Conditii generale de forma pentru validitatea testamentului

Avind in vedere importanta si gravitatea efectelor pe care le produc dispozitiile testamentare si pentru protejarea - pe cit posibil - a vointei testatorului impotriva unor influente si presiuni, precum si pentru a nu lasa indoiala asupra existentei si sensului manifestarii de vointa, legea prevede ad solemnitatem - sub sanctiunea nulitatii absolute - anumite forme testamentare pe care trebuie sa le imbrace vointa testatorului pentru a putea produce efecte

Formele testamentare prevazute de lege sint fie forme ordinare (testament olograf, autentic si secret, numit si mistic), intre care testatorul poate alege liber, fie forme extraordinare, numite testamente privilegiate, care pot fi incheiate in imprejurari exceptionale, cind testatorul nu are posibilitatea alegerii intre formele testamentare ordinare, fie alte forme de testamente, special prevazute de lege.

Reglementind o varietate relativ mare de forme testamentare, legea consacra doua conditii de forma, care sint generale, comune tuturor testamentelor:

forma scrisa;

forma actului separat.

I.1.1.           Forma scrisa

Indiferent de forma testamentului si chiar daca testatorul s‑ar gasi in imprejurari exceptionale (de exemplu militar in timp de razboi), in toate cazurile testamentul trebuie sa fie imbracat in forma scrisa. Legislatia noastra nu recunoaste ca valabil testamentul verbal (nuncupativ). Forma scrisa este prevazuta ca o conditie de validitate a testamentului (ad solemnitatem), iar nu ca o simpla conditie de dovada, lipsa ei fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a manifestarii de vointa. In principiu, fara forma scrisa nu exista testament.

Dispozitiile mortis causa ale testatorului trebuie sa rezulte din cuprinsul unui testament incheiat intr‑una din formele scrise prevazute de lege. Mai mult, intregul continut al testamentului trebuie sa fie imbracat in forma testamentara valabil intocmita, nefiind admis asa-numitul act per relationem (de exemplu confirmarea unui testament anterior nul pentru vicii de forma printr‑un testament posterior, chiar daca acesta din urma este valabil incheiat). Numai pentru descoperirea adevaratului inteles al unei dispozitii cuprinse in testamentul valabil incheiat se pot folosi - in cadrul operatiunii de interpretare - dovezi extrinseci, iar nu pentru a constata dispozitii necuprinse in testament.

In lipsa testamentului intocmit in forma prevazuta de lege, intentia testatorului de a dispune pentru caz de moarte nu se poate dovedi, chiar daca el ar fi fost impiedicat sa testeze de o forta majora sau de o terta persoana si chiar daca si‑ar fi exprimat vointa prin viu grai sau prin aprobarea unui proiect de testament nesemnat.

Altfel se pune problema daca testamentul a fost inlocuit in forma prevazuta de lege, dar nu poate fi prezentat de cel interesat (de exemplu de legatar, de mostenitorul legal care pretinde ca un comostenitor a fost exheredat etc.), deoarece a fost distrus, pierdut sau dosit. In aceasta ipoteza, intilnita in practica numai in cazul testamentului olograf, se admite aplicarea prin asemanare a dispozitiilor art. 1198 Cod civil (care permite folosirea oricarui mijloc de proba pentru dovedirea cuprinsului unui inscris care nu poate fi prezentat din motive fortuite, inclusiv fapta unui tert), persoana interesata putind dovedi, prin orice mijloc de proba, ca testamentul a existat cu continutul pretins, dar nu poate fi prezentat din cauze fortuite si care sint independente de vointa si stirea testatorului.

Deci daca testamentul legal incheiat nu poate fi prezentat pentru valorificarea drepturilor pretinse, reclamantul trebuie sa dovedeasca:

Faptul ca testamentul a existat, fiind intocmit in forma prevazuta de lege. Daca imposibilitatea prezentarii testamentului se datoreaza piritului, validitatea testamentului se prezuma pina la proba contrara.

Disparitia sau distrugerea testamentului dupa moartea testatorului sau chiar in timpul vietii lui - in ultimul caz cu dovada in plus ca evenimentul s‑a produs fara voia sau stirea testatorului.

Continutul pretins al testamentului (de exemplu legatul reclamat). Intrucit aceasta dovada este deosebit de anevoioasa, se prezuma existenta legatului daca distrugerea testamentului este opera mostenitorului pirit.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

I.1.2.           Forma actului separat. Interzicerea testamentului conjunctiv

Pentru a asigura libertatea de vointa a testatorului si caracterul personal, unilateral si revocabil al dispozitiilor testamentare, legea nu permite ca doua sau mai multe persoane sa testeze "prin acelasi act, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unei terte persoane" Asemenea testamente - numite conjunctive - sint interzise pentru ca pluralitatea de parti ar conferi testamentului caracter contractual, deci irevocabil prin vointa unilaterala. Inseamna ca libertatea de vointa a testatorului nu ar fi deplina nici la incheierea testamentului si nici la revocarea dispozitiilor pe care le cuprinde.

In practica problema se pune mai ales in cazul sotilor si denota preocuparea lor de a asigura mentinerea dispozitiilor testamentare mutuale si corelative ori facute in favoarea unei (unor) terte persoane (de exemplu in favoarea copiilor celor doi soti din casatoriile anterioare). Or, acest scop in nici un caz nu poate fi atins; sub nici o forma nu se pot lua masuri care sa garanteze mentinerea (irevocabilitatea) dispozitiilor testamentare. Ele sint prin esenta dispozitii revocabile pina in ultima clipa a vietii, iar daca testamentul este conjunctiv - chiar daca nu este revocat de nici unul dintre testatori - intervine sanctiunea prevazuta de lege.

In literatura de specialitate si practica judiciara s‑a precizat ca testamentul nu este conjunctiv daca doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi coala de hirtie, daca "actele" de dispozitie sint distincte, valabile in sine si semnate separat, exprimind fiecare vointa unei singure persoane. Deci testamentul este conjunctiv numai daca este, ca act juridic, o opera comuna a doua sau mai multe persoane, dispozitiile fiind contopite in acelasi context. Dimpotriva, daca testamentele (actele de dispozitie testamentara) sint separate, ele vor fi valabile chiar daca contin dispozitii reciproce si interdependente, inclusiv clauza ca revocarea unui testament atrage si revocarea celuilalt, caz in care dispozitiile dintr‑un testament constituie motivul determinant (causa remota) al intentiei liberale (animus donandi) al celuilalt testator (causa proxima). Reciprocitatea dispozitiilor nu impiedica revocarea lor unilaterala, testamentele fiind separate. Este valabil si testamentul unuia dintre soti, chiar daca a fost semnat si de catre celalalt sot.

I.1.3.           Sanctiunea nerespectarii conditiilor de forma

Nerespectarea conditiilor generale de forma (forma scrisa si forma actului separat), ca si nerespectarea conditiilor speciale de forma prevazute pentru diferite feluri de testamente, se sanctioneaza cu nulitatea absoluta si, ca atare, potrivit dreptului comun, constatarea nulitatii poate fi invocata de orice persoana interesata si oricind, fie pe cale de exceptie, fie pe cale de actiune, dreptul de a invoca fiind imprescriptibil.

Intrucit sanctiunea prevazuta expres de lege este nulitatea absoluta, ar urma ca testamentul intocmit cu nerespectarea conditiilor de forma sa nu produca nici un efect. Totusi, prin extinderea unor reglementari de la institutii vecine si conexe si in lumina principiilor sau reglementarilor aplicabile in materie de nulitate pentru vicii de forma rigoarea sanctiunii este atenuata sub anumite aspecte ori devine inaplicabila.

I.1.4.           Limitari ale efectelor nulitatii absolute si derogari

Se admite aplicarea in materie de testamente (vizind donatiile), care permite - dupa moartea testatorului - acoperirea nulitatii pentru vicii de forma (inclusiv forma verbala a testamentului) prin confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a actului de catre mostenitorii legali sau alti reprezentanti (succesori universali sau cu titlu universal) ai testatorului, daca confirmarea, ratificarea sau executarea este benevola si facuta in cunostinta de cauza Evident, confirmarea testamentului nul absolut pentru vicii de forma de catre un succesor nu creaza nici o obligatie pentru ceilalti. Beneficiarul confirmarii poate valorifica dreptul numai impotriva succesorului in cauza si numai pentru partea acestuia din datorie.

Sanctiunea nulitatii nu vizeaza acele dispozitii testamentare care, potrivit legii, pot fi facute si in alta forma decit aceea testamentara. De exemplu recunoasterea unui copil prin testament autentic, nul pentru ca este conjunctiv, produce efecte deoarece este facut prin act autentic Tot astfel revocarea unui testament anterior printr‑unul ulterior produce efecte chiar daca cel din urma este nul ca testament (de exemplu este conjunctiv), dar este autentificat

Testamentul autentic sau mistic - la care adaugam si testamentele privilegiate - nule ca atare pentru vicii de forma, sint valabile ca testamente olografe daca indeplinesc conditiile de forma prevazute de lege pentru acestea (scris, datat si semnat de mina testatorului). Pentru aceasta nu e nevoie de aplicarea principiului conversiunii actelor juridice la formele testamentare; actul este valabil ca testament olograf pur si simplu pentru ca indeplineste conditiile de forma ale unui astfel de testament

Nulitatea absoluta a testamentului pentru nerespectarea conditiilor de forma prevazute de legislatia in vigoare se aplica testamentelor facute sub incidenta acestor reglementari, de catre cetatenii romani si pe teritoriul tarii. Daca testamentul s‑a facut sub incidenta altor legi ori in strainatate sau de catre straini, regulile de forma si validitatea testamentului urmeaza sa fie apreciate in mod diferit.

In plan temporal, sub aspectul formei in dreptul intern se aplica principiul tempus regit actum: conditiile de forma ale testamentului se apreciaza dupa legea in vigoare la data intocmirii.

In plan spatial, testamentul facut, fie si de catre romani, in strainatate este valabil daca a fost incheiat in conformitate cu legislatia locului, care permite, de exemplu, testamentul verbal sau conjunctiv (principiul locus regit actum).

Intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sint socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile fie la data cind a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului, conform oricareia dintre legile urmatoare:

a)      legea nationala a testatorului;

b)      legea domiciliului acestuia;

c)      legea locului actului unde a fost intocmit, modificat sau revocat;

d)      legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;

e)      legea instantei sau organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite."

Deci in privinta conditiilor de forma ale testamentului, inclusiv forma verbala sau cea a actului separat, aceasta lege prevede o mare varietate de legi in raport de care se poate aprecia valabilitatea testamentului, inclusiv legea locului incheierii actului. Astfel fiind, este posibil ca testamentul, chiar verbal sau conjunctiv, sa nu fie lovit de nulitate si sa produca efecte depline in Romania (nu efectele imperfecte ale unei obligatii naturale).