Atletismul in grecia antica

ATLETISMUL IN GRECIA ANTICA

Documentele referitoare la exercitiile atletice sunt numeroase (scrieri,  picturi pe vase, statui, basoreliefuri etc.)

Toate competitiile sau serbarile din acea vreme cuprindeau intreceri de atletism.

Rolul exercitiilor de atletism, era de pregatire militara a barbatilor greci liberi (avand caracter aplicativ si de  clasa) si demonstrarea superioritatii fizice prin intreceri (avand caracter de selectie si distractiv- sportiv).

A.- Alergarile: Alergarea este cel mai vechi si popular dintre  exercitii. Alergarea estepracticata pe o pista speciala, cu solul nisipos, lunga de 1 statie, cca 192 m (de aici denumirea de stadion).

Caracteristici

-         pista lata de 30 m nu avea turnante, intoarcerea concurentilor facandu-se prin ocolirea unui stalp.

-         Linia de start era marcata  rand de pietre fixate pe sol, la extremitatile careia se afla cate o statuie a lui Hermes.

Concursurile se desfasurau pe urmatoarele distante:

-         Dromos  -1 statie (192 m), cursa de viteza

-    Dianlos- 2 stadii (384 m)

-         Nippichos- 4 stadii (769 m), cursa de semifond

-         Delichos -8 - 24 stadii (1540- 5600 m), cursa de fond.

Sistemul de desfasurare a alergarii: eliminatoriu pe perechi, prin tragere la sorti.

Startul se dadea prin tragerea brusca a unei benzi.

B.- Sariturile: Existau urmatoarele exercitii de sarit:

-         Saritura in lungime cu elan (se practica sub forma de concurs in cadrul pentatlonului antic)

-         Saritura in inaltime cu elan (nu se organizau concursuri)

-         Sarituri fara elan (numai cu exercitii pregatitoare)

C.- Aruncarile: existau numai doua tipuri de aruncari: aruncarea discului si aruncarea sulitei.

Aruncarea discului: - caracteristici:

-         discul era din piatra sau bronz, cu dimensiuni  variabile, adoptat varstei (diametrul 17-30 cm; greutatea 14-47 kg

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

-         se arunca de pe o platforma rectangulara, la distanta

-         se sexercitau aruncari fara elan (statuia lui Myron "Discobolul", este un model nu numai de arta antica, ci si de tehnica a aruncarii)

Aruncarea sulitei - caracteristici:

-         sulita era din lemn, cu varf de metal, cu o lungime de cca 1,80m.

-         se arunca la tinte de diferite dimensiuni, la distante diferite;era un exercitiu militaro- aplicativ

D.-Pentatlon: Pentatlonul cuprindea in ordinea desfasurarii urmatoarele probe:

-         saritura in lungime cu elan;

-         alergarea de viteza (pe o stadie);

-         aruncarea discului;

-         aruncarea sulitei;

-         lupta in doi.

Pentatlonul constituia punctul central si de atractie al jocurilor olimpice antice. Nu se cunoaste, inca, modul in care se decidea invingatorul.

Competitiile sportive in Grecia antica.

Jocurile Panatenaice, organizate la Atena, sunt primele competitii sportive.

-         jocurile olimpice, desfasurate la Olimpia

-         jocurile pitice, organizate la Delfi

-         jocurile istunice, organizate la Corint

-         jocurile Nemeice, organizate de Nemeia

Toate aceste competitii aveau un caracter pan- elenic; fiecare stat grec (cetate) isi putea trimite reprezentantii sai.

Jocurile Olimpice, cele mai importante competitii din Grecia Antica

Unele date despre Jocurile  Antice. dupa legenda, au fost fondate de Ifitos regele Elidei, in anul 884 a.e.n.,    data oficiala de incepere a istoriei sportului a.j.o trebuie considerata 776 a.e.n.

In acest an s-a facut prima inscriere a numelui invingatorului la alergarea de una stadie, intr-un  registru special, si apoi, numele sau gravat in marmora.

        J.O. se organizau la fiecare patru ani si durau cinci zile. In timpul desfasurarii lor, inceta starea de razboi intre statele grecesti.

     Programul J.O. antice nu s-a pastrat acelasi de la inceputurile sale pana la ultima aditie. Din probele atletice care au fost nelipsite, mentionam pentatlonul, alergarile  de viteza, fiind considerate inacelasi timp si ca probe independente, in afara pentatlonului.

       Pana in anul 394 e.n.,  J.O. s-au tinut fara intrerupere. Din acest an, imparatul Teodosin I (416 e.n.), Teodosin II, ordona incendierea templelor si instalatiilor  de la Olimpia.