Cetatenia romana - istoricul si notiunea de cetatenie

1. Istoricul si notiunea de cetatenie

Primul document care a folosit notiunea de cetatenie este Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului din 26 august 1789, care a legat-o de participarea obligatorie a persoanei la viata politica (ca o functie publica).

In secolul XX ideea apare si in dreptul (constitutional) al altor state. Acesta este momentul aparitiei notiunii de cetatenie in actualul sau continut.

Cetatenia intereseaza si alte ramuri de drept decat dreptul constitutional si anume dreptul international (public si mai ales privat), dreptul civil, dreptul familiei etc.

Pentru a determina continutul, trebuie aratat ca legile si constitutiile confera numai cetatenilor toate drepturile, in timp ce persoanele care nu au aceasta calitate (strainii, inclusiv apatrizii) nu au decat o parte din aceste drepturi, altele decat cele exclusiv politice, deoarece numai cetatenii pot si au dreptul sa exercite puterea si astfel numai ei participa la guvernare. In acelasi timp, numai cetatenii pot exercita toate indatoririle fundamentale. Fiecare stat este obligat sa determine prin legislatia proprie care sunt cetatenii sai.

In doctrina juridica notiunea de cetatenie este inteleasa:

intr-un sens juridic (care intereseaza dreptul constitutional);

si unul politic, atunci cand este privita ca o apartenenta a unui individ la o colectivitate umana (natiune, popor), organizata statal.

In acelasi timp, in dreptul constitutional cetatenia are doua acceptiuni:

de institutie juridica, adica o grupare de norme juridice;

de conditie juridica, pe care o au acele persoane, care au calitatea de cetatean.

Definirea cetateniei a creat in literatura juridica o multitudine de opinii:

"legatura dintre individ si stat";

"legatura politica dintre individ si stat";

"legatura politica si juridica";

"legatura juridica";

o "apartenenta juridica";

o "calitate a persoanei".

In opinia noastra, pentru a defini cetatenia trebuie pornit de la faptul ca:

aceasta are un continut si o finalitate, care se coreleaza cu realitatile economice, sociale si culturale concrete dintr-o societate data;

ea reprezentand expresia relatiilor social - economice, politice si juridice, dintre persoanele fizice si stat;

cetatenia nu este astfel o simpla legatura politica sau juridica intre individ si colectivitate organizata statal, ci o integrare organica in sanul colectivitatii.

titlul de cetatean dovedeste apartenenta persoanei la stat;

ca membri ai colectivitatii umane organizate statal cetatenii se bucura de toate drepturile si libertatile fundamentale prevazute de constitutie si care sunt garantate in exercitarea lor efectiva de Constitutie si legi, prin mijloace materiale, juridice etc.

In vederea definirii cetateniei mai trebuie remarcat ca numai persoanele fizice au cetatenie, nu si persoanele juridice sau bunurile.

Cetatenia romana constituie acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social - economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la acel stat si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul drepturilor si indatoririlor prevazute de constitutie si de legi.

Pe cale de consecinta, cetatenia nu indica originea etnica a persoanei fizice.

2. Natura juridica a cetateniei

Natura juridica a cetateniei este una din cele mai controversate probleme referitoare la cetatenie.

Ea fost considerata:

un "statut personal";

o "situatie juridica a persoanei";

un "raport juridic dintre individ si stat";

o parte a "starii civile a persoanei";

un "contract tacit sinalagmatic";

un "raport contractual" etc.

Impartasim opinia exprimata in literatura juridica potrivit careia cetatenia este un element al capacitatii juridice.

3. Reglementarea juridica a cetateniei romane si principiile ce se degaja din normele juridice privitoare la cetatenie

Normele care reglementeaza cetatenia sunt norme ale dreptului constitutional, ele formand o institutie a acestei ramuri de drept.

Normele privitoare la cetatenie se gasesc in Constitutie, care este izvorul principal al dreptului constitutional, in art. 5.

La 1 martie1991 a fost adoptata Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane, care a abrogat Legea nr. 24/1971. Legea cetateniei romane a fost modificata de mai multe ori.

La data de 6 noiembrie 1997, a fost adoptata, de catre Consiliul Europei, la Strasbourg, Conventia europeana asupra cetateniei si care a fost ratificata de Romania, prin Legea nr. 396/2002 (Monitorul Oficial nr. 490 din 9 iulie 2002), cu trei rezerve.

Analiza normelor juridice care formeaza institutia juridica a cetateniei, permite formularea unor principii care stau la baza cetateniei romane. Aceste principii sunt:

Fiecare persoana fizica are dreptul la o cetatenie, iar conform art. 3 pct. 1 din Conventie, fiecare stat este obligat sa determine prin propria legislatie, care sunt cetatenii sai. Nimeni nu poate fi, in mod arbitrar, privat de cetatenia sa.

Numai cetatenii romani sunt titularii tuturor drepturilor prevazute de constitutie si legi, unele dintre ele fiind doar ale cetatenilor romani si anume:

dreptul de a alege si dreptul de a fi ales in autoritatile reprezentative (art. 34, 35 din Constitutia);

dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta pe teritoriul Romaniei si de a circula liber pe acest teritoriu (art. 25 (2) din Constitutie);

dreptul de a ocupa orice demnitate publica sau de a fi angajat in orice functie publica, pentru care indeplineste conditiile cerute de lege( art. 16(3) din Constitutie);

dreptul de a nu fi extradat si expulzat decat in anumite conditii dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, conform art. 19 (1) din Constitutie;

dreptul de a fi protejat diplomatic de catre statul roman, atunci cand se afla in strainatate. (art. 1 din Legea cetateniei romane si art. 17 din Constitutie).

Numai cetatenii sunt tinuti a indeplini toate obligatiile stabilite prin Constitutie si legile tarii.

Unele obligatii, prevazute de Constitutia si legile romanesti, apartin in exclusivitate cetatenilor romani, pentru ca numai ei pot fi titularii tuturor drepturilor si obligatiilor. Persoanele care nu au aceasta calitate nu sunt tinute a indeplini anumite indatoriri, ce revin numai cetatenilor romani. Aceste obligatii sunt:

fidelitatea fata de tara;

apararea tarii.

Cetatenii romani sun egali in fata legii (drepturi si indatoriri) fara deosebire de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere sau intemeiata pe orice alta imprejurare si indiferent de modul in care au dobandit cetatenia.

Cetatenia e in exclusivitate o problema de stat.

Casatoria nu produce nici un efect juridic asupra cetateniei sotilor. De asemenea, declararea nulitatii, anularea sau desfacerea casatoriei nu produc nici un efect asupra cetateniei sotului, care a dobandit cetatenia romana in timpul casatoriei.

Schimbarea cetateniei unuia din soti nu produce nici un efect asupra cetateniei romane a celuilalt sot. Cetatenia romana se dobandeste fara sa aiba in ve­dere ca potrivit legii unui alt stat o persoana era si cetatean al acelui stat.

Dobandirea cetateniei romane

Moduri de dobandire a cetateniei

Dobandirea cetateniei,  se face pe baza a doua sisteme si anume:

sistemul care are la baza principiul jus sanguinis (dreptul sangelui), care se utilizeaza in Franta, Belgia, Italia, tarile scandinave etc. si,

sistemul jus loci sau jus soli (dreptul locului, adica al teritoriului pe care s-a nascut o persoana fizica), care se utilizeaza in SUA, Marea Britanie, America Latina etc.

Conform sistemului jus sanguinis, copilul devine cetateanul unui stat daca se naste din parinti care, amandoi sau numai unul, au cetatenia statului respectiv.

Conform sis­temului jus loci, copilul devine cetateanul unui stat daca se naste pe teritoriul statului respectiv. Cat priveste acest sistem, se considera ca ar avea serioase neajunsuri. Atunci cand parintii nu au cetatenia statului unde s-a nascut copilul, este putin probabil ca acesta sa doreasca intr-adevar sa ramana cetatean al statului respectiv, el fiind atasat prin familia sa unui alt stat.

In dreptul roman a fost adoptat sistemul care are la baza sistemul jus sanguinis.

Legea cetateniei romane stabileste patru moduri in care cetatenia romana poate fi dobandita:

nasterea;

adoptia;

repatrierea;

acordarea la cerere.

a) Dobandirea cetateniei romane prin nastere

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Legea cetateniei romane, in art. 5, stabileste ca este cetatean roman copilul care se naste (pe teritoriul Romaniei), din parinti cetateni romani. De asemenea, este cetatean roman copilul nascut pe teritoriul statului roman, chiar daca numai unul dintre parinti este cetatean roman.

b) Dobandirea cetateniei romane prin adoptie

Conform art. 8 din lege, cetatenia romana se dobandeste de catre copilul cetatean strain sau fara cetatenie, prin adoptie daca:

cel putin unul dintre soti care adopta este cetatean roman sau;

atunci cand adoptia se face de o singura persoana, daca acesta este cetatean roman;

in toate cazurile adoptatul nu a implinit varsta de 18 ani.

In cazul in care numai unul dintre adoptatori este cetatean roman, cetatenia adoptatului va fi hotarata, de comun acord, de catre adoptatori.

Legea cetateniei romane prevede, in art. 8, alin. 2, o solutie noua fata de reglementarea legala anterioara, pentru cazul in care adoptatorii nu cad de acord asupra cetateniei copilului adoptat, instanta judecatoreasca competenta sa incuviinteze adoptia va decide, tinand seama de interesele copilului.

In cazul in care copilul a implinit varsta de 14 ani, in vederea incuviintarii adoptiei este necesar si consimtamantul lui, care trebuie sa fie dat in forma unei declaratii autentice, in fata notarului public.

c) Dobandirea cetateniei romane prin repatriere

Acest mod de dobandire a cetateniei romane a raspuns necesitatii de a se da o reglementare corespunzatoare situatiilor in care persoanele, care au fost cetateni romani au pierdut cetatenia romana ca urmare a stabilirii lor in strainatate, dar doresc sa se reintegreze in societatea romaneasca.

In cazul repatrierii este vorba de persoane (fostii cetateni romani), care sunt legate de poporul roman si care, din diferite motive, au intrerupt pentru anumite perioade de timp contactul lor cu societatea romaneasca.

Persoana care a pierdut cetatenia romana o redobandeste ca efect al repatrierii daca, dorind sa se integreze in societatea romaneasca:

isi exprima dorinta in acest sens si

au obtinut aprobarea de repatriere.

Acordarea cetateniei romane in acest caz, se face fara conditia renuntarii la cetatenia straina detinuta de cel care solicita repatrierea, sau de sotul sau sotia sa, dupa caz.

In situatia in care parintii care au cerut repatrierea nu cad de acord asupra cetateniei copiilor lor, tribunalul de la domiciliul copilului va decide, tinand seama de interesele acestuia.

Copilul care a implinit varsta de 14 ani trebuie sa-si exprime consimtamantul, in forma unei declaratii autentice date in fata notarului public.

Sotul cetatean strain sau fara cetatenie al persoanei, care se repatriaza poate cere si el dobandirea cetateniei romane, in conditiile Legii nr. 21/1991.

Legea nr. 21/1991, in art. 35, prevede si solutioneaza doua situatii speciale si tranzitorii si anume:

a repatrierii fostilor cetateni romani care, inainte de data de 22 decembrie 1989, au pierdut cetatenia romana din diferite motive. Acestia o pot dobandi la cerere, pe baza unei declaratii autentificate date, in strainatate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale Romaniei, iar in tara, in fata notarului public, chiar daca au o alta cetatenie si nu isi stabilesc domiciliul in Romania si

repatrierii celor carora li s-a "ridicat" cetatenia romana, fara voia sau din motive neimputabile lor, precum si descendentilor acestora. Legea nu defineste notiunea de "ridicat" Consideram ca, aceasta notiune ar trebui sa fie interpretata in sensul cuprinderii in ea a tuturor situatiilor "sanctionatorii" aplicate celor, care savarseau fapte contrare orientarilor vechiului regim.

Prin modificarea Legii nr. 21/1991, realizata in anul 1999, in art. 4 al legii nu se mai prevede repatrierea ca mod de dobandire a cetateniei romane. Cu toate acestea repatrierea este reglementata in art. 10 din lege, in partea care reglementeaza "acordarea la cerere", iar motivatia, care apare ca nefericita, ar putea consta in aceea ca, atat dobandirea cetateniei la cerere cat si cea prin repatriere, se face pe baza formularii unor cereri motivate.

d) Dobandirea (acordarea) cetateniei romane la cerere

Acest mod de dobandire a cetateniei priveste pe cetatenii straini sau apatrizii (persoanele fara cetatenie), care isi manifesta dorinta de a se integra in societatea romaneasca.

Conditiile pentru acordarea cetateniei romane la cerere sunt:

s-a nascut si domiciliaza, la data cererii, pe teritoriul Romaniei sau, desi nu s-a nascut pe acest teritoriu, locuieste in mod legal, continuu si statornic pe teritoriul statului roman de cel putin 8 ani sau, in cazul in care este casatorit cu un cetatean roman, de cel putin 5 ani;

dovedeste prin comportarea si atitudinea sa loialitate fata de statul si de poporul roman;

a implinit varsta de 18 ani;

are asigurate mijloacele legale de existenta (in tara sau in strainatate);

este cunoscut cu o buna comportare si nu a fost condamnat in tara sau in strainatate pentru o infractiune, care il face nedemn de a fi cetatean roman;

cunoaste limba romana si poseda notiuni elementare de cultura si civilizatie romaneasca, in masura suficienta pentru a se integra in viata sociala;

cunoaste prevederile Constitutiei Romaniei.

Termenele prevazute la lit. a) pot fi reduse pana la jumatate in cazul in care solicitantul este o personalitate recunoscuta pe plan international.

Copilul nascut din parinti cetateni straini sau fara cetatenie si care nu a implinit varsta de 18 ani dobandeste cetatenia romana o data cu parintii sai.

In cazul in care numai unul dintre parinti dobandeste cetatenia romana, parintii vor hotari, de comun acord, cu privire la cetatenia copilului.

In situatia in care parintii nu cad de acord, tribunalul de la domiciliul minorului va decide, tinand seama de interesele acestuia. In cazul copilului, care a implinit varsta de 14 ani este necesar consimtamantul acestuia, care trebuie dat in fata unui notar public.

e) Cetatenia copilului gasit pe teritoriul Romaniei

Potrivit legii romane, copilul gasit pe teritoriul roman este cetatean roman daca nici unul din parinti nu este cunoscut.

Aceasta solutie se intemeiaza tot pe principiul jus sanguinis, prezumandu-se ca cel putin unul din parinti a fost cetatean roman.

5. Pierderea cetateniei romane

Moduri de pierdere a cetateniei romane

Modurile de pierdere a cetateniei romane sunt:

Retragerea

aprobarea renuntarii la cetatenia romana;

alte cazuri legale.

a. Retragerea cetateniei romane

Apare ca o sanctiune, atat in legislatiile straine cat si in cea romana dinaintea anului 1948 si se aplica cetatenilor romani.

Se poate retrage cetatenia romana celui care:

a.      aflat in strainatate, savarseste fapte deosebit de grave prin care vatama interesele statului roman sau lezeaza prestigiul Romaniei;

b.      aflat in strainatate, se inroleaza in fortele armate ale unui stat cu care Romania a rupt relatiile diplomatice sau cu care este in stare de razboi;

c.       a obtinut cetatenia romana prin mijloace frauduloase.

In primul rand se constata ca nu se poate retrage cetatenia romana decat persoanelor, care se afla in afara granitelor tarii.

Cetateanului roman care domiciliaza pe teritoriul Romaniei i se poate retrage cetatenia romana decat atunci cand a obtinut-o in mod fraudulos;

legea nu ingaduie retragerea cetateniei romane cetateanului roman care a dobandit-o prin nastere;

retragerea cetateniei romane se pronunta numai impotriva persoanei vinovate, aflate in una din situatiile prevazute de lege si mentionate mai inainte;

nu produce nici un efect juridic asupra cetateniei sotului sau copiilor persoanei careia i s-a retras cetatenia.

Procedura retragerii cetateniei romane este aceeasi ca cea pentru acordarea acesteia, cu exceptia fazei de depunere a juramantului.

Sesizarea comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei se poate face, in scris, de oricine are cunostinta de existenta vreunui motiv pentru retragerea cetateniei. Sesizarea trebuie, in mod obligatoriu, sa fie insotita de dovezile pe care se bazeaza.

Comisia poate cere, din oficiu sau la cerere, date si informatii de la orice autoritate sau persoana, care are cunostinta de existenta unor situatii care atrag retragerea cetateniei.

Retragerea cetateniei se face de Guvern prin hotarare, la propunerea ministrului justitiei, propunere bazata pe raportul comisiei.

Produce efecte doar fata de cel ce a formulat cererea si pe data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, a hotararii Guvernului de retragere.

b. Renuntarea la cetatenia romana

Este un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce tin de statutul juridic al persoanei.

A fost reglementata, ca mod de pierdere a cetateniei, deoarece se pot ivi situatii in care o persoana, cetatean roman, doreste sa se stabileasca in strainatate si sa obtina cetatenia statului unde se stabileste.

Legea prevede ca se poate aproba renuntarea la cetatenia romana numai cetateanului roman, care a implinit varsta de 18 ani.

Legea nr. 21/1991 dispune ca, se poate aproba renuntarea la cetatenia romana celui care:

a.      nu este invinuit sau inculpat intr-o cauza penala ori nu are de executat o pedeapsa penala;

b.      nu este urmarit pentru debite catre stat, persoane fizice sau juridice din tara sau avand astfel de debite, le achita ori prezinta garantii corespunzatoare pentru achitarea lor.

Cererea de renuntare la cetatenia romana se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica si se rezolva potrivit procedurii prevazute de lege pentru acordarea cetateniei romane, cu exceptia fazei de depunere a juramantului de credinta.

Se aproba prin hotarare de catre Guvernul Romaniei, la propunerea ministrului justitiei, propunere facuta pe baza raportului comisiei pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei romane.

Nu produce efecte decat fata de cel ce o face, nu si fata de sot sau copii, asa cum de altfel am precizat si la principiile cetateniei romane.

Legea romana prevede ca:

in cazul in care ambii parinti (sau unul, daca numai acesta este cunoscut sau in viata) obtin aprobarea renuntarii la cetatenia romana, iar copilul minor se afla impreuna cu ei in strainatate ori paraseste impreuna cu ei tara, copilul pierde cetatenia roman odata cu parintii sai;

daca acestia au pierdut cetatenia romana la date diferite, copilul o pierde pe ultima dintre aceste date;

copilul minor care, pentru a domicilia in strainatate, paraseste tara dupa ce ambii parinti au pierdut cetatenia romana, pierde cetatenia romana pe data plecarii sale din tara;

in toate situatiile de mai sus, copilul care a implinit varsta de 14 ani i se cere consimtamantul, care trebuie sa fie dat in forma unei declaratii autentice, in fata notarului public;

produce efecte pe data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a hotararii Guvernului de aprobare a renuntarii;

Cererea de renuntare la cetatenia romana se taxeaza potrivit legii.

c. Alte cazuri de pierdere a cetateniei romane

Privesc insa numai copiii minori, copii care de regula urmeaza conditia juridica a parintilor (firesti sau adoptatori).

Aceste situatii sunt:

Adoptia unui copil minor, cetatean roman, de catre cetateni straini.

Stabilirea filiatiei copilului gasit pe teritoriul Romaniei.

Anularea, declararea nulitatii sau desfacerea adoptiei unui minor strain de catre cetateni romani.

Legea nr. 21/1991 prevede ca, pentru toate aceste situatii de pierdere a cetateniei romane, in alte cazuri decat cele de retragere sau de renuntare la cetatenia romana, se aplica procedura reglementata de legea cetateniei romane pentru retragerea sau renuntarea la cetatenia romana.

6. Dovada cetateniei romane

Dovada cetateniei romane se face prin buletinul de identitate (cartea de identitate), pasaport sau certificat constatator legal eliberat.

Copiii pana la varsta de 14 ani, isi dovedesc cetatenia cu certificatul de nastere insotit de buletinul de identitate (cartea de identitate) sau pasaportul oricaruia dintre parinti sau, in cazul in care copilul este inscris in buletinul de identitate (cartea de identitate) sau pasaportul unuia dintre parinti, numai cu acest buletin (carte) sau pasaport.

Cat priveste dovada cetateniei copiilor pana la 14 ani gasiti pe teritoriul Romaniei, ea se face prin certificatul de nastere, deoarece parintii in aceasta situatie sunt necunoscuti.

In strainatate, dovada cetateniei romane se face prin actul valabil de trecere a frontierei emis de autoritatile romane.

Cat priveste cetatenii romani aflati peste hotare, lor li se pot elibera, la nevoie, de catre misiunile diplomatice sau oficiile consulare romane - in conditiile stabilite de Ministerul de Intern - dovezi de cetatenie.

7. Procedura de dobandire a cetateniei romane

Procedura de acordare a cetateniei romane este reglementata in Capitolul III din Legea nr. 21/1991 si se aplica in cazurile de acordare a cetateniei romane la cerere sau prin repatriere.

Se declanseaza la cererea persoanei care solicita cetatenia romana, cerere care se face personal sau prin mandatar cu procura speciala si autentica.

Cererea va trebui sa fie insotita de actele care dovedesc indeplinirea conditiilor legale.

Urmeaza trei faze, toate cu caracter administrativ.

A. Faza de examinare a cererii

Cererea este examinata de o comisie pentru constatarea conditiilor de acordare a cetateniei, care functioneaza pe langa Ministerul Justitiei.

Comisia este compusa din 5 magistrati de la Tribunalul municipiului Bucuresti, desemnati pe o perioada de 4 ani de presedintele acestui tribunal.

Cererea este publicata, in mod obligatoriu, in extras, in Monitorul Oficial al Romaniei, pe cheltuiala petitionarului.

Dupa 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei comisia poate dispune completarea actelor, prin solicitarea oricaror explicatii din partea petitionarului;

solicitarea de relatii de la orice autoritati si citarea oricarei persoane, care ar putea da relatii sau informatii folositoare.

Persoanele fizice sau persoanele juridice, altele decat autoritatile publice, au dreptul de a face "intampinari", daca cu privire la cererea de obtinere a cetateniei romane detin date sau informatii necesare.

Comisia va intocmi un raport, care va cuprinde, in mod obligatoriu, alaturi de alte mentiuni neobligatorii, mentiunea daca cererea intruneste sau nu conditiile legale pentru acordarea cetateniei romane. Raportul se inainteaza ministrului justitiei.

B. Faza de acordare a cetateniei

Ministrul justitiei va intocmi un proiect de hotarare a Guvernului pentru acordarea cetateniei romane, la cerere sau prin repatriere:

o       daca sunt indeplinite conditiile legale in acest sens;

o       comunica petitionarului ca cererea sa nu indeplineste aceste conditii, in cazul contrar.

Daca Guvernul aproba prin hotarare, se acorda cetatenia romana petitionarului.

C. Faza juramantului de credinta fata de Romania. Efecte

Legea face deosebire intre:

"acordarea cetateniei" prin hotarare a Guvernului, care are ca efect necesitatea depunerii juramantului de credinta si

"dobandirea cetateniei", care coincide cu depunerea juramantului de credinta si care are ca efect obtinerea cetateniei romane, pe data depunerii juramantului.

Juramantul de credinta trebuie depus:

in termen de 6 luni de la data comunicarii acordarii cetateniei romane persoanelor, care domiciliaza in tara, in fata ministrului justitiei sau a secretarului de stat delegat anume in acest scop.

In cazul acordarii cetateniei romane unei persoane, cu pastrarea domiciliului in strainatate, aceasta va depune juramantul de credinta in fata sefului misiunii diplomatice sau a oficiului consular al Romaniei din tara, in care acesta domiciliaza, fara ca legea sa prevada un termen in acest scop (art. 20 alin. ultim din lege).

Dupa depunerea juramantului de credinta ministrul justitiei ori seful misiunii diplomatice sau oficiului consular al Romaniei vor elibera persoanei careia i s-a acordat cetatenia romana certificatul constatator al indeplinirii procedurii de depunere a juramantului de credinta si al dobandirii cetateniei romane de la data depunerii juramantului.

Juramantul de credinta are ca efect juridic dobandirea cetateniei romane pe data depunerii sale (art. 21 din lege).

8. Cetatenia de onoare

Se acorda numai unor straini, pentru servicii deosebite aduse tarii si natiunii romane. Notiunea de strain este inteleasa in sensul legii romane.

La propunerea Guvernului de catre Parlamentul Romaniei, fara indeplinirea vreunei formalitati sau proceduri, in afara de cele specifice celor doua categorii de autoritati publice (art. 40 din lege).

Persoanele care au dobandit cetatenia de onoare se bucura de toate drepturile si libertatile recunoscute cetatenilor romani, cu exceptia drepturilor exclusiv politice si a dreptului de a ocupa o demnitate sau o functie publica (art. 16(3) din Constitutie).

Reprezentare grafica

Cetatenia romana

Intrebari, exercitii si teste grila:

A. Intrebari si exercitii:

Stabiliti deosebirile intre notiunile de nationalitate si cetatenie.

Explicati pe scurt natura juridica a cetateniei.

Prezentati avantajele si dezavantajele celor doua sisteme ce stau la baza dobandirii cetateniei: jus sangvinis si jus loci.

Comentati pe scurt care sunt implicatiile cetateniei Uniunii Europene in ceea ce priveste cetatenia romana.

Explicati pe scurt principiile care stau la baza cetateniei romane.

Prezentati regulile referitoare la dovada cetateniei.

Care este principiul dobandirii cetateniei romane de copilul gasit pe teritoriul Romaniei?

Care sunt deosebirile intre procedura de dobandire si cea de pierdere a cetateniei romane ?

B. Teste grila:

1. Cetatenia romana constituie:

a.      legatura ce se stabileste intre o persoana fizica sau juridica si statul roman;

b.      acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente social - economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutie si de legile Romaniei;

c.       originea etnica a persoanei fizice.

2. Din punctul de vedere al naturii juridice, cetatenia reprezinta:

a.      un element al capacitati juridice cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constitutional;

b.      un element al capacitati de folosinta cerute subiectelor raporturilor juridice de drept constitutional;

c.       situatia juridica a persoanei.

3. Schimbarea cetateniei romane a unuia dintre soti:

a.      nu produce nici un efect juridic asupra cetateniei romane a celuilalt sot;  

b.      are ca efect schimbarea cetateniei celuilalt sot;

c.       are ca efect schimbarea cetateniei celuilalt sot, doar daca din casatoria  sotilor a rezultat cel putin un copil minor.

4. Conform sistemului jus sangvinis, copilul dobandeste cetatenia unui stat daca:

a. se naste pe teritoriul acelui stat;

b. se naste pe teritoriul acelui stat si parintii isi dau acordul ca minorul sa dobandeasca cetatenia acelui stat, chiar daca nici unul dintre ei nu are cetatenia acelui stat;

c. se naste din parinti care, amandoi sau numai unul, au cetatenia statului respectiv.

5. Potrivit legii romane, dobandirea cetateniei romane are la baza principiul:

a.      jus loci;

b.      jus sangvinis;

c.       jus soli.

6. Legea cetateniei romane prevede ca aprobarea cererilor de acordare a cetateniei romane la cerere se face prin hotarare a Guvernului la propunerea:

a. presedintelui Romaniei;

b. primului-ministru;

c. ministrului justitiei.

7. Retragerea cetateniei romane apare ca:

a. un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce tin de statutul juridic al persoanei;

b. o sanctiune;

c. un drept ce sta la indemana oricarui cetatean roman.

8. Cererea de renuntare la cetatenia romana, fiind o cerere personala:

a. produce efecte fata de toata familia celui ce o face;

b. nu produce efecte decat fata de cel ce o face si nu si fata de sot sau copii;

c. produce efecte fata de cel ce o face si fata de copilul minor care se afla cu el in strainatate dar nu fata de sotul cetatean roman aflat in tara.

9. Juramantul de credinta are ca efect juridic:

a.    pierderea cetateniei romane pe data depunerii sale;

b.      dobandirea cetateniei romane de onoare;

c.       dobandirea cetateniei romane pe data depunerii sale.