Scurt istoric – fals in documente
Documentele reprezinta un
capitol important in istoria de milenii a omenirii. De-a lungul timpului
documentele apar ca inscrisuri de o insemnatate deosebita, inca
de la aparitia lor acestea au inceput a fi falsificate. Istoria Romaniei
retine falsificari celebre incepand cu domnia lui Stefan cel
Mare. Pana in secolul XVII falsificarile de documente erau pedepsite
aspru, pedepse ca taierea mainii, pierderea capului sau arderea pe rug.
Un document plasat in domnia lui Stefan cel Mare a
fost scris de cel mai cunoscut diac al cancelariei Moldovei dintre 1458-1460,
un anume Stetco. Falsul a fost depistat de specialisti la studierea
amprentei sigilare, care nu respecta standardele. In epoca in care el ar
fi trebuit sa fie realizat, daca dam crezare scrisului de pe el,
pecetea ar trebui sa fie confectionata fie din ceara
naturala, fie dintr-o capsula metalica, fie dintr-o capsula
de lemn in interiorul careia sa se gaseasca ceara
rosie, in care urma sa fie imprimat sigiliul domnitorului, cum este la Hrisovul
Manastirii Hurezi. La acest fals, in loc de
ceara naturala este un fel de bitum. Pe marginea acestei amprente
sigilare, unde trebuia sa fie legenda sau inscriptia, in care se
gasea numele domnului si tara unde domnea, nu se poate citi
nimic, numai niste semne grafice care nu se pot citi, textul in totalitate
este intr-o limba care vrea sa
fie cea slavona – limba de cancelarie.
O categorie
anume de falsuri a fost numita de slavistul Ioan Bogdan “Noi falsificate basarabene”.Sunt
in numar de 30, au fost create dupa ce Basarabia a cazut la Imperiul Tarist
dupa 'Pacea de la
Bucuresti' din 1812. Pentru falsificarea acestora
se pare ca a fost folosit un atelier intreg pentru ca toate aceste
documente sunt cam pe acelasi tipar.
Falsificatorii
instruiti nu isi permiteau sa faca falsuri sub forma
originala. Aceste documente nu reuseau sa se impuna ca
autentice. Exista un intreg proces ce verificare a
autenticitatii unui document. O cercetare porneste de la suport,
de la scris si de la insemnele de validare,ori falsificatorii cunosteau
aceste lucruri. Un falsificator ilustru? Bogdan Petriceicu Hasdeu. El a
creat doua falsuri, unul este “Diploma Barladeanu”, care ar fi fost
elaborata in 1134 si prin care se confereau unor negustori dreptul de
a face comert in Moldova fara a plati taxe, acest fals
intrand in categoria falsurilor patriotice sau falsuri pentru marirea
neamului. Al doilea fals al lui B.P.Hasdeu este “Hrisovul lui Iurg
Koriatovici”.In acest hrisov el a incercat sa puna pe tronul Moldovei
acel personaj Iurg, pe care l-ar fi gasit intr-o cronica lituana,
dar negasind documentele care sa dovedeasca si ceea ce
sustine el, si-a permis luxul sa creeze un hrisov. Stiind
ca nu are pergament din vremea lui Stefan cel Mare, ca nu are
cerneala de atunci, ca n-are matrita sigilara sa
obtina amprenta sigilara ca intr-un document de atunci, el a
prezentat falsurile sub forma de copii. Falsurile sub forma de copii
nu se pot depista usor pe baza elementelor externe, falsul trebuie supus
criticii interne, pentru a vedea institutiile, persoanele, limba si
continutul lor de idei.
Un alt fals
celebru este cel referitor la
orasul Targoviste. Targoviste a fost un oras domnesc,
liber, nu era inchinat unor boieri sau manastiri. Matei Basarab ar fi
dat un hrisov in care confirma ca mosia este libera. In 1818,
Alexandru Sutu isi marita fata si ii da
zestre mosia lui de la orasul Targoviste pentru ca
sfatuitorii ii spuneau ca tot ceea ce este liber este domnesc. In
acel moment targovistenii se vor rascula. Dupa inceperea
revolutiei mosia va fi restituita targovistenilor dar acestia cer
hrisovul, pentru a dovedi alta data daca se va mai pune
problema. Apare falsificatorul, Vlasceanu, care realizeaza falsul. Hrisovul,
facandu-se analiza interna deoarece s-a pastrat numai sub
forma de copie, s-a vazut ca este un fals. A fost creat
dupa 1821-1822. Targovistenii au platit lui Vlasceanu
pentru hrisov, dar la un moment dat s-a dovedit ca e fals, acesta fiind
condamnat la cativa ani de inchisoare.
