Inselaciunea

Inselaciunea

1. Continutul legal

Infractiunea de inselaciune este incriminata intr‑o varianta tip, doua variante spe­ciale si alte doua agravate. Potrivit art. 215 alin. (1) C.pen., varianta tip consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s‑a pricinuit o paguba.

Prima varianta speciala presupune inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.

A doua varianta speciala consta in emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in total sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. (1), daca a pricinuit o paguba posesorului cecului.

Prima varianta agravata, comuna celei tip si variantelor speciale consta in insela­ciunea savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase sau orice alte mijloace frauduloase.

A doua varianta agravata se realizeaza cand inselaciunea a avut consecinte deose­bit de grave.

Ratiunea incriminarii inselaciunii este aceea de a asigura increderea si buna‑cre­dinta in relatiile cu caracter patrimonial si de a evita producerea unui prejudiciu per­soanei fizice sau juridice, mai ales in conditiile actuale, cand s‑au intensificat relatiile de natura patrimoniala intre persoane fizice, intre societati comerciale, precum si intre persoane fizice si societati comerciale.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale de ordin patrimonial a caror nastere si dezvoltare este conditionata de buna‑credinta si increderea ce trebuie sa existe in raporturile juridice care au loc intre subiectii acestor raporturi.

b) Obiect material al infractiunii pot fi bunurile mobile, inscrisurile cu valoare pa­tri­moniala, precum si bunurile imobile asupra carora poarta manevrele fraudu­loase ale faptuitorului.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale ale raspunderii penale.

Daca subiectul activ nemijlocit are calitatea de functionar public, iar actiunea de amagire este savarsita in exercitarea atributiilor sale de serviciu, fapta nu constituie inselaciune, ci abuz in serviciu[1].

Participatia penala este posibila in oricare dintre formele sale.

b) Subiect pasiv este persoana fizica sau juridica privata ori publica al carei patrimoniu a fost lezat, pagubit, prin savarsirea infractiunii de inselaciune.

In anumite situatii se poate distinge un subiect pasiv principal si altul secundar. Astfel, daca proprietarul anumitor bunuri mobile le incredinteaza unei alte persoane sa le pastreze, in baza unui contract de depozit, iar faptuitorul induce in eroare pe depozitar, spunandu‑i ca a cumparat acele bunuri de la proprietar si il determina sa i le predea, vom avea un subiect pasiv principal, in persoana proprietarului, al carui patri­moniu a fost diminuat prin insusirea acelor bunuri de catre faptuitor si un subiect pasiv secundar, victima actiunii de amagire, in persoana depozitarului, daca prin fapta de inselaciune s‑au produs pagube in patrimoniul sau (de exemplu, depozitarul poate fi obligat sa restituie contravaloarea bunurilor).

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material in forma tip este reprezentat in oricare din varian­tele infractiunii, de o actiune frauduloasa de amagire ori inducere in eroare a victi­mei, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase, sau ca minci­noasa a unei fapte adevarate.

Prezentarea frauduloasa, denaturata sau alterata a realitatii trebuie sa fie apta de a inspira increderea victimei si de a o induce in eroare, de a o amagi sau de a o men­tine in eroarea produsa anterior[2].

Actiunea de inducere in eroare ori mentinerea in eroare se poate realiza prin orice mijloace (chiar simplele reticente - abtinerea de a da o explicatie - pot fi un mijloc de amagire in raport cu anumite conditii concrete). Nu are relevanta daca subiectul pasiv s‑a lasat mai usor ori mai greu indus in eroare.

In practica judiciara s‑a retinut ca savarseste infractiunea de inselaciune acela care, prin afirmatii mincinoase, induce in eroare pe magazinerul C.F.R., reusind astfel sa‑si insuseasca bunurile lasate de alta persoana la magazia de bagaje[3] ori cel ce a obtinut o suma de bani, afirmand in mod mincinos, fata de persoana vatamata, ca vine din partea fratelui acesteia, care ii solicita un imprumut sau care, promitand unei fetite ca ii va da jucarii in schimbul cerceilor din ureche, obtine astfel bunurile respective . In aceasta situatie, fapta infractorului ar putea fi calificata chiar furt, pentru ca sunt indeplinite conditiile acestei infractiuni: luarea in scopul insusirii, chiar daca in cazul de fata a avut loc o remitere a obiectului material, si a doua conditie referitoare la lipsa consimtamantului. Dupa parerea noastra, consimtamantul lipseste si cand acesta este viciat. Faptuitorul a folosit manopere dolosive, viclene asupra unei persoane fara discernamant.

De asemenea, comite infractiunea de inselaciune si acela care, pretinzand ca a fost trimis de proprietarul unui autoturism lasat in incinta unui autoservice, sustrage din acel vehicul scule si accesorii[5] sau medicul care, pentru a vinde un medicament cu un pret superior celui real, ii atribuie calitati curative pe care nu le are .

Va exista infractiunea de inselaciune si atunci cand inculpatului, sub pretextul schimbarii unor bancnote, ulterior restituite, isi insuseste o suma de bani[7].

Exista infractiunea de inselaciune in prima varianta speciala cand faptuitorul a indus sau mentinut in eroare o persoana cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, daca fara aceasta amagire victima nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate [art. 215 alin. (3)].

Pentru a se putea retine inselaciune cu prilejul incheierii sau executarii unui contract sunt necesare urmatoarele conditii:

a) sa aiba loc incheierea sau executarea unui contract;

b) cu prilejul incheierii sau executarii contractului, subiectul activ sa induca sau sa mentina in eroare subiectul pasiv;

c) actiunea de amagire sa determine pe cei indusi sau mentinuti in eroare sa incheie sau sa execute contractul in conditiile stipulate, adica in conditiile care altfel nu ar fi fost acceptate si care au creat o situatie pagubitoare pentru subiectul pasiv;

d) actiunea sa fie savarsita cu intentie[8].

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In practica judiciara deseori s‑a pus problema incadrarii juridice a inselaciunii prin "smen", prin smen intelegandu‑se sustragerea banilor primiti drept plata si inlocuirea acestora cu hartii fara valoare in timpul sau dupa efectuarea operatiunii de schimb ilegal de valuta, profitand de neatentia potentialului pagubas. Incadrarea juridica corecta in acest caz este in art. 215 alin. (2) si alin. (3), avand in vedere ca inducerea in eroare are loc cu prilejul incheierii unui contract (schimbul de valuta) si ca la savarsirea infractiunii se foloseste un pachet de hartii taiate in formele unei bancnote, peste care de o parte si de alta sunt puse bancnote adevarate, considerat mijloc fraudulos.

Dar in practica judiciara cu privire la situatii similare au existat si alte opinii. Astfel, s‑a aratat ca o astfel de fapta este contraventie, conform art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 republicata, fiind exclusa existenta infractiunii.

Instanta si‑a motivat solutia aratand urmatoarele:

- schimbul de valuta intre persoane fizice este o operatie interzisa;

- un astfel de contract intemeiat pe o cauza ilicita este lovit de nulitate absoluta;

- din moment ce contractul de schimb este lovit de nulitate absoluta, infractiunii de inselaciune ii lipseste latura obiectiva, deoarece inducerea sau mentinerea in eroare trebuie sa se faca cu prilejul incheierii sau executarii unui contract[9].

Nu exista aceasta infractiune daca faptuitorul nu a intrebuintat mijloace frau­duloase pentru a determina incheierea contractului, iar acesta nu a putut fi executat din motive independente de vointa lui[10].

In art. 215 alin. (4) C.pen. este prevazuta a doua modalitate speciala a insela­ciunii. Pentru existenta infractiunii de inselaciune, prevazuta de art. 215 alin. (4), actiunea faptuitorului trebuie sa constea in emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia necesara, precum si din retragerea, dupa emitere, a proviziei, in total sau in parte ori a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare.

"Trasul" este persoana care are mandat sau ordin de la o alta persoana numita "tragator" sa execute obligatia de plata a unei sume determinate in favoarea unei a treia persoane numita beneficiar, la implinirea scadentei si la locul ce sunt mentio­nate. Trasul este, prin urmare, debitorul unei persoane (tragator) de la care poate primi ordin sa achite datoria catre o terta persoana (care este creditorul creditorilor sai), la un anumit termen, cand se va prezenta beneficiarul.

Tragatorul, in concret, poate sa ceara trasului (inainte de a se prezenta bene­ficiarul sa incaseze suma la expirarea termenului prevazut in cambie) sa nu execute acest ordin spre a‑l insela pe beneficiar (creditor al tragatorului).

In aplicarea dispozitiilor art. 215 alin. (4) C.pen. instanta suprema a stabilit urmatoarele reguli:

1. Fapta de emitere a unui cec asupra unei institutii de credit sau asupra unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, daca s‑a produs o paguba posesorului cecului, constituie infractiunea de inselaciune prevazuta in
art. 215 alin. (4) C.pen.

2. Daca beneficiarul cecului are cunostinta, in momentul emiterii, ca nu exista disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras, fapta constituie infractiunea prevazuta de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Intr‑o speta, instanta de fond a retinut, in esenta, ca in cursul lunii martie 1999, in calitate de administrator al SC P. SRL, inculpatul a achizitionat diferite cantitati de carne de la SC H. SRL in valoare de 667.009.600 lei si de la SC N. SRL, in valoare de 3.561.391.972 lei, pentru care a emis mai multe file cec, desi nu avea disponibil in contul deschis la banca. In acest caz, incadrarea corecta este in inselaciune prevazuta in art. 215 alin. (4) C.pen.[12]

Intr‑o alta speta s‑a retinut ca inculpatul a emis cecuri fara acoperire, lasand furnizorului filele cec fara a avea completata data emiterii, ca o garantie a platii[13]. Ulterior, un functionar angajat la beneficiar a completat cecurile si le‑a transmis spre incasare la banca, aceasta insa refuzand plata pe motiv de lipsa de numerar in cont. S‑a mai retinut ca inculpatul avea cunostinta de lipsa disponibilului in contul sau, prin care de altfel nu a derulat niciun fel de operatii comerciale, fapt pe care l‑a ascuns creditorului sau. Tribunalului Timis l‑a condamnat pe inculpatul S.A.R. la pedeapsa de 1 an inchisoare, prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de inselaciune - art. 215 alin. (4) si (5) C.pen. - in infractiunea prevazuta de art. 84
pct. 3 din Legea nr. 59/1934 a cecului si biletului la ordin. O astfel de solutie nu este corecta, fiind intrunite toate elementele infractiunii de inselaciune prevazuta in
art. 215 alin. (4) C.pen.

Cand inselaciunea este savarsita prin folosirea de nume sau calitati mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase se realizeaza continutul agravat al acesteia, pre­vazut in art. 215 alin. (2) C.pen.

In practica judiciara s‑a retinut infractiunea de inselaciune prin folosirea unui mijloc fraudulos, in cazul in care la cumpararea unei cantitati de bunuri o persoana a folosit biletul la ordin, chiar daca nu avea acoperire la data scadenta. Biletul la ordin, ca mijloc de plata, difera fata de cec, pentru ca cecul capata valoare juridica in mo­mentul completarii, pe cand biletul la ordin capata valoare juridica de abia in momentul ajungerii la scadenta. Biletul la ordin dobandeste, la scadenta, prin refuzul la plata pentru lipsa de disponibil banesc, caracterul de mijloc fraudulos, ceea ce pune in evidenta intentia frauduloasa a emitentului, iar prin aceasta se realizeaza latura obiectiva a infractiunii de inselaciune in contracte, prevazuta de art. 215
alin. (2) si (3) C.pen. Infractiunea se consuma in momentul cand, la scadenta, biletul la ordin a fost refuzat la plata, pentru lipsa de disponibilitati banesti[15].

Biletul la ordin ar putea fi considerat mijloc fraudulos, in momentul incheierii unui contract, daca faptuitorul ar avea deschis un cont la o unitate bancara si cu inde­plinirea urmatoarelor conditii:

- faptuitorul nu avea mijloace banesti in cont la data emiterii biletului la ordin;

- nu avea mijloace banesti in cont la data scadentei, pentru ca nu a virat nicio suma de bani in contul respectiv; de asemenea, pana la scadenta nu ar avea nici posi­bilitatea reala de a primi in cont suma de bani de la un eventual debitor;

- emitentul biletului la ordin avea datorii fata de mai multi creditori, asa incat chiar procedand la executarea biletului la ordin posesorul acestuia nu si‑ar putea recupera paguba[16].

Prin "mijloc fraudulos" trebuie inteles acel mijloc care este veridic si in mod obisnuit inspira incredere, inlatura orice banuiala, dar care in realitate este mincinos. In cate­goria unor astfel de mijloace intra neindoielnic folosirea de nume sau calitati min­cinoase pe care si le da faptuitorul, precum si folosirea de inscrisuri care pot fi ori nu false, sau crearea unor imprejurari ce au facut mai usoara actiunea de inducere sau mentinere in eroare a victimei.

In practica judiciara s‑a decis ca exista inselaciune in forma agravata [art. 215 alin. (2) C.pen.], daca pentru a induce in eroare persoana vatamata, faptuitorul se folo­­seste de un inscris oficial sau sub semnatura privata, cunoscand ca este fals; comite aceasta infractiune si acela care uzeaza de un imprimat C.E.C., completat pe baza unui libret C.E.C. sustras; ori cel care pe baza unor scrisori ticluite, incaseaza de la o persoana sume de bani, convingand‑o ca va putea fi vindecata prin vraji
si rugaciuni.

In cazul in care mijlocul folosit in comiterea infractiunii constituie prin el insusi infractiune se vor aplica regulile de la concursul de infractiuni. Astfel, in ipoteza comiterii inselaciunii prin fals sau uz de fals, acestea nu se absorb in continutul inselaciunii, ci vor constitui o pluralitate de infractiuni (concurs real).

Potrivit art. 215 alin. (5) inselaciunea care a avut consecinte deosebit de grave se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

b) Urmarea imediata consta in crearea unei situatii care a produs o paguba fie patrimoniului public, fie celui privat. Prin paguba se intelege prejudiciul material efec­tiv si cert cauzat unei persoane fizice sau juridice private sau publice. Paguba efectiv produsa va avea un rol determinant in stabilirea pericolului social concret, cat si in privinta incadrarii juridice a faptei. Daca prin actiunea de inducere in eroare s‑a produs o paguba materiala mai mare de 200 000 lei sau o tulburare deosebit de grava activitatii unui organ de stat, unei institutii sau altei persoane juridice sau fizice, fapta va realiza continutul agravat al inselaciunii prevazute in art. 215 alin. (5) C.pen.

c) Legatura de cauzalitate. Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de inse­­laciune trebuie sa se constate existenta unei legaturi de cauzalitate intre ele­mentul material - actiunea de amagire - si paguba produsa (urmarea imediata). In cazul in care paguba produsa se datoreaza altor cauze decat actiunii de amagire, nu va exista infractiunea de inselaciune, fiindca lipseste legatura de cauzalitate.

B. Latura subiectiva. Infractiunea de inselaciune se comite cu intentie directa, intrucat textul de incriminare cere ca actiunea ce formeaza elementul material sa se realizeze in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul, a unui folos material injust (intentie calificata prin scop).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea de inselaciune este susceptibila de toate formele imper­fecte ale infractiunii. Actele pregatitoare, desi posibile, nu sunt insa pedepsite de lege, ele trebuie avute in vedere insa la individualizarea pedepsei, intrucat, de multe ori, sunt relevante cu privire la pericolul pe care il prezinta faptuitorul. Cand actele pregatitoare au fost efectuate de o alta persoana, ajutand astfel pe autor la realizarea actiunii de amagire, ele devin acte de complicitate anterioara.

Tentativa este pedepsita. Infractiunea de inselaciune poate fi comisa in oricare din modalitatile tentativei (atat cea perfecta, cat si cea imperfecta). De asemenea, este posibila tentativa relativ improprie.

Infractiunea de inselaciune se consuma in momentul in care s‑a produs urmarea ime­diata, adica situatia pagubitoare pentru victima, concretizata in producerea unei pagube efective in patrimoniul celui inselat. Actiunea de amagire poate imbraca uneori forma unei activitati infractionale continuate; in aceste situatii, infractiunea de insela­ciune se epuizeaza in momentul efectuarii ultimului act al activitatii infrac­tionale.

B. Modalitati. Potrivit art. 215 C.pen., infractiunea de inselaciune se prezinta sub o modalitate simpla, doua modalitati speciale si doua modalitati agravate.

C. Sanctiuni. Infractiunea de inselaciune este sanctionata in varianta simpla, cu inchisoarea de la 6 luni la 12 ani [art. 215 alin. (1) C.pen.].

In cazul primei variante agravate, cand s‑au folosit mijloace frauduloase, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 15 ani.

Aceleasi pedepse, dupa caz, sunt prevazute si pentru variantele speciale [art. 215 alin. (3) si 4 C.pen.].

In situatia variantei agravate prevazute de art. 215 alin. (5) C.pen., pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 de ani.

Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi se aplica obligatoriu cand fapta a avut consecinte deosebit de grave si facultativ in toate celelalte cazuri, daca pedeapsa inchisorii concret stabilita de instanta este de 2 ani sau mai mare si sunt temeiuri ce justifica aplicarea acesteia.

Daca inselaciunea a fost comisa in forma tentativei, limitele pedepsei prevazute de lege se reduc la jumatate.

Potrivit art. 71¹ alin. (3) C.pen. persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 10.000 si 900.000 lei.