Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Aspecte ale comunicarii cu pacientul



Aspecte ale comunicarii cu pacientul


ASPECTE ALE COMUNICARII CU PACIENTUL

1. Caracteristicile comunicarii medicale

Comunicarea medic - pacient este o comunicare directa, fata in

fata, nemediata si neformalizata. Intre cei doi subiecti ai transferului

de informatie are loc un schimb continuu de informatii, care ii

conduce pe fiecare din cei doi parteneri catre obiectivele precise ale

intrevederii: aflarea raspunsurilor in legatura cu modificarea starii de

sanatate, remediile propuse pentru inlaturarea acestora, modalitatile

practice de actiune. In afara acestui fascicol de informatii, sa-i zicem



central, are loc si o alta trecere de mesaje secundare, care permit

raspunsul la o serie de probleme "periferice".

Fereastra de comunicare DONA reprezinta un concept al

modului in care se deruleaza relatia de comunicare intre doi parteneri

fata in fata. Unul este doctorul, pe care l-am numit DO, iar celalalt

este pacientul/pacienta pe care il vom numi NAe sau NAdia, pentru a

reusi o formula memotehnica a zonelor ferestrei.

Zona D

DESCHISA

INTERACTIUNE


Zona O

OARBA

VULNERABILITATE


Zona A

ASCUNSA

INTIMITATE


ZONA N

NECUNOSCUTA

DEZVALUIRE


. Zona D reprezinta comportamentul cunoscut de sine si de ceilalti.

Acesta arata in ce masura doua sau mai multe persoane pot da si primi in

mod liber, pot lucra impreuna, se pot bucura de experiente comune.

o Cu cat este mai mare acest "patrat", cu atat contactul

persoanei respective cu realitatea este mai bun si cu atat este persoana

mai pregatita sa-si ajute prietenii si pe sine insusi.

. Zona O, zona oarba, reprezinta comportamentul necunoscut

de catre sine, dar care este evident pentru ceilalti.

o Cea mai simpla ilustrare a acestui "patrat" o reprezinta ticurile

sau ticurile verbale, de care persoana respectiva nu este constienta, dar


care sunt evidente pentru ceilalti.

o De exemplu, tendinta de a vorbi mult in cadrul unui grup

poate fi evidenta pentru toata lumea, in afara celuia care o face.

386

. Zona N este zona activitatii necunoscute unde comportamentul

nu este cunoscut nici de individ, nici de ceilalti.

o Atat individul si ceilalti cu care acesta intra in contact,

descopera din cand in cand noi comportamente care existau de fapt din

totdeauna.

o Un individ poate fi surprins, de exemplu, de faptul ca preia

conducerea grupului intr-un moment critic.

. Zona A reprezinta comportamentul cunoscut de catre sine, dar

ascuns celorlalti.

o Acest "patrat" se mai numeste si Agenda ascunsa. De

exemplu, cineva doreste sa primeasca o anume sarcina de la seful sau

pentru a iesi in evidenta prin ducerea la bun sfarsit a sarcinii

respective, dar nu-i spune sefului de ce doreste aceasta sarcina si nici

nu incearca intr-un mod prea evident sa o obtina.

2. Relatia medic-pacient si modelul biopsihosocial

Relatiile dintre doctori si pacienti implica o varietate de impresii

contrarii, mergand de la idealizarea romantica pana la disperarea cinica.

Dupa modul in care fiecare participant isi joaca rolul, bazat pe diferite

expectatii se pot crea premizele, fie pentru o relatie satisfacatoare si

eficienta, fie pentru alta suspicioasa cu frustrari si dezamagire.

Modelul biopsihosocial este derivat din teoria generala a

sistemelor. Sistemul biologic pune accentul pe substratul atomic,

structural si molecular al bolii si impactul sau asupra functionarii

biologice a pacientului. Sistemul psihologic pune accentul pe impactul

factorilor psihodinamici al motivatiei si personalitatii privind trairea

bolii si reactia la ea. Sistemul social pune accentul pe influentele

culturale de mediu si familiale asupra exprimarii bolii si trairii ei.

3.Calitati terapeutice esentiale

Calitatile terapeutice esentiale reprezinta legaturi importante

intre arta si stiinta medicinii, imbunatatesc abilitatea intervievatorului

de a obtine date referitoare la antecedentele medicale si istoricul

pacientei, precum si exactitatea datelor obtinute, conduc la obtinerea

unor mai bune relatii terapeutice in practica obisnuita. In opinia lui

Carl Rogers ele sunt: respectul (sau abordarea pozitiva neconditionata),

originalitatea (sau congruenta), empatia.

4. Modele ale relatiei medic-pacient

Exista un numar de modele potentiale. Deseori nici medicul, nici

pacientul nu sunt pe deplin constienti ca in realitate se aleg unul pe

altul. Modelele cel mai adesea deriva din personalitatile, expectatiile si

nevoile ambilor. Faptul ca la aceste personalitati, asteptarile si nevoile

sunt in general trecute sub tacere si pot fi destul de diferite pentru

doctor si pacient pot conduce la o proasta comunicare si dezamagire

din partea ambilor participanti.

Modelele specifice ale relatiei medic - pacient sunt: Modelul

activ/pasiv, Modelul profesor-student (parinte/copil, sfatuire/cooperare),

Modelul participarii mutuale, Modelul prietenesc (socio-familiar).

5. Transfer si contratransfer in relatia medicala

Atitudinile transferentiale. Atitudinea pacientului fata de

medic este susceptibila sa fie o repetitie a atitudinii pe care el sau ea

au avut-o fata de alte autoritati. Aceasta atitudine poate varia de la o

atitudine bazala realista - in care doctorul se asteapta la cel mai

autentic interes din partea pacientului, la o supraidealizare si chiar cu

o fantezie erotizanta pana la una de neincredere, asteptandu-se ca

medicul sa fie dispretuitor si potential abuziv.

Transferul. Transferul este definit de modelul general ca un set

de asteptari, convingeri si raspunsuri emotionale pe care pacientul le

aduce in relatia medic - pacient; ele nu sunt determinate in mod

necesar de cine este medicul, sau cum actioneaza el de fapt, ci mai

degraba pe experientele continue pe care pacientul le-a avut de-a

lungul vietii cu alte importante personalitati, autoritati.

Contratransfer. Asa cum pacientul aduce atitudini transferentiale

in relatia medic-pacient, doctorii insisi dezvolta adesea reactii

contratransferentiale fata de pacientii lor. Contratransferul poate lua

forma sentimentelor negative, care dezbina relatia medic-pacient, dar

poate de asemenea sa devina disproportionat pozitiv, idealizand sau

avand reactii erotice.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright