Criteriul ramurilor criminologiei si disciplinelor auxiliare.

Criteriul relationarii criminologiei cu alte stiinte.

Criteriul nivelurilor de interpretare.

Criteriul nivelului descriptiv.

Criteriul explicativ.

Criteriul scopului final al criminologiei.

1 CRITERIUL RAMURILOR CRIMINOLOGIEI SI DISCIPLINELOR AUXILIARE.

o       Ramurile criminologiei (Jean Pinatel)

Criminologia generala – coordoneaza, compara si confrunta rezultatele diverselor stiinte criminologice  si criminologii specializate si prezinta o expunere sistematica a acestor rezultate.

Criminologia clinica – apropierea multidisciplinara a cazului individual si formularea unui aviz asupra unui delicvent: diagnostic, pronostic si, eventual, tratament.

o       Discipline subsumate criminologiei, cu obiectele de studiu, particulare (Scoala enciclopedica austriaca)

A.            Studiul realitatii criminale:

fenomenologia criminala – formele exterioare ale crimei;

morfologia criminala – formele de existenta ale criminalilor;

antropologia criminala – particularitatile fizice ale criminalilor;

psihologia criminala – ratiunile determinarii unui delict;

sociologia criminala – influentele criminale externe.

B.            Studiul factorilor de procedura sau stiinta procesului, care include medicina legala, psihiatria medico-legala judiciara, tehnica criminala (politia stiintifica – studiaza trasaturile si indicii materiala), psihologia judiciara, tactica criminala (mijloacele de lupta si ordinea utilizarii lor).

C.          Studiul apararii contra crimei, in scop profilactic:

profilaxia criminala – evitarea predispozitiilor criminale;

pedagogia curativa – paralizarea tendintelor asociale la copii;

penologia – studiul pedepsei privative de libertate;

stiinta asigurarilor contra atacului criminal – tehnici preventive si de securitate, precum si arta politieneasca.

CRITERIUL RELATIONARILOR CRIMINOLOGIEI CU ALTE STIINTE

Cu dreptul penal

conceptia imperialista a criminologiei (Enrico Ferri)

criminologia – „rege fara regat”

DIFERENTE SPECIFICE SI INTERFERENTE

• Dr. Penal Criminologie

- studiaza – normele juridice - realitatea observabila a

relative la infractionalitate                criminalitatii (fapte si persoane concrete)

- stiinte – juridica                      - stiinta nejuridica

• Cu dreptul procesual penal, ca stiinta preocupata de principiile, categoriile, institutiile si normele referitoare la procesul penal si ca practica judiciara de tragere la raspundere si de sanctionare penala a infractorilor
• Cu dreptul penal executional (de executare a pedepselor)
• Cu statistica
• Cu sociologia juridica, sociologia deviantei si delicventei si sociologia criminalitatii.
• Cu alte stiinte si discipline stiintifice

• Criminalistica
• Psihologie
• Ecologie
• Biologie judiciara, etc.

APLICATII PRACTICE:

1. Stabiliti genul ..si diferenta specifica intre Criminologia generala si Criminologia clinica, in acceptia lui Jean Pinatel.
2. Elaborati cate un scurt referat asupra uneia din relationarile Criminologie – Drept penal, Criminologie – Psihologie judiciara etc.

CRITERIUL NIVELURILOR DE INTERPRETARE

• Criminalitatea – totalitatea manifestarilor antisociale, in acceptia mai larga decat infractionalitatea.
• Criminalul – autorul actului delictuos.
• Crima – ( actul criminal propriu-zis).
• Victima.
• Urmarile crimei, in planul lezarii normelor si valorilor ocrotite de lege si al altor impacturi negative posibile (n.ns)
• Reactia sociala.

POSIBILITATILE DE ANALIZARE A CRIMEI

(dupa Mandreas Correa si Jean Pinatel)

Personalitatea delicventului

Document online: Protectia dreptului de autor - proceduri si sanctiuni instituite de Legea dreptului de autor Eseu: Alte moduri de dobandire a proprietatii - ocupatiunea, traditiunea

Conditiile biologice si sociale

Situatia criminala

Actul criminal

Conditiile mediului fizic

APLICATIE PRACTICA

1. In baza studiului presei locale, redati cel putin un nivel de interpretare, care intra sub incidenta obiectului si problematicii Criminologiei, asa cum a fost el mediatizat in profil teritorial.

CRITERIUL NIVELULUI DESCRIPTIV

MEDIUL

Fizic sau geografic;

Social  

Trepte

o       macro medii;

o       micromedii;

o       de nivel mediu de generalizare (n.ns);

Profunzime

o       ecologic;

o       cultural;

o       economic;

Dupa metoda de analiza descriptiva:

o       mediu general – circumstantele generale ale lumii inconjuratoare, cu influente pentru toti cetatenii;

o       mediul personal specific anturajului;

ineluctabil  - familia de origine, strada, catunul, scoala;

ocazional – unitatea militara, etc.

ales sau acceptat;

de referinta – din care nu faci parte, dar ai dori sa faci, identificandu-te cu normele si valorile sale.

TERENUL  - ereditatea, innascutul, congenitalul, constitutionalul, terenul propriu-zis

PERSONALITATEA

SITUATIA

specifica sau periculoasa – ocazia de a comite infractiunea nu trebuie cautata;

amorfa  - ocazia trebuie cautata;

mixta sau intermediara – ocazie cautata plus un stimul specific dintr-o stare de fapt care exercita presiuni;

cu caracter obiectiv – circumstante favorabile, modalitatii existente si alte oportunitatii pentru trecerea la act;

cu caracter subiectiv – implica aprecierea si subiectivitatea autorului crimei.

5. CRITERIUL EXPLICATIV

FACTOR CRIMINOGEN – elementul obiectiv care intervine in geneze si manifestarea crimei si criminalitatii;

CAUZA – conditia necesara fara de care nu s-ar manifesta comportamentul criminal

CONDITIE - elementul care provoaca numai ocaziile sau stimulii suplimentari criminogeni.

MOBIL – elementele de ordin strict subiectiv care determina trecerea la act; efectele produse de cauzalitatea obiectiva in viata interioara a subiectului

INDICIU – semn sau simptom care permite un diagnostic criminologic

CONEXIUNE – interactiunea obiectelor si fenomenelor, corelatia subsistemelor in sistem si a sistemelor in context.

RELATIILE – legaturi in contextul conexiunii si tipurile lor

REALITATEA CRIMINALITATII

POSIBILITATEA CRIMINALITATII SI CRIMEI

NECESITATEA CRIMINALITATII SI CRIMEI – modalitati de existenta si manifestare care se desfasoara ca inevitabile, intr-o maniera precisa si nu fluctuanta.

INTAMPLAREA – modalitate de existenta si manifestare care decurge din factori periferici sau exteriori, caracterizata prin  variabilitate si inconstanta.

PROBABILITATEA – raportul dintre numarul de cazuri de realizare efectiva a infractiunilor si numarul total de cazuri posibile. Are sens si valoare numai in raport cu infractiunile intamplatoare.

FRECVENTA – vizeaza ansamblul criminalitatii si pune in valoare necesitatea acesteia, spre deosebire de probabilitate, circumstantiata, in principal, nivelului individual si intamplarii.

CRITERIUL SCOPULUI FINAL – prevenirea si suprimarea criminalitatii si crimei

APLICATII PRACTICE:

Un tanar provenit dintr-o clasa cu rezultate modeste la invatatura si dintr-o familie destramata s-a raliat cu o banda de cartier. Intr-una din nopti, pe la orele 24, fiind cu totii intr-un parc si pe fondul consumului de alcool, au acostat o tanara care trecea singura prin acel parc si au violat-o.

Analizati situatia descrisa mai sus, prin prisma nivelurilor descriptive ale Criminologiei si incercuiti cifrele din dreptul raspunsurilor corecte de la fiecare in parte.

MEDIUL

macro-mediu..1

micromediu 2

mediul ecologic3

mediul general .4

mediul personal5

mediul ineluctabil .6

mediul acceptat ..7

mediul de referinta.8

SITUATIA

specifica sau periculoasa..1

amorfa.2

cu caracter obiectiv..3

2. Redati in scris, elementele descrise la aplicatia nr. 1, care corespund fiecaruia din urmatorii termeni explicativi: factor criminogen, conditie, conexiune, intamplare.

SCURT ISTORIC AL FUNDAMENTARII SI AL SCOLILOR DE CRIMINOLOGIE .

Originile indepartate ale criminologiei

Izvorul biblic – intelesul laic a celor zece porunci biblice

Retrospectiva in istoria aparitiei ideilor si practicilor criminologice.

Justitia privata nelimitata si primele sale forme de estompare.

abandonul noxal;

legea talionului;

invoiala fecuniara.

Izvoare antice din Grecia, Roma, China, India

Evul mediu – rolul inchizitiei.

Alte repere evolutive: Thomas Morus, Tommaso Campanele, Montesquien, Becaria, Saint-Simon, Charles Fourier.

Intemeietorii de facto ai Criminologiei si jaloane ale evolutiei scolilor criminologice

Intemeietorii de facto – Cesare Lombroso (1835-1909)

- Enrico Ferri (1856-1929)

- Raffaele Garofalo (1851-1934)

SCOLI CRIMINOLOGICE

Scoala clasica – hedonismul, principalul element al continutului explicativ; axarea pe studiul faptei;

Scoala pozitivista italiana – infractorul, principala sursa a criminalitatii si crimei;

Scoala cartografica – criminalitatea, expresie a particularitatilor mediului geografic si social;

Scoala socialista – determinismul economic in geneza criminalitatii;

Scoala testelor mentale – debilitatea mentala T criminalitatea

Scoala psihiatrica – accentul criminogen al psihozelor, epilepsiilor, tulburarilor emotionale etc.

Scoala sociologica – criminalitatea expresia proceselor sociale care determina si alte fenomene sociale.

FUNCTIILE CRIMINOLOGIEI

Functia teoretica, cognitiv descriptiva – da raspuns la intrebarile „CE?”  „CAT?” „CUM?”

Exemplu – rata criminalitatii a crescut, succesiv, in intervalul 1990-1998, in judetul de la 397, in 1990, pana la 2141, in anul 1998.

Functia explicativa, raspunde la intrebarea „DE CE?” exista o anumita stare a criminalitatii si a crimei.

Functia comprehensiva – expliciteaza comportamentul criminal individual, din perspectiva principiului de „rationalitate” (sensul actiunilor, credintelor); - mobilul, in termenii dreptului penal

Fumctia critica – evidentierea carentelor si disfunctionalitatilor cu impact criminogen si a factorilor care se fac vinovati de existenta lor.

Functia prognotica – tendintele de evolutie, pentru viitor, a criminalitatii, din perspectivele

o       predictiei – pe termen scurt;

o       previziunii – pe termen lung.

Functia aplicativ - militanta (de inginerie sociala) – variante de solutii, masuri si actiuni preventive.

APLICATIE PRACTICA:

1. Estimati prognoza criminalitatii, pe anul 2004, in judetul d-voastra, cu punctualizarea principalelor cauze ale acestei evolutii !

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1974, p. 33.

Dr. Aurel Dincu, Criminologie, Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Drept, Bucuresti, 1984, p. 78.

Gl. Div (p.m.) Ion Eugen Sandu si colab., Criminologie, Editura „SYLVI”, Bucuresti, 2001, p. 62 si urmatoarele.

Jean Pinatet, Criminologie, SPES – Paris, 1969, p. 8-9.

Denis Szabo, Criminologie, 1967, les Press de l Universite de Montreal, p. 26-29.

Dr. Stanca Iustin, Criminologie, Editura Concordia, Arad – 2003, p. 21-83