CONCEPTUL
DE DEMOCRATIE. PRINCIPIILE SI NORMELE DEMOCRATICE.
Termenul de democratie
provine din limba greaca de la cuvintele demos „ popor” si kratos
„putere”, insemnand puterea poporului si dateaza din antichitate cand au
aparut si primele forme de organizare democratica a
societatii. Aceasta i-a facut pe multi politologi sa
defineasca democratia ca forma
de organizare politica a societatii in care conduce poporul.
Astfel de definitii le intalnim si in contemporaneitate, dar fac
necesare unele lamuriri, precizari. A considera ca
democratia reprezinta conducerea de catre popor (mase populare)
duce la o serie de neclaritati si interpretari. Din
afirmatia „conduce poporul” (sau
conduc „masele”) nu rezulta cu claritate „ cine conduce” si „ care
sunt cei condusi”, ar parea ca poporul si conduce si
este condus, ceea ce nu este logic.
Acceptand faptul ca
democratia constituie un sistem de institutii si relatii
care situeaza cetatenii fie in pozitia de a decide direct democratia directa, fie in aceea de a delega puterea de decizie unor
reprezentanti alesi democratia
reprezentativa, atunci o definitie a democratiei, mai
apropiata de realitate, ar putea fi: democratia
este o forma de organizare si conducere politica a
societatii de catre cei care detin puterea, prin
consultarea cetatenilor tinand cont de vointa acestora, de
interesele si aspiratiile de progres ale tarii.
Deci
ca forma de organizare si conducere politica a
societatii, democratia presupune doua parti: conducatori si condusi. Experienta istorica
evidentiaza faptul ca in democratie, conducatorii
(adica detinatorii puterii politice), indiferent de
apartenenta lor la un grup social, trebuie sa reprezinte vointa
majoritatii poporului.
In lumina experientelor
si a conditiilor concret-istorice se cunosc mai multe tipuri sau forme de democratie,
acestea purtand diverse denumiri, in functie de modul lor de manifestare
sau de perspectiva analizei. Se vorbeste astfel despre democratiile pluraliste, formale, directe,
participative, reprezentative, fara a mai aminti conotatiile
doctrinar-politice, unele intrate in desuetundine: democratie burgheza, socialista, liberala,
crestina. Exista, de
asemenea, diferentieri din perspectiva nationala,
statala, sau zonal-geografica, fiind utilizati termeni ca democratie americana, franceza, nipona sau
europeana, sud-americana
etc.
Dar, pentru ca, in mod real
societatea sa se bazeze pe organizare si conducere politica
democratica, in mod obligatoriu trebuie sa respecte anumite principii (reguli) de baza, luate ca
un tot unitar . Acestea pot
sa imbrace forme concrete, in functie de etapa respectiva, de
conditiile concret-istorice ale fiecarei tari. Dintre
aceste principii pot fi retinute:
1.
existenta
unui cadru legislativ, inclusiv o lege
fundamentala-Constitutia, in care sa fie prevazute
drepturile si libertatiile fundamentale ale omului si ale
popoarelor, egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor si
popoarelor in a gandi si in a se organiza in mod liber, in a-si manifesta
pozitiile fata de diferitele probleme legate de organizarea
societatii, inclusiv fata de conducatori, cu
garantii legislative ca aceste drepturi si libertati
sa poata fi exprimate si excercitate in mod liber;
2. existenta unui stat
care sa fie in stare sa asigure, in principal, din punct de vedere
politic, organizarea si conducerea societatii, sa infaptuiasca separarea puterilor
in stat: puterea legislativa, puterea executiva, puterea
judecatoreasca. Separarea puterilor in stat a aparut ca o necesitate si ca o
garantie impotriva totalitarismului;
3.
existenta
unui mecanism politic menit sa asigure
conditii pentru exercitarea libera de catre toti
cetatenii a dreptului de a
alege si a fi alesi in organele centrale si locale ale statului,
prin vot universal, direct si secret, pentru un regim politic garantat de
lege;
4.
dreptul
de organizare profesionala si politica libera,
care sa asigure posibilitatea
cetatenilor de a se organiza in asociatii profesionale cu
caracter independent fata de puterea de stat si in partide
politice, prin care sa se garanteze alternativele reale de conducere a
tarii. Pluralismul politic constituie o conditie sine-qua-non a
democratiei, deoarece numai acesta poate cere si garanta ca cei care
conduc sa aiba mai multa responsabilitate, putand fi inlocuiti atunci cand nu corespund;
existenta unor
mijloace de informare (mass-media) care sa se manifeste liber. Prin
manifestare libera trebuie sa se inteleaga faptul ca
isi exercita in mod independent pozitia ce o adopta,
fara ca puterea de stat, indeosebi, sa impuna o
anumita linie prin cenzura. Aceasta nu inseamna ca
mijloacele de informare sunt in totalitate independente si fata
de partide sau formatiuni politice. Esentialul, insa,
consta in afisarea deschisa a acestor pozitii si
transmiterea unor informatii
corecte, adevarate.
