Traficul si consumul ilicit de droguri

TRAFICUL SI CONSUMUL ILICIT DE DROGURI

§1. DESPRE DROGURI

Prin drog (cuvant de origine olandeza) se intelege, in sensul larg, orice substanta utilizata in terapeutica, datorita unor proprietati curative,dar al carei efect este, cateodata, incert si nociv pentruorganismul uman. Numele de “drog” il poarta si doua plante - un arbust cu flori galbui (Genista Albida) si o planta taratoare, din familia leguminoaselor, ce creste prin pasunile montane (Genista Oligosperma) -, fara insa ca ele sa detina proprietatile specifice conferite de alcaloizi si, ca atare, sa fie supuse controlului international, precum drogurile propriu-zise.

Potrivit definitiei date de Organizatia Mondiala a Sanatatii, drogul este acea substanta care, odata absorbita de un organism viu, poate modifica una sau mai multe functii ale acestuia.

Din punct de vedere farmacalogic, drogul este substanta utilizata de medicina si a carei administrare abuziva poate crea o dependenta fizica si (sau) psihica ori tulburari grave ale activitatii mentale, perceptiei, comportamentului, cunostintei.

In ultima acceptiune, termenul de drog nu se aplica anumitor substante ce pot fi desemnate prin termenul general de psihotrope (Conventiile si protocoalele internatonale dau termenului de psihotrope un sens particular , distingadu-le de stupefiante, dar in relitate, stupefiantele, in lumina Conventiei Internationale din 1961, ca si a instrumentelor juridice internationale anterioare, sunt ele insele psihotrope, in sensul farmacologic al termenului).

Potrivit documentelor internationale, prin droguri trebuie sa se intelega, asadar, o parte din stupefiantele supuse controlului international, prin Conventia unica privind stupefiantele, din 1961 (Tablourile I si II), in timp ce substantele psihotrope sunt cele al caror control international este prevazut de Conventia privind sustantele psihotrope, incheiata in 1971 (Tablourile I, II, III si IV).[1]

Fenomenul drogurilor reprezinta una dintre principalele preocupari ale cetatenilor Europei si o amenintare majora pentru securitatea si sanatatea societatii europene. In Uniunea Europeana exista aproximativ 2 milioane de consumatori problematici de droguri. Consumul de droguri, in special in randul tinerilor, atinge niveluri foarte inalte.

Importanta adoptarii unei pozitii ferme impotriva traficului de droguri la toate nivelurile?? si necesitatea unei abordari transnationale si coerente in lupta impotriva traficului de droguri constituie o prioritate politica pentru Uniunea Europeana. Aceste aspiratii exprimate in Strategia si planurile de actiune ale Uniunii Europene privind drogurile 2005-2012, constituie o dovada a evolutiilor importante inregistrate in modul in care statele memebre, institutiileUniunii Europene si agentiile specializate pot conlucra in vederea coordonarii si a evaluarii progreselor din domeniul drogurilor.[2]

§2. PRINCIPALELE CATEGORII DE STUPEFIANTE SI CLASIFICAREA ACESTORA

Raportat la tipul general de drog, acestea se pot clasifica in doua mari categorii:

a) substante psihotrope - substante de origine sintetica sau naturala capabile sa influenteze activ psihicul si comportamentul uman.

In conformitate cu prevederile art.2 din Conventia privind psihotropele, semnata sub egida O.N.U. la Viena, in anul 1971, sunt substante care pot induce dependenta, precum si o stimulare sau o depresie a SNC, dand nastere la halucinatii sau la tulburari ale functiei motrice , a judecatii sau a comportamentului , a perceptiei sau a umorului.[3]

b) substante psihoactive – intalnite cel mai frecvent la toxicomani; pot fi clasificate la randul lor in 9 categorii esentiale:

- alcoolul

- opiacee: latex, morfina, heroina

- cocaina si derivatele ei

- canabisul, marijuana

- halucinogene

- tranchilizante, sedative, hipnotice (barbiturice si benzodiazepine)

- solventi organici

- stimulente psihice (amfetaminele)

- droguri folosite ca medicamente[4]

Dupa modul in care actioneaza asupra organismului uman, stupefiantele se impart in:

a) psiholeptice: hipnotice (barbiturice si nebarbiturice), tranchilizante si sedative (benzoziadepine), neuroleptice (benzomide, re-sepine), regulatoarele umorului (saruri de litiu)

b) psihoanaleptice: stimulentele starii de veghe (amfetaminele), antidepresoare stimulente ale umorului (imipramine si derivate triciclice, hidrazinele IMAO), alte stimulente (drogurile cafeinice, cafea, ceai, cola, tutun, betel, camfor, acidul ascorbic, fosforicele)

c) psihodisleptice: halucinogene si onirogene (mescaline, psilocina), stupefiantele (cocaine, heroina, morfina, etc), alcoolul si derivatii sai (alcoolul, eterul)[5].

Dupa originea lor, drogurile se clasifica astfel:

a) naturale – obtinute direct din planteori arbusti:

▪ Opiul si opiaceele, realizate din latexul macului opiaceu (Papaver Somniferum);

▪ Cannabisul si rasina, produse ce se pot realize din planta Cannabis Sativa (ori din alte plante din aceeasi specie);

▪ Khatul ( Catha Edulis);

▪ Frunzele de coca ( Erytroxylon Coca) si derivatii sai);

▪ Alte plante cu proprietati halucinogene

b) semisintetice – relizate prin procedee chimice pornind de la o substanta naturala, extrasa dintr-un produs vegetal: heroina, LSD

c) sintetice – elaborate in intregime prin sinteze chimice: hidromorfon, petidina, metadona, mescaline, psylocina si psylocibina, LSD-25, harmalina, amfetamina, designer-drugs ori alte substante psihotrope obtinute in laboratoarele clandestine ale traficantilor. Aici sunt incluse, de asemenea, solventii si alte produse cu proprietati asemanatoare drogurilor.[6]

O alta clasificare a drogurilor acceptata la nivel international este propusa de F.Caballero, distingandu-se trei mari categorii:

a) produse depresive ale sistemulu nervos central:

- baturi alcoolice

- benzodiazepine (diazepam, nitrazepam, rudotel)

- barbiturice si alte sunstante utilizate ca somnifer (fenobarbital)

- solventi si alte gaze inhalante (toluene, acetona, butan)

- substante care reduce durerea: opiacee (opiu, morfina, codeina, papaverina, heroina) si opiode (mialgin, fortral, metadona)

b) produse care stimuleaza sistemul nervos central:

- cocaina

- cafeina

- amfetaminele (Ecstasy)

c) produse perturbatorii ale functiilor sistemului nervos central:

- substantele halucinogene (LD, mescalina)

- canabis[7]

O clasificare internationala foarte utilizata a drogurilor, in functie de utilizarea medicala legitima si de gravitatea dependentei, imparte drogurile de abuz in patru categorii:

a) categoria I (fara utilizare medicala si care au cel mai inalt potential de dependenta si abuz) : heroina, LSD, marijuana (tetrahidrocanabinol), hasis (rasina de canabis), metilendioxietilamfetamina (MDA, Eve), metilendioximetilamfetamina (MDMA, Ecstasy, Adam), mescaline, peyot (principiu activ- mescalina), psilocybina

b) categoria a II-a (utilizare medicala legitima, dar si potential inalt de dependenta si abuz): amfetamina, cocaine, metilfenidatul, fenmetrazina, amobarbital, metaqualon, pentobarbital, secobarbital, codeina, metadona, morfina, opiu, etc

c) categoria a III-a (utilizare medicala legitima si potential de abuz): benzfetamina; glutetimida; metiprilon; paracetamol+codeina; aspirina, fanacetina (sau paracetamol)+cofeina+codeina; aspirina+codeina

d) categoria a IV-a (utilizare medicala legitima si potential mai redus de dependenta): fentermina, cloralhidrat, diazepam, mefobarbital, fenobarbital, propoxifen[8]

O alta clasificare presupune impartirea acestora astfel:

a) stupefiante naturale: opiul extras direct din Papaver somniferum, morfina, codeina si tebaina, extrase din opiu.

b) stupefiante semisintetice: heroina (diamorfina), hidromorful (dihidromorfina
), dilaudid, oxicodona (Eucodal).

c) stupefiante sintetice cu efecte puternice: metadona (Sintalgon), meperidina, petidina, demerolul (Mialgin).

d) stupefiante sintetice cu efecte slabe: dextropropoxifena ( Darvon), pentazocina (Fortral)[9].

Conventia unica asupra stupefiantelor, din 1961, clasifica aceste substante in 4 grupe, fiecare dintre ele fiind repartizata in unul din cele 4 tablouri, anexe la amintita conventie , grupele fiind supuse unor masuri de control distincte. Principalele stupefiante care intra in sfera de aplicabilitate a Conventiei din anul 1961, enumerate in ordine alfabetica, sunt: cannabisul, rasina acestuia, extractele si tincturile de cannabis, frunzele de coca, cocaine, heroina, morfina si derivatele morfinei, metadona, normetadona, opiul, petidina, tebaina, etc.

Conventia privind substantele psihotrope, semnata in anul 1971 (intrata in vigoare in anul 1976) repartizeaza substantele psihotrope in 4 grupe, in functie de natura si gravitatea acestora asupra organismului uman, fiecare grupa fiind, de asemenea, supusa unui ansamblu de masurispecifice, formand tot atatea regimuri distincte de control. Astfel, sunt cuprinse in tablouri:

▪ halucinogenele – Mescalina, Parahexyl, Psylocibina, Psylocina, Tetrahydrocannabinolul (THC)

▪ stimulentele – amfetaminele si derivatii de amfetamina (dexamfetamina, metamfetamina, metilfenidat, etc0

▪ depresivele – (sedative si somnifere) – barbituricele – Amobarbital, Cyclobarbital, Pentobarbital, Secobarbital precum si Glutetimida[10]

Din punct de vedere juridic, stupefiantele pot fi clasificate in doua categorii:

a) legale: alcoolul, tutunul, cofeina

b) ilegale: cocaina, heroina, hasisul, canabisul, Ecstasy, LSD

Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului illicit de droguri imparte substantele aflate sub control national imparte substantele aflate sub control national in trei mari categorii:

a) droguri de mare risc – sunt drogurile inscrise in tabelele I si II din anexa la lege

b) droguri de risc – sunt drogurile inscrise in tabelul III din anexa la lege

c) precursori – sunt sbstantele utilizate frecvent in fabricarea drogurilor, inscrise in tabelul IV din anexa la lege[11]

In art. 1 lit. b) din Legea nr 143/2000 este definita notiunea de droguri. Astfel, prin droguri, potrivit legiuitorului, se intelege “plantele si substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante sau substante”. Din punctul de vedere al legii penale, sfera notiunii de drog este foarte larga, ea cuprinzand substantele si produsele stupefiante, substantele si produsele psihotrope, cat si plantele care contin astfel de substante.[12]

§ 3. PRINCIPALELE STUPEFIANTE SI EFECTELE ACESTORA

REFERAT: Drept constitutional - subiecte si raspunsuri pentru examen REFERAT: Omisiunea sesizarilor organelor judiciare - arte 263 Cod penal

Opiacee

▪ Cel mai cunoscut drog este opiul, latexul scurs si coagulat al capsulei inca neajunsa la maturitate a macului pentru opiu (papaver somniferum). Inainte de maturizarea completa , la 8-10 zile de la caderea petalelor, capsulele de mac se incizeaza dupa-amiaza si seara. Latexul alb ce apare pe suprafata capsulelor sub forma de picaturi, in contact cu aerul, se brunifica si se intareste. Picaturile de opiu se recolteaza a doua zi, se usuca la umbra timp de mai multe zile, dupa care se aglomereaza in bucati mai mari. In final se obtine opiul brut sau opiul propriu-zis, care se comercializeaza sub forma de bucati, turte, chifle, batoane rotunde sau conice. Au culoare bruna, miros characteristic, gust amar si cantaresc intre 0,5 si 3 kg. Mirosul specific si patrunzator al opiului permite depistarea drogului cu autorul cainilor special antrenati. Din aceasta cauza in traficul illicit se recurge la disimulare prin ambalarea opiului in cutii metalice, ermetic inchise, folii de plastic, panza, etc pentru a evita capturarea.

Intrebuintarile aceastui drog sunt in principal doua: medicale si industriale. In scop medical nu se utilizeaza direct sub forma in care este recoltat, ci dupa ce in prealabil, este transformat in opiu medicinal, cu un continut standardizat de alcaloizi, in special in morfina. In industria farmaceutica, opiul constituie una dintre sursele din care se obtin: morfina, papaverina, narcotica ca produse principale, iar ca subproduse: tebaina si codeina.

Opiul este consumat de obicei prin fumat si in cazuri mai rareeste ingerat sau injectat. Se fumeaza cu pipe special construite in acest scop; opiul este supus unei operatii de preparare artizanala, produsul obtinut fiind denumit opiu preparat.

Pentru incepatori, primele experiente sunt neplacute, le provoaca greata, ameteli, dureri de cap, dar, in scurt timp, organismul se obisnuieste cu opiul si apare o stare de excitare trecatoare, euforie, urmata de somn cu vise populate de imagini frumoase, ireale. Treptat se instaleaza dependenta si toleranta de tip morfinic[13].

▪ Morfina, principalul alcaloid al opiului, poate fi extrasa direct, deci fara trecere prin faza intermediara a productiei de opiu. Aceasta se prezinta sub forma unei pulberi pufoase, avand culoarea variind intre alb murdar sau galben si maroniu. Este o substanta cu gust amar, solubila la umiditate. Poate fi intalnita si sub forma de tablete ori cuburi de diferite marimi[14].

Morfina este un analgezic puternic, actine insotita si de efect narcotic. Efectele morfinei constau intr-o stare de euforie, de disparitie a durerilor, o hiperactivitatecerebrala calma, neinsotita de delir sau halucinatie, cunoscuta sub numele de “flash”. Tot atunci dispar durerile si temerile zilnice, foamea, setae, dorintele sexuale se reducsau dispar, corpul fiind simtit cald, cu mainile si picioarele atarnand greu. Dupa aceea urmeaza o stare de liniste si somnolenta, cu o senzatie inselatoare ca totul este placut in jurul lor si ca nu exista nimic rau pe lume.[15] Dependenta fizica, psihica si toleranta se instaleaza in scurt timp dupa o administrare regulata, uneori chiar dupa 2-3 zile, ceea ce obliga organismul la marirea treptata a dozei pentru atingerea efectului euforic si pentru inlaturarea starii de rau ce se manifesta in urma absentei toxicului din organism (sindromul de abstinenta). Dozele de consum pot ajunge la cantitati care, in mod obisnuit, sunt mortale pentru un organism neadaptat[16].

▪ Heroina este cel mai puternic alcaloid al opiului. Se obtine fie prin sinteza din morfina, fie direct din capsulele de papaver somniferum. Se prezinta sub forma unei pulberi fina, avand culori diferite in functie de puritatea sa: alba (pentru tipurile cele mai pure), cenusie, roz pana la brun pentru cele impurificate. Se obtine prin tratarea morfinei cu anhidrida acetica sau clorura de acetil. Procedeul necesita o aparatura simpla si poate fi realizat in laboratoare clandestine chiar cu mijloace improvizate.

Pe piata ilicita a drogurilor se cunosc mai multe tipuri de heroina, in functie de gradul de puritate a acesteia:

- heroina nr.1 – este morfina bruta, neprelucrata

- heroina nr. 2 – este heroina de baza, inaintea de tratarea sa cu acid clorhidric si transformarea sa in clorhidrat de heroina

- heroina nr.3 – este heroina sub forma unor granule solide sau in amestec cu alti agenti de dilutie (lactoza, cofeina), avand o culoare care variaza de la brun deschis la bej inchis. Aceasta se fumeaza si are o concentratie de substanta activa cuprinsa intre 25-45%.

- heroina nr.4 – este heroina care se prezinta sub forma injectabila, avand o concentratie care poate ajunge pana la 90%. Aceasta se prezinta sub forma unei pulberi albe,fara agenti de dilutie.

- heroina bruta – este heroina baza, care apare sub forma unor bucati solide de culoare bruna, avand un miros intepator, asemanator otetului. Este produsa intr-un process in care se sare peste etapa de purificare. Nivelul de puritate este cuprins intre 40-60%.

- heroina neagra – cunoscuta sub numele de “grudon negru”, este originara din Mexic, de culoare brun inchis, aproape de negru, se prezinta sub forma unei paste vascoase similare smoalei sau solide ca un carbune, cu miros puternic de otet. Nivelul de puritate este de 30-60%. Se consuma dizolvat, diluat si apoi sub forma injectabila.[17]

Heroina se prizeaza, se inhaleaza sau se injecteaza intramuscular, subcutanat sau intravenous, aceasta din urma varianta fiind constatata in mod frecvent. Spectrul de actiune al heroinei este acelasi ca si al morfinei, in schimb are un efect analgetic de cinci pana la zece ori mai puternic. Aceasta estompeaza activitatea intelectuala a omului si influenteaza starea sa psihica, in sensul eliminarii fricii si a proastei dispozitii. Persoanele care consuma heroina par foarte fericite, nevoile lor sunt complet satisfacute si simt ca nu mai au nevoie de nimic.

Manifestarile de sevraj la dependenta de heroina ajung de la tulburari vegetative usore (transpiratii, senzatie de frig, frisoane) pana la colapsuri circulatorii grave, durere la nivelul membrelor, abdomenului, oaselor si muschilor, tulburari de somn persistente, dureri colicative si crize convulsive.

Efectul dozei unice dispare repede, dupa doua-trei ore, astfel ca dependentii sunt obligati sa-si reinjecteze heroina din ce in ce mai des pentru a evita sevrajul. Administrarea injectabila a heroinei de sapte pana la zece ori poate determina, in imprejurari favorizante, dependenta de aceasta substanta, deoarece capacitatea de dependenta a heroinei este extrem de mare, mult mai mare decat la orice substanta. De asemenea, prizarea[18] si inhalarea de heroina conduc la dependenta.

Stimulente ale sistemului nervos central

▪ Cocaina este un puternic drog stimulant al sistemului nervos central, extras din frunze de Erythroxylon coca. Coca este un arbust care creste in America de Sud, frunzele fiind mestecate de secole de locuitorii platourilor inalte pentru anestezie locala. Cocaina este principalul alcaloid extras din aceste frunze (frunzele care se recolteaza in al treilea an de vegetatie al arbustului contin intre 0,5-0,10% alcaloizi, ecgonina, uleiuri, ceruri, substanta cu caracter aromatic, dintre alcaloizi cel mai important fiind cocaina[19]). Este o pudra alba si inodora, sub forma de cristale asemanatoare fulgilor de zapada. Poate fi luata pe cale orala si mai frecvent, injectata intravenos. Luata pe cale orala, cocaine insala foamea, alunga oboseala si este usor euforizanta. Prin injectii, are un efect net asupra psihicului, provoaca halucinatii si manifestari paranoice. Sub actiunea repetata a dozelor de cocaina, individual devine anormal de agitate, are ticuri si miscari convulsive. Pupilele i se dilata. In doze ridicate, apar starea de neincredere, halucinatiile, uneori comportamentul agresiv si antisocial. O doza prea mare poate duce la convulsii si chiar la moarte. Dependenta psihica este foarte mare.[20]

▪ Crack-ul este un drog aparut in SUA la inceputul anilor 80, care s-a extins apoi in Europa, semanand, din punct de vedere al procesului de productie, cu drogurile sintetice. Materia prima pentru acest drog este cocaine, car este amestecata cu bicarbonay de sodium sau ammoniac, rezultand niste firimituri solide, alb-galbui, care de cele mai multe ori sunt fumate, insa acestea pot fi si ingerate sau injectate.

Dependenta de crack poate aparea rapid, uneori chiar dupa prima doza, primele molecule de cocaina ajungand la creier doar dupa zece secunde. Stimularea initiala si senzatia cresterii capacitatii de concentrare sunt urmate de o stare de prabusire care afecteaza toate aceste insusiri.[21]

▪ Amfetaminele sunt o clasa de droguri sintetice, ce efecte stimulatorii asemanatoare cocainei. Prescrise de medici, pentru a reduce apetitul sau pentru cazuri de depresie, amfetaminele au fost larg folosite de fortele armate, mai ales de pilotii de vanatoaredin timpul celui de al doilea razboi mondial, de soferii de camioane nevoiti sa parcurga distante lungi, de studentii care se pregateau pentru examene dificile sau de atletii care voiau sa-sii depaseasca performantele.

Stimuland activitatea mentala si pe cea motorie, acestea induc consumatorului o stare de incredere in sine, energie si o capacitate marita de concentrare si efort, indepartand sau amanand aparitia starii de oboseala, a nevoii de somn. Sub influenta acestor droguri, oamenii vorbesc mai usor si sunt mai convinsi de valabilitatea si de originalitatea celor spuse decat in mod normal, relatiile sociale sunt mai bune. Comportamentul tinerilor care iau amfetamine pentru a-si spori “tonusul”, poate deveni periculos. Consumul excesiv sau prelungit provoaca pierderi in greutate, agitatie, nervozitate si agresivitate.

Utilizarea pe termen lung a unor astfel de droguri produce probleme cardiovasculare, disfunctii erectile, leziuni ale ficatului, plamanilor, rinichilor, iar fumatul acestora poate fi asociat cu o serie de boli pulmonare. Dependentii de amfetamine trebuie sa-si creasca doza din ce in ce mai mult pentru a atinge starea de euforie dorita, dorm cateva ore pe noapte, timp de luni de zile, se simt urmariti si amenintati de orice persoana necunoscuta, au halucinatii auditive si sunt complet derutati[22].

Halucinogene

LSD-ul este cel mai puternic si mai reprezentativ dintre drogurile halucinogene, fiind o substanta semisintetica, derivata din agentul principal active din ciuperca semintei de secara, extreme de toxica. A fost sintetizat pentru prima data de catre chimistul Albert Hofmann, in anul 1938, in laboratoarele Sandoz din Elvetia, si cateva decenii a fost folosit ca un medicament in tratarea bolilor psihiatrice, a alcoolismului, in cauzele de comportament criminal si perversiuni sexuale,pana cand a fost interzis in anii 70-80, in prezent, singura tara in care se mai utilizeaza pentru tratament medical fiind Elvetia.

Acest drog este administrat sub forma de capsule, tablete sau sub forma unor mici patrate pe hartie de sugativa impregnate cu drog, dar poate fi gasit si sub forma lichida, gelatinoasa, de pudra sau cristale.[23]

LSD-ul produce stari de excitatie, euforie, modificari mintale in sfera personalitatii, a perceptiei si a cunoasterii. Subiectul consummator nu poate face distinctie intre real si imaginar. Se instaleaza o stare de reverie, cu imagini viu colorate.

Efectele fizice ale acestui drog constau in dilatarea pupileleor, hipertermia, amplificarea batailor inimii si a tensiunii arteriale, transpiratii abundente, crampe musculare[24].

La administrarea repetata se dezvolta dependenta fizica si psihica. Apare insa si toleranta, care insa se pierde in 5-6 zile daca se intrerupe consumul. Complicatia cea mai comuna a abuzului de LSD este reactia psihotica, asemanatoare in manifestari cu schizofrenia, insotita de panica puternica. Starile de psihoza si depresie il pot impinge pe consumator la sinucidere ori la savarsirea de infractiuni grave[25].

▪ Mescalina se obtine prin extractie din cactusul –cultivat mai ales in Mexic- denumit “Peyotl”, mai exact din cele doua discuri care cresc in varful plantei , care dupa recoltare sunt tocate si uscate.

Consumul in doze mici al acestui drog produce o stare de euforie, de imagini creative, insa duce la ameteli , varsaturi, anxietate, iar in doze mari determina halucinatii, precum si distorsionarea perceptiei culorilor si a spatiului.

Mescalina, de regula, nu produce o dependenta fizica puternica, insa halucinatiile vizuale pe care consumatorul le are (desene geometrice, peisaje si obiecte colorate) pot conduce la o dependenta psihica[26]. Dozele mari provoaca moartea.

▪ Ecstasy (MDMA) este un drog sintetic, fiind greu de clasificat ca facand parte dintr-o anumita categorie. In prezent, termenul de “ecstasy” este un termen generic pentru diverse substante din clasa fenoletilaminelor. Sub aceasta denumire sunt comercializate si amestecuri ce contin adaosuri de cafeina, amfetamina sau LSD.

Efectele consumului de Ecstasy constau in dilatarea pupileleor, cresterea tensiunii arteriale, incordarea muschilor mandibulari, transpiratii, cresterea temperaturii corpului, dureri de cap, etc.

Pericolele sunt mult mai mari in cazul consumarii acestui drog cu alte substante. Astfel, in combinatie cu alcoolul, exista un risc crescut de hipertermie si deshidratare, determinand un curaj exagerat; in combinatie cu canabisul, creste starea de neliniste, de nervozitate; in combinatie cu amfetamina, toxicitatea este mult mai mare si creste riscul de supradozare; in combinatie cu LSD-ul, se amplifica efectul halucinogen si se prelungeste starea de stupoare, iar in combinatie cu cocaina, reactiile de panica sunt frecvente[27].

▪ Psilocybina este un drog hallucinogen naural, derivate din asa-numita Psilocyge mexicana sau “ciuperca magica”, ce poate fi gasita in mai multe parti ale lumii, in special in regiunile tropicale si subtorpicale ale Americii de Sud, Mexic, SUA.

Efectul acestui drog este asemanator cu cel al LSD-ului si se caracterizeaza in special prin halucinatii vizuale, modificari ale perceperii culorilor, dar si prin modificari ale starii psihice si emotionale. Consumatorii unui astfel de drog au impresia ca isi reamintesc si constientizeaza trairi uitate din vremuri trecute, observandu-se o schimbare profunda a perceperii timpului si a spatiului. Doze de cateva miligrame vor determina, dupa circa 20-30 minute, o relaxare fizica si spirituala perceputa ca fiind placuta. La doze mai mari, tulburarile de perceptie a timpului sunt mai pronuntate, perceperea dimensiunilor spatiului este modificata si mai mult.[28]

Deprimante ale sistemului nervos central

▪ Tranchilizantele cele mai frecvent utilizate fac parte din categoria benzodiazepinelor si nu exista deosebiri esential in ceea ce priveste actiunea lor.

Acestea au in primul rand o actiune calmanta, antiagresiva, anxiolitica si au un oarecare efect tonic-depresiv. Majoritatea tranchilizantelor au si o actiune de relaxare a musculaturii voluntare, precum si un efect de distantare fata de durere si de suprimare a somnului, fara a suprima fazele de vis.

Dupa alcool, tranchilizantele au devenit drogul nr.2, intrucat contribuie la depasirea situatiilor de stress de la locul de munca sau din familie, amelioreaza senzatiile de frica, neliniste si frustrare si totodata permit relaxarea fizica si psihica.

Consumul cronic de tranchilizante, in doze mari, poate duce, in cazuri individuale, la euforie, instalarea tolerantei si in finalla dependenta. Tipul de dependenta corespunde celui fata de alcool si barbiturice. Intrucat aceste substante nu se metabolizeaza prin ficat, potentialul de dependenta priveste in special domeniul psihic[29].

▪ Barbituricele sunt produsi chimici de sinteza,derivati ai acidului barbituric. Principala proprietate terapeutica a barbituricelor este inducerea somnului, dar, in functie de doza, pot avea efect sedativ, iar in doze mari pot produce anestezie generala, actionand ca un narcotic[30].

Consumul de barbiturice poarta cu sine un mare risc de dependenta, deoarece doza trebuie marita la cateva zile pentru a atinge efectul initial. Primele fenomene de sevraj –neliniste, iritabilitate si insomnie- apar dupa primele doua saptamani de consum.

Alte droguri

­▪ Cannabisul este termenul generic care desemneaza diferitele forme de droguri obtinute din planta cannabis sativa, de origine indiana.

Compusul psihoactiv principal al canabisului este tetrahidrocannabionul (THC). Concentratia de THC depinde de locul si modul de cultura ale plantei si de modul de preparare a produselor obtinute din cannabis. “Iarba” de cannabis se obtine din frunze si tipuri florale speciale denumite in mai multe feluri; acestea sunt recoltate, uscate si uneori comprimate sub forma de paini (turte) si batoane. Au aspectul tutunului, dar cu o culoare mai mult verde decat bruna, proportia de THC variind intre 1 si 10%. Din rasina sa se obtine hasisul. Rasina de cannabis mai poate fi intalnita sub forma de pudra, a carei culoare merge de la maro clar la verde, brun inchis sau negru. Proportia de THC din rasina este, in general, cuprinsa intre 4 si 10%, dar poate varia in functie de sol si clima.[31] In traficul ilicit, hasisul poate sa apara sub forma unei substante solide, cu o consistenta moale, comprimata in “turte” cu diferite forme, ambalata in celofan alb sau colorat sau sub forma unor placute de culoare verde-cenusie sau maro, care se fragmenteaza.

Canabisul actioneaza ca un depresor, intr-o anumita masura, insa poate avea si efecte halucinogene. El se depune pe celulele grase ale organismului, de unde se elibereaza lent, pana la 30 de zile in circulatie. Intoxicatia acuta cu cannabis poate sa evolueze in mai multe faze: o prima faza de excitatie, de euforie si de crestere a dorintelor erotice, apoi o faza dominanta de pseudohalucinatii si de personalizare, Dupa care urmeaza o perioada de extaz – singura placuta pentru consumator-, apoi o perioada de somnolenta si o perioada finala, la trezire, de rememorare a ceea ce s-a intamplat din momentul consumului drogului si pana revenirea sa la normal.

Din cannabis se obtine praparatul de marijuana, care este o mixtura rezultata ca urmare a macerarii in proportii variate a frunzelor, somitatilor florale si fructifere ale plantelor femeie si mascule de cannabis, ce au fost uscate in prealabil[32].

Efectele biologice actuale ale canabisului sunt reduse si aproape nesemnificative si constau in cresterea frecventei pulsului, o umplere mai puternica a vaselor conjunctivale, modificarea fluxului sanguin cerebral, scaderea tensiunii arteriale.

Efectele psihice ale substantelor active din cannabis depend in special de personalitatea si mediul social al consumatorului. Printre efectele initiale se numara adesea o stare de tensiune si anxietate, urmate curand de o senzatie placuta de siguranta si ocrotire, un calm deosebit, echilibru.

Pana in prezent nu a putut fi demonstrata dependenta fizica de substantele active din canabis, apparent neexistand siptome de sevraj fizic dupa oprirea consumului. Pe termen lung, nu au putu fi demonstrate modificari organice majore, insa cercetarile au evidentiat modificari hepatice, pulmonare si mai ales psihotice[33].

▪ Metadona este un analgezic narcotic cu efecte similare morfinei, dar cu actiune mult prelungita in timp. Efectele acestui drog sunt transpiratii profunde, euforie, constipatie, depresie respiratorie.

Metadona poate fi administrata sub forma de comprimate, intravenous si intermuscular, precum si sub forma de picaturi.

Conduce la dependenta de tip morfinic dupa administrare repetata. Prin faptul ca produce dependenta psihica mai putin accentuata decat morfina este utilizata in curele de dexintoxicare a toxicomanilor care prezinta dependenta de tip morfinic.

§ 4. ASPECTE GENERALE ALE TRAFICULUI SI CONSUMULUI ILICIT DE STUPEFIANTE

Daca pana in anul 1989 in tara noastra se vorbea doar tangential despre droguri si traficul de droguri, in prezent, acest fenomen a luat o amploare deosebita, Romania transformandu-se dintr-o zona de tranzit, cum era considerata la inceputul anilor 1990, intr-o zona de depozitare, dar si de consum a acestor substante interzise.

Conform raportului de evaluare 2008, privins stadiul realizarii activitatilor prevazute pentru anul 2007 in Planul de actiune pentru implementarea Strategiei nationale antidrog in perioada 2005-2008, aproximativ 200 de milioane de persoane, cu varste cuprinse intre 15 si 64 de ani, consuma droguri cel putin o data pe an, ceea ce reprezinta 4,8% din populatia globului, iar dintre acestia, 2,7% consuma droguri o data pe luna, iar 0,6% sunt consumatori dependenti. Potrivit aceluiasi raport, in anul 2005, in Europa se inregistrau 34 milioane de consumatori de droguri ilicite, dintre care 23 milioane consumatori de canabis, 4,5 milioane consumatori de cocaina, 3 milioane consumatori de ecstasy, 2 milioane consumatori de amfetamine si 1,5 milioane consumatori problematice de opiacee.

Conform datelor recente, furnizate de Agentia Nationala Antidrog, in Romania exista aproximativ 40000 de consumatori, dintre care, 25000 se afla in Bucuresti, insa se apreciaza ca numarul acestora este mult mai mare decat cel prevazut in statisticile oficiale[34].

Incriminarea traficului si consumului in tara noastra este reglementata de Legea nr. 243/2000, privind combaterea traficului ilicit de droguri, insa in prezent, sunt in vigoare si alte acte normative care rglementeaza intr-un fel sau altul aceasta activitate (O.U.G. nr. 121/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, Legea nr. 339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stupefiante si psihotope, H.G. nr. 860/2005 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Legii nr. 143/2000, H. G. nr. 1915/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 339/2005).

Prin aparitia acestei legi, se asigura organelor abiliate ale statului cadrul juridic nescesar desfasurarii unei activitati eficiente pentru combaterea mafiei drogurilor. Se stie ca traficantii de droguri sunt extreme de prudenti in actiunile ilicite pe care le desfasoara. De aceea, aducerea lor in fata justitiei pentru a da socoteala pentru faptele comise este o treaba anevoioasa si greu de realizat, deoarece strangerea probelor impotriva lor este aproape imposibila.

Pentru a se pune la adapost de posibilitatea prinderii si arestarii lor, traficantii ce conduc relatii internationale de trafic ilicit de droguri, isi organizeaza activitatea criminala in sistem piramidal, astfel incat, atunci cand sunt prinsi traficantii de la baza piramidei, cei din varf nu sunt afectati, deoarece practic nu sunt cunoscuti de cei de jos.

Pentru a contracara activitatea infractionala a traficantior de droguri care isi desfasoara afacerile ilicite pe teritoriul Romaniei, politia trebuie sa­­-si imbunatateasca permanent metodele si mijloacele de lupta pentru prinderea si demascarea lor. Sub acest aspect, Legea nr. 143/2000 vine in sprijinul politiei, legalizand si in tara noastra unele metode de munca speciale folosite de mult timp, cu success, de politiile statelor occidentale sau de politia americana, si care de acum inainte vor putea fi folosite si de politistii romani. Prin intrarea in vigoare aacestei legi, se poate afirma ca in prezent cadrul legislative al combaterii traficului si consumului illicit de droguri in Rominia s-a modernizat, el situandu-se la nivelul celui existent in tarile occidentale.

Cadrul juridic international de control al drogurilor este fixat prin trei importante conventii internationale: Conventia unica a stupefiantelor din anul 1961, Conventia de la Viena din anul 1971 privind substantele psihotrope si Conventia de la Viena din anul 1988 privind reprimarea traficului ilicit de stupefiante si de substante psihotrope[35].

Multitudinea de conventii internationale referitoare la stupefiante, mutatiile petrecute in lume cu privire la traficul si consumul ilicit de droguri, dar si progresele inregistrate de stiinta medicala si cercetarile farmaceutice si chimice care au dus la descoperirea a noi si noi stupefiante sintetice au facut ca pe plan international sa se simta nevoia unei reglementari unice si precise a controlului international al substantelor si produselor stupefiante. Conventia unica a stupefiantelor din anul 1961, care a intrat in vigoare in anul 1964, reprezinta o incununare cu succes a eforturilor depuse de catre natiuni, incepand cu anul 1909, in ce priveste fixarea unui cadru juridic international al controlului stupefiantelor, precum si reprimarea mai eficienta a traficului ilicit. Ea a inlocuit si abrogate toate conventiile anterioare in materie de stupefiante.

Conventia unica a stupefiantelor reprezinta un adevarat cod international ce reglementeaza productia, distributia si circulatia stupefiantelor in lume si care pune accentual pe necesitatea intrebuintarii acestor substante sau produse numai in scopuri medicale sau stiintifice. Ea joaca un rol preventiv. Astfel, prin dispozitiile cuprinse, conventia se constituie intr-un instrument prin intermediul caruia statele lumii pot lupta mai efficient impotriva pericolului toxicomaniei si eradicarii folosirii stupefiantelor naturale (opiu, coca, canabis) in alte scopuri decat cele medicale si stiintifice.

Conventia unica a stupefiantelor a consolidat cuceririle comunitatii internationale in privinta controlului international al stupefiantelor obtinute prin conventiile anterioare in materie si a stabilit reguli precise cu privire la cooperarea intre state, dar si cu alte organisme internationale, un rol hotaritor avandu-l Organul International de Control al Stupefiantelor[36].

Avantul continuu al cercetarilor stiintifice in domeniul medicamentul a facut ca pe piata mondiala sa apara o serie de substante care, fara a fi toxicogene in sensul conventiilor internatonale adoptate pana in anul 1961 ce se refereau la stupefiante, retin atentia specialistilor, deoarece si astfel de medicamente, in anumite imprejurari, sunt susceptibile de a provoca toxicomania ca urmare a unui consum abuziv. Aceste droguri vatamatoare nou aparute fac parte din clasa substantelor psihotrope. Substantele psihotrope sunt substante care, administrate organismului omenesc, actioneaza asupra sistemului nervos central, stimulandu-l ori depresandu-l, iar in unele cazuri produc intense halucinatii. Abuzul de substante psihotrope prezinta un semipericol pentru sanatate, deoarece consumul abuziv al acestora prezinta pericolul toxicomaniei, avand din acest punct de vedere aceleasi efecte ca si substantele naturale sau sintetice.

Astfel in 20 februarie 1971, la Viena, s-a incheiat Conventia privind substantele psihotrope, ce a rprezentat un pas inainte in domeniul reglementarii productiei, desfacerii, consumului si combaterii traficului ilicit de substante psihotrope. Conventia stabileste cadrul legal in care se poare face comert international cu substante psihotopre, dar si interdictiile si restrictiile in legatura cu aceasta activitate. O atentie deosebita este acordata de conventie reglementarii transportului substantelor psihotrope in truse de prim-ajutor de pe vase, aeronave sau alte mijloace de transport public care circula pe trasee internationale. Potrivit conventiei, fiecare parte trebuie se limiteze folosirea substantelor psihotrope numai in scopuri medicale si stiintifice[37].