Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Instrumente cu vocatie universala - pactul international privind drepturile civile si politice



Instrumente cu vocatie universala - pactul international privind drepturile civile si politice


SEDIUL MATERIEI

Instrumente cu vocatie universala

A. Declaratia Universala a Drepturilor Omului -art. 3-

Pe plan mondial preocuparile pentru promovarea drepturilor omului s-au concretizat in cateva documente de reala valoare, intre care trebuie mentionate indeosebi: Declaratia Universala a Drepturilor Omului; Pactul international cu privire ladrepturile economice, sociale si culturale si Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

Carta internationala a drepturilor omului - Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata prin Rezolutia 217A/III din 10 decembrie 1948, declaratie de principii cu caracter solemn, era destinata inca de la inceput a fi completata de alte texte; acestea au fost doua Pacte cu privire la drepturile omului, adoptate de Adunarea generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede in articolul 3 ca:"Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea sa".


B. Pactul international privind drepturile civile si politice - art. 6

Pactul international privind drepturile civile si politice (PIDCP) a intrat in vigoare la 23 martie 1976, dupa depunerea celui de-al 35-lea instrument de ratificare. Protocolul sau facultativ, adoptat in aceeasi zi, a intrat in vigoare la 23 martie 1976. Pactul a fost completat printr-un al 2-lea protocol facultativ, din 15 decembrie 1989, ce viza abolirea pedepsei cu moartea, intrat invigoare la 11 iulie 1991.

Dreptul la viata este cel mai natural drept al omului. El s-a impus de timpuriu, in sistemul juridic, fiind consacrat inca din primele declaratii de drepturi si desigur, prin constitutii. Pactul international cu privire la drepturile civile si politice prevede in articolul 6: "Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar."




C. Protocolul facultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice

Pactul international referitor la drepturile civile si politice si Protocolulfacultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice au intrat in vigoare la 29 martie 1976. In cea de-a 44-a Sesiune a sa din 1989, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat cel de-al doilea Protocol facultativ la Pactul international relativ la drepturile civile si politice, vizand abolirea pedepsei cu moartea.


D. Al doilea Protocol facultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice

Al doilea Protocol facultativ referitor la Pactul international privind drepturile civile si politice interzice executarea oricarei persoane aflate sub jurisdictia unui stat si obliga partile contractante sa ia toate masurile necesare pentru abolirea pedepsei cu moartea pe teritoriul aflat sub jurisdictia sa.

Pactul international referitor la drepturile civile si politice recunoaste un numar mult mai mare de drepturi civile si politice decat Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Astfel, Pactul recunoaste printre drepturile si libertatile fundamentale ale omului dreptul la viata, drept care nu admite nici o derogare.

-Declaratiile Adunarii Generale a Natiunilor Unite privind drepturile copilului (20 noiembrie 1959), privind eliminarea oricaror forme de discriminare rasiala (20 noiembrie 1963), privind protectia tuturor persoanelor impotriva torturii si a altor pedepse si tratamente atroce, inumane si degradante (9 decembrie 1975);

E. Conventia pentru prevenirea si represiunea crimei de genocid (9 decembrie 1948).

Conventia declara ca genocidul, indiferent daca este comis in timp de pace sau in timp de razboi, este o crima de drept international. Conventia defineste genocidul ca fiind comiterea unor anumite acte " cu intentia de a distruge, in intregime sau partial, un grup national, etnic, rasial sau religios, ca atare" (art I).


F.-Conventia privind imprescriptibilitatea crimelor de razboi si a crimelor contra umanitatii a fost adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 26 noiembrie 1968.


2. Instrumente cu vocatie regionala


Un pasinainte in ocrotirea drepturilor omului l-a constituit adoptarea unor conventii regionale, precum Conventia europeana asupra drepturilor omului din anul 1950, Conferinta interamericana din anul 1969, Carta africana din 1981.

Aceste conventii au pus in valoare o serie de proceduri si mecanisme juridice prin care se asigura promovarea si protectia drepturilor omului.

Proclamarea regionala a drepturilor omului, mai intai in Europa si America, apoi in Africa si in lumea arabo-islamica, este opera organizatiilor regionale: Consiliul Europei, Organizatia Statelor Americane, Organizatia Unitatii africane, Liga statelor arabe.

A.    

B.     

C.      Conventia europeana asupra drepturilor omului - art. 2 si Protocolul 6 -


Conventia europeana de aparare a drepturilor omului si libertatilor fundamentale (CEDO) este primul tratat multilateral incheiat in cadrul Consiliului Europei, intrata in vigoare la 3 septembrie 1953. CEDO a fost completata de 11 protocoale aditionale.

Conventia europeana a drepturilor omului consacra in articolul 2 ca: "Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat de lege". Protocolul 6 la CEDO prevede: "Pedeapsa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa, nici executat".



B. Conventia americana cu privire la drepturile omului - art. 4 -

Carta organizarii statelor americane- Carta constitutiva a OEA a fost adoptata la Bogota la 30 aprilie 1948 la a IX-a Conferinta internationala americana prevedea , printre altele, crearea unei Comisii interamericane a drepturilor omului (art.112), organ consultativ OEA in materie. Conventia americana cu privire la drepturile omului din 22 noiembrie 1969 -adoptata de statele membre OEA la San Josť si intrata in vigoare la 18 iulie 1978- reflecta aceeasi inspiratie ideologica ca si CEDO, preambulul sau afirmand ca: " drepturile fundamentale ale omului nu decurg din apartenenta sa la un stat dat, dar se cladesc pe atributele persoanei umane" si ca un regim de libertate individuala si de justitie sociala nu poate fi stabilit decat in cadrul institutiilor democratice. CADOstipuleaza ca dreptul la viata trebuie sa fie protejat " in general chiar de la conceptie ".


C. Carta africana a drepturilor omului si popoarelor-art.4-

Carta africana a drepturilor omului si popoarelor din 28 iunie 1981, adoptata la Nairobi la 28 iunie 1981 de Conferinta OUA, constituie un aport important la dezvoltarea dreptului regional african si umple o lacuna esentiala in materia proclamarii drepturilor omului. Carta araba a drepturilor omului din 15 septembrie 1994 - a fost adoptata la Cairo de catre Consiliul Ligii statelor arabe. Articolul 4 al Cartei prevede Persoana umana este inviolabila. Orice fiinta umana are dreptul la respectarea vietiisale si a integritatii fizice si morale a persoanei sale. Nimeni nu poate fi privat in mod arbitrar de acest drept".


D. Declaratia islamica universala a drepturilor omului

Declaratia islamica universala a drepturilor omului (DIUDO) a fost proclamata la Paris la 19 februarie 1981 la initiativa Consiliului islamic pentru Europa. Declaratia islamica fondeaza drepturile omului pe o dorinta divina si se deosebeste astfel de textele internationale de proclamare:" Drepturile omului, in Islam, sunt puternic inradacinate in convingerea ca Dumnezeu, si doar Dumnezeu este Autorul Legii si a sursei oricaror drepturi ale omului" (Introducere, alin.2 din Declaratie). Pentru doctrina musulmana puterea legislativa apartine lui Allah: just este ceea ce este prescris prin Legea divina si injust ceea ce este contrara ei. Exista o contradictie radicala intre drepturile omului proclamate pe plan universal si normele musulmane. Chiar daca tortura si tratamentele inumane, precum si pedeapsa cu moartea sunt interzise prin texte universale, dreptul penal musulman prevede pedeapsa cu moartea in anumite ipostaze, ca si pedepse cu amputarea, lapidarea si flagelarea.

Declaratia Islamica Universala a Drepturilor Omului prevede: " Viata umana este sacra si inviolabila si trebuie indeplinite toate eforturile pentru a o proteja. In special, o persoana nu trebuie expusa ranirilor sau mortii decat sub autoritatea legii".




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright