Studiul urmelor

Notiunea de urma in criminalistica.

Studiul urmelor reprezinta cea mai importanta tema de cercetare criminalistica.Se admite ca ar exista chiar o stiinta autonoma traseologia,ce studiaza intreaga activitate de descoperire,fixare,ridicare si valorificare a urmelor. Notiunea de urma in criminalistica cuprinde o sfera mult mai larga decit aceea de urma a infractiunii. Urmele infractiunii sunt urmele produse de om in timpul savirsirii unor fapte prevazute de legea penala.

Criminalistica studiaza urme produse de fenomene ale naturii sau cele produse de animale deoarece acestea pot prezenta interes la cercetarea unor categorii de infractiuni. Astfel, la cercetarea infractiunilor la regimul circulatiei pe drumurile publice trebuie sa cunoastem detaliile si caracteristicile urmelor produse de vitele de tractiune care ajuta la stabilirea directiei de mers sau la identificarea mijlocului de transport. Ptr. ascunderea urmelor de picioare se foloseste incaltaminte in special confectionata ptr. a simula urmele animalelor. Modul de formare a urmelor de picioare produse de om si cele specifice animalelor duc la descoperirea acestor incercari de simulare.

Traseologia studiaza categoria de urme care se produc prin imprimarea conturului sau detaliilor unor obiecte mai dure pe suprafata sau substanta unor obiecte de o consistenta mai slaba: urme ale instrumentelor de spargere,ale impuscaturii,ale mijloacelor de transport.

In criminalistica notiunea de urma are un sens mai larg si unul mai restrins. In sens larg,urmele constitue rezultatul modificarilor intervenite in mediul inconjurator prin actiunea omului. In sens restrins, urmele sunt numai acele modificari produse in mediul inconjurator in timpul savirsirii unor fapte prevazute de legea penala. Aceste modificari trebuie cercetate atit pe obiectele asupra carora s-a exercitat actiunea omului cit si pe corpul sau imbracamintea persoanelor implicate in savirsirea unor fapte penale. Intre actiunea omului si modificarile produse in mediul inconjurator trebuie sa existe o legatura cauzala. In criminalistica notiunea de urma cuprinde toate modificarile care au loc in lumea materiala prin actiunea omului si care prezinta interes ptr. stabilirea existentei unei fapte prevazute de legea penala,a mijloacelor folosite la savirsirea ei,a imprejurarilor care s-a produs, ptr. indentificarea faptuitorului.

Clasificarea urmelor

Urmele au forme si aspecte din cele mai diferite si clasificarea lor este foarte anevoioasa.Clasificarea lor se face dupa multiple criterii:

Dupa modul de formare sunt: urmele de reproducere; urmele formate din obiecte; urmele produse prin explozii sau incendii.

Urmele de reproducere se formeaza prin venirea in contact nemijlocit a doua obiecte:primul purtind denumirea de obiect creator de urma, lasa pe suprafata ori substanta celui de-al doilea,numit obiect primitor de urma,o parte din caracteristicile sale de contact.

Urmele de reproducere se clasifica si se subclasifica dupa anumite criterii, si anume:

A-Dupa modul de actiune a uniu obiect asupra celuilalt, urmele de reproducere se clasifica in: urme statice si urme dinamice.

Urmele statice se formeaza printr-un singur contact intre obiectul creator de urma si obiectul primitor de urma.Ex.la contactul degetului cu o suprafata plana lucioasa se imprima detaliile desenului papilar;la trecerea unui autovehicol pe asfaltul curat al soselii ramin imprimate urmele desenului antiderapant al pneurilor.

Urmele dinamice se formeaza prin alunecarea obiectului creator pe suprafata obiectului primitor.Ex.urmele lasate de pneurile unui autovehicol pe asfalt in timpul frinarii bruste sau urmele instrumentelor de spargere in timpul fortarii sistemul de inchidere a unei usi.

B-Dupa consistenta sau gradul de plasticitate a obiectului primitor, urmele de reproducere se clasifica in: urme de adancime si urme de suprafata.

Urmelede adincime care se formeaza atunci cind obiectul primitor de urme are un grad de plasticitate mai mare decit obiectul creator de urme. Ex.urmele pneurilor cind autovehicolul circula pe un drum desfundat sau cind o persoana calca pe nisipul umed de pe plaja ori pe asfaltul incins al trotuarului puternic incalzit de razele solare.

Urmele de suprafata se formeaza atunci cind obiectul creator de urme si eel primitor de urme au un grad de plasticitate aproape asemanator,iar obiectul creator de urme isi imprima conturul si detaliile pe suprafata obiectului primitor.Aceste urme se impart in urme de stratificare si urme de destratificare.

Urmele de stratificare se formeaza prin desprinderea de pe suprafata obiectului creator si punerea pe suprafata obiectului primitor a unui strat subtire de substanta.Ex.cind praful, vopseaua si alte asemenea substante se detaseaza de pe suprafata degetului care atinge suprafata curata, lucioasa a unui geam,a unei oglinzi; cind urmele pneurilor de praf sau de noroi ating suprafata asfaltului curat de pe sosea.

Urmele de destratificare se formeaza prin desprinderea unui strat superficial de substanta de pe suprafata obiectului primitor de urme si depunerea acestuia pe suprafata obiectului creator de urme.Ex.urmele de deget cind degetul curat atinge suprafata prafuita a unei mese oricind pneurile umede ale autovehicolului circula pe asfaltul acoperit de praf.

C-Dupa natura obiectului creator. Potrivit acestui criteriu putem intilni atitea urme cite obiecte exista in lumea materiala.In criminalistica sunt studiate numai cele care reprezinta interes ptr. aflarea adevarului in procesul penal:urmele de maini,de picioare,de dinti.Dupa modul de formare urmele pot fi clasificate in urme locale si urme de contur.

Dupa natura factorilor care participa la procesul de formare a urmelor. In formarea urmelor sunt antrenate doua categorii de factori:factorii creatori de urme si cei primitori de urme. In ambele categorii sunt cuprinse urmele create de om, de animale, de vegetale si de obiecte sau fenomene.

Omul poate crea urme cu mainile,picioarele,fata ori alte parti ale corpului care vin in contact cu locul unde s-a produs infractiunea,dupa cum obiectele de la locul savirsirii faptei pot lasa urme pe corpul omului.In aceasta categorie se includ si podusele biologice de natura umana: sange, urina, secretii glandulare.

Animalele pot crea urme cu diferite parti ale corpului:gheare,copite,coarne sau cu fire de par,produse biologice si cu mirosul specific al animalelor,deoarece pot folosi la identificarea acestora.

Plantele pot crea urme sub forma de zgirieturi, urticarie care indica locul pe unde au trecut persoanele implicate intr-un conflictvegetatie specifica zonei mlastinoase, zonei montane. Incendiile produse de descarcariile electrice naturale creaza urme caracteristice pe corpul,imbracamintea sau obiectele aflate asupra omului.

Dupa dimensiuni, urmele se clasifica in macrourme si microurme.

Macrourmele percepute si examinate nemijlocit cu org. de simt ale omului.Aici sunt cuprinse majoritatea urmelor constatate in cursul cercetarilor efectuate la fata locului:urmele depicioare,a mijloacelor de transport, a instrumentelor de spargere.

Microurmele sunt de dimensiuni reduse,ce nu pot fi percepute cu org. de simt ale omului si ptr. a fi descoperite, sunt necesare mijloace tehnice speciale. Ex.particole de vopsea sau de sticla rezultate din spargerea parbrizului, oglinzii, la impactul masinii cu un obstacol.

Urmele locale se formeaza pe locul de contact intre obiectul creator si eel primitor cind are loc o modificare a suprafetei sau volumului obiectului primitor.Ex.urma lasata de picior in pamintul umed ori cu urnia lasata de deget pe o bucata de plastelina.

Urmele de contur se formeaza prin actiunea unor fenomene exterioare celor doua obiecte:creator si eel primitor de urma. Ex.un obiect lasat in loc dechis,cind asupra intregului spatiu actioneaza ploaia, zapada, praful si daca acest obiect este ridicat sprafata ocupata de el ramine neatinsa de acesti factori observindu-se limitele si conturul acestuia.

URMELE DE MAINI

Precizari de ordin terminologic.

Cercetarea criminalistica a urmelor mainii presupune o activitate complexa,in care sunt implicate examinari ale desenului papilar de pe fata palmara a mainii.Ex.examinarea porilor si a crestelor papilare. Fiecare din aceste activitati poarta denumiri proprii,consacrate in literatura de specialitate: dactiloscopie, poroscopie, crestoscopie. Dactiloscopia, in sens mai restrins,are ca obiect cercetarea urmelor produse de detaliile desenului papilar al degetelor(dactilos = degete). Criminalistica insa foloseste sensul mai larg al acestui termen,in care sunt incluse toate cercetarile criminalistice privitoare la amprentele digitale, (fata palmara a mainii) si plantare (talpa piciorului).

Poroscopia studiaza caracteristicile porilor, deschideri ale glandelor sudoripare, asezate pe crestele papilare sub forma unui sirag de margele,si care pot folosi la identificarea persoanei.

Crestoscopia studiaza detaliile crestelor papilare,in special ale marginilor acestora,cind urma de deget nu este completa, ci cuprinde numai anumite fragmente ale crestelor.

Proprietatile desenului papilar

Importanta desenului papilar ptr. identificarea persoanei decurge din proprietatile acestuia,sianume:unicitatea (individualitate),fixitatea,inalterabilitatea si longevitatea.Unii autori admit numai existenta primelor doua caracteristici,altii si pe a treia,iar altii si pe cea de-a patra.Toate aceste proprietati au importanta lor la cercetarea desenului papilar si o contributie proprie la identificarea persoanei.

A-Unicitatea (individualitatea) desenului papilar.Cercetatorii in materie de dactiloscopie, admit, teoretic, posibilitatea existentei a doua desene papilare identice,desi pina in prezent nu s-a semnalat un asemenea caz. Probabilitatea intilnirii a doua desene papilare identice,apartinind unor persoane diferita,este foarte redusa.Ptr.a indentifica doua desene papilare cu aceleasi puncte coincidente,ar trebui cercetat 64 milioane de impresiuni, apoi, raportind aceasta probabilitate la factorul timp, ptr. aparitia a doua persoane cu impresiuni identice, ar trebui sa treaca 400 milioane de secole.

B-Fixitateafstabilitatea) desenului papilar. De la nastere pina la moarte, pielea sufera importante modificari privitoare la culoare, elasticitate, grosime. La copii pielea este moale, elastica, predominind culoarea roz. Cu timpul, pielea pierde din elasticitate si culoare,apar ridurile,pielea este mai uscata,dar nu intervin modificari in detaliile desenului papilar.De aceea,impresiunea digitala inregistrata in perioada copilariei poate fi folosita ptr. identificare si la batrinete.

Analiza: Impiedicarea participarii in proces Referat: Conditiile generale ale dreptului la mostenire

C-Inalterabilitatea desenului papilar. Este proprietatea desenului papilar de a nu putea fi modificat cu nici unul din mijloacele cunoscute de stiinta si tehnica pina in prezent.Toate incercarile facute in acest scop nu au dat nici un rezultat. Aceasta trasatura a desenului papilar isi are explicatia in proprietatea pielii de a fi un tesut viu,in continua transformare.Avem in vedere dermul,deci pielea propriu-zisa,care este un tesut fibros,conjunctiv,viu.Spre deosebire de epiderm(partea exterioara a pielii),care este format din celule moarte,dermul este format din celule vii,care au o anumita durata de viata.Pe msura ce acestea mor, apar altele noi, ca in oricare alte tesuturi ale corpului.De aceea,ranile superficiale se vindeca total,fara urme,ptr.ca dermul se reface o data cu trecerea timpului,iar cele profunde ramin ptr. totdeauna sub forma de cicatrice.

Persoanele care au incercat, cu ajutorul unor agenti chimici sau fizici,sa distruga detaliile desenului papilar au constatat ca, daca distrugerile au fost superficiale, pielea s-a refacut complet in citeva zile,iar leziunile profunde au ramas sub forma de cicatrice, a caror prezenta a atras atentia org. De urmarire penala,fiind incluse pintre cele banuite de savirsirea faptei.

D-Longevitatea este o trasatura proprie,care nu poate fi confundata cu fixitatea,nici inclusa in

aceasta.Aici desenul papilar are o durata mai lunga decit viata persoanei;detaliile sale apar inca din luna a sasea a vietii intrauterine a fatului si dureaza mult timp dupa moarte,in raport de mediul care se afla cadavrul, pina la putrefactia totala..

Cercetarea urmelor de maini

Clasificarea urmelor de maini. Urmele de maini se clasifica dupa mai multe criterii:

A-Dupa modul de formare,distingem urme dinamice si urme statice.

Valoarea de identificare a urmelor dinamice este redusa,ele contribuind eel mult la stabilirea apartenentei de gen (denumire corecta,nu identificarea generica). Urmele statice prezinta o importanta deosebita si, de aceea,se cerceteaza toate detaliile lor,care pot servi la identificare.In functie de plasticitatea obiectului primitor,se pot forma urme de adincime si urme de suprafata,acestea din urma putind fi de stratificare sau de destratificare.

B-Dupa valoare de identificare sunt cunoscute urme vizibile si urme invizibile sau latente.

Urmele vizibile au o valoare de identificare mai redusa iar urmele latente(invizibile) prezinta eel mai mare interes ptr. identificare,ptr.ca se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, apta sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar. De cele mai multe ori,ele se formeaza prin depunerea transpiratiei si a grasimii umane de pe piele pe obiectele cu suprafata neteda, lucioasa (pahare, piese de mobilier ori copertile unor carti), cu care mainile vin in contact.

Cautarea si descoperirea urmelor de maini, cuprinde doua etape: prima etapa se desfasoara la fata locului, cea de-a doua in laborator.

In prima etapa deosebim citeva momente importante,care, in ordinea desfasurarii lor, privesc: cautarea si decoperirea, relevarea, fixarea si ridicarea urmelor papilare.

Cautarea si descoperirea reprezinta momentul eel mai important,ptr. ca cele mai pretioase urme ptr. identificarea persoanei sunt urmele latente(invizibile).In aceasta activitate sunt implicati ofiteri de politic specializati,precum si experti criminalisti.Este latura cea mai dificila a cercetarii urmelor de maini, prt.ca, daca au fost descoperite, relevarea, fixarea si ridicarea lor sunt mai lesne de efectuat.

Pe linga utilizarea mijloacelor tehnice din dotare,cautarea urmelor presupune si cunoasterea metodelo tactice,adecvate specificului locului cercetat.Org.de urmarire penala va trebui sa reconstitue mintal drumul parcurs de infractor si fiecare faza a desfasurarii infractiunii.Chiar daca se ajunge la concluzia ca infractorul a folosit manusi, activitatea de cautare trebuie continuata, deoarece intervin momente in care acesta este nevoit sa scoata manusile,iar acestea, uneori, nu mai acopera intreaga suprafata, sau senip si permit sa se imprime un fragment de urma papilara. Urmele sunt cautate pe suprafete netede si lucioase,apte sa pastreze detaliile desenului papilar (sticla, portelan, lemn lustruit, ebonita), dar si pe alte obiecte: ambalaje de celofan, perete proaspat vopsit, cartoane, hirtie velina. Specialistul trebuie sa lucreze cu atentie deosebita, ptr. a nu distruge urmele sau a nu imprima propriile urme de deget pe suprafetele cercetate. Ptr. a le observa mai usor, trebuie sa priveasca suprafata cercetata sub un unghi de 45 de grade, ori sa foloseasca o sursa de lumina naturala sau artificiala.

Relevarea urmelor papilare. Relevarea urmelor constituie momentul imediat urmator si este strins legat de activitatea de cautare. Aceasta activitate se desfasoara atit la locul faptei,cit si in laborator,ptr. obiectele comod transportabile si care au fost ridicate in acest scop.

In functie de natura obiectului primitor se folosesc tratamente fizice (mecanice), chimice sau optice.

Relevarea prin metode fizice(mecanice) este metoda cea mai simpla si mai putin costisitoare,aflata la indemina org. de urmarire penala,si consta in pudrarea(prafuirea)sau afumarea suprafetei cercetate.

Pudrarea consta in folosirea unor substante care se aplica pe suprafata cercetata cu ajutorul pensulei sau al unor pulverizatoare speciala. Aceste substante trebuie sa indeplineasca doua conditii importante: sa asigure contrastul cu culoarea suprafetei cercetate si sa aiba aderenta la aceasta.Cel mai frecvent folosite in practica sunt: ceruza, negrul de fum,osul de Sudan 3, ocidul de cupru. Ptr. Suprafetele multicolore se folosesc substante fluorescente.              

Afumarea consta in obt.funinginii prin arderea unor cantitati de camfor ori polfestiren, sau chiar prin arderea unei luminari fabricata pe baza de produse petrolifere.Obiectul este trecut cu portiunea pe care se presupune ca se afla urmele papilare prin fumul rezultat din ardere si, astfel, funinginea adera pe locul atins de crestele papilare.Indepartind surplusul de funingine cu ajutorul pensulei,apare urma colorata in negru.Metoda se foloseste ptr. cercetarea suprafetelor cromate sau nichelate.

Intre metodele de relevare mentionam relevarea urmelor latente de pe un suport textil,prin marcarea cu izotopi radioactivi a proteinilor din sudoare.

Relevarea prin metode chimice. Sunt cunoscute foarte multe tehnici de relevare chimica,folosite mai putin la fata locului si mai frecvent in laborator,datorita complexitatii utilizarii acestora. Cele mai simple tehnici constau in aburirea cu vapori de iod,de acid fluorhidric sau cinoacrilat.Alegerea acestor tehnici depinde de suprafata cercetata si de vechimea urmei. Alte metode constau in folosirea unor reactivi chimici,ca:nitratul de argint,ninhidrina. O tehnica speciala se foloseste ptr. relevarea urmelor formate prin depuneri de singe. Substanta folosita, numita Negru_amido, are proprietatea de a colora in albastru inchis proteinele din singe. Ptr. amprentele cu singe recente se foloseste laserul. Specialistii romani au obt. Rezultate si in relevarea urmelor digito-palmare de pe pielea umana si pe textile cu ajutorul unui strat de silicagel de granulatie foarte fina,depus pe o folie de aluminiu.Folia se aplica cu suprafata tratata cu silicagel pe acea parte a corpului victimei unde se presupune ca exista urme ale infractorului. Suprafata tratata va fi pulverizata cu vapori de iod,sau cu o solutie de acid sulfuric cu apa.Urmele astfel relevate vor fi fixate prin fofografiere.

Tratamentul optic._Ptr.relevarea urmei sunt utilizate surse de lumina alba,dirijata sub diferite unghiuri de incidenta;pot fi folosite lanterne, reflectoare sau oglinzi, ptr. eflectarea razelor solare care vor inlesni examinarea cu ochiul liber a suprafetei respective. Tehnicile moderne constau in folosirea lampilor de radiatii ultraviolete,a surselor se lumina de tipul Polilight sau Crimescop ori a laserului.In timpul folosirii acestor surse,specialistul trebuie sa poarte ochelari de protectie, prevazuti cu lentile filtrante, adaptate aparatului utilizat. Ptr. examinarea urmelor in radiatii infrarosii se utilizeaza un asamblu compus din videocamera si ecran, compatibile cu spectral infrarosu.

Fixarea urmelor de maini. Fixarea reprezinta conservarea urmelor in vederea valorificarii lor in cursul cercetarilor ulterioare in laborator sau a efectuarii expertizei.Principalele mijloace de fixare constau in descrierea urmelor in procesul-verbal de cercetare la fata locului si fotografierea acestora. In procesul-verbal, intocmit in respectarea prevederilor Cod pr. pen., se vor consemna toate detaliile privitoare la descrierea formelor urmelor,a tipului din care fac parte,a locului in care au fost gasite,a raportului de pozitie fata de obiectele principale si a metodelor de relevare folosite. Fotografierea cuprinde imagini ale grupajului de urme si ale fiecarei urme in parte,iar ptr.o buna localizare, alaturi de urma se asaza tablite cu numere indicatoare. Fotografiile si schita locului cercetat se atasaza la procesul-verbal de cercetare la fata locului.

Ridicarea urmelor de maini. Ultimul moment al cercetarii criminalistice a urmelor de maini de la fata locului il considera ridicarea acestora.Specialistul va folosi cele mai potrivite metode,in functie de obiectul purtator de urma si de conditiile specifice ale locului fapte. Ex. fotografierea, transferarea pe pelicula adeziva, folosirea mulajelor (in cazul urmelor de adincime), iar in cazul obiectelor purtatoare de urme de dimensiuni reduse se procedeaza la ridicarea acestora. Fotografierea urmelor la fata locului se executa dupa ce acestea au fost relevate si numai daca obiectele purtatoare nu pot fi transportate la laborator.

Transferarea pe pelicula adeziva se realizeaza cu ajutorul unor tehnici simple dar care impun respectarea cu strictete a regulilor recomandate de practica criminalistica. Urma trebuie sa fie mai intii relevata cu o pudra colorata,apoi se foloseste pelicula de culoare contrara prafului intrebuintat la relevare:neagra,atunci cind sau folosit prafuri albe si alba, atunci cind s-au folosit prafuri negre sau rosii.Se desprinde de pe pelicula celuloidul de protectie,apoi se aplica peste urma si se apasa usor cu degetul pe toata suprafata ei; se ridica pelicula si se aplica la loc celuloidul de protectie.Urma astfel ridicata se fotografiaza. Ptr. urmele de adincime se folosesc mulafe din stearina, ceara. Astfel se procedeaza in cazul urmelor gasite pe chitul proaspat al geamului, plastilina de la sigiliu, sapun, solul moale. Urma va fi curatata prin curent de aer sau cu ajutorul pensetei. Mulajul va fi fotografiat, apoi transportat la laborator.Obiectele purtatoare de urme se ridica atunci cind sunt comod transportate.Ex.cutitul presupus a fi folosit la savirsirea faptei, pistolul, sticlele de la bauturile alcoolice, cioburile de sticla. Ele nu trebuie atinse cu mina si ambalate prt. A se evita degradarea urmelor.

Prelucrarea si examinarea urmelor papilare in laborator

Competence si atributii. La prelucrarea si examinarea urmelor papilare in laborator sunt 2 categorii de specialisti, cu competente si atributii specifice.Cei care intervin chiar in momentul cercetarilor la fata locului sunt tehnicenii criminalisti,ofiterii de politic specializati in cercetarea urmelor papilare.Constatarile pe care le fac acestia la fata locului constituie temei de cercetare prt.examinarile de detaliuce vor continua in laborator unde exista mijloace tehnice corespunzatoare. La cercetarile la fata locului pot participa si expertii criminalisti. Activitatea acestora se desfasoara in laborator ptr.a examina obiectele purtatoare de urme ridicate de la locul faptei, urmele desenelor papilare ridicate de tehnicieni care constituie modele de comparatie.

Pregatirea urmelor papilare ptr.examinare.

l.Relevarea urmelor de pe obiectelepurtatoare,ridicate si transportate la lab, de criminalistica. Activitatea de relevare a urmelor,inceputa la fata locului,este continuata in laborator in vederea evidentierii lor de pe obiectele purtatoare ridicate in cursul cercertarilor. Conditiile de lucru oferite de laborator si mijloacele tehnice pe care specialistii le au la indemina permit sa se foloseasca metode de relevare complexe,cum ar fi tratarea cu ninhidrina, vaporizarea cu acid fluorhidric, examinarea in raze ultraviolete. Se pot folosi si tehnicile simple de relevare in functie de natura obiectelor purtatoare si de vechimea urmei.

2. Fotografierea urmelor papilare. Se fotografiaza urmele papilare aflate pe obiectele transportate de la fata locului la laborator,apoi se realizeaza pozitivul si negativul fotografic.Urma papilara va fi fotografiata impreuna cu intregul obiect purtator sau o parte a acestuia ptr. a se identifica cit mai exact locul unde este situata urma.Se recomanda ca pe linga urma sa se aseze un element metric prt. A se realiza ulterior fotograme marite la scara. Dupa obtinerea negativului urmelor papilare se realizeaza diapozitivarea imaginii acestora, sau se trece la copierea direct pe hartia foto si la obtinerea fotogramei.Obtinerea pozitivului urmelor papilare se realizeaza cu ajutorul aparatului de copiat prin proiectie. Negativul fotografic se aseaza cu gelatina in jos in rama aparatului de marit. Cu ajutorul elementului metric asezat linga urma papilara in momentul fotografierii se va urmari ca imaginea urmei pe pozitiv sa fie marita la scara4/l.

Luarea impresiunilor de comparatie

Cercetarea in laborator a urmelor de maini presupune existenta unor urme de comparatie.Urmele ridicate de la fata locului ori de pe obiectele purtatoare aduse in laborator ptr. relevare si examinare vor fi comparate cu modelele de comparatie obtinute de la persoanele banuite ori de la cadavre. Ptr. obtinerea modelelor de comparatie se folosesc tehnici diferite ptr.persoane si ptr. cadavre

1. Obtinerea impresiunilor de la persoane. In aceasta activitate se folosesc instrumente si materiale adecvate: placa pe care se aplica tusul,un rulou din cauciuc, un flacon cu tus tipografic, o tusiera impregnata cu substante chimice ptr. amprentare,fise dactiloscopice.Cele mai cunoscute metode in activitatea practica sunt ampretarea cu tus tipografic si ampretarea chimica.

Folosirea tusului tipografic. Inaite de inceperea operatiei de amprentare degetele vor fi spalate cu apa si sapun.Pe placa de depune o picatura de tus care va fi intinsa cu ruloul pina se obtine un strat uniform. Specialistul prinde cu o mina degetul persoanei cercetate iar cu cealalta prinde de virful degetul si-1 ruleaza pe placa o singura data,intr-un singur sens,de la o extremitate la cealalta a unghiei,si-l apasa ptr. a obtine impresiunea intregii suprafete a falangei. Impresiunea obtinuta se aplica in spatiul liber din fisa dactiloscopica. In acest mod se procedeaza cu toate degetele.

Amprentarea chimica. Metoda este mai putin folosita in practica.Trusa de amprentare chimica contine o pisla dura,impregnata cu o substanta chimica incolora. Ptr. obtinerea ampretei specialistul roteste degetul persoanei pe pisla trusei,apoi il aseaza pe o folie de hirtie special impregnata si-1 ruleaza pe aceasta, astfel incit,prin realizarea contactului dintre substanta de pe pisla si cea de pe hirtie sa se coloreze impresiunea digitala intr-o nuanta de indigo inchis spre negru

2. Obtinerea impresiunilor de la cadravre. La amprentarea cadravrelor se mai foloseste:o lingura speciala ptr.amprentare,solutii si substante ptr. conservarea fragmentelor de piele cu creste papilare,o seringa cu ace groase ptr.injectarea de lichide sub pielea virfurilor degetelor ce urmeaza a fi amprentate. Tehnica de amprentare este adaptata la conditiile in care se afla cadravrul, tinind cont de rigiditatea cadaverica, deshidratarea, putrefactia, mumificarea acestuia. Ptr. a se invinge rigiditatea cadaverica, mainile cadavrelor se introduc int-un vas cu apa calda timp de 10-15 min.Tusul se intinde direct pe degete cu ajutorul ruloului.Se taie un cartonas dreptunghiular de marimea spatiului din fisa dactiloscopica su se aseaza in lingura de amprentat cadravre,apoi se ruleaza cite un deget pe fiecare cartonas. Daca putrefactia este avansata se solicita concursul medicului legist,care recolteaza fragmente din pielea degetului ce urmeaza a fi examinata in laborator.Atunci cind cadravrul se prezinta in stare de mumificatie de procedeaza la improspatarea pielii cu o solutie de l-3% hidroxid de potasiu in apa.Se introduc degetele cadravrului in aceasta solutie,pina ce pielea revine Is normal,apoi se procedeaza la amprentare.

Topografia si detaliile desenului papilar de pe suprafata mainii.

1. Topografia desenului papilar. Cercetarea urmelor de maini este strins legata de cunoasterea unor notiuni elementare de anatomic a mainii,de anatomic topografica. Medicul anatomist italian,Marcelo Malpighi, a descris in_1686 desenele papilare si orificiile glandelor sudoripare.In 1880,medicul Henri Faulds a recomandat aplicarea acestor constatari in activitatea de identificare a persoanelor si subliniaza ca formatiunile papilare de pe suprafata mainii lasa urme pe obiecte fara sa fie imbibate cu o substanta straina,deoarece pe suprafata pielii se afla deschiderea glandelor sudoripare care pot fi folosite la identificarea persoanelor. Mana incepe de la articulatia pumnului si se termina cu virfului degetelor.Din pct.de vedere anatomo-topografic se descrie o fata dorsala su una palmara care prezinta interes ptr. cercetarea dactiloscopica. Fata palmara a mainii se imparte in trei zone:digitala,digito-palmara,palmara.Zona digitala cuprinde cele cinci degete care poarta denumirile: mare (police), aratator (index), mijlociu (mediu), inelar si mic (auricular). Degetul mare are doua fragmente osoase, iar urmatoarele patru au cite 3 fragmente osoase,avind urmatoarele denumiri,de la baza spre virf:falange,falangine,falangete. Zona digito-palmara este cuprinsa intre baza degetelor si palma. Aceasta suprafata corespunde diferentei de lungime pe care o au degetele,dupa cum sunt privite pe cele doua suprafete ale palmeirmai lungi pe partea dorsala si mai scurte pe partea palmara a mainii. Zona palmara este cuprinsa intre santul flexoral aLpalmeLsi incheietura pumnului.Aceasta zona este impartita in doua regiuni de un sant flexoral :regiunea tenara,situata pe partea degetului mare,si regiunea hipotenara situata in partea opusa. Ptr. cercetarea criminalistica prezinta interes falangele.

2. Structura desenului papilar. Ptr.cercetarea criminalistica prezinta interes desenul papilar al falangelor ptr. ca in practica cele mai multe urme gasite la fata locului sunt cele produse de aceasta parte a degetelor.

Studiul desenului papilar al unei falange a impartit-o pe aceasta in trei regiuni:marginala,centrala si bazala.Aceste regiuni sunt despartite de 2 linii pe care le descriu crestele papilare.Prima linie,denumita limitanta superioara,desparte regiunea marginala de cea centrala,iar a doua,denumita limitanta inferioara,desparte regiunea centrala de cea bazala. Ptr.descrierea structurii desenului papilar pornim de la santul flexoral care desparte falangeta de falangina,apoi se cerceteaza directia pe care o urmeaza crestele papilare,constatindu-se ca la virful si marginea degetului crestele au forma de arcuri puternic boltite,la baza desenului,linga santul de flexiune,crestele au forma de arcuri slab arcuite,iar in regiunea centrala a desenului crestele au forma de cercuri ori spirale. Limitanta superioara intilneste limitanta inferioara intr-unul ori mai multe pet. ale desenului papilar. La locul de contact al limitantelor se intilnesc cele 3 regiuni papilare ale amprentei digitale formindu-se o figura triunghiulara asemanatoare lit. grecesti delta care poarta chiar aceasta denumire. In raport cu forma triunghiului care ia nastere in pet. de contact al celor 3 regiuni,deltele se clasifica in delte negre si delte albe;delta neagra este formata din contopirea limitantelor intr-un punct al dactilogramei dind nastere unei formatiuni asemanatoare lit. Majuscule. Punctul de contact al celor doua limitanta parta denumirea de pct.deltic. In raport de lungimea bratelor din care sunt formate,deltele negre se impart in:delta neagra scurta care are doua ori toate trei bratele mai scurte decit de cinci ori grosimea unei creste,pina la 4,5 mm;delta neagra lunga care are doua sau toate trei bratele prelungite de cinci ori mai mult decit grosimea unei creste papilare. Delta alba este constituita de spatiul triunghiular format in pet. de contact al celor doua limitante care delimitat atit de aceste creste,cit si de o a treia creasta papilara aflata in imediata apropiere.Delta alba poate lua forme diferite,in raport de gradul de deschidere al unghiurilor:deschisa la toate unghiurilor,la doua ori un singur unghi,ori inchisa la toate unghiurile.

Identificarea persoanelor dupa urmele de maini.

1. Clasificarea desenului papilar. Din cercetarea structurii desenului papilar a rezultat ca valoarea cea mai mare ptr. identificare o au acele formatiuni ale crestelor papilare,care descriu o figura triunghiulara asemanatoare lit. delta In raport de prezenta sau absenta acestei formatiuni in detaliile desenului papilar al falangetei,in clasificarea romaneasca sunt cunoscute 3 grupe de desene papilare:adeltice,deltice si amorfe.

Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc formatiunile asemanatoare lit. delta.Crestele papilare prezinta suficiente elemente de identificare in care pot fi descrise multe detalii si,in raport de acestea,se subclasifica in: adeltice simple,piniforme,cu confluenta dreapta,cu confluenta stinga,cu bucla dreapta,cu bucla stinga,cu bucle opuse si cu inceput de spirala.

Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu formatiuni asemanatoare lit. delta.La un singur deget pot fi intilnite una sau mai multe delte care sunt formatiuni monodeltice,bideltice,trideltice,quatrodeltice.Dupa locul pe care-1 ocupa delta in desenul papilar o formatiune deltica poatr fi sinistrodeltica,cu delta situata spre stinga desenului papilar ori dextrodeltica,cu delta situata spre dreapta.

Desenele amor/e(exceptionale) La desenele amorfe nu pot fi constatate formatiuni asemanatoare deltei si nici alte figuri geometrice.Crestele papilare urmeaza o linie greu de descris ptr. care au primit aceasta denumire, si ptr.ca sunt rar intilnite au denumirea de exceptionale.Din aceastea fac parte desenele cu relief danteliform,cele intilnite la persoanele cu sindactilie si desenele cu relief nedefinit.

2. Tipurile desenelor papilare. Ptr.identificarea persoanei dupa detaliile desenului papilar se descriu cele mai mici detalii care pot folosi specialistului ptr.comparatie si la formularea unor concluzii stintific fundamentate.Descrierea acestor detalii consta in cautarea unor trasaturi specifice unor grupe mari de desene papilare,deci stabilirea tipurilor,iar in cadrul acestora a unor subgrupe,impartite dupa trasaturile comune.

Tipurile sunt grupe de desene papilare impartite dupa forma generala a crestelor care alcatuiesc regiunea centrala si sunt cunoscute urmatoarel tipuri: arc (adeltic); lat (monodeltic); cerc (bideltic); combinat (polideltic) si eel amorf.

Tipul arc(adeltic) se recunoaste dupa forma pe care o descriu crestele papilare,care pornesc de la o margine a falangetei spre cealalta,urmarind aceeasi directie cu crestele ce se afla in regiunea bazala din dreapta catre stinga.Tipul arc se imparte in doua subtipuri:arc simplu si arc pin (piniform). La subtipul arc simplu sunt cunoscute cinci varietati:arcuri paralele, arc lipit dreapta,arc lipit stinga arc cu lat lipit dreapta si arc cu lat lipit stinga. Suptipul arc pin se caracterizeaza prin aceea ca din mai multe creste paralele,una capata o traectorie verticala, iar urmatoarele creste o ocolesc si descriu o figura in forma de pin.La acest subtip sunt cunoscute 3 variante: arc pin, arc pin cu ax in dreapta si arc pin cu ax in stinga.

Tipul lat (monodeltic). Denumirea este data de forma pe care o descriu crestele papilare:una sau mai multe creste din regiunea centrala pornesc dintr-o margine a desenului papilar de pe falangeta,se indreapta catre partea opusa,fara sa o atinga,se inconvoaie formind o bucla(lat),si se intorc la marginea de unde au plecat. Latul cuprinde: un cap (partea rotunjita), bratele si deschizatura formind numai o singura delta.

Dupa pozitia deltei si deschizatura latului se descriu doua subtipuri:dextrodeltic si sinistrodeltic.La dextrodeltic,delta se afla in dreapta si deschizatura latului in stinga,iar eel sinistrodeltic,delta se afla in partea stinga si deschizatura latului in dreapta. In functie de forma in care se prezinta nucleul,dactilogramele monodeltice se subdivid in 12 varietati: latul simplu, cu inel, cu punct, liniar, liniar          cu inel, racheta, semn de intrebare, concav, suprapuse simple, comune, duble (paralele) si nucleul monodeltic exceptional.

Tipul cerc (bideltic). Este format din creste papilare care urmeaza circular curbura falangetei si, prin unirea cu punctul de plecare,dau nastere la doua unghiuri situate in extremitati opuse.Intre bratele acestor doua unghiuri,crestele papilare existente se rotesc asemenea unui virtej,de la care provine si numele de cere sau verticil. Acest tip bideltic a fost impartit in sapte subtipuri:

-circular este dactilograma al carui nucleu il constitue o creasta papilara,asemanatoare unui cerc,si cunoaste cinci varietati;

-spirala este dactilograma al carui nucleu formeaza o creasta papilara,care se roteste ca o spirala ce se departeaza de punctul central,cu sensul de retire spre dreapta sau spre stinga,si se prezinta sub trei varietati;

-ovoida (elipsoidal) se caracterizeaza prin existenta unui nucleu format dintr-o creasta papilara,care in traectoria sa ia aspectul unui oval alungit,perpendicular pe santul de flexiune,orizontal sau oblic, spre dreapta ori spre stinga.

-racheta are nucleul constituit dintr-o creasta papilara,care in traectoria sa ia forma unui oval ascutit la baza si terminal cu o bagheta,asemanatoare unei rachete de tenis orizontala sau perpendiculara pe santul de flexiune,ori inclinata fie spre dreapta,fie spre stinga;

-laturi gemene sau contrare cuprinde dactilograme cu nucleul constituit din doua laturi contrare,ce se incolacesc intre ele si ale caror brate se indreapta in directii opuse,desenul regiunii centrale semanind cu un virtej;

-buzunar se defineste pinr-un nucleu constituit din doua laturi independente,ale caror brate se indreapta in aceeasi directie,spre dreapta sau spre stinga,dar unui il inconjoara pe celalalt,dind regiunii centrale aspectul uniu bob de fasole sau a unui buzunar;

-combinat rezulta din amestecul unuinucleu monodeltic cu un desen adeltic.Mai este descris si un sbutip bideltic exceptional,caracterizat prin aceea ca desenul papilar,desi are doua delte,nucleul sau are o forma care nu poate fi incadrata la nici unui din subtipurile bideltice descrise mai sus.

Tipul polideltic cuprinde dactilograme digitale care au o forma mai rar intilnita,fiind constituit din combinarea a unuia sau a desena de tip lat cu unui de tip cerc,sau prin combinarea a doua desene de tip cerc,in urma careia rezulta un desen papilar cu mai mult de doua delte. Se imparte in doua subtipuri:

-trideltic cuprinde trei delte,rezultate din combinarea unei dactilogramei de tip lat cu una de tip circular;

-quatrodeltic cuprinde patru delte,rezultate din combinarea a doua dactilograme de tip circular sau a uneia de tip circular cu doua de tip lat.

Tipul amorf. Denumirea provine de la topografia neregulata a crestelor papilare, care nu sunt sistematizate pe regiuni.In raport de detaliile desenului papilar,tipul amorf se subdivide intrei subtipuri:

-simian este constituit din desenul papilar ale carui creste nu au nici o trasatura comuna cu celelalte tipuri.Este atit de rar incit ,pina in prezent,in Romania nu a fost intilnit;

-danteliform este format,in totalitate sau in parte,din fragmente de creste papilare,care cad perpendicular pe santul de flexiune,avind o forma asemanatoare cu a unei ghirlande sau a verigilor incompleta a unui lant;

-nedefinit cuprinde dactilogramele carora, din cauza distrugerii dermului,ca urmare a unor leziuni ori a existentei unei cicatrice, nu li se poate distinge subtipul dupa criteriul formei regiunii centrale.

Detaliile caracteristice desenului papilar se refera la traseul crestelor papilare, la formele papilare, precum si la unele elemente adiacente desenelor papilare. Examinarea acestora urmareste stabilirea plasamentului, a formei detaliului si a dimensiunilor detaliilor.

Traseul crestelor papilare. In practica dacatiloscopica din Romania s-au stabilit urmatoarele denumiri ale detaliilor caracteristice ale traseului crestelor papilare:

-inceputul de creasta papilara (capatul de creasta papilara) este locul unde o linie papilara isi incepe traseul;sfirsitul de creasta papilara este considerat pet. terminal al traseului;bifurcatia crestei papilare se numeste pet. unde o creasta se desparte in doua trasee diferite;trificatia este considerat pet. in care o creasta papilara se desparte in trei trasee distincte; ramificatia se numeste acel detaliu intilnit in cimpul papilar al unei dactilograme in care o creasta se divide in 2 creste cu trasee separate,apoi,dupa un drum de citiva milimetri una din ele se desparte in 2creste,intreaga figura avind aspectul unei ramuri;contopirea de creste papilare se formeaza in pct.de pe dactilograma unde 2 creste papilare se unesc;contopirea tripla se formeaza in pet. in care 3 creste papilare isi unesc traseele intr-unul singur;fragmentul este o creasta papilara foarte scurta,a carei lungime depaseste doar de citeva ori grosimea sa si este situata intre doua creste papilare de lungimi mai mari; butoniera este forma pe care o capata o creasta care se bifurca dupa un drum foarte scurt,cele doua ramuri ale acesteia din nou,avind in continuare un singur traseu si dind aspectul de butoniera;inelul este la fel ca butoniera numai ca este circular;inelul punctat este un cere care are in central un pet. papilar;depasirea se considera locul unde sfirsitul unei creste papilare depaseste cu 2-3 mm.inceputul alteia, care isi are traseul alaturat; creasta aderenta sau cirligul este un fragment lipit cu unul din capete de o alta creasta mai lunga;intreruperese considera locul in care o creasta papilara isi intrerupe traseul, apoi, dupa 2-3 mm., reapare si isi continua traseul; pct.papilar este o creasta papilara cu forma asemanatoare unui pct.si, de obicei,este situat fie intr-o intrerupere de creasta,fie in delta sau intre 2 creste;grupul de creste papilare este detaliul format din mai multe pet. papilare insiruite in linii sau intr-o alta configuratie;triunghiul capetelor de creste se formeaza in locul unde un sfirsit sau un inceput de creasta papilara este fata in fata cu 2 capete de creste,care pot fi sfirsituri sau inceputuri de creste;anastomoza este o creasta scurta care face legatura intre alte 2 creste. Ea se mai numeste creasta tranzversala sau podet;devierea se formeaza atunci cind 2 creste care vin una in intimpinarea celeilalte,cu putin inainte de a se intilni se inconvoaie brusc si se sfirsesc;creste alternative se considera detaliul care ia nastere in locul unde 2 creste paralele,ce se afla invecinate,isi schimba pozitiile,in sensul ca una se intrerupe si deviaza usor de pe traseul sau,ai cea lalta ii ia locul trecind prin intrerupere; intersectia este locul unde o creasta se incruciseaza cu alta;reintoarcerea este creasta care dupa ce a parcus un drum din traseu se intoarce formind o bucla reintorcindu-se din sensul care a venit. La examinarea unei dactilograme digitale de la falangeta detaliile caracteristice se citesc circular in sensul mersului acelor de ceasornic,iar axul acestor ace este considerat nucleul dactilogramei examinate.

Formele porilor si formele unghiurilor crestelor. Porii sunt deschideri ale glandelor soduripare,asezati pe crestele papilare dispusi la distante diferite sub forma unui sirag de margele,de dimensiuni variate cu forme proprii si foarte multe ca nr.Urmele porilor se examineaza ptc.ca pastreaza detalii si trasaturi individuale ale reliefului papilar. Acea parte a criminalisticii care se ocupa cu studiul porilor se numeste poroscopie. Examinarea pct.caracteristice ale porilor se face urmarind o succesiune obligatorie,si anume:se ia in considerare forma caracteristica a porilor care poate fi circulara, ovala, n forma de sa,de semiluna, franjurata; se studiaza si se retin ca elemente de comparatie clasamentul porului fata de altul,distanta si pozitia lui pe creasta;se apreciaza marimea porului in comparatie cu cei invecinati sau prin masurare,cunoscindu-se ca diametral lor este cuprins intre 80-250 microni;se ia in considerare nr.porilor pe o unitate de lungime sau de pe un fragment de creasta(pe 1mm se pot gasi 9-18 pori). Cu ocazia examinarii poroscopice se cerceteaza si detaliile laturilor crestelor papilare,activitate cunoscuta sub denumirea de crestoscopie. Detaliile caracteristice ce pot fi decoperite pe cele 2 margini ale unei creste papilare au aspectul general de scobituri sau golmlete avind forma dreapta,convexa,de dinte,de masa,de buzunar.

Elementele adiacente ale desenului papilar nu sunt construite din creste papilare, ele pot fi folosite la identificare atunci cind exista putine detalii ale desenului papilar. Ex.cicatricele,liniile albe,liniile santurilor de flexiune,negi sau alte malformatii ce apar in relief pe piele ce se reproduc fidel in amprenta.

Procesul identificarii dactiloscopice. Se cunosc 3 de identificare dactiloscopica:metoda cantitativa,calitativa,mixta. Metoda cantitativa impune sa se constate un nr. minim obligatoriu de pct.coincidente.Metoda calitativa are in vedere numai valoarea pet. de coincidenta rezultata din frecventa lor fara a se tine seama de nr.pct. de coincidenta. Metoda mixta tine seama,in egala masura,de ambele criterii. In Romania a fost adoptata metoda cantitativa,care presupune stabilirea pozitiei identice a eel putin 12 pct.caracteristice. Nr.minim al acestor caracteristici difera de la o tara la alta. Nr.minim de 12 pet. coincidente adoptat de teoria si practica criminalistica din Romania nu este o cifra obligatorie.Se pot formula concluzii de certitudine si cind se gasesc mai putin de 12 coincidente, daca se constata detalii complexe,cum ar fi:trei bifurcatii suprapuse,perechi de butoniere ori cirlige. Daca in dactilograme se descriu detalii de configuratie simpla si des intilnita in practica de expertiza criminalistica sunt necesare 12 pet. coincidente sau chiar mai multe.

Sisteme automate de identificare a amprentelor si a urmelor digitale

In tarile dezvoltate au fost puse la punct sisteme de prelucrare automata a amprentelor,bazate pe tehnica recunoasterii formelor cu ajutorul computeralui.

Sistemul automat de identificare folosit in Japonia este aplicat in practica din!982.In acest sistem ordinatorul detecteaza in mod automat particularitatile din imaginea unei amprente digitale,le introduce in memorie si le copiaza,apoi computeral stabileste raporturile care leaga intre ele particularitatile definind nr. de creste care le separa.Pozitia,directia particularitatilor si raporturile lor reciproce sunt traduse in date numerice,pe care calculatorul le introduce in memorie. Procesul este realizat ptr.ansamblul intregii amprente, masina detecteaza particularitati pe imaginea unui deget.

Sistemul MORFO. Societatea MORFO-SYSTEMS a pus la punc un sistem care permite ca un suspect sa fie identificat in citeva minute dupa amprente si urmele digitale.In aceste sisteme se compara urma digitala ridicata de la locul faptei cu amprentele aflate intr-o banca de date,in final se selecteaza o scurta lista de candidati.Operatorul verifica lista prezentata de sistem si se pronunta asupra identitatii dintre urma si ampreta.Din l998, sistemul este aplicat si in Romania.

SistemulAFIS 2000 -PRINTERMARK. Cu acest sistem se pot rezolva problemele reale ale utilizatorilor,fiind rodul colaborarii cu FBI.Acest sistem are peste 100 de agentii in toata lumea,care utilizeaza echipamentele sale. El poate fi usor configurator, a include si o static de introducere ,,pe viu'ori atasarea fotografiei persoanei.Impresiunile se stocheaza prin sinpla rulare a degetului pe un dispozitiv special. Sistemele prezentate sunt cele mai performante in lume la aceasta ora,asigurind o viteza de lucru si un randament de neatins in sistemul manual de lucru.