Politici sociale si modalitati de reinsertie a minorilor cu comportament delincvent

Politici sociale si modalitati de reinsertie a minorilor cu comportament delincvent

1. Tipuri de politici sociale

Romania, la data semnarii 'Conventiei cu privire la drepturile omului', adoptata la Adunarea Generala O.N.U. in noiembrie 1989, dispunea deja de un sistem juridic de promovare a dreptului copilului, ceea ce constituie o premisa favorabila preluarii si implementarii acestei conventii internationale.

Unul din elementele politicii sociale, caracteristic perioadei de dinainte de 1989, care a adus la aparitia fenomenului de devianta in randul copiilor a fost politica demografica.

Actiunea legilor care o sustineau a determinat deteriorarea climatului afectiv al familiei. Efectul a fost dezastruos,iar printre altele un numar considerabil de copii au fost abandonati in orfelinate sau case de copii, care datorita climatului educational si afectiv necorespunzator , au generat comportamente deviante in randul tinerilor.

In prezent, consecintele negative ale acestor tipuri de procese sociale declansate in trecut s-au combinat cu schimbarile economice si sociale din perioada de tranzitie,printre care:

scaderea nivelului de trai pentru familiile cu copii multi;

lipsa unor modalitati viabile de protectie sociala a acestor familii defavorizate socio-economic, ceea ce contribuie la perpetuarea starii de marginalizare in care se afla;

scaderea autoritatii mediilor si a institutiilor cu rol in asigurarea controlului social;

degradarea continua a climatului civic, dezorientarea morala si normativa explicabila pentru o societate aflata intr-o perioada de schimbari sociale majore.

O analiza atenta scoate in evidenta faptul - deloc neglijabil - ca majoritatea acestor copii aflati in situatii foarte dificile provin din familii cu grave deficiente structurale si functionale, din familii in care dezinteresul pentru soarta propriului copil merge pana la situatia limita in care copilul e lasat sa-si poarte singur de grija.

Dezvoltarea invatamantului superior, cresterea promotiilor nefiind insotita de sporirea capacitatii de absorbtie a pietei muncii, duce la devalorizarea sperantelor atasate nivelurilor scolare inalte si la marginalizarea unei proportii crescande a tinerilor.

Calitatea serviciilor de asistenta medicala este foarte scazuta, protectia sociala in aceasta directie dovedindu-se ineficienta, de slaba calitate cu efecte negative in domeniul sanatatii, igienei si al educatiei tinerilor in acest sens.

Ca o concluzie, putem afirma ca familia se confrunta in prezent cu o serie de probleme aproape insurmontabila in unele cazuri: degradarea continua a nivelului economic, nivel relativ scazut de sanatate, incapacitate de a se adapta la noile conditii de trai intr-un mediu instabil; dificultati de integrare pentru familiile marginale si de sprijinire a familiilor rurale; slaba organizare si functionare a serviciilor sociale ce deservesc familia.

In aceasta perioada de multiple schimbari, desi grav afectata, familia este nevoita sa preia o serie de functii ale statului, fost patemalist, devenind principal pivot de sprijin si de supravietuire in conditiile dificile generate de restructurarile economice si sociale.

2. Reintegrarea sociala a minorilor delincventi

a) Masuri educative – Potrivit art. 101 C.pen. masurile educative ce se pot lua fata de delincventul minor sunt:

PROIECT: Infractiuni de serviciu sau in legatura cu serviciul PROIECT: Ipoteca mobiliara asupra mobilelor detinute de soti

- mustrarea;

- libertatea supravegheata;

- internarea intr-un centru de reeducare;

- internarea intr-o institutie medicala.

Mustrarea, consta in atentionarea minorului cu privire la pericolul social al faptei savarsite si sfatuirea acestuia cu privire la modul de comportament in asa fel incat sa dea dovada de indreptare, iar daca in viitor el va savarsi o noua infractiune se vor lua masuri mult mai severe si i se va aplica o pedeapsa.

Libertatea supravegheata consta in lasarea minorului in libertate pe timp de 1 an sub supraveghere deosebita. Supravegherea poate fi incredintata parintilor, tutorilor sau altor reprezentanti  legali ai acestuia. Daca acestia nu pot asigura supravegherea in conditii satisfacatoare, instanta poate dispune incredintarea supravegherii minorului unei persoane de incredere, de preferinta rude ale acestuia ori unei institutii legal insarcinate cu supravegherea minorului.

Internarea intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducarii minorului, caruia i se asigura posibilitatea de a urma scoala si de a dobandi o pregatire profesionala potrivit cu aptitudinile sale.

Internarea intr-un institut medical-educativ se dispune fata de minorii cu afectiuni fizice sau psihice, avand nevoie de un tratament medical si de un regim special de educatie. Masurile  de internare se dispun pe timp nedeterminat, insa nu pot dura decat pana la implinirea varstei de 18 ani.

Metode folosite in resocializarea minorilor delincventi

Activitatea de reeducare vizeaza mai multe componente ale personalitatii oricarui delincvent, cele mai importante fiind: motivational-afective, instrumental-aptitudinale si relational-atitudinale. Principiile care stau la baza reintegrarii sociale ale tinerilor delincventi sunt:

reabilitatea timpurie;

principiul individualizarii masurilor, metodelor si formelor de reeducare in functie de particularitatile varstei si mai ales caracteristicile psiho-comportamentale ale fiecarui minor;

principiul coordonarii si continuitatii actiunilor de reeducare;

principiul preventiei actelor infractionale.

Prevenirea este un proces unitar si deosebit de complex ce se realizeaza prin interactiunea tuturor factorilor implicati in scopul diminuarii sau inlaturarii cauzelor si conditiilor care genereaza criminalitatea.