Expertiza criminalistica a scrisului de mana - examinarea separata

Expertiza criminalistica a scrisului de mana - Examinarea separata

In aceasta etapa, expertul isi noteaza si fixeaza cu ajutorul fotografiei, filmului sau videofonogramei constatarile facute, in scopul ilustrarii si demonstarii descrierilor din raportul de expertiza[1].

Determinarea caracteristicilor generale rezolva problema apartenentei la gen a obiectului examinat. De exemplu, pe baza criteriului mare de neologisme folosite se stabileste o anumita perioada de timp in care, respectivul inscris a fost realizat. Cu cat este mai mare numarul elementelor stabilite, cu atat mai restrans este volumul grupei respective. Stabilirea proprietatilor, caracteristicilor sau semnalmentelor exterioare face posibila identificarea obiectului cautat. In cadrul acestui proces de cercetare se scot in evidenta toate particularitatile esentiale, proprii numai obiectului respectiv si nerepetabile la toate celelalte, inclusiv la .ele care ii sunt foarte asemanatoare[2].

Pe timpul examinarii caracteristicilor generale si individuale se stabileste atara, originea sau caracterul eventualelor schimbari sau modificari intervenite pe parcurs.

Notiunea de act in discutie are o sfera mult mai larga decat cea de text aianuscris. Astfel, pe langa grafismul in litigiu, actul incriminat subsumeaza si pe elemente ca: suport material (de obicei o hartie, dar poate fi confectionat si alt material), texte dactilografiate si alte grafisme manuscrise (scris propriu-ps si / sau semnaturi). Printre componentele actului incriminat pot fi incluse materiale de scriere folosite la realizarea scrisului de mana[3].

Fata de consideratii, se poate deduce ca, in anumite cazuri, notiunile de act in litigiu si text in litigiu de apropie destul de mult de situatia unui testament olograf, gen de act ce rezida practic intr-un ansamblu grafic dispus pe un suport. Aici, actul in litigiu se confunda aproape cu scrisul de mana. In alte cazuri, si avem de exemplu in vedere texte de mica intindere, redusa uneori la unul sau mai multe cuvinte, distinctia dintre actul propriu-zis si textul incriminat este neta, scrisul de expertizat constituind doar unul din marea diversitate a elementelor constitutive ale actului.

lata ratiunea pentru care nu in toate cazurile examinate ale actului in litigiu se constituie aproape acelasi lucru cu cea a scrisului incriminat.

Trebuie precizat, de asemenea, ca analiza actului si cea a scrisului in litigiu nu urmaresc aceleasi obiective, aspect ce se va contura in expunerile ce urmeaza.

Este esential urmarirea aspectelor ce ar putea oferi date privind situatia actului in litigiu si bineinteles a textului manuscrisului incriminat. Vor trebui, deci, evitate acele examinari ce nu confera din start perspectiva unor „descoperiri”. Se intelege din cele aratate, ca examinarea actului nu trebuie privita ca o operatiune de rutina si tratata la modul superficial, ci trebuie sa existe convingerea ca analizele la care pot conduce isi vor aduce un real aport la punerea unei concluzii concrete[4].

Teoreticienii dreptului civil si cei din domeniul dreptului penal considera, intr-o definitie larga, ca notiunea de inscris se refera la o scriere fonetica pe un suport material a carui natura poate fi din cele nai diverse; de la banala hartie format “concept” pana la o scandura sau un zid. In decursul carierei de experti grafici am procedat la expertizarea unor inscrisuri executate pe suporturi mai putin obisnuite ca de pilda; textura de covor, pancarta, tablou, drum asfaltat etc. Examinarea hartiei unui act va urmari: stabilirea calitatii acesteia, determinarea caracteristicilor sale, in special a celor care pot oferi indicii in privinta vechimii si provenientei ei. In cadrul cercetarilor privind ultimul aspect, atunci cand hartia reprezinta un fragment provenit dintr-un intrg se va incerca sa se raspunda la intrebarea din care anume obiect a fost detasata portiunea de hartie incriminata.

Examinarea materialelor de scriere folosite pentru intocmirea actului in litigiu este o operatiune careia specialistul trebuie sa ii acorde o mare atentie. Ea se refera nu numai la meterialul de scriere al textului in litigiu ci si la toate -elelalte. Aceasta examinare include atat analiza separata, cat si raportarile[5].

Un scop deosebit al acestor investigatii este acela de a stabili daca materialele in litigiu sunt corespondente ca vechime cu data pe care o poarta acrul.

Orice anacronism in aceasta directie genereaza ipoteza contrafacerii documentului. Astfel, de exemplu, stiut fiind faptul ca pixurile cu pasta au fost introduse in Romania si, mai ales s-au extins ca folosinta intre anii 1954-1965, este greu de crezut ca un text anterior primei date executat cu pasta ar fi autentic.

Examinarea materialelor de scriere poate, de asemenea, permite sa se stabileasca (sau macar sa sugereze) daca un anumit text a fost scris deodata sau in mai multe reprize, si daca acesta contine adaugiri.

Aceste analize coroborate cu cele de ordin grafic pot oferi informatii cu privire la faptul, daca textul in litigiu si alte texte au acelasi autor. Datele de acest gen pot fi extrem de pretioase. Astfel, de exemplu printr-o analiza a materialelor de csriere coroborata cu una grafica s-a stabilit inca de la inceput ca mentiunile scriptice in litigiu nu apartineau persoanei care figura ca titular, ci unei alte persoane, un functionar ce intocmise actul respectiv.

Din consideratiile de mai sus rezulta si importanta examinarii tuturor textelor pe care le contine un act (ma refer chiar si la semnaturi). Este bine chiar, ca si textele realizate cu masini de scris sa fie analizate.

Examinarile actului in discutie sunt urmate, oarecum in mod necesar, de cele vizand textul in litigiu, care poate fi si el privit, in prima instanta, ca un constituient de baza al actului respectiv. Examinarile scrisului se vor face pe mai multe linii, procedeu ce raspunde unor deziderate practice[6].

Astfel, o prima investigatie va urmari ca expertul sa se familiarizeze cu textul sau textele in discutie, sa se stabileasca notele definitorii ale acestora si sa raspunda la notele definitorii ale acestora si la intrebarea daca un text provine sau nu, de la o singura persoana si daca au fost sau nu executate in acelasi moment, cu aceeasi ocazie.

Determinarea caracteristicilor unui text se face prin operatii succesive, constand in depistarea (observarea) unor note, individualizarea, memorarea acestora si compararea cu acele esantioane grafice ce se succed primei observatii.

Aceasta examinare “pe etape”, se aplica atat in cazul in care obiectul analizei este un singur text, cat si in cazul in care in litigiu sunt doua sau mai multe texte. Ultima situatie poate privi si expertize ce au ca obiect un numar foarte mare de acte.

Indiferent de situatie, expertul va actiona in faze succesive, fiecare dintre ele finalizandu-se cu o examinare comparativa a doua corpuri grafice. Initial, un corp grafic poate rezida in cateva randuri. In urma examinarii treptate se va -unge in situatia in care comparatia se va face intre un ansamblu grafic din ce in be mai mare si textele neanalizate.

Prin operatii de acest gen, dupa un timp, specialistul va fi in masura sa . nstruaisca un tablou al grafismului in litigiu, compus dintr-o serie de caracteristici de ordin general si special. Prin analiza repetata, acesta poate fi imbogatit cu alte note definitorii neremarcate initial.

Odata cu stabilirea unui „portret-robot” al scrisului in litigiu, expertul va putea sa aprecieze daca un text unic provine sau nu de la una si aceeasi persoana si daca mai multe texte in litigiu au sau nu autor comun. In cazurile in care unul sau mai multe texte provin de la mai multe persoane, aceasta situatie trebuie consemnata. In cazul expertizelor ce au ca obiect un numar foarte mare de inscrisuri, se recomanda intocmirea unor tabele in care sa fie inserate constatarile ce privesc fiecare inscris[7].

Totodata, se va stabili daca unul sau mai multe acte au fost scrise deodata (cu aceeasi ocazie) de catre acelasi autor. Departajarile grafismelor sunt posibile pe baza unor examinari privind materialele de scriere folosite si modificarile survenite in tabloul de caracteristici ale acestora atunci cand avem de a face cu acte scripturale desfasurate la anumite intervale de timp.

Constatarea faptului ca un grafism a fost executat in mai multe etape impune o alta verificare in baza careia sa se stabileasca daca scrisul / scrisurile executate ulterior celui initial, reprezinta sau nu adaugiri in intelesul art.288 Cp. Conform carora, constituie adaugiri acele grafisme ulterioare a caror prezenta este in masura sa produca efecte juridice.

Astfel, de exemplu, anumite modificari operate de testator in textul testamentului olograf sunt admisibile doar daca acestea nu schimba contintul initial al scrisului. In caz contrar, chiar daca modificarea apartine testatorului, aceasta trebuie consfintita prin semnarea si punerea datei, operatiune ce ii incumba insusi testatorului.