2. AGNOZIE = (gr. a - fara, gnosis - cunoastere ),
sindrom neuropsihic constand in tulburarea recunoasterii senzoriale a unui
obiect cunoscut anterior in absenta unui deficit de sensibilitate elementara
sau a unei tulburari psihice, fiind determinat de un deficit al functiei de analiza la nivelul segmentului cortical al
unui anumit analizator (M.Botez, Sen Alexandru, I.Drobota). Forme: astereognozii,
tulburari in recunoasterea obiectului pe cale tactila, cuprinzand: a. tactile
primare, cum sunt ahilognozia sau a. intensitatii
(tulburarea discriminarii obiectelor dupa grosime, greutate, rugozitate,
presupunand modificarea perceptiilor diferentiale de intensitate) si amorfognozia
sau a. de extensitate (tulburarea diferientierii formelor si a
recunoasterii spatiale), fiind determinate de leziuni in ariile
somestezo-senzoriale si somestezo-psihice, ca si a. tactila secundara
sau asimbolia tactila (imposibilitatea de recunoastere a semnificatiei
obiectului tradusa prin imposibilitatea
de a-l denumi, conservandu-se posibilitatea de a descrie si recunoaste
calitatile sale tactile elementare), astereognoziile fiind determinate de
leziuni in aria tacto-gnozica; a. auditive,
imposibilitatea de recunoastere si discriminare a sunetelor, cu conservarea
auzului, manifestata in trei forme clinice (care apar uneori izolat, dar de
cele mai multe ori impreuna); a. globala (nu sunt recunoscute
nici cuvintele, nici muzica si nici zgomotele); a. muzicala (sau
amuzia senzoriala) si a. zgomotelor; acestea fiind determinate de
leziuni ale portiunii posterioare a primei circumvolutii temporale stangi; a.
vizuale, tulburari in recunoasterea semnificatiei obiectelor, imaginilor,
persoanelor sau spatiului, limitate la sfera perceptuala sau extinse la sfera
conceptuala, in absenta unor tulburari de vedere elementara, cuprinzand: a.
pentru obiecte sau imagini, a. fizionomiilor
(prosopagnozia) unor persoane cunoscute sau a propriei persoane, determinate de
leziuni ale emisferului minor sau pareto-occipitale bilaterale; a. culorilor
(tulburari de recunoastere a culorilor, cu origine centrala, leziuni occipitale
stangi la dreptaci), alexia agnozica (tulburari de intelegere a
limbajului scris, cu conservarea limbajului interior, a exprimarii si
intelegerii limbajului oral ), acalculia (tulburari in recunoasterea
numerelor in efectuarea operatiilor aritmetice, determinate de leziuni situate
in orice parte a creierului); a. video-spatiale, imposibilitatea
orientarii in spatiu pe cale vizuala, manifestata prin: dezorientare video-spatiala
( pierderea posibilitatii de focalizare absoluta si relativa a obiectelor,
imposibilitatea de comparare a marimilor, tulburari de grupare a obiectelor,
dislexie cvasispatiala si pierderea vederii stereoscopice), a. spatiala
unilaterala (tendinta de a neglija jumatatea stanga a spatiului
extracorporal), alestezie vizuala (transpunerea imaginilor dintr-un
hemicamp vizual in celalalt si de la un cadrant la altul), pierderea
memoriei topografice (imposibilitatea de a descrie itinerarii si locuri binecunoscute,
de a le revizualiza si a se orienta pe un drum cunoscut), pierderea
reprezentarii vizuale a obiectelor (imposibilitatea revizualizarii unor
obiecte sau persoane cunoscute, atat in stare de veghe cat si in somn, visele
devenind practic imposibile), paralizia psihica a privirii
(imposibilitatea de a misca voluntar ochii cu conservarea motilitatii oculare
reflexe), vagabondajul privirii, ataxie optica (tulburarea
capacitatii de a apuca un obiect in curs de fixare vizuala), tulburari ale
atentiei vizuale (atentia spontana pentru orice stimul vizual este foarte
redusa, fiind concentrata in cea mai mare masura asupra a ceea ce se petrece in
axul de fixare a privirii, fiind vorba deci de o anumita ingustare concentrica
a campului atentiei vizuale), aceste tulburari fiind determinate de leziuni cu
localizari diferite; tulburari de somatognozie, constand in perturbarea
schemei sau imaginii corporale si cuprinzand: autotopagnozia (tulburare
de localizare a segmentelor corporale), asimbolia la durere (imposibilitatea
de recunoastere a calitatii durerii, desi durerea ca atare este corect
perceputa), tulburari paroxistice ale schemei corporale (senzatia de
plutire sau dezintegrare corporala cu caracter difuz, crize de senzatie de
dezintegrare corporala partiala localizata pe un segment de membru, crize de
telescopaj si atrofie corporala localizata, crize mixte), membrul fantoma (iluzia
existentei unui segment de membru absent, de obicei amputat), anozognozii
(lipsa de cunostinta a tulburarilor in plan neuromotor, al limbajului,
praxiilor si gnoziilor).
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
