulenta

b. hemoptizia

c. bilioasa

d. cu continut alimentar

e. sero-muco-purulenta

Raspuns corect: a, b, e

28.Monitorizarea unei perfuzii cuprinde:

a. cantitatea de lichide perfuzata

b. continutul lichidului de perfuzat

c. ritmul perfuziei

d. complicatiile care apar in timpul perforatiilor

evolutia bolnavului in timpul perfuziei

Raspuns corect: a, c, d

29.Greutatea corporala a bolnavului apreciaza:

a. starea de nutritie a bolnavului

b. stabilirea dozei terapeutice de medicamente

c. necesarul caloric

d. antecedentele bolnavului

e. monitorizarea bolnavului

Raspuns corect: a, b, c

30.Leucoreea patologica este un simptom al organelor genitale feminine patologice la care se vor urmari:

a. cantitatea

b. constienta

c. culoarea

d. mirosul

e. aspectul

Raspuns corect: a, c, e

31. Complicatiile care apar la un bolnav pe parcursul internarii sunt:

a. complicatiile bolii de fond, alaturi de bolile asociate

b. complicatiile care apar in urma tratamentului medicamentos

c. decesul

d. imposinilitatea de a se stabili diagnosticul

e. accidente si incidente

Raspuns corect: a, b, e

32. Supravegherea comportamentului bolnavului pe timpul internarii cuprinde:

a. refuzul bolnavului de a efectua tratamentul prescris

b. pozitia vicioasa in pat in functie de afectiune

c. expresia fetei

d. dialogul verbal al bolnavului cu personalul sanitar

e. starea psihica si pofta de mancare

Raspuns corect: b, c, e









Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|

Medicina



Farmacologie

Esee pe aceeasi tema


Ameteli - ce trebuie facut?
Circulatia arteriala a membrelor - circulatia venoasa a membrelor inferioare
Primul ajutor in cazul muscaturilor de animale
Cine poate fi afectat de scleroza multipla?
Infectiile chirurgicale
Grupa specialitatilor chirurgicale - test chestionar
Raspunsul imun celular (RIC) - prezinta un trafic si homing care este intratisular
Ingrijirea copilului cu anomalii cardiovasculare
Sonde chirurgicale - sonda Pezzer, malecot, Nélaton
Rinita (coriza) - ce trebuie facut?



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.