Drept penal partea generala - grile

a.

dreptul penal roman este o ramura de drept distincta care face parte din sistemul dreptului romanesc alaturi de alte ramuri de drept;

c.

1969;

a.

drept criminal;

a.

asigurarea mijloacelor de prevenire a criminalitatii, care se realizeaza, in primul rand, prin incriminarea faptelor periculoase, iar in al doilea rand, prin amenintarea cu sanctiunile prevazute de lege;

b.

Scoala pozitivista, Scoala apararii sociale, Scoala clasica.

c.

umanizarea pedepselor si a regimului de executare a pedepselor privative de libertate;

a.

imaginea clasica a omului rezonabil este inlaturata, acesta devenind stapan pe actele sale si liber sa aleaga intre bine si rau;

a.

protejarea societatii impotriva criminalitatii trebuie sa se realizeze prin masuri extrapenale, destinate sa neutralizeze delincventul (prin eliminare sau segregare ori prin aplicarea unor metode curative si educative);

c.

sporirea severitatii pedepselor si limitarea posibilitatilor de individualizare judiciara

c.

Ion Tanoviceanu si Vintila Dongoroz.

c.

1865;

a.

responsabilitatea morala a infractorului;

c.

Codul penal Carol al II-lea;

c.

introducerea de pedepse mai aspre;

a.

nullum crimen sine lege, nullum poena sine lege, nullum judicium sine lege;

a.

intreaga reglementare penala trebuie sa porneasca de la interesele fundamentale ale omului;

b.

reprezinta o garantie a libertatii persoanei intrucat, fara savarsirea unei infactiuni, nu se poate antrena raspunderea penala a unei persoane;

c.

presupune stabilirea si aplicarea sanctiunilor de drept penal in functie de gravitatea faptei savarsite, de periculozitatea infractorului, de necesitatile de indreptare a acestuia

c.

contine regula potrivit careia atat obligatia ce decurge dintr-o norma penala de a avea o anumita conduita, cat si raspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligatii, revin persoanei ce nu si-a respectat obligatia, savarsind fapta interzisa, si nu alteia sau unui grup de persoane.

b.

legile speciale nepenale cu dispozitii penale;

a.

legea fundamentala;

c.

ipoteza, dispozitia, sanctiuna;

a.

o operatiune logico-rationala ce se efectueaza cu ocazia aplicarii normei de drept si are drept scop aflarea vointei legiuitorului, exprimata in acea norma;

b.

legiuitorul, in momentul in care adopta o lege si da explicatii, in continutul acesteia, cu privire la anumiti termeni, expresii sau situatii juridice care impun o interpretare unitara;

c.

oamenii de stiinta.

b.

contextuala si posterioara;

b.

interpretare literala sau gramaticala, interpretare rationala sau logica, interpretare istorica

a.

"a fortiori", "per a contrario", "reductio ad absurdum";

c.

fasia de mare adiacenta marii teritoriale care se intinde de-a lungul marii pana la distanta de 24 mile marine, masurata de la liniile de baza;

a.

cand o infractiune este savarsita in totalitate pe teritoriul tarii noastre;

b.

principiul personalitatii legii penale, principiul realitatii legii penale, principiul universalitatii legii penale

b.

legea penala este activa de la intrarea ei in vigoare si pana la iesirea din vigoare;

c.

la 3 zile de la publicarea in Monitorul Oficial;

c.

momentul intrarii in vigoare.

c.

aplicarea prevederilor unei legi penale, a efectelor ei asupra unor fapte comise inainte de intrarea in vigoare a legii respective.

a.

poate fi retroactiva legea penala de dezincriminare care prevede ca o anumita fapta sau anumite fapte nu mai constituie infractiuni;

b.

se va pronunta scoaterea de sub urmarire penala

a.

pedeapsa nu se mai pune in aplicare sau, daca a inceput executarea, aceasta va inceta;

c.

se va pronunta achitarea;

c.

inceteaza toate consecintele ce decurg din condamare, in aceasta situatie aparand o veritabila reabilitare;

c.

legilor penale temporare;

a.

dupa conditiile de tragere la raspundere penala;

a.

faptuitorul sa fie cetatean roman sau o persoana fara cetatenie dar cu domiciliul in Romania;

c.

infractorul sa fie cetatean strain sau persoana fara cetatenie, domiciliata in strainatate.

a.

fapta sa fie prevazuta ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savarsita;

c.

politic, juridic, bilateral;

b.

extradare activa si extradare pasiva;

b.

raporturile juridice penale iau nastere prin impunerea vointei statului si nu prin acord de vointa;

c.

statul, persoanele fizice si juridice, ca destinatari ai normei penale;

b.

intre persoana vatamata si infractor;

b.

obligatia destinatarului normei penale de a-si conforma conduita cu exigentele cerute de norma penala;

a.

din momentul intrarii in vigoare a normei cu caracter penal;

c.

prin si numai prin savarsirea infractiunii.

a.

prin cauze intervenite dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti penale definitive: decesul faptuitorului, prescriptia executarii pedepsei, gratierea, amnistia, etc.;

b.

prin savarsirea faptei interzise, care da nastere raportului juridic de conflict;

a.

raporturi juridice penale de conformare si raporturi juridice penale de conflict;

b.

ordinea de drept penal efectiva;

c.

instantelor de judecata;

a.

subiect dominant;

b.

un act, o actiune sau inactiune care, prin natura lor sau prin urmarile produse, este susceptibila de a fi perceputa de simturile omului;

a.

valoarea sociala careia i se aduce atingere;

a.

persoana infractorului;

c.

pericol social generic sau abstract si pericol social concret.

a.

legiuitorul, in momentul in care fapta periculoasa este incriminata in legea penala ca infractiune;

b.

instanta judecatoreasca, cu prilejul judecarii faptei;

a.

fapta savarsita sa aduca o atingere minima a valorilor sociale aparate de legea penala, adica sa nu se afecteze substantial existenta, fiinta si functionalitatea valorilor sociale ocrotite prin incriminarea faptei;

c.

scopul urmarit de faptuitor;

b.

constiinta si vointa;

a.

intentia, culpa, intentia depasita;

c.

intentia directa si intentia indirecta.

c.

intentia care se naste in momentul comiterii faptei, in sensul ca infractorul prevede si urmareste un alt rezultat decat cel initial.

a.

culpa cu prevedere sau usurinta si culpa simpla sau neglijenta;

b.

intentia si culpa, reunite;

c.

obiectul juridic generic sau de grup, obiectul juridic specific, obiectul material sau obiectul direct ;

c.

determinarea individualitatii unei infractiuni in cadrul unui grup de infractiuni.

a.

obiectul juridic principal si obiectul juridic secundar sau adiacent;

b.

subiect juridic activ si subiect juridic pasiv;

a.

sa aiba implinita varsta de 14 ani, sa fie responsabila din punct de vedere juridic,  sa aiba libertate de vointa si actiune

b.

statul, autoritatile publice, institutiile publice

a.

obiectul infractiunii, subiectii infractiunii, locul infractiunii, timpul infractiunii;

c.

subiectul activ si subiectul pasiv;

c.

pericolul social al faptei, vinovatia si prevederea faptei in legea penala;

c.

numai in legi penale;

b.

sa fie o actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile mentionate in art. 1 Cp. si pentru sanctionarea carora este necesara aplicarea unei pedepse;

a.

instanta de judecata atunci cand solutioneaza cauza penala;

c.

fapta savarsita prin care se produce o atingere minima valorii sociale impotriva careia a fost indreptata, este lipsita in mod vadit de importanta iar prin continutul ei concret este

lipsita de pericol social;

c.

doi factori, respectiv factorul volitiv si factorul intelectiv;

a.

cand actiunea sau inactiunea care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa;

b.

faptuitorul, prevede rezultatul faptei sale, doreste si urmareste producerea lui, prin

savarsirea acelei fapte;

b.

faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si desi nu-1 urmareste, accepta producerea lui;

c.

faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmareste producerea lui si socoteste fara temei, ca acest rezultat nu se va produce;

a.

faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-1 prevada;

c.

in situatia in care faptuitorul doreste si urmareste ori accepta producerea unor urmari periculoase, insa in realitate se produc, din culpa, urmari mai grave (pe care fie ca le-a prevazut, dar a socotit fara temei ca nu se vor produce ori nu le-a prevazut, desi putea si trebuia sa le prevada);

b.

valorile sociale vatamate sau periclitate prin savarsirea faptei;

c.

sa aiba varsta minima ceruta de lege, sa fie responsabila si sa aiba posibilitatea de a

decide libera si neconstransa asupra savarsirii infractiunii;

a.

infractiunea a fost savarsita in realizarea obiectului ei de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice si cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala;

a.

statul;

a.

totalitatea elementelor, care, potrivit legii, ii atribuie unei fapte caracter penal;

c.

latura obiectiva si latura subiectiva a infractiunii;

b.

unei actiuni sau inactiuni;

a.

intr-o interventie activa a infractorului;

c.

intr-o atitudine a faptuitorului care nu face ceva ce legea penala impune sa faca.

a.

infractiuni materiale sau de rezultat;

c.

cauza si efectul;

c.

actiunea sau inactiunea constienta a persoanei.

a.

urmarile ce s-au produs prin activitatea infractionala desfasurata;

c.

teoria echivalentei conditiilor sau teoria conditiei sine qua non;

a.

vinovatia;

c.

atitudinea psihica a faptuitorului, alcatuita din elemente intelective, volitive si afective, care determina si insotesc actul fizic de executare.

a.

activitatea persoanei fizice care, prin urmarile ei periculoase, vatama sau pune in pericol anumite relatii sociale aparate de normele dreptului penal;

b.

pe langa conditiile necesare pentru existenta ei in configuratia tipica, cuprinde si

alte circumstante de agravare;

b.

elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate;

c.

elementul material al laturii obiective a infractiunii;

a.

fie intr-un rezultat, fie intr-o stare de pericol;

c.

infractiunilor de rezultat;

a.

desemneaza acel sentiment (dorinta, tendinta, pasiune) care conduce la nasterea in mintea faptuitorului a ideii savarsirii unei infractiuni si care il determina sa o comita;

b.

desemneaza finalitatea urmarita prin savarsirea faptei;

c.

perioada interna si perioada externa.

a.

actele pregatitoare (preparatorii), tentativa, fapta consumata ;

b.

procurarea instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea faptei;

a.

sa se concretizeze printr-o activitate obiectiva, capabila sa creeze conditii favorabile pentru savarsirea infractiunii;

b.

materiale si morale;

b.

la infractiunile omisive;

b.

punerea in executare a hotararii infractionale;

a.

infractiunile continue, infractiunile omisive, infractiunile de obicei;

a.

infractiunile savarsite din culpa, infractiunile savarsite cu intentie depasita, infractiunile savarsite cu praeterintentie ;

b.

tentativa perfecta, tentativa intrerupta, tentativa improprie;

b.

renuntarea la comiterea infractiunii sa se bazeze pe vointa libera a faptuitorului deci, din proprie initiativa;

a.

impiedicarea producerii rezultatului sa fie voluntara, sa fie expresia vointei libere a faptuitorului;

b.

faza actelor de pregatire, faza actelor de executare si faza urmarilor;

b.

teza neincriminarii actelor preparatorii;

a.

la infractiunile savarsite cu praeterintentie;

a.

atunci cand faptuitorul executa in intregime elementul material al laturii obiective a

infractiunii si cu toate acestea rezultatul urmarit nu se produce;

b.

atunci cand faptuitorul incepe executarea elementului material al laturii obiective a infractiunii, insa pe parcursul desfasurarii executarea este intrerupta si nu poate fi dusa pana la capat;

c.

atunci cand infractiunea proiectata nu se consuma datorita caracterului inapt de a produce rezultatul al mijloacelor folosite de faptuitor, ori datorita faptului ca obiectul material lipsea din locul unde acesta credea ca se afla;

a.

atunci cand prin natura lui mijlocul folosit de faptuitor pentru savarsirea infractiunii este apt sa produca rezultatul, dar in cazul concret, in raport de conditiile existente, s-a

dovedit a fi insuficient sau defectuos, ori in situatia cand obiectul material al infractiunii

lipsea in mod accidental din locul unde acesta stia ca se afla;

b.

atunci cand mijlocul folosit prin natura lui nu era apt in nici o imprejurare sa produca rezultatul urmarit de faptuitor;

c.

la infractiunile de executare prompta;

b.

in cazul infractiunii de obicei;

b.

cu o pedeapsa cuprinsa intre jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazut de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decat minimul

general al pedepsei;

c.

infractiunile continue;

b.

infractiunile continuate;

c.

atunci cand faptuitorul fie ca s-a desistat fie ca a impiedicat producerea rezultatului mai inainte de descoperirea faptei;

c.

la infractiunile savarsite din culpa;

a.

infractiunea simpla, infractiunea continua, infractiunea deviata

a.

infractiunea continuata, infractiunea complexa, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei;

b.

aberatio ictus si error in personam (greseala faptuitorului sau eroarea faptuitorului)

c.

unitate naturala si unitate legala de infractiune;

c.

intentie.

b.

data savarsirii ultimei actiuni sau inactiuni;

c.

infractiunea in al carei continut intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau inactiune care constituie, prin ea insasi, o fapta prevazuta de legea penala.

a.

infractiunea prin care o persoana savarseste, la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii infractionale, actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni;

b.

in momentul ultimei repetari a faptei incriminate;

a.

existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite la diferite intervale de timp;

c.

infractiunea simpla, infractiunea continua si infractiunea deviata;

a.

o infractiune continua;

b.

momentul la care a incetat actiunea/inactiunea infractionala;

b.

in momentul incetarii actiunii/inactiunii infractionale;

b.

momentul epuizarii activitatii infractionale;

c.

infractiunea complexa, infractiunea continuata, infractiunea progresiva si infractiunea de obicei;

c.

atunci cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni;

c.

aceea a comiterii ultimei actiuni sau inactiuni din componenta infractiunii continuate;

a.

data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni;

b.

data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni;

a.

momentul epuizarii rezultatului;

a.

momentul consumarii infractiunii;

b.

cand in continutul sau intra ca element constitutiv sau ca circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie ea insasi o fapta prevazuta de legea penala;

c.

un obiect juridic principal si un obiect juridic secundar;

a.

acelei infractiuni a carei latura obiectiva dupa ce a atins momentul consumarii,. corespunzator unei anumite infractiuni, se amplifica fara interventia faptuitorului, fie prin

agravarea urmarii produse, fie prin producerea de noi urmari vatamatoare corespunzatoare unei infractiuni mai grave;

c.

o infractiune de obicei;

b.

concursul real si concursul formal;

b.

sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorbtiei, sistemul cumulului juridic;

c.

sistemul cumulului juridic sau sistemul contopirii pedepselor.

c.

recidiva dupa condamnare si recidiva dupa executare, recidiva generala si recidiva speciala, recidiva mare si recidiva mica

a.

recidiva temporara si recidiva perpetua, recidiva relativa si recidiva absoluta, recidiva teritoriala si recidiva internationala;

a.

sa existe o condamnare definitiva a infractorului pentru o infractiune savarsita anterior;

b.

concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara;

c.

atunci cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite printr-o unica manifestare sau prin actiuni sau inactiuni distincte, inainte ca autorul acestora sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele;

c.

atunci cand mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele;

b.

atunci cand o actiune sau inactiune savarsita de aceeasi persoana, datorita imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs intruneste elementele constitutive a mai

multor infractiuni;

b.

se aplica pedeapsa cea mai grea care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim nu este indestulator se poate adauga un spor de pana la 5 ani inchisoare;

a.

se aplica pedeapsa inchisorii, la care se poate adauga amenda in totul sau in parte;

c.

atat inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia cat si in stare de evadare;

a.

atunci cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa

inchisorii mai mare de sase luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu

intentie, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia, sau in

stare de evadare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru a doua infractiune este

inchisoarea mai mare de un an;

a.

cand dupa executarea unei pedepse cu inchisoarea mai mare de 6 luni, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie pentru care legea prevede pedeapsa

inchisorii mai mare de un an;

c.

savarsirea unei infractiuni fie cu intentie fie cu praeterintentie;

c.

din trei condamnari ramase definitive la pedeapsa inchisorii de pana la sase luni, pentru savarsirea unor infractiuni intentionate,

c.

persoana care are calitatea de subiect de drept si care raspunde penal.

a.

pluralitatea naturala (necesara), pluralitatea constituita (legala), pluralitatea ocazionala (participatia penala);

a.

existenta unei grupari de doua sau mai multe persoane, in functie de natura si numarul infractiunilor planuite;

a.

participatia proprie si participatia improprie;

b.

sa se fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala;

a.

autoratul sau coautoratul, instigarea, complicitatea;

a.

infractiunile omisive, infractiunile cu autor unic, infractiunile ce presupun un subiect calificat;

a.

sa existe cel putin doi subiecti ai infractiunii (instigatorul si instigatul);

b.

complicitatea anterioara si complicitatea concomitenta;

a.

sa se fi inceput executia faptei de catre autor;

a.

modalitatea intentie si culpa si modalitatea intentie si lipsa de vinovatie;

b.

coautorilor;

a.

complicitate;

c.

complicitate;

c.

participatiei proprii (propriu-zise);

b.

participatiei improprii;

b.

material, direct, imediat si injust;

c.

celui care se apara, altei persoane sau impotriva unui interes obstesc;

b.

pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc;

c.

o cauza care inlatura in mod direct caracterul penal al faptei;

a.

este o cauza care in mod direct inlatura caracterul penal al faptei;

b.

acela care savarseste fapta prevazuta de legea penala pentru a salva de la un pericol

iminent care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a

altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public;

a.

iminent, inevitabil si sa ameninte una din valorile aratate in art. 45 alin.2 Cp.;

c.

n aceea ca fapta nu este savarsita cu vinovatie;

b.

nu este savarsita cu vinovatie;

a.

caracterul penal al faptei;

b.

grav;

b.

consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta de acesta;

c.

faptuitorul trebuie sa fie alienat mintal;

c.

alienatiei mintale ori altei cauze;

b.

accidentala si completa;

c.

o cauza care inlatura caracterul penal al faptei;

c.

de regula, o circumstanta atenuanta;

a.

minorii care nu au implinit varsta de 14 ani;

c.

raspund penal numai daca au savarsit faptele cu discernamant;

c.

faptuitorul in momentul savarsirii faptei nu a cunoscut existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei;

a.

legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea fizica si constrangerea morala;

a.

cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia accidentala (fortuita);

c.

minoritatea faptuitorului, betia accidentala (fortuita), eroarea de fapt;

b.

cauzele care privesc pericolul social, cauzele care privesc prevederea in legea penala a faptei, cauzele care privesc vinovatia;

a.

atacul sa fie direct, material, imediat;

a.

real, obiectiv si pe cale sa se desfasoare;

c.

acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia ori un interes general;

a.

sa se comita o fapta prevazuta de legea penala;

c.

forta majora;

a.

sa existe o actiune de constrangere savarsita de o persoana asupra psihicului unei alte persoane ;

b.

fapta savarsita sa se datoreze unei actiuni sau inactiuni peste care s-a suprapus o anumita imprejurare care a produs rezultatul periculos;

a.

fenomenele naturii;

a.

fapta sa fie savarsita de un minor care nu indeplinieste conditiile legale pentru a raspunde penal;

c.

betia fortuita, betia accidentala, betia voluntara;

b.

betia completa si betia incompleta;

c.

betie accidentala si completa;

a.

eroare de fapt principala si eroare de fapt secundara;

b.

eroare prin ignoranta si inducerea in eroare sau amagirea;

c.

eroare vincibila (inlaturabila) si eroare invincibila (neinlaturabila);

c.

niciodata.

b.

in momentul comiterii faptei, faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit existenta vreunei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei respective sau o circumstanta agravanta;

a.

actiunea de salvare sa fie necesara pentru salvarea de la pericol a vietii, integritatii corporalesau sanatatii unei persoane, a unui bun important ori a unui interes general;

c.

starea de betie sa fie accidentala si completa, adica provocata independent de vointa faptuitorului;

a.

starea maladiva a unei persoane;