Evolutia institutiei raspunderii civile a magistratilor

Evolutia institutiei raspunderii civile a magistratilor

In dreptul romanesc, raspunderea civila a judecatorilor a fost reglementata pentru intaia oara in anul 1865 prin Codul de procedura civila, art. 305 stabilea ca:"judecatorii se pot urmari in urmatoarele cazuri: daca a fost dol sau evictiune, ce se pretinde ca a comis in cursul instructiunii sau in timpul judecatii; daca urmarirea este anume pronuntata de lege; daca legea declara pe judecatori responsabili sub pedeapsa de daune-interese; daca este denegrare de dreptate." Codul de procedura civila republicat in anul 1900 mentinea posibilitatea obligarii judecatorului la plata de daune-interese.

In anul 1890 a fost consacrat acest tip de raspundere si intr-o lege de organizare judecatoareasca care prevedea ca "masurile disciplinare pronuntate de ministru sau de tribunalul disciplinar nu inlatura cu nimic actiunea recursorie organizata de art. 305-315 din Codul de procedura civila".

Prin art. 214 din Legea de organizare judecatoreasca din 1925 se prevedeau urmatoarele cazuri ce legitimau o actiune recursorie impotriva judecatorului: cand se pretindea ca in timpul cercetarii sau al judecatii, judecatorul a lucrat cu viclesug sau ca a fost mituit; cand legea il declara in mod expres responsabil; in caz de denegrare de dreptate. Subsecvent, in anul 1938 s-a adaugat un al patrulea caz si anume "daca exista o decizie disciplinara condamnatorie contra magistratului." Astfel, putem constata extinderea raspunderii si in cazul procurorilor.

In vechea reglementare, aceasta raspundere a avut drept model actiunea romana litem suam facit, dar mai ales pe cea franceza prise a partie. Astfel, art. 505-516 din Codul francez de procedura civila prevedea un sistem privitor la raspunderea judecatorului ce era aplicabila doar in caz de frauda, dol, greseala profesionala grava sau denegrare de dreptate. In dreptul germanic, actiunea impotriva judecatorului se numea "judecata lui Dumnezeu", iar partea nedreptatita il provoca la lupta pe judecator pentru ca izbanda sa hotarasca dreptatea.

Asadar, in mod traditional, principiul a fost acela al unei raspunderi civile de exceptie, raspunderea putea interveni doar in cazurile expres determinate de lege.

In perioada regimului comunist, institutia raspunderii magistratului a fost abrogata, ea fiind reglementata doar in Codul de procedura penala. De asemenea, s-a pastrat art. 3 C. civ. care consacra denegarea de dreptate a judecatorului.

Necesitatea reintroducerii reglementarii raspunderii civile a judecatorilor a fost semnalata in doctrina juridica inca din anul 1997, intrucat legislatia in vigoare la acea vreme, respectiv Codul de procedura civila si Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecatoreasca nu contineau dispozitii in materie.