Sectiunea I - Enumerarea conditiilor. Reglementare legala

Sectiunea a II-a - Capacitatea succesorala

Sectiunea a III-a - Nedemnitatea succesorala

Sectiunea a IV-a - Vocatia sau chemarea la mostenire

Sectiunea I

Enumerarea conditiilor. Reglementare legala

In Capitolul II din Titlul I, "Despre succesiuni", intitulat "Despre conditiile cerute pentru a putea succede", Codul civil prevede (art. 654-658) doua conditii pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire si anume:

a) sa aiba capacitate succesorala si

b) sa nu fie nedemna de a mosteni.

Doctrina a mai adaugat o a treia conditie si anume:

c) sa aiba vocatie (chemare) la mostenire.

Este de observat ca prima conditie prevazuta de art. 654 C. civ., capacitatea succesorala si cea de a treia, vocatia succesorala, sunt conditii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea succesorala, prevazuta de art. 655-658 C. civ. este una negativa. Aceasta pe de o parte, iar pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si vocatia succesorala) sunt valabile atat pentru mostenirea legala cat si pentru cea testamentara, pe cand nedemnitatea priveste numai mostenirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara fiind revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine prevazuta de art. 831 si art. 930 C. civ.

Vocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale in lege iar in cazul celei testamentare in testament.

Raportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala este de la general la particular caci daca o persoana exista sau este conceputa si se naste vie are un drept general si abstract prevazut in Constitutie (art. 42) de a mosteni, care este o parte a capacitatii de folosinta. Are asadar, capacitate succesorala generala. Pe cand vocatia succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se raporteaza la o succesiune concreta si rezulta din raporturile concrete de rudenie sau de casatorie cu defunctul, in cazul mostenirii legale si din cuprinsul testamentului in cazul mostenirii testamentare. ¹ Totusi vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu dreptul de mostenire prevazut de art. 42 din Constitutie. Sugestiv s-a spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin vocatia concreta la mostenire.

Pentru discutiile existente in doctrina in legatura cu capacitatea succesorala, a se vedea: D. Chirica, op. cit., p. 16; Tr. Ionascu, Curs de drept civil, succesiuni si liberalitati, Iasi, 1928, p. 10; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, Drept civil roman. Regimuri matrimoniale. Succesiuni. Donatiuni. Testamente, vol. III, Ed. Socec, Bucuresti, 1948, p. 222; Fr. Deak, op. cit., p. 43 si urm; St. Carpenaru, Dreptul de mostenire, in Fr. Deak, St. Carpenaru, Drept civil. Contractele speciale. Dreptul de autor. Dreptul de mostenire, Bucuresti, 1983, p. 385.

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 57-58.

Sectiunea a II-a

Capacitatea succesorala

- Notiunea capacitatii succesorale

- Persoanele care au capacitate succesorala

- Persoanele care nu au capacitate succesorala

Notiunea capacitatii succesorale

Potrivit art. 654 C. civ. "Pentru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe la momentul deschiderii succesiunii". ¹ Asadar, orice persoana care exista in momentul deschiderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea.

Asa cum am aratat in literatura juridica a existat controversa in privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de exercitiu a persoanei. Consideram ca in mod judicios s-a precizat ² ca: "aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva decat o parte a acesteia; capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii [art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954), in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobandi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune".

Existenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul deschiderii succesiunii. Dovada incumba acesteia potrivit art. 1169 C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui de cuius, oricat de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cand drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de propriii sai succesori.

In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca existenta sa la data deschiderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment intrucat, potrivit art. 668 C. civ., numai persoanele moarte se pot reprezenta. Precizam ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale.

Cand este vorba de mai multe mosteniri subsecvente, cand se vorbeste de retransmiterea mostenirii, mostenitorul legal sau testamentar supravietuieste un interval scurt de timp dupa deschiderea mostenirii si dobandeste cota sa parte de la defunct, chiar daca nu a acceptat mostenirea dar nici nu a renuntat la ea. In acest caz mostenirea se retransmite propriilor mostenitori. In astfel de cazuri cei care pretind vreun drept prin retransmitere succesorala trebuie sa dovedeasca, sub aspectul capacitatii succesorale, existenta succesibilului in momentul deschiderii primei succesiuni dar si existenta in momentul deschiderii celei de a doua sau subsecvente mosteniri. In cazul retransmiterii succesorale, fiind vorba de doua sau mai multe mosteniri ele trebuie examinate separat sub aspectul componentei lor, al acceptarii in termenul de 6 luni prevazut de art. 700 C. civ. si al cotelor ce se cuvin mostenitorilor ³ . Competenta teritoriala in cazul mostenirilor subsecvente se determina dupa locul deschiderii celei din urma mosteniri, atat in ce priveste birourile notariale cit si instantele de judecata.

Exprimarea legiuitorului este cel putin curioasa cand prevede ca persoana care succede trebuie neaparat sa existe, caci o persoana, fie exista, fie nu exista, neputand exista neaparat.

A se vedea D. Chirica, op. cit., p. 16.

A se vedea D. Cimpoieru, Mostenirea prin retransmitere, in Dreptul nr. 4/1995, p. 28-30; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 753/1990, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 138-140.