Imbatranirea populatiei - implicatii

Imbatranirea populatiei - implicatii

Cresterea procentuala si absoluta a populatiei varstnice este unul dintre atributele esentiale ale epocii contemporane , fiind un fenomen demografic comun tuturor tarilor avansate . Acestea se explica prin scaderea fertilitatii si natalitatii , precum si prin scaderea mortalitatii la tineri si adulti .

Astfel , cresterea populatiei peste 65 de ani se face cu 2,4% pe an , mai mult ca populatia globala, Suedia fiind tara cu cei mai multi varstnici . Desigur ca modificarile in structura populationala din punct de vedere al varstei sunt urmarea scaderi fertilitatii , mortalitatii la varste tinere , precum si migratiei internationale .

Speranta de viata creste progresiv in tarile dezvoltate , Japonia situandu-se in frunte cu o speranta de viata de 80 ani , urmata de Austria , Suedia , Canada , Elvetia cu 79 de ani , femeile traind mai mult ce barbatii cu 5-7 ani , datorita unei supramortalitati masculine la toate varstele. In ultimii ani s-a remarcat un fenomen deosebit : reducerea mortalitatii la varstele foarte inaintate, realizandu-se o adevarata " explozie " a numarului de "centenari " .

Populatia varstnica reprezinta un grup heterogen din punct de vedere social , demografic si economic , deosebirile avand ca explicatie stilul de viata si obiceiurile din prima parte a vietii, supravietuirea selectiva , dar si modificarile care apar tarziu in viata . S-a observat o iferenta de longevitate in mediul rural si urban , aceasta fiind mai mare la oras, probabil datorita calitatii vietii, cu toate ca in ultimii ani s-au remarcat o serie de efecte pozitive ale vietii la tara , ceea ce a determinat o afluenta crescuta a populatiei spre aceste zone .

Educatia se asociaza cu o sanatate mai buna si longevitate crescuta ca si venitul personal, care trebuie completat la multi pensionari in cazurile in care este insuficient , din surse diferite ( primarii, fumdatii ).

Situatia maritala este o problema speciala , viata in cuplu , situatia locativa si economica constituind un suport important pe plan emotional , financiar si social .

Situatia locativa reprezinta unul din aspectele cele mai importante in viata varstnicilor , fiind de fapt determinanta de factorul marital , financiar , familial , traditional , cultural si nu in ultimul rand de sanatate . Aceasta situatie influenteaza in mod cert satisfactia de a trai , sanatatea, inlatira perspectiva institutionalizarii . In multe tari politica socio-economica preconozeaza programe specifice de sustinere a familiilor varstnicilor cu organizarea de servicii auziliare care sa permita acestora o viata independenta , descurajandu-se internarea in case de tratament .

Institutionalizarea continua sa fie un subiect complex , dezbatut pe plan social , medical, economic si etnic , un rol important revenind familiei , care accepta ingrijirea varstnicului la domiciliu, in mediul in care acesta a trait o viata .

S-a remarcat o diferenta de mentalitate in problema institutionalizarii : astfel proportia celor peste 65 de ani care sunt internati in diferite servicii este 2% in Portugalia si 10% in Austria , pe cand peste jumatate din cei de 85 de ani in Norvegia si o treime in Noua Zeelanda si Australia sunt institutionalizati. Politica guvernului in Anglia difera prin aceea ca statul ofera subventii substantiale fundatiilor publice pentru servicii si ajutor la domiciliu .

Procentul de imbatranire demografica are unele implicatii cum ar fi : modificarea raportului populatiei activa- inactiva , cresterea numarului celor dependenti si predominanta patologiei cronice .

Desi cresterea numarului varstnicilor reprezinta un element de progres al societatii, unii privesc aceasta crestere ca pe o amenintare la adresa economiei , a sectorului productiv , iar batranii , cu sanatatea lor adesea precara , cu dependenta de anturaj si lipsa de productivitate , trezesc sentimente de compasiune , dar de cele mai multe ori de respingere . Aceasta imagine negativa a batranetii , persista de multa vreme , intretinuta mai ales de tineri pentru care batranetea si moartea reprezinta o realitate indepartata , poate incredibila , izolandu-i astfel pe varstnici .

Cu toate ca durata de viata teoretic este de 110-120 de ani , exceptional se atinge varsta de 100 de ani , aceasta de obicei in familiile de longevivi , ceea ce sugereaza rolul ereditatii .

Desigur ca toti oamenii doresc sa traiasca mult , cat mai bine si mai ales sa aiba o sanatate satisfacatoare , sa nu fie dependenti si singuri la batranete ; exista insa si persoane care prefera sa moara mai timpuriu pentru a evita neajunsurile senectutii , a declinului fizic si psihic din aceasta perioada a vietii .

In cadrul unei viziuni mai optimiste asupra imbatranirii trebuie amintita teoria lui Laslett asupra varstei a treia , care incearca sa contureze o noua atitudine in intampinarea acestei realitati. Astfel el sustine ideea unei vieti planificate in patru etape : prima etapa de dependenta, socializare , imaturitate si educatie , a doua etapa de independenta , maturitate si responsabilitate, de castig si economisire ; a treia de realiyari personale si inplinire ; a patra de dependenta finala , de crepitudine si moarte .

Deci dupa Laslett , varsta a trei reprezinta apogeul vietii , perioada de creativitate si implinire personala , care trebuie privita cu optimism , intampinata cu sanatate si in activitate . Astfel vazuta , batranetea nu va fi caracterizata prin decrepitudine si dependenta , acestea fiind doar aspecte individuale , care nu trebuie generalizate .

La om mitul tineretii eternea existat din cele mai vechi timpuri , preocupand marii filosofi ai omenirii . Astfel , Platon considera ca dorinta de nemurire este una din cele mai necesare sufletului omenesc ; Cicero a fost preocupat de ideea prevenirii imbatranirii recomandand masuri de igiena deosebita pentru varstnici .