Anxietatea si strategiile rezolutive

Relatia emotie - cognitie

Rezumat

Studiul relatiei emotie-cognitie implica delimitarea proceselor cognitive de cele emotionale. Acest deziderat poate fi atins considerind sistemul emotional ca avind o organizare ierarhizata, subsistemele sale actionind simultan asupra structurilor cortico-limbice si subcorticale raspunzatoare de activarea reactiilor emotionale. Inregistrarea conductivitatii electrice a pielii in timpul rezolvarii de probleme, in paralel cu inregistrarea protocolului cu voce tare, a pus in evidenta diferente semnificative intre subiectii anxiosi si nonanxiosi. Diferentele constau atit in utilizarea diferita a cunostintelor euristice in abordarea problemelor, cit si la nivelul micropatternurilor ca compun raspunsul vegetativ (conductivitatea pielii). Diferentele la nivelul patternurilor de activare corespund unor diferente in activarea cunostintelor in timpul rezolvarii. Rezultatele obtinute pot constitui premisa unei abordari neoconexioniste a relatiei emotie-cognitie.

Capitolul 1.

Premise teoretice

Introducere

Una din caracteristicile ce diferentiaza fundamental omul de restul regnului animal este complexitatea emotiilor umane, determinata in special de gradul inalt de structurare a sistemului cognitiv. Viata afectiva umana a exercitat o fascinatie continua asupra omenirii, preocuparea pentru fenomenele emotionale influentind arta (literare, muzicale, arte vizuale), gindirea filosofica, religioasa, politica a fiecarei epoci. Bogatia cunostintelor de ordin descriptiv ale simtului comun, rezultatul unor observatii atente si de finete asupra spiritului uman si-au pus amprenta si asupra modelelor teoretice vehiculate de psihologia clasica. Ca urmare, primele abordari teoretice ale emotiilor au fost descriptive, rezultatul fiind o clasificare ierarhizata a proceselor emotionale:

- procese emotionale primare;

- emotii;

- dispozitii afective;

- sentimente;

- pasiuni.

Studiile ulterioare au incercat sa surprinda substratul fenomenelor si proceselor care circumscriu raspunsurile emotionale, pe baza datelor culese din observatii comportamentale, fiziologice si subiective. Astfel, psihologia clasica defineste procesele afectiv-emotionale ca fiind fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificari fiziologice, printr-o conduita marcata de expresii emotionale si printr-o traire subiectiva (I.Radu, 1991). Consecinta acestei abordari a fost delimitarea emotiilor ca procese complexe , cu componente vegetative, motorii si cognitive specifice.

Potrivit acestui punct de vedere, procesul emotional este tridimensional:

1. Modificari organice, vegetative;

2. Manifestari comportamentale: gesturi, mimica, expresii vocale;

3. Trairea afectiva a relatiei cu lumea (I.Radu, 91).

In prezent exista doua directii majore de studiu a fenomenelor emotionale, indiferent de paradigma stiintifica adoptata:

- Studiul emotiilor ca proces, vizind stabilirea structurilor de profunzime responsabile de producerea reactiilor emotionale;

- Studiul interactiunii dintre procesele emotionale si cele cognitive.

Procesele emotionale au fost abordate de Psihologia cognitiva prin prisma paradigmei simbolice, incercarea de a lucra conform celei neoconexioniste lovindu-se de dificultatea separarii proceselor emotionale de cele cognitive la nivel implementational. Modelele fiziologice ale emotiilor utilizate de teoreticienii contemporani (Lazarus, Ortony, Frijda) nu permit o delimitare a structurilor nervoase implicate in emotie.

Tendinta actuala in psihologia cognitiva este, dupa cum remarca Lazarus (1991, pag. 352) " de a supraextinde cognitia, tratind-o ca echivalent al mintii; suprapunerea dintre cognitie, motivatie si emotie face dificila separarea si distinctia teritoriilor lor. Cred ca desi ele sint interdependente si dificil de separat in natura, fiecare contine continuturi distincte care le fac indispensabile pentru intelegerea adaptarii umane si emotiei".

C. Izard, prin teoria sistemelor de activare emotionala (Izard 1993) creaza premisele unei abordari neoconexioniste a emotiilor si a conectarii sistemului emotional de cel cognitiv utilizind teoria valorilor de activare.

Scopul acestei lucrari este de a studia posibilitatea realizarii unui model neoconexionit unitar al sistemului cognitiv-emotional, prin surprinderea interactiunilor dintre emotie si cognitie in cursul rezolvarii de probleme.

1.2 Relatia emotie - cognitie

Primele abordari ale relatiei emotie - cognitie au vizat rezolvarea problemei primordialitatii trairi/reactii fiziologice in emotie. Pina la James, se considera corecta succesiunea:

stimul (situatie) - > perceptia situatiei -> emotia-> expresia emotiei.

W.James considera primar evenimentul neurovegetativ, trairea emotionala fiind secundara. Emotia este redusa la trairea (perceperea) subiectiva a reactiilor vegetative eferente prelucrarii perceptive a stimulului:

Stimul -> perceptia stimulului -> expresia emotionala -> emotia (I.Radu 91) Disputa teoretica asupra cauzei determinismului emotional a avut drept consecinta dezvoltarea unor teorii privind mecanismele prin care procesele cognitive si vegetative interactioneaza in producerea reactiilor emotionale.

Teorii fiziologice periferice

Teoria James-Lange (al carui model a fost prezentat mai sus) reduce emotiile la raspunsul vegetativ ca urmare a procesarii primare a stimulilor externi, trairile emotionale subiective fiind doar consecinta procesarii stimulilor interni consecutiv reactiei vegetative.

Teoria fiziologica centrala (Cannon)

Aceasta teorie postuleaza simultaneitatea reactiilor vegetative si a trairilor emotionale, ambele fiind declansate de descarcarile neuronilor din nucleii talamici, considerati centrul de integrare a stimulilor externi si interni. Prin conexiunile corticotalamice informatia ajunge la cortex, procesarea corticala fiind o conditie necesara aparitiei trairilor subiective, in timp ce pentru raspunsul vegetativ al emotiei esentiala este activitatea hipotalamica.

Teoriile cognitivist - fiziologice

Teoriile cognitivist-fiziologice atrag atentia asupra importantei procesarilor corticale nu numai pentru producerea raspunsurilor subiective, ci si pentru declansarea reactiilor vegetativ - motrice.

Orientarile cognitiviste (Schachter, Ross) sustin o structura bicomponentiala pentru starile emotionale:

1. O activare fiziologica, rezultata din functionarea SNV simpatic;

2. O componenta cognitiva care determina cauza activarii.

Conform acestei teorii, componenta fiziologica determina reactii vegetative nespecifice, fiind responsabila in special de intensitatea procesului emotional. Componenta cognitiva determina calitatea (orientarea si natura) starii afective printr-un proces de atribuire cauzala a activarii vegetative (arousal) unor stimuli externi sau interni simultani fenomenului de arousal.

Schachter si Ross considera inducerea arousalului (prin activarea vegetativa) un fenomen primar, anterior atribuirii cognitive. Experimentele realizate de Schachter (1964) si Ross , Rodin, Zimbardo (1969) au dus la concluzia ca subiectii umani au tendinta de a considera un stimul extern ce coincide in timp cu activarea emotionala (arousal) drept cauza a emotiei, reactia comportamentala fiind determinata de aceasta atribuire.

Acest mecanism face posibil fenomenul atribuirii gresite (misattribution) a cauzei emotiei. In experimentul lui Ross, subiectuii au fost influentati sa atribuie cauza unei reactii interne (expectanta la un stimul neplacut - soc electric) unui stimul extern (zgomot puternic), comportamentul si trairea subiectiva fiind semnificativ diferite de ale subiectilor care atribuie cauza unei senzatii neplacute de asteptare (Klein,82).

Teoriile cognitiviste au atras atentia asupra importantei rolului proceselor cognitive in specificarea raspunsului emotional (in special raspunsul subiectiv), dar nu au abordat studiul mecanismelor cognitive de adincime responsabile de procesarea stimulilor implicati in emotii, multumindu-se cu un concept de suprafata (atribuirea).

Teoria atributionala a emotiei a fost completata de Weiner (teoria social-cognitiva a emotiilor), care considera asocierile cauzale principala sursa a generarii si invatarii emotiilor complexe, sustinind insa si idea unor emotii primare, care nu necesita o mediere prin perceptia cauzalitatii.

1.3 Teorii cognitive ale emotiilor

Pozitia lui Lazarus asupra relatiei emotie-cognitie

Aceste teorii utilizeaza ca fundal paradigma semantica din psihologia cognitiva, considerind medierea cognitiva un factor de importanta majora in declansarea, mentinerea si invatarea emotiilor.

Lazarus ,unul din teoreticienii proeminenti in problema emotiilor continua sa mentina teza potrivit careia " medierea cognitiva este o conditie necesara a emotiilor" (Lazarus, 1991 A, p. 356). Pozitia sa este fondata pe conceptia asupra definirii cognitiei, considerata a include orice procesare de informatie.

Lazarus distinge intre cunoastere (knowledge) si evaluare (appraisal) ca tipuri diferite de cognitie, considerind evaluarea cognitiva parte integranta a proceselor emotionale. Lazarus precizeaza: "Am inceput cu a lua decizia de a considera cauza - evaluarea - parte a efectului (emotia) " (Lazarus A , 1991).

Conceptia sa privind relatia emotie-cognitie poate fi rezumata prin remarca: emotia include intotdeauna cognitie, existind insa cognitii impersonale si in acelasi timp relativ reci sau nonemotionale (Lazarus A, 1991).

Nivelul predilect de studiu al emotiilor este considerat a fi cel al cunostintelor, abordarea la nivelurile moleculare reducind fenomenul psiho-social la concepte biologice si fizice. Pe de alta parte, conceptele diferitelor niveluri de analiza nu sint paralele, lipsind legaturile functionale dintre ele. Conceptele biologice (de exemplu sistemul reticulat activator ascendent) au o validitate limitata la nivelul proceselor cognitive complexe (Lazarus A, 1991).

Teoreticienii care adopta pozitia reductionista (reducind emotiile la manifestarile fiziologice) accepta ideea unor sisteme nervoase si mintale separate pentru emotie si cognitie, guvernate de structuri separate ale creierului. In consecinta, ele sint considerate independente si la nivel functional, unii cercetatori (LeDoux) considerind procesarea afectiva diferita de cea cognitiva.

Lazarus considera imposibila separarea emotiei si cognitiei la nivel structural, datorita complexitatii proceselor emotionale si a suprapunerii mecanismelor fiziologice la nivel periferic si central (Lazarus, 1991). Diferentele dintre procesele cognitive implicate in emotie si cele cognitive nonemotionale se datoresc procesarii inconstiente ce caracterizeaza evaluarea implicata in emotie. Functionarea in paralel , caracteristica sistemului cognitiv uman face posibila evaluarea constienta (nonemotionala) si inconstienta (emotionala) a stimulilor .

La intrebarea daca exista emotii declansate de mecanisme innascute (codate genetic), Lazarus face distinctie intre mecanisme reflexe (innascute), ce pot produce durere sau placere si modularea emotionala a efectelor acestor reflexe (ce au ca reziltat modificarea intensitatii durerii, de exemplu).

Teoria fiziologica a celor patru sisteme de activare emotionala

Ca raspuns la teoria lui Lazarus dominata de cognitie, Izard avanseaza un model fiziologic pornind de la decelarea structurilor nervoase implicate in producerea reactiilor emotionale. Pentru determinarea centrilor nervosi implicati un declansarea reactiilor emotionale, Izard ia in considerare exclusiv componenta expresiva (musculara, hormonala, modificari ale activitatii nervoase) masurabila prin metode obiective. De exemplu, in cazul activitatii neuromusculare, s-au obtinut date cuantificabile din iregistrarea:

1. Activitatii eferente a SNC;

2. Expresiilor faciale;

3. Componentelor expresiilor;

4. Posturii;

5. Expresiei vocale;

6. Miscarilor oculare si ale capului;

7. Potentialelor de actiune musculara.

Prin analiza inversa (pornind de la reactii emotionale spre inputul informational) Izard stabileste doua cai principale de activare a emotiilor: calea subcorticala si calea corticolimbica (fig 1).

Caile subcorticala si corticala de activare emotionala

Spre deosebire Lazarus, care extinde termenul de cognitie asupra a tot ce implica procesare de informatie, teoreticienii ipotezei fiziologice (Hoffman, Zajonc, Izard) considera ca noncognitiva prelucrarea informatiei prin structuri precablate genetic. Izard limiteaza cognitia la procesarea corticala a informatiei, stabilind prin definitie natura noncognitiva a proceselor subcorticale.

Relatia emotie-cognitie este tratata similar conceptiei lui Lazarus, in limitele propriei definitii a proceselor cognitive. Luind in calcul doar fenomenul de activare a structurilor nervoase ce determina reactia emotionala, Izard stabileste existenta a 4 sisteme distincte de activare emotionala: Sistemul neural, senzoriomotor, motivational-afectiv si cognitiv. (fig 2) (Izard, 1993).

Fig 2: Modelul multisistemic de activare emotionala

Mecanismele neurale si senzoriomotorii actioneaza asupra centrilor emotionali prin activare directa (fara componenta corticala) ca raspuns la stimuli de importanta vitala pentru organism pe trasee nervoase precablate genetic (stimuli durerosi, respectiv expresia faciala, postura).

Mecanismele de activare ale sistemului motivational (activarea prin reprezentari olfactive, sau de catre emotii anterioare) are la baza actiunea unor "drive states" asupra centrilor emotionali. In ceea ce priveste mecanismele cognitive, acestea presupun cognitii de tipul:

1. Evaluarii;

2. Comparatiei, categorizarii, inferentei, rationamentului, deciziei;

3. Atributiei, convingerilor;

4. Memoriei si anticiparii (Izard, 1993).

Organizarea sistemelor de activare este ierarhica, fiecare sistem fiind responsabil de anumite emotii specifice, functionarea lui fiind independenta. Panksepp critica aceasta pozitie, considerind sistemul emotional un sistem de

operare executiv organizat ierarhic (Panksepp, 1992), format din subsisteme aflate in interactiune permanenta la nivel aferent si eferent.

Teoriile emotiilor prezentate anterior au urmarit surprinderea mecanismelor profunde (fiziologice si cognitive) care intervin in procesul emotional, din prisma unei anumite paradigme (fiziologice, cognitiviste, cognitive) care postuleaza existenta unor cai unice de declansare a reactiilor emotionale.

Fiecare teorie are tendinta de a extinde aceste rezultate la intregul sistem emotional, aparindu-si punctul de vedere fata de teoriile concurente.

Teoria sistemelor de activare abordeaza extensiv problema cailor prin care poate fi declansata o reactie emotionala, fara a se implica la nivelul structurilor de adincime. Se incearca o unificare a teoriilor existente, la nivel de input (cai de activare) pornind de la cel de output (centri emotionali si cai eferente).

Datorita eclectismului datelor utilizate, teoria lui Izard nu este lipsita de contradictii (privind originea unor emotii), dar rezultatele ei pot fi considerate punct de plecare pentru abordari unitare ale fenomenului emotional.

Capitolul 2.

Abordarea emotiilor prin paradigma neoconexionista

2.1 Premisele abordarii neoconexioniste a emotiilor

Studiul din perspectiva paradigmei cognitive a proceselor psihice a demonstrat existenta unor intrepatrunderi la nivel functional intre aceste fenomene (atentia, memoria, perceptia), fiind necesara o redefinire a conceptelor clasice in termenii noii paradigme.

Definitia implicita a proceselor emotionale utilizata de psihologia clasica (rezultata din observatii empirice) se rezuma prin intrebarea: cum functioneaza intregul sistem psihic in momentul premergator unui comportament emotional exprimat ?

Conform acestei definitii, emotiile sint considerate procese multicomponentiale, fiecare componenta incluzind ca subcomponente procese nonemotionale:

1. Modificarile organice -> o componenta eferenta vegetativa (SNV Sy, SNV Psy);

2. Manifestarile comportamentale -> o componenta eferenta motorie;

3. Trairea afectiva -> o componenta cxognitiva.

O astfel de abordare integratoare creaza dificultati in cazul in care se studiaza relatia emotiei cu alte procese, in situatii context specifice. Rezolvarea de probleme presupune implicarea intregului sistem psihic, si deci implicit si a emotiilor in formarea strategiilor rezolutive.

In acest context, abordarea clasica a emotiilor nu permite delimitarea intre

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

procesele emotionale si cele cognitive (este imposibila separarea cognitiilor nonemotionale de cele emotionale, fiind necesara separarea emotiei de cognitie.

Restringerea extensiei procesului emotional conduce implicit la intrebarea: exista procese emotionale specifice, nereductibile la alte procese psihice, sau emotia reprezinta doar o interactiune contextual specifica de procese psihice ?

Experimentele realizate de Flynn pe pisici (Klein, 1982) au demonstrat existenta unor centri subcorticali si corticolimbici (localizati in hipotalamus, amigdala, hipocamp) a caror stimulare electrica produce raspunsuri comportamentale similare unor reactii  emotionale ( furie, frica). Blocarea in acelasi timp a cailor aferente senzoriale (vizuale, auditive, olfactive) a eliminat comportamentul instrumental - orientarea spre actiune a acestor manifestari (de exemplu un comportament agresiv nu era urmat de comportamentul de atac).

Rezultate similare s-au obtinut si in urma sectionarii sau blocarii aferentatiei si eferentatiei cortico-subcorticale. Rezulta ca diferentele intre reactiile emotionale similare sint determinate de modul diferit de stimulare a centrilor raspunzatori de declansarea comportamentului emotional.

Aceste experimente dovedesc existenta unor centri nervosi specifici pentru reactiile emotionale, care pot fi considerati nucleul efector al sistemului emotional. Pentru producerea unor emotii complexe este insa necesara procesarea cognitiva a stimulilor din mediu.

In consecinta, specificitatea activitatii sistemului emotional consta in activarea reactiilor emotionale, prin modularea activitatii centrilor emotionali de catre sistemele de activare emotionala. Reactia emotionala declansata nu consta doar in raspunsuri motorii sau endocrine, ci si in influentarea activitatii sistemului cognitiv.

Actiunea sistemului emotional asupra celui cognitiv are loc atit prin sistemul de neuromediatori (serotonina, noradrenalina, dopamina) cu originea in nucleii amigdalieni si hipocampici, si prin caile aferente ce leaga centrii emotionali de cortex (Lipcsey, 1981).

Ipoteza organizarii ierarhice a sistemului de activare emotionala face posibila inglobarea tuturor cailor ce actioneaza asupra centrilor emotionali intr-un sistem unic, care in afara declansarii unor modificari fiziologice adaptative (prin mecanisme precablate) moduleaza functionarea structurilor cognitive prin actiune asupra substratului neuronal.

2.2 Caracteristicile sistemului de activare emotionala

Structura:

Sistemul de activare emotionala (SAE) este format din subsisteme avind cai proprii de actiune asupra centrilor emotionali. Spre deosebire insa de mecanismele de reglare intracelulare, care sint in mare masura independente, interactionind doar in citeva puncte (Monod, 1991), suportul neuronal al componentelor SAE face posibila interactiunea dintre subsisteme atit la nivel aferent (caile spre centri emotionali) cit si eferent prin conexiuni interneuronale colaterale si mecanismele activatoare si inhibitoare ale sinapselor multiple. Ca urmare, actiunea unui subsistem nu poate fi decelata cu usurinta, fiecare reactie emotionala fiind rezultatul insumarii actiunii tuturor subsistemelor.

Organizarea ierarhica a subsistemelor, datorate evolutiei din filogeneza a sistemului nervos, este data de posibilitatea controlului sistemelor inferioare prin actiunea celor superioare. Ca urmare ordinea de manifestare a controlului direct este :

Sist. cognitiv -> Sist.senzorial/vegetativ -> Sist. reflex medular

La rindul lor, sistemele inferioare actioneaza prin colateralele cailor aferente asupra celor superioare.

Functionarea:

Desi aflate in interactiune, subsistemele proceseaza aferentele potrivit structurilor proprii, prin mecanisme specifice. Rezultatele acestor procesari se transmit centrilor emotionali pe cai proprii. Ca urmare, rezultatele actiunii fiecarui subsistem la o stimulare externa depind de viteza si de intensitatea actiunii asupra centrilor emotionali.

Viteza activarii depinde de cea a procesarii subsistemului; sistemele primare, datorita structurii mai simple, functioneaza mult mai rapid decit cele complexe. Pe de alta parte, mecanismele primare (de exemplu cele reflexe) intra in actiune in cazul stimulilor externi relevanti pentru supravietuire, intensitatea raspunsului lor fiind ridicata.

Din cauza vitezei diferite de procesare a subsistemelor SAE, raspunsul SAE la un stimul extern este suma activarilor (decalate in timp) centrilor emotionali de catre subsistemele de activare.

2.3 Arhitectura cognitiva si SAE

Paradigma neoconexionista postuleza modul de reprezentare al informatiei ca fiind realizat prin valori si patternuri de activare ale unor unitati simple (Miclea M., 1994). Din acest punct de vedere, actiunea fundamentala a SAE asupra sistemului cognitiv se traduce prin modificarea activarii subsistemelor componente ale sistemului cognitiv.

Modelele recente ale sistemului cognitiv (Miclea,M. 1994) sint fondate pe o arhitectura de tip neoconexionist, conform careia subsistemele sint caracterizate printr-un prag de activare, a carui depasire pune in stare de activitate subsistemul. Diferenta dintre procesele constiente si inconstiente este data de gradul diferit de activare al acestora in memoria de lucru (partea activata a memoriei de lunga

durata). Intrarea in activitate a unei structuri cognitive depinde de posibilitatea accesarii (activarii) acesteia de structurile activate.

Recent, unii autori considera arhitectura sistemului cognitiv neomogena (Miclea, M Iwasaki, S.), formata din structuri subsimbolice si simbolice. Aceasta constatare duce la necesitatea existentei unei modalitati de conversie intre datele subsimbolice si simbolice (de exemplu, conversia reprezentarilor vizuale in simbolice si invers).

Pe de alta parte, resursele de activare ale sistemului cognitiv sint limitate (Miclea, M. 1994), si ca urmare, capacitatea memoriei de lucru este limitata. Datorita acestui fapt, pentru a face fata sarcinilor complexe la care este supus, este plauzibila o arhitectura fragmentara a sistemului cognitiv, similar modului in care specialistii informaticieni au rezolvat problema fragmentarii aplicatiilor sub Windows (Manfred Winer, 1993), confruntati cu resursele limitate de memorie ale sistemelor hard.

Cerintele ridicate de memorie ale Windows si ale aplicatiilor moderne au dus la impartirea programelor in fragmente accesibile independent, unele interactionind cu sistemul de operare doar prin drivere (rutine) specializate, ele nefiind "vizibile" sau "vazute" de sistemul de operare decit prin intermediul driverelor.

Ca urmare a unei astfel de arhitecturi, fiecare aplicatie pastreaza continuu in memorie doar un mic fragment necesar accesarii sale. Realizarea unei sarcini presupune accesarea tuturor aplicatiilor necesare, si inactivarea celor redundante sau neutilizate pe moment.

O arhitectura analoga pentru sistemul cognitiv presupune existenta unor structuri responsabile de gestiunea accesarii fragmentelor necesare rezolvarii unei sarcini. Unele structuri de accesare sint precablate, altele rezultind din interactiunea structurilor cognitive.

Rolul SAE intr-un model cognitiv fragmentar este de a realiza activarea structurilor cognitive potrivit unui pattern dat de modul specific de activare a centrilor emotionali. In consecinta, poate fi presupusa existenta unor influente emotionale diferite in activarea si accesarea constienta a structurilor de cunostinte, datorita interactiunilor dintre caile corticale si subcorticale ale SAE la nivelul centrilor emotionali.

Capitolul 3.

Experimentul

3.1 Ipoteza experimentala

Diferentele in functionarea SAE, specifice unei reactii emotionale, determina diferente in activarea structurilor cognitive, ca urmare a actuivitatii centrilor emotionali.

In cazul rezolvarii de probleme, modificari in activitatea SAE provoaca diferente in accesarea cunostintelor euristice disponibile pentru abordarea sarcinii, si implicit diferente in strategiile rezolutive.

3.2 Proiectarea experimentului

Conform teoriei sistemelor de activare emotionala, diferentele in activitatea SAE se datoreaza ponderii diferite ale actiunii subsistemelor de activare, si specificitatii stimulului declansator. Pentru ca diferentele de accesare sa fie vizibile, cunostintele utilizate de subiect trebuie sa fie permeabile constient. In acest scop, probele trebuie sa creeze situatii inedite, care sa nu fie rezolvabile prin strategii formate anterior.

Crearea diferentelor in ponderea influentei subsistemelor SAE s-a realizat prin manipularea a 2 dimensiuni:

1. Stimulul ce declanseaza reactia emotionala (extern/intern);

2. Tipul general de reactie emotionala a subiectilor (subiecti cu anxietate crescuta/scazuta - selectati cu STAI-X2);

Probele ( notate A si B) au fost prezentate in ordine diferita (AB respectiv BA) subiectilor (impartiti in 2 grupe) pentru a contrabalansa efectul ordinii probelor asupra strategiilor de rezolvare.

3.3 Cuantificarea rezultatelor

Parametrii masurati ai reactiilor emotionale au fost:

1. Componenta vegetativa - conductivitatea electrica a pielii (cu un aparat biofeedback);

2. Componenta constienta a emotiilor - perceptia subiectiva a anxietatii (cu STAI-X1);

3. Componenta cognitiva - prin protocolul cu voce tare.

Datorita constructiei simple a aparatului de biofeedback, nu s-a putut masura valoarea absoluta a conductivitatii pielii, recurgindu-se la o masurare relativa: Inaintea fiecarei probe acul aparatului a fost adus in pozitia neutra, in timpul probei notindu-se devierile de la pozitia de echilibru (centrala). Ca urmare, rezultatele obtinute nu reflecta diferentele de conductivitate dintre subiecti inaintea probei, ci doar diferentele de variatie a conductivitatii in timpul probelor la un subiect.

3.4 Descrierea experimentului

Probele

Pentru validarea modelului, au fost alese ca probe doua probleme izomorfe la nivelul regulilor interne. Problema A (anexa 1) este o dilema (dilema prizonierului, formulata de prof. Albert Trucker de la Universitatea din Princeton)

care nu poate fi rezolvata prin metode algoritmice sau prin aplicarea unui rationament matematic, neavind o singura solutie. Subiectul opteaza pentru una sau cealalta dintre ipoteze in functie de cunostinte anterioare accesate din memoria de lunga durata, prin care poate da o interpretare coerenta problemei. Specificarea necesitatii alegerii uneia dintre ipoteze lipseste subiectul de posibilitatea unei abordari pasive, fara implicare in problema. Caracterul intentionat vag al datelor preintimpina posibilitatea asimilarii problemei cu una cunoscuta din experienta anterioara a subiectului, acesta neputind aplica

Proba B (anexa 2) este un joc de carti avind aceleasi reguli interne (propus in varianta originala de A. Rapoport si A. Chammah pentru studiul experimental al dilemei prizonierului) deosebindu-se insa la nivelul sarcinii de rezolvat. La aceasta proba, subiectului i se cere o rezolvare competitiva (aceasta solicitare lipsind pentru proba A). Situatia de joc efectiv permite surprinderea reactiilor emotionale ale subiectului la prezentarea de stimuli externi identificabili.

Lotul experimental

Lotul experimental a fost format din 80 subiecti (studenti in anul I la filologie, psihologie, informatica, fizica) impartiti aleator in doua grupe. Ordinea de aplicare a probelor este diferita ( A->B, respectiv B->A) la cele doua grupe. Probele s-au aplicat individual, fiind precedate si urmate de aplicarea chestionarului de anxietate STAI , formele X1( aplicat de trei ori) si X2 (aplicat 1 data). Gruparea subiectilor in anxiosi, nonanxios si cu anxietate medie s-a realizat ulterior aplicarii probelor, in functie de rezultatele brute obtinute la forma X2.

Modul de aplicare a probelor

Probele s-au aplicat individual, in conditii similare, prin citirea problemelor, ulterior subiectul fiind intrebat daca a inteles sarcina (pentru a preintimpina existenta unor nelamuriri cu privire la sarcina concreta a subiectilor). Simultan inregistrarii protocolului cu voce tare, s-au notat modificarile de conductivitate a pielii si timpul (in sutimi de secunda) trecut de la inceperea probei. La sfirsitul probei, s-a ascultat inregistrarea impreuna cu subiectul, procedindu-se la oprirea acesteia in momentele ce coincid (in timp) cu puncte de maxim sau minim ale conductivitatii pielii. La fiecare oprire, subiectul era chestionat in legatura cu amanunte omise in cursul inregistrarii.

In cazul jocului (proba B), s-a inregistrat in plus timpul si reactia cutanata dupa fiecare prezentare a cartilor de joc.

Rezultate cantitative

Subiectii din ambele grupe au fost impartiti in 3 clase, in functie de scorul brut la STAI X2:

1. Subiecti cu anxietate scazuta (NA) - x fiind cuprins intre 23 si 33;

2. Subiecti cu anxietate medie (MA) - x fiind cuprins intre 35 si 48;

3. Subiecti cu anxietate ridicata (A) - x fiind cuprins intre 51 si 73.

Compararea rezultatelor cantitative la proba A

In cazul probei A s-a luat in calcul raspunsul dat (vorbesc/tac) si tipul strategiei rezolutive ( R(+) -> aplicarea calculului probabilistic, respectiv R(-) ->utilizarea unor euristici fara calcul probabilistic).

Compararea tipului de raspuns a evidentiat diferente semnificative intre NA si A indiferent de ordinea de aplicare a probelor (tabelele 1 si 2):

Tabelul 1

c _(AB) p<<.01

Tabelul 2

c (BA) = 6.13; p<.05        

Rezulta ca prezentarea probei B (care induce o strategie de rezolvare transferabila la proba A) nu modifica decizia la proba A.

Diferente intre grupe s-au obtinut la tipul de strategie utilizat la proba A: daca diferenta intre A si NA este nesemnificativa la ordinea de prezentare BA, (c =0.182, p>.1), ea este semnificativa la ordinea de lucru AB (c =2.85 , p<.1):

Tabelul 3

c (AB)=0.182, p>.1)

Tabelul 4

c (BA)=2.85 , p<.1

Ordinea de prezentare a probelor nu influenteaza tipul de strategie adoptat de nonanxiosi (c (NA)=.31 , p>.1), in schimb subiectii anxiosi utilizeaza semnificativ mai mult strategia prin rationament probabilistic atunci cind proba A este precedata de proba B (c (A)=2.53 , p<.1):

Tabelul 5

c (NA)=.31 , p<.1

Tabelul 6

c (A)=2.53 , p<.1

In consecinta, strategia aplicata la rezolvarea jocului (proba B) - avind reguli izomorfe cu dilema - intervine in abordarea dilemei (proba A) prin amorsarea cunostintelor privind rationamentul probabilistic, care nu au fost dezactivate total nici la subiectii cu anxietate ridicata; in schimb, raspunsul la dilema nu s-a modificat prin invatarea strategiei B. Deci, utilizarea calculului probabilistic nu s-a dovedit determinanta in rezolvarea dilemei (fiind doar una din euristicile activate). Pentru decizie, determinanta a ramas interactiunea euristicilor in timpul rezolvarii problemei.

Amplitudinea maxima atinsa la proba A

Rezultatele au dovedit ca nu exista o relatie directa intre gradul de anxietate si amplitudinea maxima a curbei reactiei cutanate la subiectii anxiosi (c = -.08, p>.1; N=22)si la cei nonanxiosi(c =.119, p>.1; N=21). In schimb, la subiectii cu anxietatea medie relatia este semnifictiva (r_M=.351, p<.05; N=37).

3.6 Rezultate calitative

Compararea graficelor reactiei cutanate la cele doua probleme a evidentiat diferente semnificative intre alura curbei. In cazul jocului (proba B), majoritatea subiectilor au prezentat puncte de maxim sau minim in momentul intoarcerii cartilor. Din acest motiv, caracteristica graficelor in cazul jocului este o oscilatie neregulata a reactiei cutanate, in functie de rezultatul fiecarei runde, expresie a reactiei vegetative la un stimul extern expectat ca fiind important . Prezentarea cartilor fiind un stimul extern (obiectiv), reactia vegetativa reflecta raspunsul sistemului de activare emotionala la acest stimul. In schimb, in cazul dilemei, forma curbei a fost mult mai regulata, cu mai putine oscilatii, predominind pantele ascendente sau descendente.

Compararea amplitudinii maxime a oscilatiei reactiei cutanate la proba B a aratat ca subiectii anxiosi au reactii semnificativ mai intense decit subiectii nonanxiosi la prezentarea de stimuli externi relevanti (F= p<0.05). In acelasi sens, declaratiile subiectilor anxiosi la reluarea inregistrarii semnalizeaza o diferenta in perceperea subiectiva a prezentarii cartilor: subiectii anxiosi "au urmarit mai mult ce se intimpla", in timp ce subiectii nonanxiosi urmareau rezultatul rundei din prisma validarii sau invalidarii unor ipoteze.

Compararea graficului variatiilor conductivitatii la subiectii nonanxiosi la probele A si B indica o similaritate in alura generala a curbei: oscilatiile simultane prezentarii cartilor se suprapun peste un grafic caracteristic probei A. In cazul subiectilor anxiosi, forma generala a curbei B este nesuperpozabila celei A.

Analiza graficului raspunsului vegetativ la proba A

Studiul graficelor obtinute in timpul probei A a pus in evidenta existenta unui numar limitat de componente distincte, ale caror combinatie este diferita la cele trei clase de subiecti (Fig 3-8). Aparitia acestor patternuri este simultana unor modificari in activarea cunostintelor.

1. Variatie pozitiva brusca (fig. 3):

Fig 3

Este similara reactiei la stimul extern caracteristica probei B. S-au inregistrat 173 de variatii bruste la proba A. Analiza protocolului cu voce tare a aratat ca in 134 din cazuri, simultan acestui patern subiectii au initiat o schimbare a modului de abordare a problemei, fie prin trecerea la analiza unei alte ipoteze, fie prin

schimbarea euristicilor. Restul de 39 de cazuri corespund unei reactii la un stimul intern. Diferenta este semnificativa (z= p<<.01). Modificari in accesarea euristicilor au fost constatate in alte 67 de situatii, numarul de accesari simultane acestui pattern fiind semnificativ mai mare decit cel al accesarilor in alte situatii (z=4.72 , p<.01).

2. Panta descendenta (fig 4), n

Pare caracteristica procesului de analiza a unei ipoteze, fara accesarea de noi cunostinte (analiza "completa" a ipotezei cu euristicile deja activate), datele incomplete nefacind posibila validarea statistica a acestei prezumtii. In 26 din cazuri (fig5), subiectii au relatat schimbarea ipotezei analizate (z=4.25, p<.01), fara o activare simultana de noi cunostinte.

Fig 5

3. Panta ascendenta (fig 6), n

Fig.6

Este caracteristica subiectilor cu anxietate medie (n=37). In 41 de cazuri (fig.7), este insotita de schimbarea ipotezei (z=5.44, p<.01). Desi datele sint insuficiente, pare sa corespunda unei cautari de argumente ( pro si contra ) in scopul validarii unei ipoteze.

Fig 7

4. Oscilatii (fig 8), n

Fig. 8

Desi datele obtinute din relatari sint incomplete, par sa apara simultan cu oscilatia intre doua ipoteze, in conditiile in care fiecare este sustinuta de rationamente diferite (care au la baza euristici diferite).

Combinatia patternurilor de activare formeaza graficul variatiei conductivitatii din timpul rezolvarii probei.

Frecventa de aparitie a acestor patternuri in protocoalele subiectilor este diferita la cele 3 clase , in functie de gradul de anxietate. Ordonarea ierarhica a patternurilor in functie de frecventa de aparitie a evidentiat asemanari surprinzatoare in ierarhia lor pentru subiectii NA si A. La ambele clase, ordinea a fost 1) -> 2) -> 3 -> 4), spre deosebire de clasa MA, unde ordinea a fost 1) -> 4) -> 2) -> 3). Diferenta dintre patternul caracteristic pentru anxiosi si nonanxiosi este una calitativa, din cele 43 de reactii 1) in cazul subiectilor anxiosi 22 fiind reactii la stimuli interni (z=.15, NS), spre deosebire de subiectii NA care au avut doar 3 reactii la stimuli din 59 de raspunsuri 1) (z=6.77, p<.01).

La nivel cognitiv, subiectii cu anxietate ridicata au tendinta de a aplica un model rezolutiv anterior, prin apropierea fortata a situatiei-problema de una cunoscuta. In schimb, subiectii cu anxietate scazuta decid in urma analizei succesive a ipotezelor cu mai multe metode euristice. Rezulta deci ca asemanarile la nivelul formei generale a curbei reactiei cutanate intre A si Na nu determina asemanari si la nivelul strategiilor rezolutive.

Capitolul 4

Discutii si comentarii

Rezultatele confirma existenta unor diferente in activarea emotionala la subiectii celor 3 clase, fapt ce influenteaza modul de functionare al structurilor cognitive implicate in rezolvarea problemelor.

Influenta activarii emotionale este observabila nu atit in decizia luata (care pare sa depinda mai mult de modul uzual de utilizare al euristicilor (evidentiat si de STAI X2) si de performantele functionale ale acestora, decit de influenta momentana a centrilor emotionali in activarea structurilor cognitive.

Diferentele dintre intensitatea reactiilor cutanate la stimuli externi sau interni intre subiectii NA si A pot fi explicate prin ponderea diferita a sistemelor cognitiv si senzorial in activarea centrilor emotionali, si de nivelul si modul de activare a structurilor cognitive implicate in rezolvarea problemei.

Reactia emotionala la un stimul extern necunoscut (neasteptat) este o caracteristica a activarii senzoriale (Izard, 1993), putind fi modulata de actiunea sistemului cognitiv (in urma procesarii cognitive corticale a stimulului). Calea senzoriala a SAE este mai rapida decit cea cognitiva datorita vitezei mai mari a procesarii senzoriale. Ca urmare, subiectii la care calea cognitiva a SAE nu este preactivata vor prezenta o reactie emotionala pronuntata la stimulul extern (de tipul RS). Acesta este cazul subiectilor care "sint atenti la ce urmeaza" fara a actiona potrivit unei strategii de abordare a probei.

O strategie performanta determina generarea unor ipoteze privind natura posibila a stimului extern urmator (cartea adversarului, de exemplu), care se traduce prin influentarea centrilor emotionali prin sistemul cognitiv de activare

emotionala in sensil diminuarii reactiei emotionale la stimul.

Eficienta mai mare a euristicilor la nonanxiosi s-ar traduce printr-o intensitate crescuta a activarii acestora si printr-o coeziune mai mare a conexiunilor dintre ele. Ca urmare, functionarea lor este mai putin influentabila de o activare neasteptata (prin SAE) ca urmare a unui stimul extern.

La subiectii anxiosi, taria slaba a conexiunilor dintre structurile euristicilor aflate in lucru determina o vulnerabilitate crescuta a acestora la activari externe (de la centrii emotionali).

Aceste diferente constatate sint similare celor de la nivelul memoriei de lucru (Just, Carpenter, 1992), experimental constatindu-se diferente interindividuale mari ale capacitatii memoriei de lucru. O capacitate crescuta a memoriei de lucru implica un numar crescut de itemi (ipoteze) procesabile simultan. Rezultate similare s-au obtinut si in studiul capacitatii resurselor atentionale (Logan, 1992).

Analiza protocoalelor cu voce tare a relevat volumul redus al cunostintelor constientizate din timpul rezolvarii probelor. Kent (Kent, 1982) explica acest fenomen prin caracterul specific al procesarii constiente (de a realiza interconectarea ipotezelor partiale furnizate de procesarea primara si secundara) volumul mare al datelor de procesat constient diminuind calitatea interpretarii constiente. Pe de alta parte, resursele atentionale constiente sint limitate (Treisman, 1992). In consecinta, sistemul cognitiv are tendinta de a reduce volumului procesarii constiente prin automatizarea proceselor repetitive (Hansen, 1993), pentru a elibera "resursele" constiente pentru sarcini nonrepetitive.

Rezultatele procesarilor automate (inconstiente) ajung la nivel constient sub forma unor concluzii (Mare, 1994), constientul neavind acces in mod obisnuit decit la aceste "concluzii" (procesele automate fiind greu penetrabile constient). Din acest motiv, stimulii procesati exclusiv in mod automat pot influenta activitatea constienta fara ca acest fapt sa devina "vizibil" la nivel constient.

Accesarea constienta a unor euristici provoaca simultan accesarea proceselor automate subordonate celor constiente. Influentarea activitatii sistemului cognitiv se poate realiza fie la nivel constient (datorita interpretarii constiente a reactiei emotionale), fie la nivel inconstient (prin modularea activarii structurilor corespunzind nivelului implementational al proceselor automate- modularizate).

Diferentele dintre reactia emotionala vegetativa si subiectiva pot fi explicate nu numai prin conflictul dintre caile cognitiva si senzoriala ale SAE, ci si prin nivelul diferit de actiune asupra sistemului cognitiv (constient/inconstient). Neinterpretarea constienta a raspunsului emotional nu face posibila interventia mecanismelor cognitive constiente de raspuns la activarea emotionala. Ca urmare, persoanele care nu pot constientiza reactia emotionala (cu anxietate ridicata) nu pot forma strategii rezolutive performante atunci cind sint supusi unor stimuli anxiogeni.

Daca acceptam ipoteza diferentierii proceselor constiente de cele inconstiente prin gradul lor diferit de activare (cele constiente fiind activate mai intens decit cele inconstiente) se poate explica asemanarea curbei raspunsului vegetativ la anxiosi si nonanxiosi prin calea diferita de accesare a euristicilor utilizate: la subiectii nonanxiosi accesarea euristicilor se realizeaza din interiorul sistemului cognitiv (in mare parte prin mecanisme inconstiente) ; in schimb la subiectii anxiosi accesarea se realizeaza mai mult prin activare emotionala consecutiva unui stimul extern - accesare dirijata emotional - procesul activat intens constituind nucleul strategiei de abordare a problemei.

Prin urmare, se poate formula o explicatie a modului diferit de abordare a problemelor de catre subiectii cu niveluri de anxietate diferite, luind in calcul date provenind de la nivel fiziologic, comportamental si cognitiv.

Exemplu de caz

Exemplul provine din faza preexperimentala, subiectul fiind studenta la Psihologie, avind un grad mai ridicat de constientizare (permeabilitate la introspectie) a proceselor automatizate.

Rezultate cantitative: STAI X2 = 41, X1: - inainte de A= 33

- dupa A = 38

- dupa B = 35

Examinarea graficului (fig 9) la proba A a pus in evidenta interactiunea intre emotie si cognitie la nivelul cailor de activare cognitiva si senzoriala:

- 30'' - angoasa la imaginarea celulei (raspuns emotional la stimul);

- 31'' - 1' 20'' - reluarea datelor problemei (procesare cognitiva constienta);

- 1' 21'' - tensiune datorita limitarii situatiei-test si a alternativelor;

- 1' 50'' - neinvinuirea celuilalt;

- 1'58'' - alegerea variantei "Tac" - tensiune datorata alegerii / se considera multumita:

- 2'10'' - 2'36'' - reevaluarea deciziei anterioare;

- 2'50'' - alegerea alternativei "Vorbesc";

- 3' - 3'32'' - oscilatie intre cele doua alternative (considerente rationale/emotionale);

- 3 - 4'01'' - recapitularea solutiei / posibilitatea unei actiuni comune cu celalalt;

- 4'02'' - 4' 38'' - sustinerea nevinovatiei / posibilitati de condamnare;

- 4'38'' - 4'46'' - recapitularea deciziei/ multumire.

Fig. 9 : exemplu de grafic al variatiei conductivitatii pielii

Concluzii

Rezultatele experimentului, in ciuda limitelor aparaturii utilizate, confirma posibilitatea surprinderii unor aspecte relevante pentru procesul de rezolvare a problemelor prin studiul interactiunii emotie - cognitie. Abordarea relatiei cognitie - emotie s-a realizat dintr-o perspectiva neoconexionista, reducind sistemul emotional la un sistem de activare a centrilor emotionali. Aceasta reducere a permis separarea sistemului emotional de cel cognitiv prin determinarea specificului proceselor emotionale. Rezultatele constituie premise pentru realizarea unui model unitar emotional-cognitiv conform paradigmei neoconexioniste, incluzind conceptia structurii fragmentare a sistemului cognitiv.

Continuarea cercetarilor ar viza cresterea preciziei inregistrarilor datelor fiziologice, si studierea problemei interactiunii activarii constiente si emotionale a proceselor cognitive automate.

Bibliografie:

Changeux, J. P. (1992): La Chimie des Communications Cerebrale, Pour la Science, No 181, 40-48;

2) Cohen, J.D.; Servan-Schreiber, D. (1992): Context, Cortex and Dopamine: A Connectionist Approach to Behavior and Biology in Schizophrenia, Psychological Review , 1992 Jan Vol 90(1) 45-77

3) Crick, F., Koch, C. (1992): L'orchestration de la pensee, Pour la science, No. 181, 134-141;

4) Damasio, A., Damasio, H. (1992): Le cerveau et le langage, Pour la science, No.181, 80-87;

5) Ekman, P. (1992). Are There Basic Emotion , Psychological Review vol. 99, no. 3, pag 550-553;

6) Folkman, S Lazarus,R.S. (1988) Coping as a mediator of emotion , Journal of Personality and Social Psychology,1988 Mar Vol 54(3) 466-475;

7) Fodor, J. A. (1982): The Modularity Of Mind, MIT Press, Cambridge;

8) Fodor, J.A., Pylyshyn, Z. (1988): Connectionism and cognitive arhitecture: A critical analysis, Cognition, vol. 28;

9) Fischbach, G. (1992); Le cerveau et la pensee , Pour la Science, No.181, 28-39;

10) Gazzaniga, M. (1987), Le Cerveau Social, Editions Robert Laffont, SA., Paris;

11) Gershon, E., Rieder, R. (1992): Les Maladies Mentales, Pour la Science, No.181, 108-115;

12) Goldman-Rakic, P. (1992), Memoire et Pensee, Pour la Science, No. 181, 88-97;

13) Just, M. A Carpenter, P. A. (1992), A Capacity Theory of Comprehension : Individual Differences in Working Memory, Psychological Review 1992 Jan Vol 90(1) 122-149

14) Kalat, J.W. (1988): Biological Psychology, Wadworth Publ. Co., California;

15) Kandel, E., Hawkins, R. (1992), Les bases biologiques de l'apprentisage, Pour la Science, No. 181, 70-79;

16) Kent, E.W. (1981) The brains of Men and Machines , McGraw-Hill Publ.;

17) Kimura, D. (1992): Le sexe du cerveau, Pour la Science, No. 181, 98-107;

18) Klein, S.B. (1982), Motivation: Biosocial Approaches, McGraw-Hill Book Company;

19) Hansen, C. H., Hansen R.D. (1993), Nonconscious Processing of Emotional Faces, in Kitayama, S., Niedenthal, P. M The heart's eye: Emotional influences in perception and attention (in press).

20) Hinton, G. (1992): Apprentissage et reseaux de neurones, Pour la Science, No. 181, 124-133;

21) Izard, C.E. (1992) Basic Emotions, Relations Among Emotions, And Emotion-Cognition Relations, Psychological Review, vol.99, no.3, pag 561-565

22) Izard, C.E. (1993) Four Systems for Emotion Activation: Cognitive and Noncognitive Processes, Psychological Review, vol. 100, no.1, pag 68-90;

23) Iwasaki, S. (1993), Spatial attention and two modes of visual consciousnes, Cognition, vol 49;

24) Lazarus, R. S. (1981) A cognitivist reply to Zajonc on emotion and cognition, American Psychologist, 1981 Feb Vol 36(2) 222-223

25) Lazarus,R.S. (1986) "Sensory systems and emotion : A model of affective processing" : Comment. Integrative Psychiatry; Vol 4(4)245-247

26) Lazarus, R.S.; Smith, C.A. (1988) Knowledge and appraisal that are relevant ,Cognition and emotion 1988 Dec Vol 2(4) 281-300

27) Lazarus, R.S. (1991)Cognition and Motivation in Emotion, American Psychologist, vol. 46, No 4, pag 352-367.

28) Lazarus, R.S. (1991) Progress on a Cognitive-Motivational-Relational Theory of Emotion, American Psychologist, vol. 46, no 4, pag 819-834.

29) Leventhal, H Scherer, K. (1987) The relationship of emotion to cognition: A functional approach to a semantic controversy. Cognition and emotion 1987 Mar Vol 1(1) 3-28

30) Lipcsey, A Szentistvany, I. (1986) : A pszichiatria biologiai alapjai , Akademiai kiado, Budapest;

31) Loftus, E. F. (1993):The Reality of Repressed Memories, American Psychologist 1993 May Vol 48(5) 518-537

32) Logan, G. D. (1992 Attention and prreattention in theories of automacity, American Journal of Psychology, vol. 105, 317-339;

31) Mare, A. C. (1994 Stabilitatea patternurilor de comunicare in functie de context , Conferinta Nationala de Psihologie, Bucuresti 1994

32) Miclea, M. (1994): Psihologie Cognitiva, Ed. Gloria S.R.L., Cluj-Napoca;

33) Monod, J. (1981 Hazard si necesitate, Ed. HUMANITAS Bucuresti;

34) Nelson, D. L.; Schreiber, T. A.; McEvoy, C. L. (1992 Processing Implicit and Explicit Representations, Psychological Review 1992 Apr Vol 99(2) 322-348

35) Osherson, D.N., Kosslyn S.M., Hollerbach, J.M. (1990 An Invitation to Cognitive Science, MIT Press, Cambridge;

36) Panksepp, J. (1992) : A Critical Role for "affective Neuroscience" in Resolving What Is Basic About Basic Emotions, Psychological Review vol 99, no. 3, pag 554-560;

37) Povinelli, D. J. (1993 Reconstructing the Evolution of the Mind, American Psychologist ,1993 May Vol 48(5) 493-509

38) Quartz, S.R. (1993), Neural Networks, Nativism, and the Plausibility of Constructivism, Cognition, vol.48, 223-242;

39) Radu, I. ;.Drutu ,I.; Mare,V.; Miclea, M. ; Podar,T. ;Preda,V. (1991)

Introducere in Psihologia contemporana, Ed. Sincron Cluj-Napoca

40) Ryckman R. M. (1985) Theories of Personality , BROOKS Publ. Co.

Selcoe, D. (1992): Le vieillissement du cerveau et de la pensee, Pour la Science, No. 181, 116-123;

41) Shatz, C. (1992): La maturation du cerveau, Pour la Science, No. 181, 50-68;

42) Squire, L. R. (1992 Memory and Hippocampus: A Synthetis from Findings with Rats, Monkeys and Humans, Psychological Review 1992 Apr Vol 99(2) 195-231

43) Tausch, R. (1988) The relationship between emotions and cognitions : Implications for therapist empathy ,Person Centered Review 1988 Aug Vol 3(3) 277-291;

44) Treisman, A., Vieira, A., Hayes, A. (1992): Automacity and preattentive processing, American Journal of Psychology, 1992 Vol. 105, 341-362

45) Watzlawick, P. (1978) La realite de la realite: confusion, desinformation, communication, Editions du Seuil, Paris;

46) Winer, M. (1993), Windows: organizarea memoriei, Chip , Vol 3(9)

Anexa 1

Proba A:

In urma unei spargeri la o banca, doua persoane ce se aflau in fata acesteia sint retinute de politie, asupra lor gasindu-se arme de foc (pistoale), dar fara permis port-arma.

Duse la sectia de politie, un judecator le comunica urmatoarele:

" Nu avem dovezi concrete ca ati fi autorii furtului, dar sinteti suspectati datorita armelor de foc. De aceea, pentru a decide asupra situatiei voastre, am nevoie de concursul vostru. Miine va voi interoga separat pe fiecare, pentru a confrunta declaratiile voastre. Daca amindoi taceti, sau spuneti ca nu stiti nimic, nu va pot pedepsi decit cu cite 6 luni inchisoare, reprezentind pedeapsa maxima pentru port ilegal de arma. Daca va denuntati reciproc, adica fiecare il acuza pe celalalt ca fiind autorul furtului, veti primi fiecare cite 4 ani, reprezentind pedeapsa minima pentru furt cu mina armata. Insa in cazul in care unul din voi depune marturie impotriva celuilalt, iar al doilea tace, primul va fi considerat martor oficial la proces si va fi eliberat, iar celalalt va primi 10 ani, reprezentind pedeapsa maxima pentru furt cu mina armata.

Dupa aceasta discutie veti fi dusi in celule separate, fara sa puteti vorbi intre voi, urmind ca miine sa va interoghez pe rind, fara ca voi sa stiti ce am discutat cu fiecare dintre voi."

Si acum imaginati-va in locul unuia dintre arestati. Cum v-ati comporta la interogatoriu ? Ati tacea sau ati vorbi (ati depune marturie impotriva celuilalt

Aveti la dispozitie 10 minute sa decideti si sa argumentati decizia dvs. Incercati sa exprimati cu voce tare tot ce ginditi.

Anexa 2

Proba B:

Acum vom juca impreuna un joc de carti. Fiecare dintre noi va avea doua carti: un as si un 2. Un jucator va avea carti de culoare neagra, iar celalatt carti cu semnele rosii. Jocul consta din 12 runde, iar scopul este de a se obtine cit mai multe puncte. Intr-o runda fiecare jucator pune o carte pe masa, cu fata in jos, dupa care ambele se intorc cu fata in sus, se calculeaza punctajul rundei, si jucatorii isi retrag propria carte. Jucatorii sint liberi sa puna in fiecare runda oricare din cele doua carti pe masa.

Calculul punctajului:

1. as / as -> +5p / +5p

2. 2 / 2 -> -3p / -3p

3. as / 2 -> -5p / +8p

4. 2 / as -> +8p / -5p

Vom incepe cu o faza de joc-antrenament, pina veti putea elabora o strategie de joc eficienta, (cu care puteti cistiga sau obtine un rezultat cit mai bun), dupa care se trece la o faza de joc efectiv de 12 runde.

Pentru faza de antrenament, scopul dvs este de a deduce strategia optima din cit mai putine runde. Va puteti nota rezultatul partidei in timpul jocului. In timpul antrenamentului incercati sa spuneti cu voce tare tot ce ginditi, fara a face referiri la ce carte veti pune la un moment dat.

In faza de joc efectiv veti verifica solutia gasita.