Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport




Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Cum invatati copilul sa gandeasca



Cum invatati copilul sa gandeasca


CUM INVATATI COPILUL SA GANDEASCA


Prima tehnica de invatare si cea mai necesara este este sa invatam copilul cum sa gandeasca.

Ce este gandirea? Actul gandirii incepe printr-o dificultate simtita si recunoscuta. Nu gandim decat atunci cand suntem confruntati cu o dificultate sau o problema.

Dati-mi voie sa citez un frumos exemplu despre ceea ce este gandirea la nivelul unui copil de patru ani:

Un grup de copii de patru ani se jucau amenajand o casuta intr-o cutie mare de carton. Au construit un numar de mobile rudimentare din cuburi, dar cum spatiul din interiorul cutiei era limitat, trebuiau sa manevreze cu atentie pentru a nu darama mobilele deja construite. Ceea ce se dovedea imposibil pentru Patrick, care era neindemanatic si nervos. Dupa mai multe accidente, “tatal” familiei a anuntat ca si cum ar fi facut o descaperire pasionanta: “Ne trebuie un catel. Tu Patrick, vei face pe catelul! Vei ramane afara si vei latra de fiecare data cand se va apropia cineva. Du-te, si latra tare!”

Acest exemplu arata ca exista trei demersuri in procesul gandirii. Primul este o dificultate in viata. In cazul copiilor problema era Patrick, care rasturna totul prin “casa”. Al doilea demers al gandirii consista in a forma o ipoteza sau o idee care va rezolva problema. “Tatal” a descoperit ideea: “Patrick, tu vei face pe catelul!” (Subintelegandu-se ca vei ramane afara din casa, batrane, si nu vei mai rasturna nimic!) A treia etapa este solutia problemei, cand Patrick accepta rolul catelului. Acest exemplu ilustreaza gandirea in cazul copiilor, dar aceste trei etape fundamentale sunt aceleasi pentru toata gandirea, de la cea mai primitiva pana la cea mai subtila.

Exista de asemenea doua moduri fundamentale de a gandi, ceea ce Dr. Jerome Bruner, profesor de psihologie la Harvard, numeste “gandirea mainii drepte” si “gandirea mainii stangi”. Prin “gandirea mainii drepte”, acesta intelege gandirea logica, analitica, rationala, gandirea constienta care procedeaza cu grija, pas cu pas, pana la o concluzie logica. Este genul de gandire cultivat si apreciat in scoli si care se incearca de a fi implementat copiilor. Dar, exista si celalalt tip de gandire, deseori neglijat de scoli: “gandirea mainii stangi”, care este intuitiva, cu intoarceri neasteptate; aceasta implica din partea celui care gandeste sa uneasca intr-o oarecare masura constientul cu subconstientul. Acest tip de gandire permite marile descoperiri stiintifice, sau inovatii radicale in domeniul afacerilor sau politicii. De aceea este necesar sa incercam sa implementam copiilor nostrii ambele tipuri de gandire.





GANDIREA MAINII DREPTE


Ce trebuie facut pentru a invata un copil de varsta prescolara “gandirea mainii drepte”? Ii putem furniza materiale brute, cel mai important fiind experientele senzoriale.

Putem clasifica parintii in mai multe grupe, dupa modul in care incurajaza copiii sa se bazeze pe experientele senzoriale.

Mai intai sunt parintii de genul “nu, nu si nu”, care descurajaza activ explorarea lumii prin intermediul vazului, auzului, atingerii si mirosului: “Pleaca de acolo, nu pune mana, e murdar!” Apoi, urmeaza parintii indiferenti care iau o atitudine pasiva si neutra cu privire la explorarea senzoriala facuta de catre copil. In al treilea rand gasim parinti care incurajaza in mod activ copilul sa descopere lumea, cat mai complet cu putinta, cu ajutorul simturilor.

Sper ca dvs. faceti parte din cel de-al treilea grup. Incurajati copilul sa atinga obiectele , sa faca cunostinta cu texturi diferite. Ajutati-l sa asculte toate sunetele care il inconjoara si sa le cunoasca. Ajutati-l sa vada frumusetea lucrurilor cele mai curente.

Puteti incuraja copilul sa se foloseasca fara incetare de ochi, de urechi si de maini. Il puteti face constient de frumusetea lalelelor din gradina, de simetria frunzelor copacilor sau de diferenta de colorit a acelor de brad.

Incurajati-l sa atinga diverse texturi, de la cele mai rugoase la cele mai fine, texturile materialelor textile sau a lichidelor groase. Lasati-l sa cunoasca blana unei pisici. O remarca simpla, cum ar fi: “Simti in aer mirosul frunzelor care ard?” ii poate da ocazia unei experiente senzoriale foarte bogate, experienta pe care nu o va putea face fara interventia dvs.

Varsta prescolara este momentul propice pentru a-l ajuta pe copil sa faca cunostinta cu diverse lucruri. A lua cunostinta de lumea sensibila constituie pentru copil bazele esentiale ale gandirii sale. Trebuie sa oferim copiilor tot felul de materiale care pot fi utilizate ca stimulanti ai gandirii intre trei si sase ani. Sa aiba la dispozitie cata hartie vor, culori, creioane si vopseluri. Foarfeci cu varfurile rotunjite, teancuri de reviste vechi, cartoane de forme si dimensiuni variate, lipici pentru a face colaje, etc.

Multi oameni nu sunt prea ganditori, deoarece au putine experiente directe. Au spiritul incarcat cu ideile altora si un vid de idei personale. Daca credeti ca exagerez, puneti in jurul dvs. urmatoarea intrebare si puneti-o si dvs.:va petreceti macar o jumatate de ora pe zi, gandindu-va linistiti, ascultandu-va vocea interioara? Sau intreaga zi va este acaparata de vocile exterioare ale altora, ale televiziunii sau cuvinte scrise?

In remarcabila “autobiografie” a lui Lincoln Steffens, celebrul jurnalist, acesta propune o metoda pentru a deveni un critic de arta original si judicios. Ceea ce propune merge foarte departe: va sugereaza sa vizitati un muzeu si sa alegeti trei opere de arta pe care le preferati. Faceti acelasi lucru timp de sase luni. La capatul acestei perioade, cu siguranta nu veti mai alege aceleasi trei opere pe care le-ati selectat initial. De fapt, in acest timp, v-ati supus unui “curs” de critica a artei. Fortandu-va sa alegeti trei opere de arta ati imbogatit si ati facut sa evolueze bunul dvs. gust. La capatul a sase luni veti fi capabili sa selectati aceleasi trei opere de arta pe care le-ar fi ales un critic autentic.

Interesant la aceasta metoda este faptul ca ati ales acele trei opere datorita aprecierii personale si nu pentru ca altcineva v-a spus ca ar fi frumoase.

Aceasta sugestie reprezinta un model pe care il putem aplica si copiilor nostrii. Dati-le nenumarate ocazii sa experimenteze ei singuri lucrurile, mai degraba decat prin ochii, gandurile si sentimentele altora. Nu trebuie sa aiba numai experienta “la prima mana”, trebuie ca aceasta sa fie cat mai extinsa cu putinta, pentru ca gandirea este rezultatul experientei.

Este de asemenea important sa lasam gandirea abstracta sa se dezvolte la copil pornind de la experiete concrete.


Jucariile educative sunt construite pe principiul de a lasa copilul sa descopere singur lucrurile. Ceea ce descopera el insusi se implanteaza cu mai multa forta in spiritul sau decat daca i-ar fi fost explicat dinainte.

Sa luam un exemplu: va lasati copilul sa se joace pictand cu culori diferite. I-ati putea explica cum sa amestece galbenul si albastrul pentru a obtine verde. Daca o faceti, acest lucru il priveaza de frisonul descoperirii personale. De ce sa nu procedati altfel: dati-i vopseaua galena si vopseaua albastra si spuneti-i: “de ce nu incerci sa le amesteci ca sa vezi ce se intampla?” Va incerca si fata i se va lumina: “Ia uite! Iese verde!”

Este destul de greu pentru parinti sa aplice aceasta metoda a descoperirii personale ca metoda pedagogica, pentru ca sunt obisnuiti sa-i spuna tot timpul ce trebuie sa faca. Imi aduc aminte ca la trei ani, unul din copiii mei m-a intrebat: “Mami, daca plantez un baton in gradina, va creste un copac?” Prima reactie a fost sa-i spun ca nu se va intampla asa, dar m-am abtinut si i-am zis: “Hai sa-l plantam, sa vedem ce se intampla.” Ceea ce am si facut. Cateva zile mai tarziu copilul mi-a spus: “Nu cred ca va creste!” Am plantat seminte si copilul a invatat prin observare directa ceea ce creste cand este plantat si ceea ce nu creste.

Ajutati copilul sa gaseasca concepte “cheie” care il vor ajuta sa-si organizeze lumea si sa-i gaseasca un sens. Copiii sunt asaltati de toate informatiile pe cere l-i le aduce anturajul. Sunt tot timpul pe cale sa faca coerente toate aceste indicatii fragmentare pentru a da o semnificatie lumii inconjuratoare.

Ei incearca sa descopere relatiile dintre cauza si efect si sa clasifice informatiile care au sens.

Prin “concept cheie” vreau sa spun ideea care ajuta un copil sa asimileze un anume numar de fenomene diferite si sa le organizeze pe categorii. Prin intermediul acestor concepte cheie, un copil prescolar poate intelege sau mentiona urmatoarele:

Greutatea este o forta invizibila care atrage obiectele spre sol.

Toate animalele dispun de mijloace de aparare contra dusmanilor lor.

Cand doua obiecte sunt frecate unul de altul, acest lucru incalzeste obiectele.


O data ce copilul intelege intr-adevar unul dintre aceste concepte cheie, el poate intelege un intreg ansamblu de fenomene ambiante.

Putem explica aceste principii copilului comentandu-i evenimente zilnice. Greutatea se poate explica usor, aratandu-i ca, atunci cand dam drumul unui obiect, acesta cade in loc sa se ridice in aer. Ii puteti explica lipsa greutatii in spatiu, si ca oamenii ar pluti daca nu s-ar afla pe o planeta a carei suprafata ii atrage. Etc.



GANDIREA MAINII STANGI




Sa ne indreptam acum atentia catre gandirea mainii stangi. De aceasta data este vorba de a ajuta copilul sa-si dezvolte partea intuitiva si imaginativa a spiritului sau, la fel de bine ca si partea rationala logica si constienta. Cum sa facem?

Mai intai de toate sa-i incurajam spiritul creativ.

Este pacat ca in zilele noastre aceasta expresie este folosita gresit. Fiecare fabricant de jucarii vorbeste de a favoriza spiritul inventiv sau creativ apropos de orice joc, mai mult sau mai putin interesant. Trebuie, in consecinta sa revenim la sensul original al cuvantului.

Cand copilul dvs. creeaza ceva, inseamna ca pornind de la materiale creeaza o structura pe care o concepe in mintea sa. De exemplu, sesizati diferenta care exista intre a colora un album de colorat si a desena pe o hartie alba. Cand copilul coloreaza un asemenea album, structura este deja existenta in carte. Copilul nu creeaza nimic. Singurul lucru pe care il poate invata este sa ramana in interiorul conturului. Nu exista nici o creativitate. Dar atunci cand copilul deseneaza pe o foaie de hartie, creeaza structura sa personala, iesita direct din spiritul sau, pornind de la materiale si nu de la structuri ( hartie si creioane colorate).

De aceea este foarte important sa-i punem la dispozitie aceste materiale, care nu au o structura proprie. Imaginatia copilului face sa se nasca o structura.

Sa dam un avertisment parintilor care cred ca toate aceste lucruri nu au prea mare importanta decat in cazul in care doresc sa faca din copilul lor un “artist”. Nu este vorba de asta. Nu este vorba sa invatati copilul sa devina artist ci de a capata un spirit creativ. Ii dati posibilitatea de a-si intari increderea in sine, vazand ca poate impune o anumita ordine si structura materialelor informe. Ii va creste sensibilitatea , constiinta realitatii, originalitatea si facultatile de adaptare. Aceste calitati ale spiritului creativ ii vor fi necesare in orice activitate umana.

Am semnalat deja importanta pentru sanatatea mentala a copilului de a-l lasa sa exprime in mod liber sentimentele. Acest lucru este foarte important pentru a atinge nivelul maxim de dezvoltare al inteligentei. Puteti ajuta copilul sa aiba acces mai usor la subconstientul sau incurajandu-l sa exprime ceea ce simte. Trebuie invatat ca nu exista nimic adevarat sau fals, bine sau rau, cand este vorba de sentimente sau de ganduri. Adevarul si falsul, binele si raul raman in sfera actiunilor, a comportamentului exterior si nu au nici o legatura cu sentimentele adanci. Cea mai buna metoda de a interzice orice urma de originalitate este de a invata pe cineva, in copilarie, ca unele idei si sentimente sunt rele iar altele sunt bune. Si totusi, cu cat mai mult un adult este capabil de idei originale, noi si revolutionare, cu atat reusita sa profesinala va fi mai mare.

David Ogilvy, unul dintre publicistii cei mai inventivi si dotati spune:

“Creatia cere mai mult decat judecata. Esentialul unei idei originale si noi nu se poate exprima in cuvinte. Este vorba de o experienta tatonanta, care anima intuitii bruste provenite din subconstient. Marea majoritate a oamenilor de afaceri sunt incapabili de idei originale, deoarece sunt incapabili sa se elibereze de sub tirania ratiunii. Imaginatia lor este blocata.

. Am inventat metode de a pastra contactul cu subconstientul meu, in caz ca aceasta magazie cu marfuri vrac ar avea ceva sa-mi comunice. Ascult multa muzica . Fac bai calde si lungi . Ma ocup de gradina . Ma plimb mult pe la tara. Iau pauze lungi pentru a-mi odihni creierul, plimbandu-ma cu bicicleta. In tot acest timp simt un flux care vine din subconstient si care este materia prima a creatiilor mele publicitare.

Modalitatea de a ajuta copilul sa devina acest tip de om cu spirit creator, este de a-l incuraja sa-si exprime sentimentele. Prin intermediul lor, un copil sau un adult accede la subconstient, de unde ii vin elanuri creatoare si idei mari. Un adult sec, pedant si plicticos nu are nici un raport cu subconstientul sau deoarece a inchis usa vietii sentimentelor.

Trebuie sa deschidem aceste porti ale vietii afective ale copiilor si sa le mentinem deschise. Este indispensabil sa alimentam imaginatia copilului. Epoca noastra are tendinta de a se orienta mai mult asupra faptelor si de a lasa la o parte fantezia.

Putem de asemenea recurge la activitati care nu folosesc limbajul verbal: muzica, dansul, artele plastice. Acest gen de activitati dau copilului ocazia sa exprime sentimentele si sa dezvolte imaginatie si fantezie.

Ii putem spune povesti si incuraja in a povesti. Exista o mare diferenta intre a citi copilului o poveste si a-i povesti ceva. Cand sunteti dvs. acela care povesteste il faceti pe copil sa creada ca poate inventa si el o poveste.

Copiii se delecteaza in mod special cu povestile in care descrieti propriile dvs. experiente infantile, mai ales cele “de cand aveati varsta lor”. Luati-va libertatea de a inflori putin si de a construi o povestioara care sa fie cat mai interesanta.

Cand povestiti, aveti grija sa variati ritmul. Vorbiti repede la un moment dat, iar alte ori lent, pe un ton teatral. Schimbati deasemenea si volumul vocii: cand puternica, cand soptita. De fiecare data cand este posibil utilizati sunete si efecte sonore.

Iata o buna modalitate pentru a incuraja copilul sa povesteasca: serviti-va de o imagine ca punct de plecare. Gasiti o imagine interesanta intr-o revista si aratati-i cum sa faca povestindu-i o istorioara cu punctul de plecare acea imagine. Aratati-i alta si lasati-l sa incerce.

Alta metoda: povestiti inceputul si lasati-l sa inventeze finalul. Cand sunt mai multi copii in familie, pot participa cu totii, spunand fiecare cate o fraza.

Bineinteles s-ar putea sa va spuneti: “Nu sunt in stare. Nu sunt un bun povestitor.” Daca este si cazul dvs. pot sa va fac o revelatie incurajatoare: chiar daca sunteti cel mai neindemanatic si cel mai putin dotat povestitor din lume, copilul va va gasi formidabil! Nu veti avea niciodata un public mai bun. Fiti increzatori si incercati.

In final, pentru a dezvolta la copil o imaginatie vie, este important ca parintii sa prezinte viata ca pe un joc. In acest sens atitudinile sunt foarte variabile. Unii sunt prea demni si seriosi, altii sunt prea jucausi si farseuri. Ramaneti dvs. insiva. Nu incercati sa fiti altcineva, dar cu cat mai bine veti sti sa faceti pe clownul, cu atat dati curs mai liber imaginatiei copilului.


Am incercat sa expun in aceasta carte stiinta meseriei de parinte.

Vreau sa inchei vorbind despre un cuvant care ne antreneaza dincolo de stiinta si de bun simt. Vreau sa inchei vorbind despre sentimente, vorbind despre dragoste.

Dragostea unei mame pentru copilul sau este mai importana decat orice studiu sau document stiintific. Este mai importanta decat bun simtul pe care il poate demonstra crescand si educand copilul.

Cum spune Santayana intr-un sonet care imi place mult:

“ Intelepciunea nu inseamna numai de a fi intelept

Insemna sa deschizi ochii aspra a ceea ce se vede in tine

Intelepciunea inseamna sa crezi ceea ce iti spune inima.”


Deci, in final, dvs., care sunteti mama, credeti in ce va spune inima! Intr-o zi puteti ezita in fata unei probleme puse de copil. Stiinta si bunul simt va pot spune un lucru, iar inima va poate spune altceva. Ascultati glasul inimii!








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2022 - Toate drepturile rezervate -|