Deficiente mintale - de intelect

DEFICIENTE MINTALE - DE INTELECT

Delimitari conceptuale si teorii explicative asupra deficientelor mintale

Depistare si diagnostic, clasificare, etiologie.

Tipologia deficientelor mintale. Tabloul clinic si psihopedagogic.

Consecinte ale manifestarii deficientei in procesul de dezvoltare, adaptare, integrare sociala si sociala a copiilor. Profilaxia si terapia medico - psihopedagogica si sociala in cazul deficientelor mintale.

Nevoile fundamentale ale persoanei

cu handicap mintal

A fi acceptat, mai intai, ca persoana fizica cu deficienta sa.

Sa duca o viata pe cat posibil normala.

Sa aiba parte de afectiune si sa o poata manifesta si el celor din jur .

Sa apartina fara restrictii la o familie.

Sa aiba acces la educatie, la munca si la viata in sanul colectivitatii.

Sa participe la activitatile creatoare.

Tezele fundamentale ale Declaratiei ONU despre drepturile persoanelor cu handicap mintal sunt orientate spre schimbarea atitudinii societatii fata de oamenii cu deficienta mintala. Acest document confirma ca persoana cu deficiente mintale are un drept inalienabil la demnitatea umana. Prezentul si viitorul acestor oameni e intemeiat pe respectarea acelorasi drepturi ale omului care contribuie o binefacere pentru toti oamenii de pe glob.

Printr-o rezolutie ulterioara anul 1981 este proclamat Anul International al Persoanelor cu Handicap.

Un document extrem de important este adoptat de ONU imediat dupa aceasta - Programul Mondial de Actiune privind Persoanele cu Handicap, care proclama deceniul 1983-1992 drept deceniul persoanelor cu handicap.

Etiologia handicapului mintal

Pe parcursul secolelor, atitudinea societatii fata de aceste persoane cu anomalii in dezvoltare mintala a fost in dependenta directa de nivelul de dezvoltare al culturii invatamantului, medicinii, dezvoltarii economice. Pornind de la clasificarea stiintifica a bolilor mintale, doar in secolul XIV-XV se incetatenesc notiunile formulate de grecii antici si romani referitor la bolile mintale. In epoca lui G. Galilei si J. Bruno devine proeminenta figura profesorul - medic Felix Platter (1537-1614) care viziteaza manastiri si inchisori, observand comportamentul suferinzilor de boli mintale care se aflau anume in aceste asezaminte. Dupa moartea lui Platter apar doua lucrari ale sale "Observari" si "Practica medicala", in care este realizata prima clasificare a suferinzilor de boli mintale .

In lumea antica si in Evul Mediu desi biserica ii chema pe toti oamenii la mila si indurare, societatea era prea putin preocupata de destinul persoanelor cu handicap mintal. La aceste persoane oamenii se uitau ca la niste fiinte condamnate, care nu merita compasiune. In aceeasi epoca de asemenea erau si cazuri cand cei bogati tindeau sa capete anumite dobanzi, castiguri din faptul ca adaposteau o persoana cu handicap mintal. In Roma Antica uneori, o persoana cu handicap mintal era ocrotit doar ca sa-i distreze pe cei bogati si oaspetii lor. In manastirile catolice si ortodoxe acest tip de persoane erau tinuti ca sa adune pomana.

Ian Amos Comenius este primul pedagog care vorbeste despre necesitatea de a manifesta grija de acele persoane care au un handicap mintal pentru a-i instrui si educa. In cartea sa " Didactica Magna" pedagogul scrie: Cel care de la nastere e lipsit de minte are nevoie cu atat mai mult de ajutor, de instruire si educatie. Nu exista o minte slaba, care nu ar putea fi cat de cat pe calea invataturii.

Atitudinea fata de deficientul mintal in epoci diferite ale timpului este diversa, incepand cu exterminarea, ridiculizarea plasarea in aziluri semi-carcerale pana la educare si adecvare ocupationala.

R. Perron (1979) subliniaza cateva etape in abordarea evolutiei gandirii si atitudinilor fata de deficienta mintala:

inainte de 1800, cand problema nu exista din punct de vedere stiintific, ea reprezentandu-se mai ales ca problema sociala ;

etapa 1800-1870, cand se intreprind primele cercetari sistematice si se inregistreaza primele demersuri terapeutice si educationale;

aproximativ din 1870 pana la cel de-al doilea razboi mondial, cand apare o orientare clara catre o abordare mai realista si in acelasi timp mai optimista.

Daca la inceput atitudinea fata de persoanele cu dizabilitati intelectuale se defineste mai ales prin existenta prejudecatilor si a superstitiilor, secolele al XIX-lea si al XX-lea reprezentand perioada infiintarii institutiilor si a scolilor publice pentru deficienti care se caracterizeaza printr-o imensa activitate la nivel legislativ, cand au fost elaborate legile care reglementeaza drepturile persoanelor cu handicap mintal.

Etiologia releva legatura cauzata agentul patogen si boala psihica. Agentul patogen poate fi constituit dintr-un ansamblu de conditii care luate izolat formeaza un element, un factor. Etiologia handicapului mintal este extrem de variata, agentul patogen fiind un mozaic de factori care determina aparitia handicapului mintal.

Etiologia handicapului mintal prezinta importanta intrucat, cu cat se vor cunoaste mai bine cauzele, cu atat pot deveni mai eficiente masurile de profilaxie, de tratament medical, precum vor creste si diferentele de diagnosticare si tratare diferentiata psihopedagogica a diferitelor moduri de manifestare ale handicapului mintal.

Cu toata importanta acestei probleme, stabilirea precisa a cauzelor handicapului mintal este de multe ori dificila. Aceasta dificultate rezulta din faptul ca in cazul handicapului mintal relatia cauza-efect este diferita in cazurile individuale. In unele cazuri relatia dintre etiologie si deficienta mintala este directa, iar in alte cazuri asistam la faptul ca efectul factorului etiologic este in raport de momentul ontogenetic in care aceasta actioneaza. Dificultatea stabilirii cauzelor handicapului mintal mai rezulta si din faptul ca de multe ori, handicapul mintal este o consecinta a actiunii sumate a mai multor factori care actioneaza simultan sau succesiv sau de multe ori putem asista la coincidenta actiunii a 2 factori fara ca intre ei sa existe vreo legatura cauzala directa. In multe situatii o anume cauza poate sa actioneze indirect asupra dezvoltarii psihice, producand mai intai un mediu nefavorabil, care apoi poate constitui un impediment pentru dezvoltarea ulterioara normala.

Importanta cunoasterii cauzelor handicapului mintal a determinat existenta unor multiple studii din care se desprinde ideea ca handicapul mintal din punct de vedere etiologic, nu se constituie ca o categorie unitara, datorita multiplelor si variatelor cauze care merg de la cele ereditare, constitutionale, lezionale, pana la acelea in care rolul important apartine conditiilor psihogeneze. In literatura psihiatrica si in cea interdisciplinara, pe baza criteriilor complexe de natura medicala, psihologica, epidemiologica, genetica, exista numeroase sistematizari ale complexului de factori (etiologici si de risc) incriminati in aparitia handicapului mintal. Sistematizarea cea mai frecventa este cea care imparte deficienta mintala in "endogena" si "exogena" bazata pe criteriul evidentierii unui factor patogen dinauntrul sau din afara individului, care dupa C.Gorgos, are mai mult o valoare de orientare didactica. J.De Ajuriaguerra estimeaza ca exista confuzii terminologice. Clasificarea lui A.A.Strauss si C.E.Lehtiem in deficienta mintala "exogena", unde anamneza, examenul neurologic si cele paraclinice conduc la depistarea unor leziuni cerebrale castigate pre- peri- sau postnatal, si deficienta mintala "endogena", la care nu se releva o leziune cerebrala, este opusa altora care apreciaza deficienta "endogena" ca fiind o deficienta "organica" atunci cand pe primul plan apar tulburarile relationale si/sau socioculturale. Din studiile existente rezulta ca factorii mai des incriminati in etiopatogenia deficientii mintale pot fi clasificati in :

1. Factori ereditari - genetici ( endogeni );

factori genetici nespecifici

factori genetici specifici

2. Factori extrinseci (exogeni);

prenatali

perinatali

postnatali

3. Factori psihogeni (psihosociali);

I. Factori endogeni. Originea ereditara a handicapului mintal este privita de diferiti autori (S. Penrose, A. Lewinson, R. F. Tredgold, etc.) in mod diferit, unii acceptand importanta ereditatii, iar altii diminuand-o .

Factorii genetici nespecifici nu pot fi individualizati clinic sau genetic. Acestea formeaza grupa cazurilor "aclinice" sau endogene (debilitate endogena subculturala sau familiala) ce cuprinde majoritatea deficientilor mintal lejer si de gravitatea medie. Aceasta categorie de factori pune in evidenta corelatia dintre contingentul de inteligenta al deficitului cu cel al rudelor sau prin studiul comparativ al gemenilor. Exemplu: 27% dintre fratii deficientilor mintali au diferite grade de nedezvoltare intelectuala un procent de 40% din deficientii mintali in cazul in care un parinte este deficient mintal si 80% cand ambii parinti sunt deficienti concordanta de 100% pentru mongoloizi sau dizigoti .

Din studiile privitoare la rolul ereditatii in diminuarea deficientei mintale se desprinde ideea ca este dificil sa izolam contributia factorilor ereditari de cea a factorilor de mediu. De asemenea, se contureaza ideea ca prin ereditate nu se transmite deficientele mintale ca atare, ci se transmit doar particularitati anatomo - fiziologice  care influenteaza relatiile individului cu mediu. Astfel, un copil cu un deficit nativ, crescut intr-un mediu social, economic, cultural deficitar, va avea o evolutie psihica mult mai deficitara, decat in cazul in care acesta ar fi optim.

Factori genetici specifici care determina sindroame numeroase, e drept sunt foarte rare, dar care influenta genetica are uneori un caracter mai direct asupra dezvoltarii psihice. Asa este cazul anomaliilor craniene familiare care determina sindromul Apert, microcefalia, hidrocefalia, maladia Cronzon; a aberatiilor cromozomiale care pot fi gonozomale care determina sindromul Turner, sindromul Klinefelter descris in 1942 de H.F.Klinefelter, cazurile care prezinta 47 de cromozomi in loc de 46, iar formula cromozomiala este XXY in loc de XX la indivizi de sex femenin, si XY la cei de sex masculin; sau pot fi autozomale care determina sindromul Down sau trisomia 21, la care apare aberatia la cromozomul supranumerar autonom; sau a ectodermozelor congenitale care sant sindroame datorate unor deficiente specifice a genurilor care determina scleroza tuberoasa Bourneville, neorofibromatoza, angiomatoza cerebrala, maladia Reklinghausen, sindromul Sturge Weber;

Alteori, ereditatea determina aparitia handicapului mintal intr-un mod mai indirect prin transmiterea unor deficiente metabolice sau endocrine. In cazul deficientelor metabolice putem intalni: dizlipoidoze care determina idiotia amaurotica Tay-Sachs, maladia Niemann Pick, boala Gaucher, maladia Hurley; disproteidoze care determina fenilcetonuria, degenerescenta hepato-lenticulara, sindromul Hartnup maladia siropului de artar; dizmetaboliile hidratilor de carbon care determina galactosemia, hipoglicemia idiopatica.

Din grupa tulburarilor  endocrine sau disendocriniile putem aminti hipotiroidismul, hipoparotiroidismul, diabetul insipid nefrogen si cretinismul cu gusa familiala.

II. Factori exogeni. Acesti factori se refera la acele cauze externe care duc la tulburarea activitatii cerebrale, fie sub forma lezarii structurilor anatomice, fie sub forma tulburarii mecanismelor biochimice ale sistemului nervos. In raport de momentul actiunii aceste cauze pot fi clasificate in cauze prenatale, cauze perinatale si cauze postnatale.

Cauzele prenatale ale deficientei mintale Gravitatea influentelor factorilor care actioneaza in aceasta perioada depinde de varsta sarcinii. Astfel, factorii care actioneaza in primele trei luni ale sarcinii duc la consecinte din cele mai grave, intrucat in aceasta perioada apar si se diferentiaza organele separate ale fatului, iar tesuturile sunt foarte fragile si au o vulnerabilitate crescuta.

Cauzele care pot actiona in aceasta perioada pot fi: cauze infectioase, cauze toxice, incompatibilitatea factorului Rh, subalimentatia, radiatiile, unele boli cronice ale mamei, varsta parintilor si emotiile puternice.

Cauzele infectioase se refera la infectiile de natura virotica, infectiile de natura bacteriana si infectiile cu protozoare.

Dintre bolile virotice pe care le poate contracta mama in timpul sarcinii si care pot avea repercusiuni asupra sarcinii amintim: rubeola, gripa, rujeola, variola, oreionul, hepatita epidemica, si tusea convulsiva.

Infectii de natura bacteriana se refera la influenta pe care o poate avea asupra dezvoltarii normale a sarcinii unele boli microbiene cum ar fi: streptocociile, stafilocociile, dar mai ale sifilisul.

Infectiile cu protozoare se refera la toxoplasmoza congenitala, care apare ca urmare a molipsirii fatului de la mama. Toxoplasmoza este produsa de un protozoar (toxoplasma) vehiculat de obicei de catre animale.

Factorii toxici care actioneaza asupra tinerei mame in timpul sarcinii de natura exogena; se refera la intoxicatiile cu CO, cu plumb, cu arsen, cu unele medicamente luate de mama in scopul intreruperii sarcinii, cu barbiturice, intoxicatii alimentare, alcool, intoxicatii profesionale acute sau cronice, care au urmarii destul de grave asupra dezvoltarii normale a sarcinii.

Incompatibilitatea factorului Rh se refera la cazul in care mama este Rh negativ iar copilul mosteneste un Rh pozitiv de la tata. In acest caz se ajunge la un conflict serologic intre sangele mamei si al copilului care determina aparitia de anticorpi, ce produc la copil un icter grav (deosebit de cel fiziologic de la nastere).

Subalimentatia cronica din timpul sarcinii, lipsa unor vitamine, abuzul de vitamine, o alimentatie saraca in calciu, fosfor, proteine, pot duce la nedezvoltarea normala a sarcinii .

Radiatiile, mai ales in primele luni de sarcina, pot afecta dezvoltarea normala a fatului.

Unele boli cronice ale mamei cum ar fi diabetul, hipo sau hipertiroidita, maladiile cardiace, anemia, nefropatia, pot afecta dezvoltarea normala intrauterina a copilului.

In cea ce priveste varsta parintilor A. Lewinson arata ca numarul mamelor care au dat nastere la copii cu handicap mintal creste intre 30 si 48 ani. De asemenea, exista o relatie si intre varsta prea frageda a mamei si posibilitatea aparitiei unui copil cu handicap mintal. In cazul mamelor care au o sarcina la o varsta mai inaintata se incrimineaza scaderea functiilor reproductive. De asemenea, Penrose, Walpas, Jenkins arata ca varsta inaintata a parintilor influenteaza frecventa aparitiei sindromului Down si a unor malformatii ale S.N.C., cum ar fi: encefaliile, hidrocefaliile, spina bifida.

Emotiile puternice din timpul sarcinii pot avea o influenta negativa asupra evolutiei normale a sarcinii, fie prin substantele biochimice care se produc in timpul emotiilor, fie prin starile generale ale mamei, care pot determina lipsa de apetit, ce duce la o subnutritie.                             

Cauzele perinatale ale deficientei mintale. Dintre factorii patogeni legati de procesul nasterii care pot fi incriminati in etiologia deficientelor mintale amintim: prematuritatea, postmaturitatea cu greutatea prea mare a fatului la nastere, nasterea prin cezariana, expulzia prea rapida, travaliul prelungit, suferinta fetala, traumatismele mecanice, infectiile, sindromul neuro-vascular. Acesti factori, care pot sa apara la nastere, ne intereseaza in masura in care duc fie la anoxie sau hipoxie si deci la oxigenarea anormala a S.N.C., fie la producerea unor leziuni sau hematoame la nivelul sistemului nervos central, determinind o nedezvoltare normala ulterioara.

Cauzele postnatale ale deficientei mintale. In aceasta perioada ne intereseaza acei factori care prin interventia lor pot afecta direct sau indirect sistemul nervos central. Printre factorii care pot actiona asupra sistemului nervos central si a caror consecinte pot determina aparitia handicapului mintal de grade diferite sunt: neuroinfectiile (meningite, encefalite), intoxicatiile (cu CO, cu plumb, etc.), leziunile cerebrale post traumatice, accidentele  vasculare cerebrale, encefalopatiile de post imunizare, bolile organice cronice, subalimentatia, alimentatia nerationala, conditiile neigienice.

III. Factorii psihogeni (psihosociali). Factori psihogeni, desi se considera ca o semnificatie secundara in aparitia handicapului mintal, totusi trebuie luati in considerare intrucat actiunea lor in primii ani de viata determina franarea dezvoltarii normale a copilului si in primul rand a dezvoltarii functiilor psihice .

Proiect: Calificarea unor bunuri ca fiind proprii sau comune. Proiect: Teoria sistemului mondial

Rolul cel mai nociv il au carentele afective si educative, care printr-o interventie de lunga durata, in special in primii ani de viata, reusesc sa produca veritabile tablouri a handicapului mintal. Mecanismele de actiune a acestor factori constau in lipsa stimularii si activarii structurilor morfofunctionale ale sistemului nervos, care trec prin primii ani de viata prin stadii rapide de dezvoltare si diferentiere.

Desigur, influenta factorilor psihogeni va fi mai mare la cazurile de copii care se nasc cu un deficit constitutional, determinand o reducere a posibilitatilor potentiale de adaptare la mediu; coeficientul mintal invers proportional cu marimea familiei, atunci cand coeficientul mintal mediu este cu atat mai scazut cu cat copii apartin unei familii mai numeroase (aceasta se poate raporta si la ansamblul populatiei); conditii socio-economice defavorabile, adica nivelul mintal mediu creste in functie de clasa sociala si de resursele economice ale familiei; corelatia negativa intre coeficientul intelectual (QI) si rangul de nastere. Acesti factori etiologici pot actiona atat izolat cat si in diverse combinatii (succesiv sau simultan) in diferite etape determinand diverse forme si grade de manifestare a handicapului mintal. J. De Ajuriaguerra apreciaza ca factorii socio-culturali care au rol in aparitia handicapului mintal trebuie priviti sub doua aspecte: unul de a recunoaste caracterul stiintific in sensul de mediul ce constituie un stimulator in procesul de dezvoltare al copilului si altul de a respinge tentatia speculativa de segregare a handicapului mintal.

Definirea termenilor de handicap mintal si de deficienta mintala

Termenul de handicap provine din limba engleza, se refera la domeniul sportiv si desemna la inceput reducerea voita a capacitatii unui concurent intr-o intrecere marind astfel sansele adversarului. Conceptia traditionala privind persoana cu handicap vizeaza posibilitatile reduse ale acestuia de a actiona comparativ cu cele a persoanei sanatoase. Imaginea persoanei cu handicap este dominata de aspectele legate de "neputinta", de absenta puterii economice, profesionale, sociale, relationale, civice, afective.

Dupa Boltanschi, termenul de "handicap" implica ideea de concurenta.  

Mettey da termenului o explicatie interesanta si deosebit de evocatoare. Dupa autorul citat, se poate spune hand in cap, adica "mana in palarie". Deci jocul "handicap" este un joc al hazardului ce consta in extragerea unor biletele adunate intr-o palarie. Practic, handicapul atinge o persoana prin hazard si nici acea persoana, nici familia nu poarta raspundere de situatie. Societatea a retinut aceasta definitie, ceea ce este un element pozitiv, intrucat in acest mod sunt absolvite de orice vina persoana cu handicap si familia ei.

Este dificil de abordat o definitie care sa fie in acelasi timp riguroasa si non-stigmatizata.

In 1980 Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a adoptat o clasificare internationala a deficientei, incapacitatii si handicapului, care a sugerat o abordare mai profunda si in acelasi timp mai aproape de realitate. Clasificarea Internationala a Deficientelor, Incapacitatilor si Handicapurilor a facut o distinctie clara intre "deficienta", "incapacitate" si "handicap". Ea a fost extensiv folosita in domenii ca reabilitarea, educatia, statistica, politica, legislatia, demografie, sociologie, economie si antropologie. Unii din specialisti care au utilizat Clasificarea respectiva si-au exprimat ingrijorarea ca, definirea termenului de "handicap" este prea medicala, prea centrata pe individ si nu clasifica adecvat interactiunea intre conditiile si aspiratiile societatii si capacitatile individului.

Terminologia internationala in domeniu trebuie adoptata si la noi, pentru a elimina conotatiile negative pe care le au termenii cum ar fi "handicapat", "invalid", "retard" termeni folositi frecvent cand ne referim la copii sau persoane cu dizabilitati din tara noastra.

Deficienta mintala este un complex de manifestari foarte eterogene sub aspectul cauzelor, gradelor sau a complicatiilor. Trasatura comuna este incapacitatea de a desfasura activitati ce implica operatii ale gandirii la nivelul realizarii lor de catre indivizii de aceeasi varsta, pentru ca functiile psihice (in special cognitive) se dezvolta intr-un ritm incetinit si raman la un nivel scazut fata de nivelul indivizilor normali de aceeasi varsta.

Deficienta mintala este o deficienta globala (nu numai sub aspect cognitiv) care vizeaza intreaga personalitate (structura, organizare, dezvoltate afectiva, psiho-motorie, comportamentala) si se manifesta in grade diferite in raport cu nivelul mediu al populatiei, pe parcursul vietii cu urmari diferite in privinta adaptarii.

Data fiind variabilitatea criteriilor de abordare (medical sau pedagogic) in literatura de specialitate s-au utilizat termeni cu caracter de sinonimie cu deficienta mintala:

arieratie mintala (inapoiere, intarziere mintala) introdus de SEGUIN (1846) si se refera la formele grave ale deficientei delimitandu-le de cele usoare;

debilitate - forme usoare;

amentie - absenta inteligentei (Tredgold subliniaza diferentierea intre intarzierea mintala ca stare neprogresiva si dementa);

oligofrenie - folosit in URSS (A. Luria) - insuficienta mintala determinata de leziuni ale SN in perioada prenatala sau dupa, inainte ca anumite functii psihice sa se fi constituit;

intarziere mintala (Mariana Rosca) - inlocuieste termeni mai traumatizanti si pentru ca in cazuri mai putin grave se poate realiza progres;

handicap de intelect -(E. Verza) - pune in evidenta deficienta primara.

Oportuna in aceasta privinta este lucrarea Debilitatii mintale de R.Zazzo. acest autor, impreuna cu colaboratorii sai, pentru inceput accepta si utilizeaza termenul "prostie" si definirea deficientei mintale pentru ca apoi sa abordeze "debilitatea mintala". Debilitatea mintala este un deficient global congenital si ireversibil de care criteriile testului Binet-Simon il situeaza intre valorile 0,50 si 0,70 ale contingentului intelectual (QI). In continuare, tot Zazzo scrie despre debilitatea definita de psihologul american Portens ca, este o deficienta mintala in functie de care un subiect nu reuseste sa se descurce sau sa se ingrijeasca de propria sa existenta.

Volta scrie ca debilitatea este un deficit permanent al proceselor cognitive, care impiedica putinta implinirii multiplelor existente ale vietii individuale si sociale.

Zazzo sustine si accepta aceste definitii, insa mentioneaza ca este o greseala identificarea notiunii de insuficienta cognitiva atestata la copil si notiunea de inadaptare sociala a adultului, deoarece un criteriu social este intotdeauna relativ; el nu este unul si acelasi cand este vorba de copil si de adult. Inteligenta infantila lasa amprente asupra adultului, insa la adult ea reprezinta mai putina importanta decat in mediu scolar caci intervin alti factori ai indemanarii si sociabilitatii ce se exprima prin varietatea profesiunilor. Nu e necesar sa ai QI inalt sau sa posezi gandire ipotetico-deductive pentru a fi zidar, tamplar, etc. Se da astfel o definitie formala a debilitatii; debilitatea este prima zona de insuficienta mintala - insuficienta legata de exigentele societatii, care sunt valabile de la o societate la alta, de la o varsta la alta - insuficienta a carui determinanti sunt biologici, avand un efect ireversibil in starea actuala a cunostintelor noastre. Aceasta definitie exclude prin conversatie orice forma de deficienta non-biologica si ireversibila. In aceasta definitie se evidentiaza 3 idei care aduc precizari notiunii de deficienta mintala:

faptul ca insuficienta caracteristica debilitatii mintale - dar si deficientei mintale, in ansamblul sau variaza in raport cu exigentele fiecarei societati, ceea ce inseamna ca si cerintele minime pentru integrare (familiala, scolara, si profesionala) vor fi diferite de la o societate la alta.

faptul ca determinantii deficientei mintale pot fi biologici - atat "normali", adica provocati prin variatii poligenice obisnuite (normale) cat si "patologici", adica provocati de actiunea unor maladii in ontogeneza.

faptul ca - asa cum se exprima R.Zazzo - "in starea actuala a cunostintelor noastre" factorii determinanti au un efect ireversibil, adica insuficienta lor nociva asupra organismului nu mai poate fi inlaturata complet, ci diminuata.

In acceptiune nord-americana: Deficienta mintala se refera la limitari substantiale in functionarea prezenta (a unei persoane). Ea este caracterizata prin functionarea intelectuala, semnificativ sub medie, existand corelat cu doua sau mai multe dintre urmatoarele capacitati adaptative: comunicarea, autoservirea, deprinderile gospodaresti si cele sociale, utilizarea serviciilor comunitare, orientarea in mediu inconjurator, sanatate si securitate personala, petrecerea timpului liber si munca etc. 

Recent pe larg a inceput sa se foloseasca conceptul de handicap atunci cand se atentioneaza unei distorsiuni in dezvoltare. Initial termenul a fost rezervat pentru handicapul fizic apoi s-a extins asupra celui mintal, evidentiindu-se grade diferite.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a propus urmatorul mod de a descrie notiunea de handicap:

Boala

sau                         diminuare functionala handicap.

dauna

Dauna - inseamna ca psihic sau corporal, ceva lipseste sau functioneaza deficitar. Poate sa fie un brat vatamat sau care lipseste, o leziune cerebrala innascuta sau capatata dupa nastere si altele. Dauna este stabila.

Diminuare functionala - ca urmare a daunei existente, implica imposibilitatea de a executa in acelasi fel sau in aceeasi masura ca intr-un caz normal. Poate fi vorba de deficienta motrica, de o diminuare a auzului sau de o inteligenta scazuta. Diminuarea functionala este de asemenea stabila .

Handicapul - consta din piedicile pe care persoana le intalneste in societate, piedici aparute ca urmare a deficientei functionale. Handicapul apare, asadar, la intalnirea cu mediu din imediata apropiere si cu mediu ambiant in general. Blocarea dezvoltarii inteligentei la o persoana, duce la o diminuare functionala ce devine un handicap intr-o societate complicata. Intr-o societate mai simpla, poate nu ar fi asa. Daca doar o parte din copii ar merge la scoala, un handicapat mintal ar putea trece neobservat.

Notiunea de handicap se refera la dezavantajul social, la pierderea ori limitarea sanselor unei persoane de a lua parte la viata comunitatii, la un nivel echivalent cu ceilalti membri ai societatii. Raportarea la etapa copilariei si a adolescentei, cand relatiile sociale fundamentale sunt cele de familie si educationale definitia de mai sus se va traduce in ideea ca este handicapat acel copil sau adolescent a carui acces si relatie in propria familie si in institutiile de educatie sunt stanjenite, limitate sau chiar anulate, datorita unor imprejurari diverse cand aceste imprejurari se concentreaza intr-o deficienta mintala sau in alti factori care limiteaza puternic eficienta intelectuala, vom avea handicap mintal.

Clasificarea deficientelor mintale - Tabloul clinic si psihopedagogic

Criterii: a) dupa natura cauzei; b) gradul deficientei mintale;

a)     este un criteriu etiologic

Tredgold - Deficientele mintale sunt: primare - provocate de factori genetici; secundare - provocate de factori de mediu si mixte.

Strauss combina criteriul etiologic cu simptomatologia. Potrivit lui deficientele sunt: de natura endogena determinate de un echipament nativ deficitar si exogene provocate de infectii sau traumatisme inainte sau dupa nastere (apar tulburari de perceptie, gandire, impulsivitate si tulburari de comportament)

Lewis - clasifica deficientele mintale in : intarziere mintala subculturala (data de mostenirea unui potential subnormal si conditii culturale insuficiente) si intarziere mintala patologica.

Pevzner - clasifica deficientele mintale dupa particularitatile fiziologice. Deficientele sunt:

deficiente mintale cauzate de leziuni corticale difuze cu tulburarea proceselor nervoase si fara o disfunctie masiva a echilibrului dintre excitatie si inhibitie;

deficiente mintale cu tulburare masiva a neurodinamicii corticale: predomina excitatia; predomina inhibitia; sunt slabe atat excitatia cat si inhibitia.

Matty Chiva - imparte debilitatea in: mintala normala (subculturala, fara cauze patologice si mintala patologica (cauze din perioada de dinainte si de dupa nastere).

b)     gradul deficientei se stabileste prin masurarea coeficientului de inteligenta, a posibilitatii de adaptare si integrare, a autonomiei personale, a comunicarii si relationarii

Din punct de vedere al gradului deficientei sunt cu:

intelect la limita - posibilitate intelectuala de adaptare sociala se situeaza la granita cu debilitatea mintala; daca debilul mintal nu are capacitatea de a parcurge situatiile prevazute in programa scolii normale intelectul de limita are aceasta posibilitate, dar nu in ritmurile impuse. Intelectul de limita se caracterizeaza prin imaturitate afectiva, labilitate emotionala si are coeficientul de inteligenta 70 - 90, neincadrandu-se in categoria deficientilor mintali

deficienta mintala usoara (debilitate, oligofrenie de gradul I)- este forma cea mai frecventa si reprezinta gradul cel mai usor al debilitatii. A fost introdusa de SEGUIN pentru a-l diferentia de cel de idiot, ajunge pana la o varsta mentala de 7-11 ani, avand IQ = 50, 70

A. Binet considera subiectul ca avand capacitate de comunicare orala si scrisa cu cei din jur, dar manifesta o intarziere de 2-3 ani in perioada scolara fara ca aceasta sa fie determinata de carente educative. Debilul poate trece neobservat in perioada prescolara daca nu prezinta tulburari de comportament si anomalii fizice evidente.

R. Zazzo considera ca diferentierea acestor forme apare la varsta scolara manifestandu-se prin dificultati de invatare si gandire inferioara. Debilul din scoala nu va fi la fel in profesie. In scoala elevii sunt supusi aceluiasi ritm de inaintare, cei cu 2-3 ani intarziere nu fac fata, insa in societatea adulta ierarhiile se exprima altfel prin foarte multe profesii. Deficitul se manifesta numai in cazul solicitarii intelectuale, se poate integra in activitate.

Deficienta mintala usoara este prima zona a deficientei mintale, exprimandu-se printr-o insuficienta relativa la exigentele societatii care sunt variabile de la o societate la alta si de la o varsta la alta determinantii sunt biologici, normali sau patologici si au efect ireversibil.

deficienta mintala severa (oligofrenie de gradul II si imbecilitate) - coeficient intelectual cuprins intre 25 si 50 - varsta mentala 3 - 7 ani. aceasta categorie reprezinta 18-20% din totalitatea deficientilor mintali (Lewis).

Caracteristici: isi insusesc cu dificultate operatiile elementare insa pot invata sa scrie si sa citeasca cuvinte scurte; au vocabular limitat, structuri gramaticale defectuoase; putine cunostinte despre lumea inconjuratoare; sunt incapabili sa se intretina singuri, dar au deprinderi elementare de autoservire si se adapteaza la activitati simple de rutina; au capacitate de autoprotectie normala nefiind nevoie de asistenta permanenta si putand fi integrati in comunitate in conditii protejate.

deficienta mintala profunda (oligofrenie de gradul III, idiotenie) - IQ sub 25; varsta mentala 3 ani, este forma cea mai rar intalnita, reprezentand 5% din totalul deficientilor. A fost introdusa de Pinel sub termenul de idiotism - boala care include afectiuni mintale profunde. Esquirol: idiotul este starea in care facultatile mintale nu se manifesta niciodata, nu este o boala, ci o stare.

Caracteristici: prezinta malformatii fizice; miscari fara precizie; paralizii; invata sa mearga tarziu sau deloc; deficiente de natura senzoriala - slaba dezvoltare a mirosului sau gustului si prag al sensibilitatii algice scazut; nu comunica prin limbaj ci prin sunete nearticulate sau cuvinte izolate articulate defectuos; reactioneaza la comenzi simple indelung executate fara sa le inteleaga; au nevoie de asistenta permanenta fiind incapabili de autoprotectie.

Trasaturi de specificitate ale deficientilor mintali

sunt trasaturile caracteristice pentru toate formele deficientei mintale si care au un anumit grad de stabilitate, devin tot mai accentuate pe masura cresterii deficientei, si pe masura inaintarii subiectului in varsta; nu dispar prin instructie si educatie dar pot capata un caracter de mascare, accentuate fiind cand persoana desfasoara activitati intelectuale sau se afla in situatii problematice stresante.

Rigiditatea (Kounin) - este rezistenta la schimbare incluzand ideea de fixare, de aici dificultatile in adaptare la situatiile noi;

la subiectii normali apare o data cu inaintarea in varsta;

la adult exista mai multe regiuni psihologice, dar granitele sunt mai rigide odata cu inaintarea in varsta; regiunile psihologice - reflectarea structurii si functionalitatii creierului, legaturi de asociatie intre diferitele regiuni ale creierului;

la deficientii mintali aceste regiuni sunt rigide si schimbul nu se realizeaza conform varstei cronologice, deficientul mintal neputand aplica cele invatate intr-o forma noua, are un ritm de dezvoltare lent, curba de perfectionare este plafonata avand loc blocaje psihice ;

rigiditatea reactiilor adaptative si comportamentale (Luria - inertie oligofrena. Aceasta inertie oligofrena este insuficienta adecvare a reactiilor adaptative si comportamentale la schimbarile din mediu, fenomen concretizat in puternica lipsa de mobilitate a reactiilor, incetineala in gandire, apatie in reactiile comportamentale sau reactii precipitate din cauza stocarii peste limitele normale a unor focare de excitatie). Repetare continua a unei activitati si dupa ce stimulul ce a declansat-o a disparut, prin mentinerea unor gesturi chiar cand nu mai este necesar. Este o consecinta a dereglarii mobilitatii proceselor nervoase fundamentale stand la originea sindromului central oligofrenic = diminuarea capacitatii de abstractizare, generalizare. Pevzner gaseste doua subcategorii ale deficientilor mintali in functie de particularitatile activarii zonei corticale

o                     cei care pe fondul predominantei starii inhibitorii manifesta o stare de apatie generala, incetineala in reactii, lipsa de interes;

o                     cei care pe fondul excitatiei manifesta o impulsivitate accentuata lipsita de autocontrol, precipitare in reactii.

- Vascozitatea genetica (Barbel Inhelder)

daca la copiii cu intelect normal dezvoltarea intelectuala se caracteriza prin dinamism in trecerea de la un stadiu la altul, deficientul mintal se caracterizeaza prin lentoare, plafonare, regresie, atunci cand intampina dificultati in efectuarea operatiilor formale datorita neterminarii constructiei sale psihice;

deficientul parcurge aceleasi stadii dar in mod diferit; dezvoltarea se caracterizeaza prin lentoare specifica si printr-o stagnare de lunga durata instalata cu atat mai repede cu cat deficienta mentala este mai accentuata;

la normal trecerea de la un mod de gandire la altul se realizeaza firesc, tinde catre un echilibru progresiv, cu o buna stabilitate a achizitiilor care arata ca noua structura functioneaza satisfacator; la deficientul mintal evolutia gandirii tinde catre un fals echilibru caracterizat prin vascozitatea rationamentelor, fragilitatea achizitiilor, incapacitatea de a parasi un punct de vedere pentru altul - si cand atinge un stadiu superior gandirea pastreaza amprenta nivelului anterior regresand cand intampina dificultati;

deficientul mintal oscileaza intre doua niveluri de dezvoltare (intre operatii concrete intr-un domeniu, iar in altul este intuitiv - serieri dupa criteriul lungimii, dar nu dupa cel al grosimii);

Heterocronia oligofrenica a dezvoltarii (R. Zazzo)

deficientii mintali au o dezvoltare dizarmonica, se manifesta inegal la diferite paliere. Aceste diferente intre ritmurile de dezvoltare a diferitelor elemente ce intra in componenta profilului psihologic se pot observa si la copiii cu intelect normal insa in cazul celor deficienti ele sunt generatoare de dizarmonie; in timp ce la copilul normal exista o concordanta intre viteza si calitatea executiei, la cel deficient exista un decalaj foarte mare ( in executarea unei sarcini un deficient de 14 ani are viteza unui copil de 12 ani si calitatea executiei a unuia de 6,7 ani):

este o consecinta a interactiunii celorlalte trasaturi de specificitate rezultand o abordare diferentiata a deficientilor in procesul compensator atat in raport cu ceilalti, cat si fata de propria persoana (el se dezvolta discordant in raport cu sine insusi).

Fragilitatea constructiei personalitatii

se manifesta atunci cand solicitarile depasesc posibilitatea de raspuns;

se inregistreaza infantilismul in comportament, operatiile logice de nivel scazut nefacilitand construirea raporturilor sociale stabile;

poate fi:

o                     disociata - cu manifestari de impulsivitate, duritate, lipsa de control in conditii de mediu nesecurizat;

o                     mascata - la cei care traiesc intr-un mediu securizat;

Fragilitatea si labilitatea conduitei verbale (E. Verza)

neputinta de exprimare logico-gramaticala a continuturilor, situatiilor, imposibilitatea de a-si mentine conduita verbala la un progres continuu, de a o adapta la diverse situatii;

se manifesta prin retard in limbaj sau tulburari frecvente ale limbajului.

Alte trasaturi sunt analizate in functie de simptomatologia psihica cu implicarea si dezvoltarea proceselor psihice in diferite forme de dezvoltare.

Particularitati specifice ale proceselor si functiilor psihice in diferite forme de activitate

activitatea psihica se caracterizeaza prin desfasurarea ei in limite inferioare, stagnarea in evolutia unor functii, dezorganizarea altora

fragilitatea constructiei personalitatii este valabila si pentru procesele si functiile psihice manifestandu-se in raport cu gradul de deficienta. La deficientii mintali severi aceste procese sunt foarte diminuate, evolutia lor avand loc doar la debilul mintal

in plan senzorial perceptiv:

prezinta dificultati de analiza

surprinde mai putine detalii, face confuzii din cauza activismului scazut si din cauza mascarii unor elemente care se surprind mai usor, aceasta dificultate poate fi ameliorata prin utilizarea intrebarilor, prin delimitarea contururilor, prin sublinierea cu culoare (culoarea impunandu-se mai usor decat forma si greutatea)

nu sesizeaza elementele periferice dintr-o imagine

saracia vocabularului duce la o analiza perceptiva scazuta

sinteza se realizeaza cu greutate, orice situatie prea fragmentara este greu de reconstituit (Mariana Rosca - o pisica desenata pe doua cartonase - debilii vad doua pisici)

durata analizei si sintezei este mai buna daca li se prezinta obiectele un timp mai indelungat

ingustimea campului perceptiv - capacitate redusa de a stabili in plan intuitiv relatii dintre obiecte

constanta perceptiva este mai slaba datorita analizei si sintezei deficitare

iluziile perceptive apar mai rar decat la normali (iluzia de greutate-doi cilindri de marimi diferite dar cu aceeasi greutate - normalii spun ca cilindrul mai mic este mai greu, iar debilii mai rar

reprezentarile sunt afectate, sunt sarace, incomplete, lipsite de fidelitate

gandirea: caracteristica esentiala pentru evaluarea gradului handicapului

R. Zazzo: reprezinta cel mai scazut ritm de dezvoltare dintre toate procesele psihice;

analiza si sinteza la nivel mintal se realizeaza cu dificultate; din cauza saraciei vocabularului analiza si sinteza din planul senzorial - perceptiv apar dificultati in compararea a doua obiecte familiare - ei descriu fiecare obiect sau se refera la indici nesemnificativi.

stabilirea asemanarilor perceptive apare tarziu (diferentierea de cele categoriale)

capacitatea de generalizare apare tarziu; aceasta nu este absenta, dar se realizeaza la un nivel scazut, elementele descrise fiind legate de experienta senzoriala

definirea notiunilor se face prin indicarea factorilor (ex. lingura - cu care s e mananca),

intelegerea (integrarea cunostintelor noi in sistemul deja elaborat) de realizeaza cu dificultate; nu inteleg continutul unui text nou chiar daca au cunostintele pentru ca nu actualizeaza aceste cunostinte; disponibilitatile cognitive sunt utilizate intr-o maniera pasiva; orientare nu spre gasirea unor solutii noi, ci spre gasirea unor experiente deja existente; judecata este retrospectiva;

zona limitata a zonei proximei dezvoltari (L.S. Vigotski) - debilii mintali rezolva mai greu o sarcina care le-a fost aratata de adult-numai dupa multe incercari pot reproduce sarcina aratata

nu ating stadiul operatiilor formale; generalizarile se desfasoara cu dificultate, dar nu sunt absente;

limbajul - inertiile de la nivelul gandirii isi pun amprenta asupra limbajului

Caracteristicile limbajului:

o aparitie intarziata vorbirii; vocabular redus; mentinerea caracterului situativ; (parametri ai depistarii nivelului dezvoltarii psihice)

o utilizare gresita a notiunilor cu caracter abstract, daca le utilizeaza in alt context decat in cel invatat;

o desprinde cu greutate sensul din context;

o frazele au un numar redus de cuvinte, sunt defectuos construite gramatical;

memoria - inferioara copilului normal; hipermnezii in unele cazuri (idiotii savanti) - (A. BINET - 7 ani varsta mentala - 45 cifre dupa o prima citire) datorita heterocromiei, dar nu-i foloseste la nimic (dezvoltarea unui proces nu influenteaza dezvoltarea in ansamblu a celorlalte procese)

Caracteristicile memoriei

o                  rigiditatea fixarii si reproducerii duce la dificultati in realizarea transferului de cunostinte;

o                  nu are un caracter suficient de voluntar, nu-si elaboreaza un plan de fixare intentionata a materialului;

o                  diferenta dintre memoria voluntara si cea involuntara este nesemnificativa. Ex. Mariana Rosca - experiment: memorarea a doua texte similare -li s-a cerut sa retina si sa reproduca un text, iar la celalalt sa semnaleze ce nu inteleg (scopul esential era tot reproducerea); textele au fost citite de doua ori. Rezultate: la subiectii normali primul text - memorie. voluntara 80%, la al doilea text - 50 %; la deficienti: memoria involuntara 46% la primul text; 40 % la al doilea text;

o                  evocarea nu este suficient de activa - ca efect al intrebarilor debilul poate adauga si alte elemente;

o                  lipsa de fidelitate - cand povestesc adauga elemente straine provenite din alte situatii , din experiente anterioare asemanatoare;

o                  au nevoie de un numar mai mare de repetitii pentru a retine un material; de o motivatie adecvata, de stimulare a activismului;

o                  memoria este mai putin afectata;

activitatea voluntara

prezinta deficiente in toate momentele desfasurarii ei;

scopurile fixate sunt apropiate, generate de trebuinte imediate, se abat daca intampina dificultati si executa alta sarcina mai usoara;

nu dau atentie instructajului, trec la actiune, nu cer lamuriri, nu prevad dificultatile ceea ce duce la esec;

daca indicatiile se dau pe parcurs greselile apar mai putin frecvent (planul trebuie prezentat secvential)

negativism la comenzi categorice (pentru a colabora trebuie sa fie sugestionati, reactioneaza negativist la comenzile categorice datorita capacitatilor reduse)

este bine sa li se sugereze ceea ce trebuie sa faca si nu ceea ce nu trebuie sa faca;

a se evita tonul ridicat;

in plan emotional - afectiv

sunt imaturi afectiv;

debilul mintal scolar are manifestari afective specifice prescolarului - manifestari afective neconcordante cu cauza care le-a produs: supararea -ia forma unei crize de furie; manifestari agresive si autoagresive; veselia - crize de ras nestapanit; manifestari de simpatie fara retinere. Toate acestea nu sunt expresia unor trairi adanci si stabile, ci efectul capacitatii reduse a scoartei cerebrale de a exercita un control asupra centrilor subcorticali, astfel cauze neinsemnate pot determina incetarea crizelor sau trecerea la o manifestare contrara.

unii debili sunt placizi, au capacitati reduse de a stabili contacte, se caracterizeaza prin unele note autiste;

in planul motricitatii - e in stransa dependenta cu nivelul de debilitate;

forta, precizia, viteza, coordonarea, prehensiunea sunt inferioare deoarece miscarile sunt legate de psihismul individului (nu este suficienta forta si dezvoltarea fizica); se manifesta si la debilul mintal lejer;

lateralitatea - este afectata; se fixeaza cu intarziere sau este incrucisata (dominanta pentru mana, ochi, picior), rau afirmata si duce la intarzieri in plan lexico-grafic;

reglarea fortei miscarilor este deficitara (insuficienta senzatiilor kinestezice);

prezinta miscari stereotipe (mai frecvente cu cat deficientele sunt mai grave - sub 60 coeficient de inteligenta sunt incapabili de miscari de precizie);

intr-un mediu de viata stimulativ se pot elabora motivatii gradate si abilitati pentru stimula procesul educativ;

SINDROAMELE DEFICIENTELOR MENTALE

Acestea sunt forme stabile ale deficientei mentale fiind in raport direct cu bolile ereditare, cu malformatiile congenitale. Se manifesta prin structurile fizice si psihice caracteristice sindromului respectiv. Din asocierea semnelor somatice si fizice rezulta un tablou din care se poate deduce boala fara o consultare de specialitate.

Sindroame determinate de anomalii cromozomiale

a)     anomaliile cromozomilor autozomi

Sindromul Down

b)     anomaliile cromozomilor sexuali (gnomozomii)

Sindromul Turner

Sindromul Klinefelter

SINDROAME CROMOZOMIALE:

a) anomaliile cromozomilor autozomi

Sindromul Down -provine de la cel care l-a descris Langdon Down -1966 numindu-l si idiotenie mongoloida.

Originea acestei boli a fost stabilita in 1959 de Turbin si Lejeune care au ajuns la stabilirea aberatiei cromozomiale descoperind un cromozom in plus in pozitia 21 rezultand astfel trizomia 21 nu se stie cum se dobandeste aceasta anomalie dar se stie ca este influentata de varsta mamei -dupa Thomson la mamele sub 21 de ani exista un risc mai scazut care insa creste odata cu inaintarea in varsta.

Aceasta este una din cele mai intalnite anomalii cromozomiale 1 caz la 700 de nasteri. Nivelul intelectual este scazut -Blessing considera ca 60% din cazuri sunt la nivel de debilitate si imbecilitate si 40% de idiotenie fiind influentati de mediul stimulativ. Diagnosticul se face chiar de la nastere, similitudinile intre copii bolnavi fiind foarte mari, atenuand chiar particularitatile rasiale.

Particularitati:

capul mic;

occipital turtit,

fata rotunda, lata, colorata in rosu la nivelul barbiei si al obrajilor(fata de clovn), pometii sunt absenti,

fantele de la ochi sunt orientate in sus si oblic ca la mongoloizi,

ochii sunt la distanta(hipertelorism),globii oculari sunt mici, pleoapele sunt inflamate(blefarita) si in diverse cazuri poate aparea strabismul;

nasul este scurt si turtit, narile sunt largi

urechile sunt asimetrice mici situate jos

gura este mica, intredeschisa, limba este mare si fisurata rezultand limba scrotala, buza inferioara este groasa si fisurata de multe ori; bolta palatina este ogivala rezultand vorbirea pe nas; dintii sunt mici cu vicii de implantare, rezultand vorbirea neinteligibila

gatul este scurt si gros;

abdomenul este mare si hipotom;

degetele sunt mici si lipite rezultand sindactilia

picioarele sunt scurte si plate; degetul mare fiind la distanta de cel de-al doilea

limbajul se dezvolta cu intarziere si ramane la un nivel scazut;

prezinta grimase faciale

mobilitate scazuta;

in plan afectiv sunt afectuosi, sociabili, gelosi si pot invata sa cante la instrumente de percutie avand simtul ritmului;

pot munci la slujbe cu caracter repetitiv;

prezinta malformatii viscerale, afectiuni cardio-vasculare, malformatii ale tractului gastro-intestinal iar baietii sunt sterili;

durata de viata este in functie de gravitatea malformatiei; mortalitatea este crescuta in primul an, 28% ajung peste 30 de ani, 8% peste 40 de ani iar 3% peste 50 de ani.

b)     anomaliile cromozomilor sexuali (gnomozomii)

1) Sindromul Turner (la femei) este o anomalie in minus a cromozomiilor in care lipseste cromozomul x, este o disgenezie sau agenezie gonadica care provoaca sterilitate. Din punct de vedere intelectual pot fi si normale dar se intalnesc si cazuri de debilitate (10% din cazuri);dezvoltarea staturala este scazuta (nanism sub 1,40m); gatul este scurt, cu plagi cutanate(terigum coli); toracele prezinta mameloanele indepartate, cu malformatii ale coloanei vertebrale(scolioza, scifoscolioza)

2. Sindromul Klinefelter reprezinta o anomalie in plus a cromozomilor x de unde rezulta intersexualitate care este observata cu precadere la adolescenti; se manifesta prin acrofie testiculara deci si prin sterilitate, pilozitate si musculatura slab dezvoltata; deficienta mentala este cu atat mai grava cu cat numarul cromozomilor x este mai mare. Bolnavii manifesta tulburari de comportament, inhibitie complexe de inferioritate mitomanie si inclinatie spre perversitate sexuala.