CURS

Def. - boalǎ infectioasǎ cronicǎ a rumegǎtoarelor produsǎ de Mycobacterium aviun subsp. Paratuberculosis, manifestatǎ prin diaree intermitentǎ si apoi permanentǎ, care duce la cahectizare, datoritǎ leziunii de enteritǎ proliferativǎ difuzǎ

Etiologie: Mycobacterium paratuberculosis, reclasificat recent ca M. avium subsp. Paratuberculosis si numit si bacilul lui Johne.

Au fost descrise 3 tipuri biologice: -     1 prezent in special la bovine , mai rar la ovine

1 prezent la ovine si caprine

1 prezent numai la ovine

Caractere epidemiologice

Receptivitate: taurine, ovine, caprine adulte, rumegatoare salbatice, rar solipede si porc; cele tinere sunt mai sensibile

Cai de transmitere: fecale, colostru, lapte, urina, transplacentar.

Intre infectia tuberculoasǎ si paratuberculoasǎ existǎ o reactie de protectie incrucusata, datoritǎ inrudirii antigenice a agentilor etiologici.

Infectia se produce pe cale digestivǎ, prin consum de colostru, lapte, apǎ, furaje contaminate cu germeni

Evolutie: sporadic, uneori chiar mici enzootii.

Patogenezǎ

Dupǎ ce pǎtrund pe cale oralǎ, germenii ajung nealterati in intestin si incep sǎ se multiplice in mucoasa pǎrtii terminale a intestinului subtire , a colonului precum si in formatiunile limfoide din peretele intestinului si a limfonodurilor tubului digestiv.

Germenii sunt intampinati la porta de intrare de catre macrofage care prolifereazǎ intens si se infiltrazǎ in submucoasa si formatiunile limfoide aferente. Ca urmare, epiteliul intestinal se ingroasa si se increteste.

Fagocitate de macrofage, micobacteriile sunt transportate in faze mai avansate ale bolii de la nivelul tubului digestiv spre alte sedii: perete uterin, fetus, mamela si testicule.

Tablou clinic

La bovine se inregistreaza 3 stadii:

I-primii 2-3 ani de viata, nu se constata manifestari clinice de enterita sau reducerea sporului in greutate

II - animalele beau multa apa, incep sǎ piardǎ in greutate, productia de lapte regreseaza. Apare diareea , la inceput intermitentǎ , cu fecale moi, pǎstoase care se remite temporar in special in fazele de gestatie avansata sau cand se retrag animalele de la pasune si li se administraza furaje predominant uscate. Apar edeme in spatiul intermandibular si alte regiuni declive.

III - diaree continua, rebela la orice tratament, fecale aruncate sub forma de jet la distantǎ. Orificiul anal ramane intredeschis.

Durata bolii este de 1-2 luni panǎ la 1-2 ani.

Ovine - evolutie mai scurta, fecale pastoase, cǎderea lanii.

Tablou morfopatologic

Bovine - peretele segmentului intestinal afectat este de 2-3 ori panǎ la 15 ori mai ingrosat; mucoasa apare incretitǎ (ca circumvolutiunile cerebrale) aspect care se accentueazǎ daca este scufundat in apa rece.; lnn aferente sunt hiperplazice.

Ovine - peretele intestinal poate apare normal, mucoasa este mai putin incretita; se pot instala fenomene de cazeificare si calcificare atat in peretele intestinal cat si in lnn.

Caprine - lipseste diareea si ingrosarea evidenta a peretelui intestinal.

Diagnostic

Pt confirmare :

test alergic cu Johninǎ sau PPD aviar

frotiuri din fecale

culturi repetate din fecale- coproculturi (specificitate de panǎ la 100%)

teste serologice - ELISA, ID, RFC

ex microscopic al raclatelor de mucoasa intestinala

Tratament

nu se recomanda si nu se practica datorita slabelor rezultate obtinute cu chimioterapice.

Profilaxie

respectarea carantinei profilactice in momentul achizitionarii de animale

Analiza: Slabim cu fructe uscate? - precautie si sfatul medicului Eseu: Martini - cocktail facut traditional din gin si vermut alb sec

repetarea controalelor serologice si alrgice

eviatrea pasunarii in locurile folosite de animale infectate

vaccinuri vii atenuate si inactivate pt profilaxia de necesitate

Combatere

boala declarabila, supusa masurilor de carantina de gr III; inscrisa in lista B a OIE

pt identificarea tuturor animalelor infectate se examineaza intregul efectiv in varsta de peste 2 ani, clinic, alrgic, serologic si bacteriologic.

In focarele de boala se recomanda eliminarea, cu dirijarea spre abator a tuturor animalelor considerate paratuberculoase. La restul animalelor se poate dispune vaccinarea.

LISTERIOZA

Def. - boala infectioasǎ bacterianǎ, care afecteazǎ mai multe specii de animale si omul, mai frecventa la rumegǎtoarele mici, caracterizatǎ prin polimorfism anatomoclinic, cu predominanta formelor encefalitice si abortigene.

Etiologie

Listeria monocytogenes, L. ivanovii. In afara organismului animal listeriile sunt prezente in sol, apa, gunoi de grajd, alimente si furaje. La multe specii de animale se gaseste comensal la nivelul anumitor mucoase.

Caractere epidemiologice

Receptivitate: mamifere, pǎsǎri, pesti, etc., tineretul si animalel gestante sunt mai sensibile.

Cai de transmitere: - infectie endogenǎ (patrunderea germenilor de la nivelul mucoaselor); infectie exogena (prin contaminare pe cale digestiva, respiratorie, sau inoculate de ectoparaziti). Incidenta ridicata a listeriilor in furaje si alimente se datoreazǎ atat caracterului ubicvitar cat si capacitatii de a se multiplica in furaje si alimente, la temperaturi relativ scazute.

Boala evolueaza sporadic sau endemic, avand caracter sezonier, cu o incidenta mai crescuta iarna si primavara.

Patogeneza:

Listeriile patrund in celulele epiteliale ale mucoaselor, se multiplica si genereaza o reactie monocitara ce se constituie intr-un microabces intraepitelial, care reprezinta un mecanism de traversare a barierei epiteliale. Astfel, literiile ajung in sange, instalandu-se faza de bacteriemie.

Multiplicarea masiva a germenilor in sange si invadarea diferitelor organe splahnice duce la forma septicemica a bolii, urmata de localizarea bacteriilor in tesuturi (sistem nervos, uter gestant, glanda mamara, etc.)

Tablou clinic:

Perioada de incubatie: cateva zile - cateva saptamani

Forma nervoasa:

la ovine - evolutie predominant acuta, la tineret apar si forme supraacute. Debuteaza febril, apoi temperatura revine la normal, apare rinita, jetaj muco-purulent, stranut, conjunctivita si ulcere gingivale. Dupa 1-2 zile apar dificultati in prehensiune si masticatie, disfagie, sialoree, scrasniri din dinti. Mersul animalelor este dezordonat si adesea se invart in " manej". In ultima faza a bolii incep fenomenele de pareza si paralizie. Animalele raman in decubit lateral si executa miscari de pedalare.Sfarsitul bolii este de obicei letal.

Taurine - forma nervoasa are evolutie subacu, de 4-14 zile

Porc - incidenta mai mare la grasuni - tremuraturi, tulburari in coordonarea miscarilor, convulsii, paralizii.

Cabaline - stari de excitatie, ataxie

Caine  -~ cu turbarea sau cu forma nervoasa a bolii lui Carre

Pasari  - forma nervoasa este rara -spasme, torticolis, cecitate, paralizii.

Forma abortigena :

apare cel mai frecvent la ovine, are caracter acut si consta in avort tardiv care survine in ultima faza a gestatiei, fara semne prodromale si fara ca avortonii sa prezinte leziuni caracteristice

Forma septicemica:

este mai des intalnita la tineret, cu febra, eventuale semne de enterita.

Tablou morfopatologic

in forma nervoasa - leziuni la nivelul puntii cerebrale si a bulbului

in forma abortigena - edemul invelitorilor placentare, avortonii au tendinta de mumifiere, in ficat se gasesc focare miliare necrotice

in formele septicemice - in ficat , splina, rinichi, lnn, se gasesc focare miliare necrotice

mononucleoza la monogastrice

Diagnostic

semnele nervoase si avortul imun diagnosticul diferential fata de cenuroza (listerioza are caracter acut), turbare (absenta modificarilor psihice si paraliziei mandibulei), enterotoxiemii .

ex bacteriologic (de certitudine) cu evidentierea listeriilor in creier, lichid cefalorahidian, placenta, organele avortonilor (in forma septicemica si in alte organe)

proba biologica - pe cobai sau iepure prin inoculare pe cale conjunctivala (testul lui Anton)

Prognostic: grav in forma nervoasa si rezervat in celelalte exprimari

Profilaxie si combatere

evitarea introducerii in efective indemne a animalelor provenite din colectivitati in care a evoluat listerioza

antibiotico- sau chimioterapia poate fi asociata cu un tratament vitaminic

vaccinarea de necesitate cu vaccin preparat pe variante R atenuate, in special la ovine (Popoviciu)

animalele bolnave cu semne nervoase se sacrifica si se dau in consum conditionat, la restul efectivului se poate aplica chimio- sau antibiotico-preventia.

in focarele de boala, la ierbivore, se elimina din alimentatie furajele insilozate.

ACTINOMICOZA

Def : boala infectioasa sporadica, produsa de germeni din genul Actinomyces, care afecteaza in principal bovinele si carnivorele, caracterizata prin evolutie cronica, cu formarea unor focare inflamatorii piogranulomatoase, insotite de o puternica proliferare conjunctiva perifocala, avand ca principala localizare la bovine regiunea mandibulara.

Etiologie

Germeni din genul Actinomyces- bacterii Gram pozitive, bacilare sau cocoide. Sunt nesporulati, necapsulati, neciliati si imobili.

Caractere epidemiologice:

La A. bovis sunt receptive bovinele adulte, rar camile, gazele si alte rumegatoare.

Boala apare prin autoinfectie, A. bovis fiind un comensal al mucoasei bucofaringiene la bovinele sanatoase determinand boala in cazul existentelor unor porti de intrare create accidental (leziuni).

Cazurile la bovine sunt rare.

La caine - A. hordeovulneris, A. viscosus, A. canis, la cainii adulti si in special cainii de vanatoare sau rasele grele.

Pisici- de pe mucoasa gingivala se izoleaza A. viscosus, A. hordeovulneris, A. denticolens, A. bowdenii, dar mai rar decat la caine.

Patogeneza

Leziunile ocazionale ale mucoasei bucale sau alveolele dentare, pe la nivelul spatiilor create intre dinti si gingie, constituie poarta de intrare prin care sunt vehiculati germenii. Odata patruns, A. bovis se multiplica, atat in tesuturile moi cat si la nivelul osului mandibular, initiind din partea organismului formarea de granuloame mici care vor suferi o transformare purulenta. In centrul granulomului se gaseste " fufa actimomicotica", cazeoasa care observata la microscop are forma unei flori cu petale dispuse radial. Tufa se inconjoara de straturi concentrice de granulocite, macrofage, plasmocite si limfocite, iar la exterior de fibrocite. Cu timpul granuloamele conflueaza, formand actinomicoame, inconjurate de o capsula fibroasa groasa. Centrul actimomicomului se necrozeaza si sufera o transformare purulenta. Iau nastere fistule, care se pot deschide in exterior sau in interior , spre cavitatea bucala, nazala sau sinusuri.

Sediul principal al procesului inflamator este reprezentat de tesutul osos mandibular si maxilar. Leziunea osoasa are caracter tumoral. La bovine procesul actinomicotic nu are tendinta de extindere si nu cuprinde lnn. regionali.

La caine si pisica, procesul inflamator se poate extinde cuprinzand chiar regiunea toracala si abdominala.

Tablou anatomoclinic

Bovine:

-la nivelul mandibulei, mai  rar a maxilei, apar tumefactii dure, reci, care cresc progresiv in volum, putand deforma capul animalului. De cele mai multe ori tumefactia debuteaza la nivelul unuia dintre molarii centrali sau in paropierea acestora.

Fistulizarea actinomicoamelor determina exprimarea unui puroi gros, galben-cenusiu in care se gasesc granule dense (tufe). leziunile sunt dureroase, animalele evita prehensiunea si masticatia si pierd in greutate.Portiunea de os afectata devine fragila determinand fracturi in timpul masticatiei. Pot apare si tulburari de respiratie.

Evolutia bolii este intotdeauna cronica.

Caine:

-localizare cervicofaciala, toracica (pulmon, pleura, cord, mediastin, perete cutie toracica), abdominala ( la nivelul vertebrelor, perete abdominal)

Pisica:

abcese aparute dupa batai, exudatul purulent este mai fluid decat la bovine

Diagnostic:

taurine - clinic, ex microscopic

carnivore - ex bacterioscopic

Combatere:

in formele incipiente local - pensulatii cu tinctura de iod, infiltratii locale cu iodisept sau antibiotice dupa deschiderea chirurgicala si chiuretajul tesutului proliferat, urmat de asepsie locala

tratament general - iodura de potasiu in apa de baut, 8-14 zile pana la aparitia fenomenului de iodism cand se face pauza 7 zile dupa care se reia tratamentul.