Nedenuntarea unor infractiuni

Nedenuntarea unor infractiuni

1. Continutul legal

Infractiunea este prevazuta in art. 262 C.pen. si consta in omisiunea de a denunta de indata savarsirea vreuneia dintre infractiunile prevazute in art. 174, 175, 176, 211, 212, 215¹, 217 alin. (2)‑(4), art. 218 alin. (1) si art. 276 alin. (3).

Este vorba despre savarsirea urmatoarelor infractiuni: omor, omor calificat, omor deo­sebit de grav, talharie, piraterie, delapidare, distrugere (art. 217 C.pen.) alin. (2)‑(4), distrugere calificata, distrugere si semnalizare falsa.

Obligatia de a denunta aceste infractiuni, la fel ca si in cazul art. 170 C.pen. (ne­de­nuntarea unor infractiuni grave contra sigurantei statului), incumba oricarei persoa­ne care a luat cunostinta despre savarsirea uneia sau mai multor infractiuni. Daca este vorba despre alta infractiune, obligatia nu mai exista.

In schimb, daca se savarseste o anumita infractiune (de exemplu, una in legatura cu serviciul), iar persoana care a luat cunostinta are o anumita calitate (functionar public) si nu denunta de indata infractiunea, se va realiza continutul infractiunii pre­vazute in art. 263 C.pen. (omisiunea sesizarii organelor judiciare).

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relatii sociale care se refera la prompta infaptuire a justitiei, lucru care nu ar fi posibil daca nu s‑ar impune denuntarea de indata a anumitor infractiuni grave, prevazute explicit in art. 262 C.pen.

b) Obiect material nu exista la aceasta infractiune.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana care a luat cunos­tinta de savarsirea uneia din infractiunile prevazute in art. 262 C.pen.

Sotul sau ruda apropiata a faptuitorului infractiunii nedenuntate poate fi subiect activ al infractiunii, dar nu se pedepseste daca acesta comite fapta.

Daca sotul sau ruda apropiata instiga o alta persoana la nedenuntare, consideram ca acesta va trebui sa raspunda pentru instigare la nedenuntare, nu si pentru nede­nun­tarea savarsita in persoana proprie, deoarece in acest caz opereaza cauza de nepe­depsire prevazuta in alin. (2) al art. 262 C.pen.

Participatia la aceasta infractiune este posibila doar in forma instigarii si a com­plicitatii morale.

Instigatorul si complicele au si ei obligatia de a denunta una din infractiunile prevazute in art. 262 C.pen. Daca nu‑si indeplinesc aceasta obligatie si, in plus, insti­ga sau "ajuta" o alta persoana sa savarseasca nedenuntarea, se va retine un concurs de infractiuni intre instigare sau complicitate la nedenuntare, dupa caz, si nedenuntare savarsita in persoana proprie.

b) Subiectul pasiv este statul prin organele sale specializate.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta in omisiunea de a denunta de indata savarsirea unei infractiuni. Infractiunea care face obiectul nedenuntarii trebuie sa fie una din cele prevazute in art. 262 C.pen. Pentru existenta acestei infractiuni, se cere ca nedenuntarea sa aiba ca obiect o infractiune care a fost savarsita anterior. Daca fapta comisa anterior nu intruneste trasaturile esentiale ale infractiunii, obli­gatia de denuntare nu mai exista (de exemplu, o infractiune de omor a fost comisa in stare de legitima aparare de autorul acesteia). Se impune aceasta solutie, deoarece legiui­torul a folosit expresia ,,nedenuntarea unei infractiuni", si nu ,,nedenuntarea unei fapte prevazuta de legea penala"[1]. De asemenea, se precizeaza ca obligatia sub­zista doar in ceea ce priveste infractiunea ca fapta materiala, iar nu si pe participantii la aceasta infractiune. Daca obiectul nedenuntarii este o alta infractiune decat cele prevazute la art. 262 C.pen., infractiunea nu exista sau, dupa caz, ar putea fi realizat continutul infractiunii prevazute la art. 263 C.pen.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

b) O cerinta esentiala pentru existenta infractiunii este aceea ca denuntarea sa nu se faca de indata. Astfel, faptuitorul va savarsi infractiunea de nedenuntare atat atunci cand luand cunostinta despre savarsirea unei infractiuni nu o denunta, cat si atunci cand denunta fapta, dar cu intarziere. Verifi­carea masurii in care obligatia de denuntare a fost indeplinita de indata se va face in raport cu imprejurarile concrete ale fiecarei cauze, deoarece numai in raport cu aces­te imprejurari se poate stabili momentul in care faptuitorul a avut posibilitatea reala sa incunostinteze autoritatile[3].

c) Urmarea socialmente periculoasa consta in starea de pericol ce se creeaza pentru infaptuirea justitiei, prin atitudinea pasiva a faptuitorului.

d) Urmarea imediata este implicita, rezulta intotdeauna din insasi savarsirea faptei, nemaifiind necesara dovedirea legaturii de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Fiind vorba despre o infractiune omisiva, forma de vino­vatie, con­form art. 19 alin. ultim C.pen., poate fi atat intentia, cat si culpa. Daca faptuitorul urma­reste un anumit scop prin fapta de nedenuntare, si anume sa dea ajutor autorului infractiunii nedenuntate pentru a ingreuna urmarirea penala, se va retine un concurs de infractiuni intre nedenuntare si favorizarea infractorului.

Daca faptuitorul, dupa ce a aflat despre comiterea unui omor, ajuta pe autorul acestuia sa ascunda urmele infractiunii, urmarind impiedicarea descoperirii faptei si ingreunarea urmaririi penale, se va retine, de asemenea, un concurs intre infractiunea de nedenuntare si favorizarea infractorului.

Nedenuntarea exclude o intelegere prealabila cu autorul infractiunii nedenuntate. In acest caz, cel care nu a denuntat infractiunea in baza unei neintelegeri prealabile va raspunde pentru complicitate morala la infractiunea savarsita de autorul infrac­tiunii. In doctrina penala s‑a exprimat opinia conform careia promisiunea de nede­nun­tare, facuta anterior savarsirii faptei de catre autor, atunci cand exista obligatia de denuntare (art. 262 C.pen.), constituie complicitate morala.

Nu putem fi de acord cu parerea[4] conform careia amenintarea cu pierderea locului de munca ar justifica fapta de nedenuntare.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele de pregatire si tentativa nu sunt posibile, intrucat elementul mate­rial al laturii obiective consta intr‑o inactiune.

Infractiunea de nedenuntare se consuma in momentul in care faptuitorul, desi avea posibilitatea reala de a denunta o infractiune autoritatilor, nu o face.

Nu va exista infractiunea, daca o persoana denunta de indata savarsirea unei infractiuni, dar nu o face in forma prevazuta de Codul de procedura penala. De aseme­­nea, nu va exista infractiunea nici daca denuntul a fost facut la alta autoritate necompetenta a efectua urmarirea penala, deoarece aceasta are obligatia de a instiinta organele de urmarire penala.

B. Modalitati. Exista o singura modalitate normativa prevazuta in art. 262 alin. (1) C.pen., dar infractiunea poate imbraca diferite modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Pedeapsa prevazuta pentru aceasta infractiune este inchisoarea de la 3 luni la 3 ani. In art. 262 alin. (2) si (3) C.pen. sunt prevazute si unele cauze de nepedepsire. Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, in cazul in care legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa de cel mult 10 ani sau amenda.

Conform art. 262 alin. (2), faptuitorul nu se pedepseste daca are calitatea de sot sau ruda apropiata cu autorul infractiunii nedenuntate. Calitatea de sot sau ruda apro­piata trebuie sa existe in momentul luarii la cunostinta despre savarsirea unei infractiuni.

Daca infractiunea nedenuntata este savarsita in coautorat, de mai multe persoane, iar calitatea de sot sau ruda apropiata exista in raport cu unul dintre coautori, fap­tuitorul va raspunde pentru infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni (de exem­plu, trei persoane savarsesc in coautorat un omor, despre care afla fratele unuia dintre ei; in acest caz, faptuitorul avea obligatia sa denunte omorul, deoarece el era ruda cu unul dintre coautori, iar nu cu toti).

Conform art. 262 alin. (3), de asemenea, fapta nu se pedepseste daca faptuitorul incunostinteaza autoritatile despre savarsirea infractiunii, inainte de inceperea urma­ririi penale. Faptuitorul va beneficia de nepedepsire, chiar daca incunostinteaza autori­ta­tile competente dupa ce a inceput urmarirea penala ori dupa ce vinovatii au fost identificati, descoperiti, dar cu conditia sa fi inlesnit arestarea acestora.

In primul caz, legiuitorul a prevazut cauza de nepedepsire avand in vedere ca fapta fiind descoperita (urmarirea penala nu era inceputa), desfasurandu‑se doar actele premergatoare, orice informatie privind mai ales savarsirea infractiunii ar fi foarte utila la rezolvarea cauzei. Se poate intampla chiar ca faptuitorul sa fi avut anumite motive ce l‑au determinat sa nu denunte de indata fapta autoritatilor. In cel de‑al doilea caz, inlesnind arestarea autorilor infractiunii, nedenuntate, el da dovada ca nu a urmarit prin nedenuntare sa aduca atingere infaptuirii justitiei.

Daca faptuitorul omite sa denunte mai multe infractiuni despre care a luat cunostinta si cu privire la care exista obligatia de denuntare, se vor aplica regulile concursului ideal de infractiuni. S‑a adoptat aceasta solutie avand in vedere faptul ca intot­deauna infractiunea de nedenuntare este subsecventa infractiunii nedenuntate
(de exemplu, o persoana afla ca s‑a savarsit un omor, o talharie si o delapidare; obligatia de denuntare exista in raport cu toate aceste infractiuni enuntate; faptuitorul va raspunde in acest caz pentru un concurs ideal format din trei infractiuni de nedenuntare).