REABILITAREA IN GERIATRIE
Prin reabilitare, se
intelege tratamentul care urmareste reintegrarea bolnavului
recuperat biologic, motor si psihologic, intr-o viata
activa, potrivit activitatilor de care dispune. Se porneste
de la certitudinea ca fiecare bolnav, indiferent de gradul afectarii
psihofizice, poseda inca resurse fizice si emotionale,
capabile de a asigura recastigarea independentei (cel putin
teoretic).
Prin reeducare, se
urmareste redobandirea posibilitatilor psihomotorii, care
sa ofere bolnavului autonomie. Reeducarea si readaptarea
functionala, constituie o parte esentiala a ingrijirii
varstnicului handicapat. Reabilitarea, readaptarea si recuperarea sunt
termeni relativi sinonimi.
Prin aplicarea acestei metode
de tratament, progresele vor fi individualizate pentru fiecare bolnav, vor fi
evaluate componentele psihologice, vor fi dezvoltate la inceput acele capacitati si forte care
sa-i permita independenta in autoservire (mancat, baut,
controlul defecatiei si mictiunii), mobilizarea in pat, in
fotoliu si mersul propriu zis. Se urmareste in final reactivarea
in viata cotidiana, reinsertia sociala (familie, prieteni,
vecini) si reintegrarea in activitatea profesionala (O.M.S.). La
orice varstnic se intalnesc trei mari deficite: deficitul pulmonar, deficitul cardiac
functional si scaderea conducerii nervoase. Dificultatea
consta in faptul ca la varstnic se intalnesc 4-5 afectiuni
concomitente. De aceea reabilitarea are o durata lunga la varstnic,
este mai putin eficace, iar rezultatele sunt mai mult psihologice si
mai putin tehnice prin fizioterapie si mecanoterapie. Gimnastica
respiratorie si exercitiile pentru extremeitatile
neafectate, vor fi incepute chiar dupa 24 de ore. Ulterior se recurge la
exercitii de mers mai complicate. Mici progrese sunt intotdeauna posibile.
Indiferent de metoda, tonul si dialogul sunt esentiale.
Recuperarea prin exercitii fizice, trebuie supravegheata cu
grija, datorita riscurilor pe care le comporta varstnicul la
solicitare fizica si efprt. De aceea vor fi eliminate
exercitiile fizice care solicita eforturi mari, care nu pot fi
suportate de bolnavii varstnici. Se folosesc in special miscari
armonioase, ritmice, cat mai apropiate de modul natural de miscare, al
bolnavului varstnic. Recuperarea psihologica va insoti intotdeauna pe
cea somatica si va fi condusa de personal calificat
(psihoterapeuti).
