Expertiza criminalistica a scrisului de mana - caracteristici particulare ale scrisului

Expertiza criminalistica a scrisului de mana - Caracteristici particulare ale scrisului

Caracteristicile particulare de constituire a literelor constituie elementul de baza al identificarii persoanei dupa scris. Caracteristicile particulare de constituire a literelor constau in forme specifice ale acestora, tinandu-se seama de felul de executare a fiecarui element grafic, de incadrarea lui in litera din care face partesi din cuvantul in unitatea grafica in care a intrat[1].

Caracteristicile particulare sau speciale ale scrisului se constituie ca un grup de elemente foarte valoroase in identificare, ele reflectand modul in care fiecare persoana a deprins sa execute un anumit semn sau grup de semne grafice. Cu cat o persoana se abate mai mult de la modelul caligrafic de constructie al literelor sau cifrelor, cu atat creste posibilitatea identificarii sale.

Elementele particulare ale scrierii se reflecta in formele multiple de constructie a unui semn grafic (litera sau cifra), a fiecarui element component ce intra in structura sa.

In esenta, indicii de grafotehnica (particulari) vizeaza atat constructia de ansamblu a unei litere, cat si a fiecaruia din gramele si trasaturile sale[2].

In limbajul de specialitate, trasaturile de baza din constructia unei litere dispuse in plan vertical sunt denumite grame, iar cele dispuse orizontal, ce unesc doua grame, sunt denumite duete.

Examinarea atenta a modului de constructie, denumita si grafotehnica semnului grafic, face posibila evitarea concluziilor eronate de identificare, determinata de asemanarea intamplatoare a doua scrisuri[3].

Aparent, o litera sau alta pot avea aspect banal. De cele mai multe ori, insa, o analiza atenta va pune in evidenta o mare densitate de trasaturi ce ii confera semnului grafic respectiv un caracter complet. Pentru a sesiza toate aceste aspecte, semnul grafic respectiv va trebui examinat din foarte multe puncte de vedere.

Acestea sunt de obicei, prezentate separat in orice tratat de specialitate. Astfel, un mod de clasificare a unei litere are in vedere faptul daca aceasta, ca aspect general, se apropie mai mult de aspectul caligrafic sau cel tipografic. Un alt mijloc de definire a unei litere se refera la numarul si forma trasaturilor care

o        alcatuiesc.

Alte elemente ce contribuie la individualizarea semnelor grafice le reprezinta trasaturile de debut si cele prin care se finalizeaza o litera. Acestea pot fi analizate din punct de vedere morfologic, din punct de vedere al plasamentului fata de linia de baza a scrisului sau al pozitiei fata de elemente ale respectivei litere.

Potrivit directiei miscarilor grafice aceste elemente ale literelor pot fi construite drept sau sinuos, in forma de bucla, arc, linie sinuoasa etc.

Miscarile prin care se executa elementele grafice ale literelor sunt numeroase si complicate, dar din ele putem desprinde miscarile principale care stau la baza constructiei lor. Aceste miscari sunt: cercul, ovalul, semicercul, bucla, nodozitatea si ochiul - care pot fi executate destrogi sau sinistrogi. Elementele grafice formand linii grafice drepte se executa prin miscari longitudinale care sunt paralele cu linia randului si se subdivid in: longitudinala dreapte (cand miscarea este de bla stanga la dreapta) si longitudinala stanga (cand miscarea este de la dreapta la stanga); transversala - cand miscarea este perpendiculara pa linia randului sau sub un anumit unghi.

Alte miscari prin care se executa elemente grafice sunt: punctul incipient si finalizarea in cadrul trasaturilor din care este formata o litera, punctele de unire a elementelor grafice ce compun o litera etc.

Punctul de atac si trasatura incipienta a unei litere

Aceasta caracteristica se va aprecia in raport de linia randului si de zona mediana a literei. Astfel punctul de atac poate fi situat pe linia randului, sub aceastalinie sau deasupra. Fata de corpul literei, punctul de atac se poate situa in zona centrala, deasupra corpului central al literei sau in zona depasantei superioare sau inferioare. Trasatura incipienta de formare a unei litere poate prezenta o forma in unghi scurt, in unghi prelungit, in trena, forma convexa, concava, buclata, in croset situat sub linia randului, mult prescurtata sau sa lipseasca.

Trasatura terminata sau de finalizare a literei

Finalizarea literei se apreciaza ca pozitie, forma si marime. Clasificarea finalizarii poate fi: scurta, normala sau prelungita, orizontala in sus sau in jos, situata pe linia randului, sub randul scris sau in zona medie sau superioara a literei.

Potrivit modelului caligrafic, o litera poate fi construita, de exemplu dintr-o singura trasatura (c, v, e, o), din doua trasaturi (a, b, d, n) din trei (m, A, B) si din patru (M, W). Forma acestor trasaturi poate fi dreapta, circulara, unghiulara, concava, convexa, etc, cu variatii multiple in cadrul aceleiasi forme. O trasatura circulara se intalneste in variante complet circulare, semicirculare sau in spirala.

Calibrul trasaturilor care alcatuiesc un semn grafic este indeosebi luat si el in calcul, fiind cunoscut ca firul grafic poate prezenta constant diferite variatii de presiuni.

Directia miscarilor de executie a elementelor constructive ale unui semn grafic reprezinta, de asemenea, un factor neglijabil. Astfel pentru realizarea elementelor structurale ale unei litere pot fi realizate miscari circulare, miscari pe verticala fata de linia de baza sau miscari pe orizontala. De pilda o trasatura circulara ( de tipul cercului, ovalului, buclei, semicercului) se efectueaza de la dreapta la stanga sau de la stanga la dreapta, respectiv dextrogi sau sinistrogi. Aceeasi directie se intalneste si in cadrul trasaturilor orizontale.

De mare interes pentru individualitatea unui scris se dovedeste modul de legare a elementelor ce compun un semn grafic si felul in care, la randul lor, sunt legate literele intre ele[4].

Modul de executie a unor elemente din alcatuirea unor litere trasate, de obicei, independent de corpul principal al acestora reprezinta, de vasemenea, un aspect ce trebuie cercetat in cazul minusculelor “t” si “f” ce contin astfel de trasaturi.

Variatiuni in executarea minusculei “a” - minuscula a se compune din doua elemente grafice: ovalul literei si piciorul. Constructia ovalului prezinta variatiunile analizate mai sus, in ceea ce priveste piciorul literei, aceasta se apreciaza din punct de vedere al formei si al pozitiei.

Piciorul poate fi construit din continuitatea trasaturii ovalului, poate fi construit independent de aceasta, cu finalizarea dreapta, in unghi, rotunjita etc. Ca pozitie, piciorul poate fi situat in tangenta superioara, mijlocie sau inferioara fata de oval, distantat sau traversand ovalul.

Variatiuni in construirea minusculelor “m” si “n” - minusculele m si n pot fi construite cu arcadele rotunjite, ascutite sau inghirlandate. In unele variante ultima grama a minusculei “m” este atrofiata, pentru a asigura trasatura de unire cu litera urmatoare.

Construirea minusculei “c” - se poate executa cu trasatura incipienta sau fara, cu arcuirea rotunjita sau aplatizata si cu crosetul simplu sau inmelcuit.

Construirea minusculei “b” - se executa cu depasanta in bucla sau in bastonada si cu finalizarea arcuita sau dreapta, terminata in nodozitatea caracteristica sau fara aceasta nodozitate.

Construirea minusculei “f' - cu depasantele buclate sau in forma de bastonada, cu trasatura incipienta situata in zona mediana sau superioara, cu trasatura orizontala trasa separat sau in continuarea depasantei inferioare, etc.

Construirea minusculei “r” - dupa modul caligrafic sau dupa modelul tipar. Dupa modelul caligrafic se poate prezenta, cu sau fara nodozitate, in zona superioara si cu plafonul drept, concav sau convex.

Construirea minusculei “s” - cu plafonul ascutit sau rotunjit si in unele variante cu finalizarea in bucla.

Construirea minusculei “t” - cu depasanta in bucla sau in bastonada, cu trasatura orizontala situata in partea de sus sau medie a depasantei, cu trasatura orizontala asezata simetric sau cu dominarea unei laturi, cu finalizarea dreapta, arcuita sau revenind asupra corpului literei pe forma trasatura orizontala etc.

Construirea minusculei “x” - prin continuarea traseului si buclarea celor doua arcuri, sau de arcuri separate care se intretaie.

Construirea minusculei “z” - cu talpa literei orizontala, sau cu transformarea acesteia intr-o bucla situata in zona depasantelor inferioare.

Lista elementelor grafice ce intra in constructia literelor, prezentata mai sus, are caracter exemplificativ, ea neprinzand nici toate literele si nici toate variantele de constructie a acestora ci tine seama doar de dificultatea de constructie a literelor vizate.

Un scris este individualizat si prin modul in care se prezinta, din punct de vedere constructiv, semnele diacritice. Desi aparent banale, acestea pot retine caracteristici importante. Astfel, un exemplu de semn diacritic poate rezida intr-un scurt segment, drept, arcuit, unghiular, oval, semioval sau punctiform, poate fi plasat la o distanta mai mare sau mai mica fata de litera, poate fi construit se parat fata de aceasta sau in continuarea ei.

Alte segmente grafice sunt extrem de bine particularizate, prezentand caracteristici ce au o frecventa mica de aparitie in alte scrisuri. Daca semnele grafice din prima categorie sunt considerate ca avand o valoare mica in procesul de identificare, elementele structurale ale unui scris ce se dovedesc a fi foarte bine particularizate, retin mari valori identificatoare. Cu privire la aceasta chestiune, in general, in domeniul expertizei criminalistice a scrisului de mana se considera ca semnele grafice avand cea mai mare valoare identificatoare sunt asa numitele “idiotisme grafice”. Constructii sau elemente morfologice extrem de originale - adevarate “creatii” ale unui scriptor - prezinta o foarte mica posibilitate de a fi intalnite si la scrisurile altor persoane[5].

Studierea aprofundata a caracteristicilor de ordin particular ale unui scris este extrem de importanta, deoarece ansamblul acestora determina in buna parte individualizarea unui scris. Dupa cum exprima A. Osborn: “Mii din aceste caractere sunt creatii si dezvoltari individuale; curioasa si incalculabila lui varietate este desigur ceea ce da scrisului de mana inalta sa valoare distinctiva”.

Fig. 8 – Idiotisme grafice sesizabile produse de combinatiile minusculei „e”.

Fig. 9 – Idiotism grafic dificil de sesizat, constand in aplicarea unui punct dupa aproape fiecare cuvant.