Importanta si rolul grafologiei in criminalistica

IMPORTANTA SI ROLUL GRAFOLOGIEI  IN CRIMINALISTICA

GRAFOLOGIA

I.DEFINITIE SI ISTORIC           

Cuvantul „grafologie” se compune din doua cuvinte grecesti: graphein – care inseamna „a scrie” si logos „stiinta”.

Acest termen a fost intrebuintat pentru prima oara in 1872 de catre abatele Michon, care l-a luat ca titlu al lucrarii sale Systeme de graphologie si din acest moment el devine un termen general pentru desemnarea studiului scrisului ca expresie a caracterului si a personalitatii scriptorului[1].

Putem defini astfel Grafologia ca fiind studiul psihologic al documentelor scrise, o metoda de investigare a personalitatii, de determinare a caracterului prin scris.

Inceputurile grafologiei trebuie cautate in Antichitate, acolo unde Aristotel, Demetrius din Falera si mai ales Suetoniu au intrevazut legatura dintre scriere si caracterul individului. Kuo-Jo-Hsu, savant si pictor din timpul dinastiei Sung spunea ca: „Scrierea arata fara gres daca provine de la un nobil sau de l unul de rand”.

Adevaratul parinte al grafologiei este abatele J.H.Michon care in anul 1872 a publicat o lucrare intitulata Les Mysteres de l’ecriture, apoi Systeme de graphologie. Methode Practique, in care stabileste primele reguli ale grafologiei.

Michon a creat o intreaga terminologie, care in mare parte s-a pastrat si astazi, referitor la clase si ordine compuse din genuri si grupe. El a creat si asa-zisul semn fix astfel incat fiecarei trasaturi grafice ii corespunde o insusire determinata a caracterului si mai ales semnul negativ – prin care se intelege ca orice absenta a semnului indicand o anumita calitate dovedeste existenta calitatii opuse, teorie cu totul gresita.

Continuatorul lui Michon , fondatorul grafologiei moderne in Franta, a fost J.Crepieux-Jamin, care a supus verificarii cele stabilite de Michon, ridicandu-se impotriva semnului fix si aratand ca acelasi semn poate fi datorat unor cauze multiple dupa locul unde se gaseste.

El cerceteaza dominantele unei scrieri determinand sapte: viteza, presiunea, forma, directia, dimensiunea, continuitatea si oranduirea.[2] A vrut sa stabileasca gradele inteligentei si le-a impartit in mod arbitrar in sase: trei grade de superioritate (geniul, talentul si inteligenta) si trei grade de inferioritate (mediocritatea, insignifianta si spiritul comun), pe care le-a apreciat dupa armonia scrierii.

Aceasta tehnica a fost obligata sa cedeze locul altor metode, care se adresau mai mult ratiunii si logicii decat fanteziei analistului. Cercetarile lui Crepieux-Jamin au fost pretioase pentru cercetarea unui numitor comun care a servit de fond grafologiei moderne.

Scoala germana a dus mai departe cele initiate de Michon. Hans H.Busse si mai ales W. Preyer , care in Psychologie des Schreibens a studiat calitatile scrierii ca impresiune a miscarii grafice individuale. Pana la el metoda de observatie pleca de la relatia caracterul scrierii – caracterul scriptorului, intre acestea doua intercalandu-se activitatea grafica, datorita cercetarilor lui G.Meyer.

Ludwig Klage a introdus „principiul expresiei”, conform caruia orice miscare scripturala exteriorizeaza mobilul sentimentului, fiind astfel o cale de exprimare. Prin acest principiu inovator, scoala germana de grafologie a capatat o noua tendinta progresiva, considerand scrierea ca o unitate de valori precum ritmul, intensitatea, directia si distributia ei pe hartie pe care a studiat-o si dezvoltat-o.

Cehul Saudek a pus in valoare tot complexul scriptic si a cautat sa verifice experimental , cu ajutorul cinematografiei, viteza scrisului. De asemenea, a cercetat semnele deghizarii scrierii si scrisul orbilor, studiaza diversele alfabete nationale.

La noi in tara cu studiul scrisului s-au ocupat prof.dr.Gheorghe Marinescu, prof.dr.C.I.Parhon, dr.M.Derevici, Helene Bogdanovici, Henri Stahl.

C.I.Parhon, intr-o serie de lucrari, a insistat asupra necesitatii determinarii caracterelor obiective ale scriptelor aratand legatura dintre scriere si personalitatea somatopsihica.

II. APLICATIILE GRAFOLOGIEI

A.     Caracterologia

Fiind o metoda valabila de investigare a personalitatii, de determinare a caracterului prin scris, grafologia poate aduce servicii pretioase caracterologiei.

Caracterologia depaseste astazi cercul specialistilor si apare in presa, in hebdomadare de mare tiraj, in revistele cele mai diverse, se aplica in istoria ideilor, critica literara, in stetica.

Toti cei care cauta sa cunoasca oamenii , care au functii de conducere, de educatie, de directionare a constiintei, care se ocupa cu relatiile umane, cu contactele interumane, cu raporturile comerciale, toti se indreapta spre caracterologie asteptand de la ea lumini, principii sau metode[3].

Psihologia, din care grafologia este o sectiune, cunoaste astazi o dezvoltare considerabila datorita aparitiei teoriilor psihanalitice ale lui Freud, Adle, Jung, a caracterologiei si progreselor psihologiei aplicate in domeniul pirotehnic si al testelor.

Metoda grafologica ofera posibilitatea unui diagnostic caracterial rapid, global si in lipsa scriptorului, fara a se mai recurge la laborioasele si lungile investigari prin teste, ca si la observatia in timp a persoanei.

B.     Pedagogia

Cunostintele grafologice sunt necesare pedagogului in evaluarea dezvoltarii intelectuale a unui copil. Studii importante au aratat ca in evolutia scrisului apare o crestere paralela cu sau, mai bine, integrata in cresterea generala a copilului. Aceasta crestere reflecta invatarea, efectele exercitiului. Ea reflecta ameliorarea progresiva a posibilitatilor motrice, probabil maturarea intelectuala si poate chiar cresterea in domeniul relatiilor afective si sociale.

Pe planul cercetarii, orice martor al cresterii este un indice util pentru psihologia genetica. Dar orice martor este partial, el se refera doar la anumite aspecte ale dezvoltarii. Combinand indici de crestere foarte variati se pot descrie si intelege , se pot analiza procesele de crestere a copilului.

Pe planul diagnosticului individual, daca nivelul de evolutie a scrierii este legat partial de nivelul de evolutie generala a copilului, scrisul va putea fi considerat ca un „martor” al dezvoltarii mintale.

Scrisul, ca activitate grafomotorie, este mai intai un martor al dezvoltarii psihomotorii si secundar al dezvoltarii intelectuale. Problema se schimba atunci cand educatorul cauta sa cunoasca valoarea morala a unui adolescent. Analiza aprofundata releva de multe ori faptul ca este vorba de un mincinos, aflarea sau presupunerea cauzelor este importanta pentru parinti, educatori si in mod deosebit pentru aceia care au in supraveghere copii in centre de reeducare.

Metodele de educatie sunt diferite daca e vorba de un copil debil, care minte din instinct de aparare si se lasa antrenat prin lipsa de vointa sau de un alt subiect, congenital forte, pervers si constient de actele sale imorale.

Totodata, se pune problema reeducarii tulburarilor de scris la copil si adolescent. Cel mai adesea tulburarea scrisului copilului nu este in raport cu o parte a mainii , ci cu o atitudine generala care se manifesta printr-un defect functional particular.

C.     Medicina

A cunoaste reactiile si structura caracteriala a pacientului este deosebit de important in relatia pacient – medic.

Atitudinea fata de boala si fata de medic, asa cum s-a straduit Torris sa arate, depinde in mare masura de temperament si caracter, acest lucru avand insemnatate in felul de a aborda si trata un pacient. Observarea scrierii este un pretios auxiliar al medicului modern si pentru ca anumite boli au semne patognomonice in scris.

D.    Criminalistica

Se cere din ce in ce mai mult expertiza grafologica in justitie. Acest studiu poate da judecatorului o idee mai aprofundata despre subiect, despre temperamentul acestuia, despre comportarea sa exterioara, framantarile sale interioare, tendintele sale intelectuale si afective, vointa, posibilitatile sale de activitate si sociabilitate, despre moralitatea sa.

O analiza grafologica serioasa este uneori mult mai aproape de realitate decat un examen strict medical.

E.     Devianti morali

Nu numai indivizii ale caror fapte apartin de justitie trebuie sa intereseze grafologul, ci si membrii societatii mai mult sau mai putin imorabil – ale caror acte nu merg pana la crima, dar care sunt totusi vatamatori anturajului.

Studierea acestor cazuri a fost facuta inca din 1923 de Crepieux-Jamin, care a analizat intr-un volum scrierea „des canilles”, termen fericit care inglobeaza toti subiectii a caror structura caracteriala prezinta tare mergand de la nesinceritate la delict sau crima, trecand prin minciuna si trisare.

F.      Orientarea profesionala

Grafologia nu este numai in serviciul acelora care se ocupa cu bolile fizice si morale. Ea poate sluji acelora care cauta sa patrunda si sa utilizeze aptitudinile fiecaruia.

Un loc din ce in ce mai mare in economia moderna revine orientarii profesionale, dirijarii adolescentului dupa aptitudinile care corespund mai bine gusturilor si ambitiilor sale.

A recurge la grafologie pentru orientare profesionala, pentru selectia intr-o profesie determinata, pentru recrutarea cadrelor, pentru alegerea anumitor titulari sau sefi este o cale extrem de delicata, dar grafologia poate sa aduca o completare de informatii in acest domeniu.

III. DOMENIUL GRAFOLOGIEI

Se impune o delimitare a termenilor de expertiza grafica si grafologie pentru a se inlatura confuzia care se face in mod curent in practica judiciara[4].

Expertiza grafica si grafologia sunt doua deosebite, desi urmaresc acelasi obiectiv si pornesc de la o baza comuna – studierea stiintifica a scrisului.

Daca grafologia este studiul psihologic al documentelor scrise, expertiza grafica se ocupa cu identificarea autorului unui grafism si cu descoperirea falsului in scrieri. Expertiza grafica, adoptand tehnica preconizata de grafolog, studiaza si ea scrisul dupa caracterele obiective ale acestuia, adica dupa dimensiune, directie, forma, presiune, iuteala, continuitate si oranduire, cautand a preciza dominantele grafice ale unui document spre a compara daca se regasesc aceleasi dominante in scrisul identificat.

Atat expertul cat si grafologul aleg trasaturile caracteristice ale unui grafism, care permit identificarea lui in linii mari. De aici incolo incepe bifurcarea drumului. Grafologul merge mai departe cu studiul sau si dupa ce a fixat dominantele grafice, vrea sa afle si resorturile psihologice pentru care un scris are cutare caracteristici si nu altele.

A. Temperament si caracter in scris

O serie de cercetari interesante au avut ca tema expresia in scris a diferitelor temperamente, a constitutiei ca si a tipurilor caracterologice.

De asemenea, s-a remarcat ca metoda scrisului este o metoda valoroasa in diagnosticarea tipurilor de activitate nervoasa superioara.

1/. Expresia in scris a temperamentelor hipocratice

O serie de observatii au subliniat trasaturile grafice caracteristice fiecarui temperament hipocratic:

Biliosul – in viata sa individuala si sociala se manifesta prin energie, tenacitate, concentrare, impulsivitate, autoritate, ambitie, susceptibilitate.

Ca aspect grafic – scriere larga sau concentrata, rapida, in relief, ferma, precisa, transanta, apasata sau desfasurata, cu finale lungi sau ascendente, uneori aspect angular , bastoane ale literelor g, j plonjand in linia subiacenta, bara lui t ascendenta. Ritm marcat, tulburat.

Sangvini – scriere vie, cu gesturi mari. Exuberanta lor vitala ii impinge sa alungeasca trasaturile, sa largeasca si sa rotunjeasca scrisul, sa amplifice buclele, sa intoarca finalele intr-un gest de acaparare, sa desfasoare depasantele superioare, sa hipertrofieze majusculele, sa faca trasaturi complicate, exagerate, ornate si uneori inutile.

Asadar, avem ca aspect grafic: scriere fie, amplificata, ornata, presiune neta, rapida, ascendenta, inclinata, bucle ale literelor dezvoltate, majuscule hipertrofiate. Ritm accelerat, viu.

Flegmatic – are ca aspect grafic: scriere egala, monotona, constanta ca inaltime si directie, lenta, dreapta. Ritm incetinit, regulat.

Scrierea monotona, egala in inaltime si directie arata calm, lentoare, sange rece, apatie sau lene.

Scrierea dreapta intr-un grafism superior ar traduce sange rece, reflectie, franare. Intr-un grafism inferior ar arata mai curand lentoare sau torpoare psihomotorie.

Melancolic – grafismul arata forme variate: scriere foarte inegala in inaltime, largime, directie; scriere desfacuta filiforma; scriere mare si retusata sau mica , stransa, cu presiune redusa (la fiinte timide, debile). Aici gasim mai ales scrierea zisa inhibata. Se caracterizeaza prin diminuare a inaltimii si a largimii literelor, reducerea spatiilor de la inceputul sfarsitului scrierii, scaderea vitezei si presiunii, de asemenea, repetitii de cuvinte, uitari , stersaturi, adaugiri, reveniri.

Aici avem scrierea automatica, scrierea ezitanta, scrierea neterminata, scrierea instabila, cea suspendata si cea retusata.

2/. Scrierea tipurilor psihologice ale lui C.G.Jung

Cercetarile facute de diferiti autori[5] au dat posibilitatea sistematizarii trasaturilor scrierii la aceste tipuri. Astfel, scrierea tipului extravertit este caracterizata in general prin permeabilitate la influentele exterioare, tendinta la expansiune, deci prin amploare, miscare centrifuga, tendinta catre dreapta, prelungiri catre sus si jos.

Scrierea tipului introvertit este, mai stransa, mai concentrata, cere mai putin spatiu.

Expresia grafica a extroversiunii: generozitate a oranduirii, margini largi; scriere dextrogira, mare, dilatata, inclinata, ghirlanda inclinata si dilatata, precipitata, marginea din stanga marindu-se progresiv, ampla, prelungita in sus si in jos, linii ascendente, scriere progresiv mai mare, accentuarea barei lui t inaintea textului, bara mare a lui t centrifuga, semnatura mare, pusa la dreapta.

Expresia grafica a introversiunii: economie in oranduire, scriere sobra, continuta, mica, stransa, verticala sau usor inclinata, arcuita sau mica ghirlanda, simplificata, margini mai curand inguste, mari spatii intre cuvinte, depasanta lui d catre stanga (d liric), finale scurte, bara lui t la stanga literei, semnatura pusa spre stanga, mica, fara parafa.

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

3/. Scrierea tipurilor psihologice „Heymans - Le Senne”

Semnele grafice ale activitatii: scriere rapida, vie , ascendenta , lansata, in lovitura de bici sau sabie, colturoasa sau semicolturoasa, punctuatie precisa sau usor deplasata catre dreapta literelor, intarirea initiala a literelor, bara lui t puternica si ascendenta, scriere bine alimentata cu cerneala (hranita), inclinata, verticala, mici harpoane in general, prelungire anormala a literelor spre jos, semnatura cu parafa, adresa pe plic bine pusa si deplasata catre dreapta, cifre bine formate, margine stanga egala.

Semnele grafice ale nonactivitatii sau inactivitatii: scriere rotunjita sau rotunda, descendenta, monotona sau semiautomata, punctuatie defectuoasa sau inexistenta, cifre rau formate, margine stanga inegala, scriere inchisa sau artificiala, retusata, moale sau laxa, confuza sau dezordonata, cuvinte si litere sarite, puncte omise sau foarte bine sus plasate, adresa rau pusa pe plic.

Semnele grafice ale emotivitatii: scriere disproportionata sau rau proportionata si mai ales cu presiune inegala, scriere vie, lansata, crescanda, mare, sinuoasa, rapida, dinamica, variala, deschisa, inclinata, foarte inclinata.

Semnele grafice ale nonemotivitatii: scriere verticala sau rasturnata, egala, mai curand mica, proportionata, sobra, de rapiditate mijlocie sau lenta, rectilinie, inchisa, ordonata, continuta, monotona sau aproape automata, precisa, cu presiune egala sau mai curand slaba, fidela liniei.

Semnele grafice ale primaritatii: scriere rapida, ritmata, vie, disproportionata, inegala, sinuoasa cu trasaturi fulgurante, discordanta, agitata, reliefata, spasmodica uneori, cu ovale pentru literele a si o inegal deschise sau inchise, gladiolata, filiforma uneori, putin lizibila sau ilizibila, margine dreapta diminuand de sus catre jos. Ultimele linii, confuze, stranse, neterminate (cuvinte la care lipsesc literele finale).

Semnele grafice ale secundaritatii: scriere sobra, continuata, regulata, dreapta sau inversata, colturoasa sau semicolturoasa, rectilinie, semiautomata sau putin variata, cu harpoane sau carlige regresive, prelungiri inferioare putin reliefate sau reduse, inchisa, mai curand mica si neta, adresa pusa cu grija, margini egale, compacta.

Atitudinea primara este in genere in relatie cu extroversiunea lui Jung iar cea secundara cu introversiunea[6].

4/. Scrierea diferitelor tipuri in prezentarea lui Beauchataud[7]

Pasionatii. Scrierea pasionatilor este o scriere in tensiune. Forma este sobra, simplificata uneori pana la austeritate, mai curand colturoasa. Presiunea este ferma, regulata. Alura cadentata si rapida. Directia progresiva, adesea inclinata catre dreapta, mai curand rigida. Liniile orizontale sau suitoare, rareori sinuoase. Literele sunt grupate sau legate, uneori chiar inlantuite, dar intotdeauna legaturile sunt foarte tensionate, niciodata moi.

In ansamblu este o scriere a unui subiect energic, constant care nu-si permite digresiuni.

Colericii. Scrierea colericilor reuneste caracteristici ale biliosilor si sangvinilor din clasificarea lui Hipocrate. Are de la biliosi presiunea ferma, calda, trasaturi in forma de cruce, lansate sau maciucate, iar de la sangvini miscari ample, curbe desfasurate. Emotivitatea o face mai intensa decat cea a sangvinilor. Este o scriere care se proiecteaza viu sau brutal, care explodeaza, fierbe.

Sentimentalii. Scrierea sentimentalilor se caracterizeaza prin regularitate de inclinare, inhibitii, reluari care intarzie progresarea traseului, forme ingustate sau efilate in inaltime. Se degaja din ansamblu o impresie de idealism, de demnitate sau chiar de sensibilitate maladiva. Ambitia sentimentalilor se manifesta prin miscari ample sau suprainaltate. Zona mediana importanta atesta exaltarea constiintei de sine i predominatia vietii afective. Ambitia sentimentalilor se manifesta prin miscari ample sau suprainaltate.

Nervosii. In scrierea nervosilor, trasatura este vie, agila, capabila sa acopere foarte repede parcursul, pe care-l presara cu inflorituri, prelungiri inutile sau face salturi inegale de la un cuvant la altul, conferind ansamblului un aspect risipit si dezordonat. Presiunea este usoara, flua, cateodata spasmodica, dar niciodata foarte ferma, nici foarte regulata. Nervosul hipersensibil si inactiv, dar foarte orgolios isi mascheaza neputinta prin atitudini afectate sau bizarerii ostentative.

Flegmaticii. Au o scriere continuta, stapanita, dar destul de sensibila sub echilibrarea sa aparenta; in general omogena, putin variabila de la un scris la altul. Presiunea este usoara sau ingrosata, legaturile semirotunjite sau semicolturoase, in general destul de suple.

Sangvinii. Manifesta usurinta in scriere, aceasta este rotunjita, ampla, generoasa. Nevoia de expansiune proprie tuturor primarilor se reflecta prin traseu viu, majuscule infrumusetate de curbe, scriere mare si cadentata si chiar prelungirea depasantelor superioare si mai ales a celor inferioare. Grafismul lor este mai putin violent decat al colericilor, mai putin turmetat sau auster decat al pasionatilor. Are mai multa amploare decat la flegmatici, mai multa stabilitate decat la nervosi, mai multa tinuta decat la amorfi si mai multa fantezie decat la apatici.

Apaticii. Grafismul lor este greoi, stagnant, regulat, uneori chiar rigid, fara neprevazute, totdeauna egal. Este cel mai monoton din traseuri, regularitatea lui atestand supunerea la obisnuinte, caracteristica indivizilor din acest grup, iar aspectul greoi sau prelungirile in zona inferioara.

Amorfii. Scrierea lor, cu presiune moale, este flua, usoara sau pastoasa, niciodata ferma sau incisiva. Formele sunt destinse , trase in sus sau prabusite pe linie iar ovalele adesea diforme. Majusculele sunt mari si etalate. Ansamblul traseului, mai dezordonat si mai desfasurat ca la apatic. Amorful traieste in momentul pe care-l sufera pasiv. Aceasta ii da in scris un aspect necontrolat, ornat, la cei mai primari din ei, cu destinderi bruste dar fara relief.

B.Expertiza grafica si grafologia

Expertul descrie si constata trasaturile unui scris, el se margineste in genere la anatomia grafica, la o disectie „mecanica” a partilor componente ale scrisului studiat, dar va impinge cat mai departe aceasta disectie, studiind fiecare litera in parte, fiecare virgula, sedila, punct, locul alb din jurul scrisului, linearele. Cu grafometrul va masura inaltimea minusculelor, a majusculelor, raportul dintre ele, intinderea in sus si in jos pe linia scrisului a depasantelor superioare, b, d, f, h, k, l,t si a depasantelor inferioare g, j, p, q, y, va masura latimea literelor, distanta dintre litere, dintre cuvinte si dintre randuri. Cu raportorul va masura inclinatia literelor, directia randurilor, a barelor; cu angiometrul va studia la microscop sau pe fotografii mult marite, grosimea ductului suitor, coborator si orizontal al traseului literelor, locurile unde penita incepe sa apese mai tare; cu microscopul va studia felul cum penita vine in contact cu hartia, asa-numitele „puncte de atac” ale inceputului unei litere, va studia apoi intreruperile in duet, retusarile, lipiturile; va studia hartia, penita, cerneala.

Daca expertul va fi dublat si de un grafolog atunci va putea sa interpreteze psihologic deghizarea intr-un fel sau altul a scrisului autorului.

IV. CERCETAREA CRIMINALISTICA A INSCRISURILOR

A.     Notiune

Definirea exacta a notiunii de inscris sub raport criminalistic, necesita unele precizari, determinate de faptul ca, in literatura juridica acestuia i se atribuie un sens foarte larg. De exemplu, insesi peliculele fotografice si benzile de magnetofon sunt socotite ca facand parte din categoria inscrisurilor, dar aceasta numai in acceptiunea Dreptului civil[8].

In Dreptul penal, inclusiv cel procedural, termenul de „inscris” – atat in calitatea sa de mijloc de proba, cat si de obiect material al infractiunilor de fals in inscrisuri – trebuie interpretat intr-un singur sens riguros stiintific, potrivit intelesului dat de prevederile legislatiei penale in vigoare[9].

„Inscrisul” nu reprezinta orice mod de materializare, de exprimare a gandirii si vointei intr-un obiect material, ci numai in exprimarea prin scris, acesta reprezentand exprimarea prin semne grafie a sunetelor si cuvintelor[10].

Pe buna dreptate se subliniaza de catre autorii de specialitate, ca obiecte de genul fotografiilor, schemelor si planselor, in masura in care nu contin semnele scrierii fonetice, pot fi considerate mijloace materiale de proba, de natura diferita de cea a inscrisurilor[11].

Prin inscris sau document in sens criminalistic se intelege „orice inscris tiparit, dactilografiat, manuscris, schita, desen, prin care se atesta starea civila, identitatea personala, pregatirea scolara si profesionala, incheierea de diferite contracte, felurite declaratii, precum si biletele de calatorie, de banca, timbrele”[12].

Obiectivele[13] cercetarii criminalistice a inscrisurilor sunt urmatoarele:

- Stabilirea mijloacelor si a substantei cu ce au fost scrise inscrisurile;

- Determinarea vechimii;

- Descoperirea falsului si a procedeelor de falsificare;

- Reconstituirea scrisului din actele deteriorate;

- Evidentierea scrisului inlaturat, modificat ori a scrisului invizibil;

- Citirea textelor cifrate,

- Identificarea persoanelor dupa scrisul de mana ori dactilografiat,

- Cercetarea textelor dactilografiate, a biletelor de banca, precum si a timbrelor si a bancnotelor falsificate.

Scrisul oglindeste specificul activitatii nervoase de la nivelul scoartei cerebrale exprimate prin proprietatile de forta, echilibru si mobilitate[14]. Este direct influentat de particularitatile individuale ale tipului de activitate nervoasa proprie fiecarei persoane[15].

Identificarea persoanei dupa scris este posibila datorita individualitatii si stabilitatii relative a caracteristicilor grafice.

Baza identificarii persoanei dupa scris rezida in facultatea scrisului de a fi individual. Individualitatea se exprima in particularitatile caracteristicilor de ansamblu si a celor de detaliu. Chiar daca aceste caracteristici se intalnesc la mai multe persoane combinatia lor este irepetabila, intocmai ca la impresiunile digitale[16].

Prin stabilitatea relativa a caracteristicilor grafice se intelege proprietatea scrisului de a pastra tot restul vietii caracteristicile generale ale grafismului. Stabilitatea scrierii este relativa deoarece scrisul unei persoane poate suferi modificari care nu au insa influente sau repercusiuni asupra identificarii scriptorului.

M.Constantinescu in lucrarea sa „Expertiza scrisului de mana in limba romana” stabileste cauzele care pot determina modificari ale scrisului

- Modificari datorate evolutiei;

- Modificari datorate conducerii mainii de catre o alta persoana: mana inerta – cand o persoana este lipsita de forta, datorita bolii au este sanatoasa dar analfabeta; mana ajutata – cand o persoana poate sa execute semne grafice dar nu este suficient de sigura si apeleaza la ajutor;

- Traumatizarea mainii – mana fortata[17];

- Intoxicatii cu alcool, cu droguri, cu substante otravitoare, cu ciuperci, auto-otraviri, suicidare;

- Conditii improprii de scris: pozitie incomoda a scriptorului, folosirea unui material inadecvat ori instabil;

- Tendinta de a scrie in viteza, deghizarea scrisului sau imitarea scrisului unei alte persoane,

- Modificari datorate factorilor fizici: varsta, oboseala, indispozitii, surmenaj, pierderea sau afectarea vederii, amputarea degetelor sau a mainii, frigul, starea de ebrietate pasagera;

- Modificari cauzate de factori patologici: tulburari cardiovasculare; boli neurologice: ataxii, epilepsii, encefalopatii, embolii, tumori cerebrale, scleroza, boala lui Parkinson; boli psihice: maniaco-depresive, paranoia, demente, psihopatii.

B.     Caracteristici de identificare a scrisului

1/. Caracteristici generale – care contribuie la descoperirea unui fals prin imitare sau deghizare , sunt urmatoarele:

Gradul de evolutie al scrisului. Stadiul de perfectionare a deprinderii ce sta la baza scrierii[18] imparte scrisurile in inferioare (slab evoluate), superioare (evoluate) si medii (mediocre).

Pentru identificarea scriptorului conteaza vocabularul folosit (arhaisme, expresii vulgare sau jargon), ortografia scrisului, precum si stilul expunerii (stil obisnuit, familiar, literar, stiintific, gazetaresc; stil clar sau confuz)[19].

Forma scrisului – este determinata de aspectul dominant al trasaturilor unui scris, poate fi incadrata in urmatoarele forme: arcada (ex.literele m si n cu arcade la trasaturile superioare), ghirlanda, arcuita (concava) si unghiulara (colturoasa).

Dupa forma, scrisurile mai pot fi: simple (influentate de modele caligrafice), simplificate (care redau stilizat semnele grafice, reprezentand scrisurile evoluate) si complicate (care ornamenteaza semnele grafice, apartinand tipurilor mediocre[20].

Dimensiunea scrisului: mare, mijlocie si mica, prin raportarea scrisului la scrierea europeana mijlocie, care presupune litere de 2-3 mm. Cand literele care alcatuiesc un cuvant descresc progresiv, scrisul este denumit gladiat sau gladiolat (de la gladius – sabie in limba latina), iar cand literele se maresc progresiv, scrisul este igladiat sau ingladiolat.

Dupa dimensiune scrisul mai poate fi : dilatat, strans, cu spatii normale; amplificat, sobru si normal, precum si filiform (litere reduse, mai ales minusculele m, n si v, care au forma unui fir).

Inclinarea scrisului. Aprecierea acestei caracteristici se face prin trasarea unei linii imaginare care uneste extremitatile inferioare ale literelor ce formeaza un rand[21]. Scrisul poate fi vertical, inclinat spre dreapta sau spre stanga si neregulat.

Continuitatea sau coeziunea scrisului, data de modul de legare a literelor intr-un cuvant: scris legat (continuu), grupat si tocat.

Presiunea scrisului, in functie de presiunea degetelor pe instrumentul grafic: scris apasat, scris cu presiune moderata, scris cu presiune eterata.

Viteza scrisului este determinata de ritmul miscarii grafice. Dupa viteza, scrisul poate fi rapid, lent si moderat.

Directia si forma randurilor este data de linia imaginara care uneste extremitatile inferioare ale literelor. Poate fi ascendenta, descendenta si paralela, in raport cu miscarea de translatie a mainii si unghiul format de inclinarea foii de hartie.

2/. Caracteristicile particulare sau speciale ale scrisului – sunt date de deprinderile fiecarei persoane de a executa fiecare litera sau cifra, semnele de punctuatie, precum si modul de realizare a legaturilor dintre semnele grafice.

Caracteristicile particulare sunt apreciate de practicieni ca esentiale pentru identificarea persoanei dupa scris[22]. Desi aceste caracteristici sunt imitate de falsificatori, analiza lor permite identificarea autorului chiar si cand acesta si-a deghizat propriul scris[23].

Constructia semnelor grafice sau grafotehnica semnului grafic priveste realizarea fiecarei litere sau cifre, forma si modelul utilizate, luandu-se ca reper abaterile de la modelul caligrafic.

Numarul elementelor constructive. Studiul fiecarei litere are in vedere elementele de baza pentru identificarea scriptorului: determinarea numarului de trasaturi, succesiunea si intreruperea acestuia.

Forma elementelor constructive[24]

trasaturi drepte;

trasaturi circulare;

trasaturi unghiulare;

trasaturi concave;

trasaturi convexe;

trasaturi ondulate;

trasaturi urcatoare si coboratoare;

trasaturi ovoidale si buclate.

Directia miscarilor de executie a elementelor constructive

miscari circulare, executate in sensul acelor de ceasornic: dextrogire (de la stanga spre dreapta) si sinistrogire (de la dreapta spre stanga);

miscari de abductie (orientare spre dreapta) si de aductie (orientare spre stanga);

miscari rectilinii sau oblice: de extensie (de jos in sus) si de flexie (de sus in jos).

Inceperea semnelor grafice, care priveste procedeul folosit si pozitia punctului incipient[25].

Procedeul de incepere a semnului grafic poate parcurge doua modalitati: atacarea literei printr-o trasatura nefunctionala ce precede constructia literei si poate avea forme variate si redarea literei renuntandu-se la trasatura preliminara sau la trasaturi care caracterizeaza modelul caligrafic corespunzator semnului grafic respectiv.

Finalizarea semnelor grafice, elementul cel mai dinamic al scrisului cursiv care-i confera valoare de identificare[26].

La scrisurile retinute, finalizarile sunt scurte sau chiar amputate ori sub forma de croset, pe cand la scrisurile dinamogene finalizarile sunt energice, orientate ascendent, descendent sau orizontal[27].

Legarea semnelor grafice, urmarindu-se atat modul de legare si forma trasaturilor de unire cat si juxtapunerea sau lipirea trasaturilor continui[28].

Dimensiunile semnelor grafice si a elementelor lor, relevante pentru identificare dimensiunile constructive ale literelor sau dintre litere in ansamblul cuvantului.

Alinierea semnelor grafice si a elementelor lor: uniforma si neuniforma, luandu-se in calcul inclinarea dominanta a unui scris in ansamblul sau, ca indiciu de identificare, deoarece reprezinta o deprindere stabila a scriptorului[29].

Modul de repartizare a presiunii poate contribui la identificarea scriptorului cand scrisul prezinta o calibrare diferita a ductelor.

Modul de scriere a unor semne grafice: ara minusculei t, punctul minusculei i, alte semne diacritice, precum si semnele grafice, accesorii.

Modul de scriere a unor mentiuni: abrevieri, date calendaristice, numerotare, incheierea paginilor si bifarile.

C.     MODIFICAREA INTENTIONATA A SCRISULUI

Deghizarea – o schimbare constienta, deliberata a scrisului, o indepartare voita de la scrisul obisnuit al scriptorului, in scopul de a si-l ascunde[30].

Modalitati de deghizare:

Denaturarea caracteristicilor grafice – priveste structura generala a scrisului, inclinarea, dimensiunea, legarea si forma literelor, simularea scrisului infantil sau simularea scrisurilor inferioare.

Scrierea cu caractere tipografice sau amestecul de litere de tipar cu cele cursive permite identificarea scriptorului dupa modele de comparatie.

Scrierea cu mana stanga sau sinistrografia[31] poate fi:

sinistrografie naturala sau congenitala;

sinistrografie obisnuita, formata prin reinvatarea scrisului cu mana stanga ca urmare a pierderii mainii drepte;

sinistrografie dobandita prin exercitiu;

sinistrografie ocazionala.

In toate cazurile sunt necesare probe de scris suficiente din punct de vedere cantitativ si calitativ .

Contrafacerea scrisului – reproducerea scrisului altei persoane, fie prin copiere fie prin imitatie, autorul urmarind sa lase impresia ca scrisul astfel obtinut ar emana realmente de la titularul respectiv.

Copierea se poate realiza prin copiere directa; prin copiere indirecta si se retraseaza semnatura autentica, folosindu-se un varf ascutit[32]; prin copiere cu grafit – varianta a copierii indirecte, ori prin transpunerea semnaturii model prin presiune.

Imitatia se poate realiza prin imitatie servila, prin imitatie libera sau din fantezie.

Copierea si imitarea apar si pe texte scurte; textele lungi vor avea un aspect fortat, fiind vizibile aspecte ale presiunii, in special pe spatele colii de hartie[33].

D.    EXPERTIZA CRIMINALISTICA A SCRISULUI

1/. Obiectul expertizei criminalistice a scrisului

Expertiza criminalistica a scrisului are ca obiect de examinare scrisul de mana care, fiind individual si relativ stabil, permite identificarea scriptorului prin compararea scrisului incriminat cu probele de scris care apartin in mod cert persoanei banuite si se efectueaza de catre un expert grafic sau specialist[34].

Prin expertiza grafica se pot rezolva urmatoarele probleme:

- Identificarea autorului unui scris sub forma de text;

- Identificarea persoanei care a scris cifre;

- Stabilirea autenticitatii semnaturii;

- Identificarea persoanei care a falsificat o semnatura;

- Daca un scris este natural sau deghizat, inclusiv modalitatea deghizarii;

- Daca un scris este afectat de factori ca: boala, batranete, ingerarea de bauturi alcoolice ori a fost executat in conditii incomode;

- Modalitatea de falsificare a unei semnaturi.

2/. Modele de comparatie

Modelele de comparatie sunt formate din scripte de comparatii preconstituite, executate anterior dispunerii expertizei si din scripte de comparatie scrise la cerere in fata organului judiciar[35].

Modelele de comparatie pot fi:

Libere sau preconstituite – realizate la o data anterioara examinarii si fara a avea o legatura cu imprejurarile cauzei.

Probele libere trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

Sa fie in aceeasi limba cu actul expertizat.

Sa fie depuse in original.

Sa fie scrise in aceeasi perioada de timp sau in perioade apropiate.

Sa fie scrise in conditii similare.

Intermediare, categorii in care intra manuscrise intocmite dupa declansarea litigiului sau procesului penal, care pot fi in legatura cu cauza sau nu au nici o legatura cu aceasta. Ele nu au valoarea probelor libere deoarece deghizarea scrisului este probabila, sunt scrise, de regula , cat mai citet si daca actele verificate sunt mai vechi, se pot constata diferentieri in raport cu modificarea scrisului autorului.

Experimentale sau executate la cerere – acestea sunt solicitate de organele judiciare, in mod special pentru efectuarea expertizei. Aceste probe reprezinta unele inconveniente pentru a se ajunge la o concluzie certa datorita starii subiective a scriptorului sau posibilitatii acestuia de a-si deghiza scrisul[36].

3/. Reguli pentru modelele experimentale:

- Persoanelor banuite li se vor cere declaratii sau note explicative despre imprejurari care nu au legatura cu cauza expertizata.

- Se va dicta un text pregatit din timp, in care sa figureze cuvinte, mentiuni din text, fraze sau textul integral care urmeaza sa fie examinat.

- Dictarea se va face cu voce calma, fara intonatii si fara indicatii cu privire la ortografie, punctuatie, dispunerea textului.

- Probele scrise si textul examinat sa fie de acelasi tip.

- Abrevierile, cuvintele tehnice, cuvintele straine si cuvintele necunoscute de scriptor sa nu fie explicate sau dictate litera cu litera.

- Prin accelerarea sau incetinirea dictarii se va preveni eventuala tendinta a scriptorului de a-si modifica scrisul prin grabirea sau incetinirea ritmului de scris.

- Se va cere scriptorului sa execute, pe diferite file, toate variantele de scris pe care le cunoaste.

- Probele sa fie executate in aceleasi conditii in care a fost scris actul examinat.

- Persoanei banuite nu i se da actul in litigiu, pentru a se preveni deghizarea scrisului.

- In situatia in care actul litigios contine cifre, scriptorului i se a cere sa efectueze calcule matematice pentru a i se distrage atentia de la forma cifrelor.

- Daca scrisorile anonime sunt insotite de plicuri, suspectului i se va cere sa completeze forma literelor ori plasamentul mentiunilor.

- In cazul semnaturilor , se va cere sa execute specimene de semnaturi pe 5 foi separate, fiecare coala cuprinzand circa 10 semnaturi. Suspectului i se va arata semnatura in litigiu[37].

4/. Metode de cercetare a scrisului

Metoda grafica descriptiva, care examineaza grafismele pe criterii de natura morfologica, a fost utilizata in trecut de catre profesori de caligrafie numiti ca experti. Potrivit acestei metode, doua scrisuri au acelasi autor daca sunt asemanatoare morfologic, in caz contrar au autori diferiti.

Metoda grafometrica[38], bazata pe masuratori, calcule si figuri geometrice, are in vedere raporturile dimensionale care se stabilesc intre forme si miscare grafica, reprezentate in diagrame ce fac obiectul aprecierii si compararii. Acestei metode i s-au adus numeroase critici si obiectiuni, principala fiind ca diversitatea caracteristicilor grafice este redusa la o cotatie minima care nu exprima nenumaratele situatii intermediare.

Metoda grafonomica[39], denumita si semnalectico-descriptiva, care interpreteaza manifestarile grafice prin elemente normale si prin cele patologice, luandu-se in considerare toate elementele individuale care au influentat grafismele scriptorului.

Metoda de baza este cea a comparatiei precedata de examinarea separata a scrisului incriminat si al celui de comparatie[40] care porneste de la principiul lui Ordway Hilton: „Daca doua scrisuri – dintre care la unul autorul este cunoscut, iar la celalalt nu – prezinta in urma examinarii comparative una sau ai multe deosebiri caracteristice sau fundamentale, fara ca acestea sa fie explicate logic, scrisurile respective nu au fost executate de aceeasi persoana”.

Criminalistica romaneasca beneficiaza de aparatul VSC 2000, echipat cu doua camere video, una sensibila la infrarosu iar cealalta de inalta rezolutie color, care permit compararea a doua specimene in conditii de maxim contrast la imagine. Poate fi utilizat la relevarea scrisurilor invizibile si greu lizibile, la relevarea scrisului initial, sters chimic, mecanic sau acoperit cu diferite substante[41].

Bibliografie