Discutie cu neuronul

Discutie cu neuronul

Uita-te in jur! E primavara! La ce te gandesti? Iti mai trece prin minte cit de grea a fost iarna care tocmai a trecut? A trecut repede ca un fulger. Parca ieri cadea primul fulg de nea leganindu-se in adierea vintului. Cit de repede . cit de repede ! Ceva mic, foarte mic iti  transmite ceva : parca ai vrea sa versi o lacrima, amintindu-ti ca tocmai a trecut iarna, anotimpul tau preferat. Dar incet parca in soapta acel ceva mic, chiar foarte mic, fiind neuronul tau iti mai aduci aminte de ceva: asta-i viata, asea-s lucrurile bune din viata. Noi trebuie sa facem un pas, lucrurile nu vin la noi de la sine, la nimic nu foloseste telecomanda oricite butoate ar avea.

-Viata nu inseamna sa seyi pe canapea si sa dai din degete asteptand sa apara pe ecran ceva care sa te scoata din toropela. Bine, daca vrem ca viata sa fie asta, nu va fi mai mult decit atit, dar nu mi se pare cel mai bun mod de a ne folosi de ea.

Stai . meditezi citeva secunde, clipe care se scurg repede si incet, incet apleci incetisor capul, il ridici incet, dar hotarit aprobind astfel cele spuse de cel mai mic dintre cei mici, dar in acelasi timp, prietenul tau bibliotecar, medic si om de stinta neuronul.

Si te mai gindesti odata cum ai putea sa faci primul pas pentru a face anumite lucruri frumoase in viata, astfel incit sa nu te mai critice micul tau prieten. Astepti astepti . gindurile curg ca si apele cristaline, te gindesti la lucrurile frumoase din viata, te gindesti la ce va urma .

Dar in acelasi timp, te uiti cu ochii lacomi la telecomanda din mana dreapta. Incepi sa numeri butoanele in speranta ca va aparea la usa minti tale o idee care sa te ajute sa lasi plictiseala pentru altii si sa incepi o noua viata , in noul anotimp care a intrat in casa fara sa-i deschizi usa. Sus pe perete ceasul ticaie privindu-te trist pe tine cum astepti sa iti vina o idee geniala pentru a nu te mai plictisi, fara sa apelezi la prietenul tau . , de care ai uitat deja . luat de valul gandurilor tale.

Intre timp si pe dulapul din spatele tau sta o muscata mica varsind pe frunza  in jos o lacrima care reflecta din lumina becului care vegheaza, ca o picatura din roua diminetii, gindindu-se la tine, cit de bucuros erai in anotimpul care tocmai a trecut si nu o sa se mai intoarca in curind. Dar, deodata, incepi sa zimbesti usor . gropitele in obrajii palizi incep sa se formeze . prietenul tau, neuronul, iti sopteste ceva incet de parca nici nu-l auzi. Ce este? Intrebi tu insistent. Cu o pleoapa in pamint si cu una pe jumatate deschisa sopteste un cuvint: PADUREA. Crezi ca glumeste, gindindu-te ca nu mai ai timp si oricum e mai comod sa stai la televizor. Dar citindu-ti gindurile, iti sopteste cu ultimele puteri patru cuvinte: MTB, ENDURO, JEEPURI.=ADRENALINA si adormi incetisor.

Asta e, sari din fotoliu bucuros ca ai gasit ceva foarte frumos cu care sa-ti petreci timpul liber. Mai strigi o data: Asta e!

Scoti telefonul din buzunar, lumina butoanelor iti reflecta in ochi de parca ar fi sclipirea lucioasa a unei masini de teren, intri in agenda, apasind de trei ori tasta sapte apare "R'' si dai cu degetul mare OK se opreste la Raul apesi din nou OK suna .